Asemeni unor acorduri simfonice puternice, profunde, îndelungi , țîșnind unul din altul tot mai sus, spre a culmina într-o torențială cunună de sunete, brusc șesul începe să urce din sine însuși, cum urcă oceanul sub furia unui ciclon. Mari valuri de piatră, al căror zbucium nu încetează decît atunci cînd din coastele lor zdrobite pornesc altele mai înalte, se adună, se întretaie și se întrec, trimițîndu-și clocotul tot mai sus, spre cerul uimit, sub care se împrăștie în spumoase jerbe de calcar.
Acest tumult simfonic al pămîntului este Hășmașul Mare. El izbucnește la orizont, dominînd întreg răsăritul Ardealului (...)
Geo Bogza în Cartea Oltului, Hășmașul Mare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre înălțime
- citate de Geo Bogza despre înălțime
- citate despre sunet
- citate despre ocean
- citate de Geo Bogza despre ocean
- citate despre furie
- citate despre Transilvania
- citate de Geo Bogza despre Transilvania
Citate similare
Spre apus, soarele incendiase cerul. Era, pentru Hășmașul Mare, ora cînd, cel mai mult, putea să-și dezvăluie măreția. Ora cînd, din cîmpie, se zărește ca o cetate cuprinsă de flăcări.
Geo Bogza în Cartea Oltului, Capitolul II Tragedii pe înaltul podiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre timp
- citate de Geo Bogza despre timp
- citate despre ore
- citate de Geo Bogza despre ore
- citate despre foc
- citate de Geo Bogza despre foc
- citate despre Soare
- citate de Geo Bogza despre Soare
Iar felul în care curg, dă, și astăzi, temei legendei. Pe cînd Mureșul străbate visător Ardealul, mînîndu-și tot timpul undele spre apus, Oltul și le poartă, cînd spre o zare, cînd spre alta, neliniștit de calea pe care a ales-o, chinuit de o mereu trează conștiință. Patetic, răzvrătit, căutînd primejdiile, provocînd soarta, veșnic în luptă cu lumea și cu sine însuși, iar în cele din urmă împăcat cu sine și cu lumea, treptele pe care el coboară și în același timp urcă sînt ale unui destin eroic și fecund.
Geo Bogza în Cartea Oltului, Hășmașul Mare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre visare, citate de Geo Bogza despre visare, citate despre prezent, citate despre pericole, citate despre eroism sau citate despre conștiință
Zadarnic pare efortul cînd, încoronîndu-l pe neașteptate, o spadă nevăzută retează capetele munților. Un podiș se întinde pe umerii lor, un foarte înalt podiș, care, mai mult decît pămîntului, aparține cerului. Acum, stăruitoarea strădanie își primește răsplata: acolo, sub acel brad singuratic, legănat ca un catarg de larga ondulare a culmilor, murmură uimit și pururi egal cu sine izvorul.
Geo Bogza în Cartea Oltului, Hășmașul Mare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre singurătate, citate de Geo Bogza despre singurătate, citate despre răsplată, citate despre munți, citate de Geo Bogza despre munți sau citate despre brazi
Leagănul de piatră al legendei, muntele din care izvorăște Oltul, se vestește peste larga desfășurare de priveliști a Ardealului cu o forță fascinantă și covîrșitoare. Magnet de granit, el atrage privirile din prima clipă, iar privirile se întorc mereu într'acolo, de parcă ar fi ace de busolă, ori de cîte ori s-au îndreptat, din greșeală, în altă parte. Sub farmecu-i violent, oamenii nu încetează sa-l vadă, și îl văd întruna, chiar și atunci cînd își privesc holdele, chiar și atunci cînd, privindu-se în ochi, stau de vorbă unul cu altul. Totdeauna prezent pe retina și în conștiința celor ce trăiesc în raza lui, punînd în umbră restul firii, așa ia chip părintele orgolios al Oltului.
Geo Bogza în Cartea Oltului, Hășmașul Mare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre violență, citate despre viață, citate despre orgoliu, citate despre magnetism, citate despre greșeli sau citate despre forță
Fetele nicicînd nu sînt atît de frumoase, ca atunci cînd se întorc de la cîmp. Simple țărănci, trec prin unduirea lanurilor sub largi pălării de pai, cu o și mai mlădioasă unduire. Mijlocul, strîns în cingătoarea care adună, în același cerc, cutele cămășii și ale fustei, este izvorul din care grația li se răspîndește în întreaga făptură, pînă la glezne și pînă la umeri, în inele tot mai largi, într-o amețitoare euritmie.
Geo Bogza în Cartea Oltului, Țara Făgărașului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre țărani, citate despre sat, citate de Geo Bogza despre sat, citate despre glezne, citate despre fuste, citate despre frumusețe, citate de Geo Bogza despre frumusețe, citate despre fete sau citate de Geo Bogza despre fete
LITERATURE MASS INDEX
pe-afară mirosul de ficțiune
a acaparat întreg orașul
de azi înainte
avem același țesut muscular
aceeași greutate
somnul îmi plutește
pe retină
ca o capsulă cu grăsime
într-un pahar
cu alcool
tot ce poate porni iarăși
rotirea pămîntului
e un avion care face manevre
atunci cînd mă gîndesc la tine
în aer
avem două scaune libere
unul mai mic
altul mai mare
unul mai mare
altul mai mic
totuși de data aceasta
ești dominant
ești dominant
ești dominant
ce dracu are p(r)oza asta
de-mi sapă-n minte ca-ntr-un
mormînt
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre draci, poezii despre somn, poezii despre prezent, poezii despre oraș, poezii despre libertate, poezii despre greutate, poezii despre aviație sau poezii despre aer
Mai e puțin pînă-n seara lumii
Doamne, mai e puțin pînă-n seara lumii
Și încă n-am făcut nimic pentru Tine.
Atîta dragoste în inimă-mi coboară,
Cuvînt și faptă voi găsi pentru slujire?...
Aș clădi o cetate
Cu ziduri puternice, cu turnuri înalte
Cu porți deschizîndu-se larg
Spre departe
Cu temple-ncărcate-n balsam de-nchinare
Să intre oricare
Spre rugă, iertare...
Dar, Doamne, port în gîndu-mi
Cetatea mult promisă
Ce-așteaptă pregătită în cerul Tău
Cel sfînt
Minunea m-atrage-așa de mult
Că uit de-orice cetate pe pămînt
Aș săpa o fîntînă
Cu limpezi izvoare curgînd într-o pace
Deplină
Ca și cum apa ei
Ar putea să-Ți fie-alinare
Pe drumul fierbinte spre cruce
Ca și cum stropii ei
Ar putea să mai strige-acel strigăt
"Mi-e sete"
Dar, Doamne,
Am auzit de apa vie
Din fîntînile cerului
Cu cumpenele lor sprijinite de stele
Și nu mai știu decît s-aștept
Să-Ți văd iubirea oglindită-n ele
Aș aprinde o lumină
De parc-aș mai putea cu ea
S-alung întunericul din noaptea trădării
Să fac să se vad-adevărul
În pridvorul roman
În care Pilat
În loc să-și spele conștiința
Își spală mîinile...
Aș aprinde o lumină
Și-aș pune-o la răscrucea rătăcirilor
Acolo unde bîjbîie lumea
Neștiind încotro...
Dar, Doamne,
Am auzit de-o țară a luminii
La Tine sus, în care heruvimii
Te laudă zburînd printre jerbe de stele...
Și de atunci mă tot întreb
Ce lumină să-Ți aprind aș putea?
Poate doară
Inima mea...
poezie de Benone Burtescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre iubire, poezii despre înălțime, poezii despre întuneric, poezii despre trădare, poezii despre stele, poezii despre seară, poezii despre promisiuni, poezii despre pace sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
De cînd îl iubesc pe Isus
De cînd îl iubesc pe Isus,
mai 'nalt mi se pare înaltul,
cărările urcă mai sus
și soarele-i altul!
De cînd îl iubesc pe Isus,
bujorii mai roșii se-arată,
iar stele cum ies în apus,
n-au fost niciodată.
De cînd îl iubesc pe Isus,
as vrea să-L ador ca Debora,
un cîntec, pe aripi adus,
ducînd tuturora.
Ca Iacov o scară aș vrea,
spre nouri de albe răsfrîngeri,
să urc tot pămîntul pe ea,
în murmur de îngeri.
De cînd îl iubesc pe Isus,
mi-e drag să văd oameni cum cîntă,
cu lacrimi de freamăt nespus,
pe cartea cea sfîntă.
Și-aș vrea, cît cu dorul cuprind,
cînd n-or mai fi arcuri și suliți,
s-aud lumea-ntreagă vorbind
de Domnul pe uliți...
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre roșu, poezii despre dor, poezii despre cărți, poezii despre creștinism, poezii despre bujori sau poezii despre aripi
Tot mai frumos
Tot mai frumos,
mai aproape de mine
e gîndul tău,
stea din Eden,
luminînd viața mea,
pașii mei
c-un dor
nemărginit...
Tot mai duios
ocrotindu-mi cărarea
de orice rău,
sus, tot mai sus
mă atragi
spre zenit...
Tot mai măreț,
mai scăldat în lumină
e chipul Tău,
prinț glorios
care-ai dai viața Ta,
trupul tău
ca miel neprihănit.
Tot mai cu drag
îmi înalț către Tine
tot gîndul meu,
sus, tot mai sus,
într-un zbor
infinit...
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre viață, poezii despre rai, poezii despre oi, poezii despre infinit sau poezii despre frumusețe
Altul la fel
spre sus zvârlind privirea ta cea castă,
spre cerul plâns, tenebre de robie
la temnița din lacrimă te-mbie
în imprecații venerând năpastă.
pe zări, în a zadarului fobie,
ți-e zborul tot o liniște fantastă,
morminte-n orizont îmi naști din coastă,
aceea ce ți-am dat sub stea zglobie.
acolo demiurg a smuls din mine
în sânge de cerneală să-mi exiști
femeie, către nunta care vine...
ci în peniță port, în hram de triști,
havuzul ochilor pe stih, în sine
doar pierdere de clipe să asiști...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre tristețe, poezii despre sânge, poezii despre sclavie, poezii despre poezie, poezii despre plâns, poezii despre ochi sau poezii despre nuntă
Animalul lemnos
Plimbam acea casă bătrânească de funia fântânii
uneori ne opream
să mai pască din hainele atârnate de gânduri
puneam funia în alte mâini
și fluieram din alte buze
o mângâiam pe scânduri
până torcea asemeni unui animal lemnos
și mă înveleam cu acoperișul ei
până adormeam unul în altul
tot mai sus
tot mai jos...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre vestimentație, poezii despre animale, poezii despre mâini, poezii despre lemn, poezii despre gânduri sau poezii despre bătrânețe
Sînt seri cînd turlele bisericilor par, în avîntul lor spre infinit, antenele unui întreg mileniu, cu care nenumărate rînduri de oameni, însetate de absolut, s-au străduit să prindă ecoul secret al universului, foșnetul trezit în eter de nevăzuta corabie a veșniciei.
Geo Bogza în Cartea Oltului, Hășmașul Mare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre secrete, citate despre seară, citate de Geo Bogza despre seară, citate despre religie, citate de Geo Bogza despre religie, citate despre marină, citate de Geo Bogza despre marină, citate despre infinit, citate despre creștinism, citate de Geo Bogza despre creștinism, citate despre biserică sau citate de Geo Bogza despre biserică
Corăbii care o aduc aminte, prin tainica lor legănare, plutesc adeseori pe tălăzuitele întinderi transilvane. Sînt zile cînd umbrele cetăților se desprind de lîngă ziduri, asemeni unor caravele care, în clipa vîntului prielnic, își desfac parîmele de la țărm. Lungi după-amiezi, ele înaintează într-o călătorie lentă și triumfală pe fluvii de grîu sau pe marea sumbră a pădurilor, copleșind satele, sporind enigma tăcutelor burguri. Treptat, asfințitul le împinge pînă în parapetele munților. Acolo se sparg de stînci, împrăștiind pe fața pămîntului, odată cu întunericul care învăluie lumea, tainica lor încărcătură.
Geo Bogza în Cartea Oltului, Hășmașul Mare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre întuneric, citate despre zile, citate despre păduri sau citate despre fluvii
Hawkeye (se uită cum este urcat biroul în aer): Scuză-mă, Henry, ăla nu e biroul tău?
Henry: Da, este biroul meu antic veritabil.
Trapper: Îl trimiți sus, la lustruit?
Henry: Habar n-am ce se întâmplă acolo, sus. Nu face decât să urce sus, mai sus, și mai sus.
Hawkeye: Spre un loc mai cu verdeață, sunt sigur.
replici din filmul serial M.A.S.H.
Adăugat de Zenovia Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre antichitate sau citate despre aer
Din văi urcă ziua
Din văi urcă ziua mai sus, tot mai sus,
cu pașii-n lumina, zglobie -
"Ci unde te duci? Spune-mi unde?" -
"Doar vezi că vârful de munte mă-mbie."
Deodată se-ntunecă muntele tot,
și culmea de aur dispare -
"Ci unde ești? Unde?" și dibui în jur -
pământul e mut până-n zare.
Și iată-ntr-o clipă mă simt părăsit -
pierită e ziua mea oare?
În friguri, privirea-mi zdrobită de dor
spre vale-a-nceput să coboare.
Trecutul meu tot e acolo, în nori -
și simt cum mă-ncearcă mâhnirea -
mi-e frică și-s trist de parcă-ar veni,
ca-n ceasul suprem, ispășirea.
poezie clasică de Jan Neruda
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți, poezii despre ziua de naștere, poezii despre văi, poezii despre trecut, poezii despre nori sau poezii despre frică
(...) înainte de a cădea amurgul, cînd ultimele raze ale soarelui îl izbesc în plin, leagănul Oltului devine, pentru cei ce cu uimire îl descoperă în depărtare, un munte incendiat, un ciclopic rug mineral. Prăpăstii, culmi și piscuri de calcar, stînd toate cu fața spre apus, se aprind de la vîlvătaia asfințitului, învăluindu-se într-o fantastică splendoare.
Geo Bogza în Cartea Oltului, Hășmașul Mare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre prăpăstii, citate de Geo Bogza despre prăpăstii, citate despre incendii, citate despre devenire sau citate de Geo Bogza despre devenire
Din tot ceea ce a existat aievea, sau a fost doar rodul închipuirii omenești, și chiar al altor specii înzestrate cu imaginație, nimic nu rămîne nereamintit de memoria delirantă, sau, cînd e nevoie, extrem de riguroasă, a norilor. Norii știu tot. Absolut tot. Sînt printre ei, ca și printre oameni, unii de geniu. Atunci, pe bolta cerului, se ivesc mari capodopere.
Geo Bogza în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre nori, citate de Geo Bogza despre nori, citate despre imaginație, citate despre genialitate sau citate despre existență
Norii se încrucișau cu piscurile, asemeni unor zorite corăbii, fiecare pornită spre alt tărîm.
Geo Bogza în Cartea Oltului, Capitolul II Tragedii pe înaltul podiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare țăran era dator, cînd i se trimitea vorbă că o vită a lui a murit, să vină, să o ardă. Altminteri, acele limpezi creste, muiate în azur, ar fi părut bîntuite de ciumă.
Pentru a feri munții de o asemenea degradare, de îndată ce primeau veste, cei din sat se grăbeau să urce, și, după ce-și plîngeau animalele pierdute, clădeau peste ele, resemnați, rugurile necesare. Cînd erau gata, tăiau un brad tînăr, cu care le împodobeau. Așa își luau rămas bun de la ceea ce fusese averea și marea lor mîndrie. Apoi, dădeau foc, și, pînă seara, nu mai rămînea decît un morman de cenușă, pe care vîntul înălțimilor se grăbea să-l poarte, încă fierbinte, în abisuri.
Geo Bogza în Cartea Oltului, Capitolul II Tragedii pe înaltul podiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zoologie sau citate despre vinovăție
Când gândirea nu se mai împrăștie printre cele din afară și nu se mai împrăștie în lume, prin simțuri, ea se întoarce spre sine. Prin sine, mintea se ridică până la contemplarea lui Dumnezeu.
citat celebru din Sfântul Vasile cel Mare
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
Vezi mai multe citate despre simțuri, citate de Sfântul Vasile cel Mare despre religie, citate despre gânduri, citate despre Dumnezeu sau citate de Sfântul Vasile cel Mare despre Dumnezeu