La mareea înaltă

Cârlionţi aurii şi rochiţă roşie, drăguţă –
O fetiţă-atâta micuţă –
Bessie cutreieră în sus şi-n jos
Prin castaniul ierbilor marine, mătăsos;

Ceva o preocupă peste poate,
Caută, vrea să afle, cercetează şi socoate.
Acum, ce-ar putea căuta Bessie oare
Cu atâta insistenţă-n mare?
Aşa că-întreb micuţa ştimă dintre valuri răsărită,
Iar ea-mi răspunde stingherită:

"Domnule, mareea vine, mareea pleacă de atâtea ori,
Dar unde-i păpuşarul care trage toate-aceste sfori??"

poezie de Amos Russel Welles, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mareea se ridică, mareea cade-încet

Mareea se ridică, mareea cade-încet,
Ploierii ciripesc, amurgul devine violet;
De-a lungul plajei ude, parcă-n maro trasă,
Călătorul zoreşte către casă –
Iar mareea se ridică, mareea cade-încet,
Întunericul se-aşează pe-acoperiş discret;
Şi marea din beznă ne-atrage-n larg ca un magnet.
Valuri mici cu palme moi şi albe, lip-lip,
Şterg urmele de paşi înscrise pe nisip,
Iar mareea se ridică, mareea cade-încet.

Vin zorii, caii din grajduri lovesc în parapet,
Nechează, chemaţi de glasul rândaşului, urgent.
O nouă zi se-înalţă, dar călătorul nu-i pe-aproape,
El niciodată nu va mai reveni la ţărm de ape.
Iar mareea se ridică, mareea cade-încet.

poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băiatul meu, Jack

"Ai veşti de la băiatul meu Jack?"
Nu la mareea asta.
"Când crezi că se va întoarce? Zilele tot trec."
Nu cu vântul ăsta, nu cu mareea asta.

"A mai auzit de el vreo vorbă careva?"
Nu la mareea asta.
Tot ce-i îngropat de ape-anevoie mai poate înota,
Nu cu vântul ăsta, nu cu mareea asta.

"O, Doamne, când îşi va afla alinarea o inimă amară?"
Nu la mareea asta,
Nu la mareele care vin după asta –
Dar rămâi cu mângâierea că nu şi-a făcut neamul de ocară –

Nicio şoaptă dinspre-acel vânt, dinspre-acea maree.
Aşa că înalţă-ţi fruntea, semeaţă –
La mareea asta
Şi la fiecare maree viitoare aidoma cu asta;
Pentru că pe fiul căruia i-ai dat viaţă
L-ai dăruit acelui vânt, acelei perpetue maree.

poezie clasică de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bessie: O, prima întâlnire. O să fie interesant. Hei, ce s-a întâmplat?
Joey: Nu ştiu, pare ciudat. Adică Dawson şi cu mine la o întâlnire? Nu ţi se pare ciudat?
Bessie: A fost ciudat când v-aţi sărutat?
Joey: Nu, a fost destul de bine. Dar ideea e că nu s-a mai întâmplat de atunci, adică de ieri.
Bessie: Nu e neobişnuit pentru că eu cred că al doilea sărut e mereu mai dificil decât primul.
Joey: De fapt ne-am sărutat de mai multe ori în seara aia.
Bessie: Da, dar se consideră ca fiind doar un sărut, iar acel prim sărut este cel pasional. Este cel plin de dorinţă şi atracţie, dar cel de-al doilea sărut este raţional. Ai timp să îţi faci griji şi să analizezi, iar majoritatea femeilor preferă acel prim sărut, dar eu îl prefer pe al doilea pentru că este vorba despre ceva mai mult. Vei primi cel de-al doilea sărut, Joey şi va fi minunat. Va fi real. Va fi plin de înţeles.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul mării

O mie de mile dincolo de-acest zid bătut de soare,
Undeva valuri răcoroase peste nisipuri se scurg lent,
Mareea la reflux abandonează pământul indolent
Cu un murmur prelung şi muzical, o îngânare;

Sub proaspăt vânt, se-înalţă şi cad valuri, lansând în aer gustul sării,
Iar pe platoul stâncilor, cu fulgi de spumă albă, ninge –
Deşi-s departe de ţărm, aud şi ştiu cum apa-n pietre se înfige
Pentru că eu de la-început născută-am fost iubita mării.

Aş vrea – dacă-aş fi acolo şi peste mine-ar trece cu voalu-i sidefiu,
Cu recea-i insistenţă mareea, cuprinzătoare cât o lume,
Răcorind starea-aceea fierbinte căruia suflet îi zic oamenii pe nume –
Cu refluxul să plec, să mă pierd în depărtare şi să fiu

Mai puţin decât cea mai minusculă scoică pierdută-n mare,
Mai puţin decât, stinsă, chemarea unui albatros în zare.

poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bodie: Bună dimineaţa, iubito! Cum ne simţim în dimineaţa asta?
Bessie: Păi dacă o să ne fie greaţă şi o să fim supăraţi şi iritaţi, atunci aş spune că nu e nimic nou.
Bodie: Dar priveşte partea bună a lucrurilor. Trebuie să naşti pe 22. În mai puţin de o săptămână se va termina.
Bessie: O săptămână?! Nu se poate să mai dureze încă o săptămână. E inuman. Nu mai dorm, mi s-au îngroşat picioarele, mă doare rău spatele, am greţuri 23 ore pe zi... Ştiai că perioada de gestaţie a liliecilor este de două luni... două luni mi se pare rezonabil, corect. De ce nu pot naşte un liliac?
Joey: Pentru că suntem cam 80% siguri că eşti om.
Bessie: Încă mai locuieşti aici?
Joey: Din păcate.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am ridicat, mi-am scos liniştită pălăria şi mănuşile fără să aştept invitaţie, apoi le-am spus celor două domnişoare Reed că mă duc să o caut pe Bessie, care trebuie să fie la bucătărie şi s-o rog să afle dacă doamna Reed mă poate primi. M-am dus şi după ce-am găsit-o pe Bessie şi am trimis-o să-mi îndeplinească dorinţa, m-am apucat să-mi despachetez lucrurile. Până atunci mă ferisem totdeauna de aroganţă: cu un an înainte, dacă aş fi fost primită în acelaşi fel, aş fi plecat din Gateshead chiar a doua zi; acum însă îmi dădeam seama că ar fi fost o purtare nechibzuită. Făcusem o călătorie de o sută de mile ca să-mi văd mătuşa şi trebuia să stau cu ea până ce avea să se însănătoşească ori să moară. N-avea nici un rost să-mi fac sânge rău pentru trufia şi nebunia fetelor mătuşei şi singurul lucru cuminte era să nu le iau în seamă.

citat celebru din romanul Jane Eyre de Charlotte Bronte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

De-odată, văd fotografia ta şi mă inspiră
Îmi doresc să fiu scafandrul ce te explorează.
Scufundat în marea ce se oglindeşte în ochii tăi
În căutarea perlelor negre...
Aş vrea să fiu nisipul ce-ţi încălzeşte trupul dezvelit,
Ieşit din marea vieţii învolburată.
Aşvrea săa fiu chiar palmierul plajei tale,
Să-ti desfăt corpul cu umbra mea,
Protejându-te de căldura razelor de soare!
Aş vrea să fiu chiar frumuseţea ta
Şi să mă simt privit şi iubit întocmai ţie, femeie.
Off! Natura, cu atâtea frumuseţi în jurul meu!
Aş vrea să fiu, aş vrea să fiu, aş vrea să fiu...
Dar tu? Tu, ce ai vrea să fii?
- Vreau sa fiu Marea!
De vrei sa fiu a ta,
Cuprinde-mă cu braţele-ţi vânjoase şi uită că eşti om...
Transformă-te în ţărmul meu!
Aşteapă-mă să fiu şi fluxul şi refluxul tău.
Mareea ta, mireasa ta de valuri,
Să-mpărtăşim dureri şi idealuri,
Îmbrţăişază-mă!
Să fim mereu aşa,
Călătorind un val, prin alte valuri...
Apoi îmbrăţişază-mi tăcerea ce m-a însoţit!

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare portugheză

O, mare salină, apele tale-s sărate
Şi de lacrimile Portugaliei! Atâtea mame-îndurerate
Au plâns, iar mareea ispitea pe fiecare marinar!
Câţi feciori ţi-au cerut clemenţă, dar în zadar!?
Câte fete-au murit fecioare, scrutând zarea-albastră,
Pentru ca tu să fii, o, mare, marea noastră!

A meritat? A meritat, cum merită orice-încercare
Atâta timp cât sufletul e îndrăzneţ şi mare.
Oricine trece dincolo de Capul Bojador
Trebuie s-accepte durerile nepăsător.
Domnul a-împânzit cu primejdii şi-abisuri marea
Dar a făcut-o oglinda cerului, i-a-împrumutat culoarea.

poezie de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Sforile trase", pentru a se ajuta, între ei, oamenii, au un nume frumos: "solidaritate". Desigur, adeseori, nu sunt "sfori" oneste, dar asta demonstrează faptul că până şi aceşti oameni au simţul omeniei; al datoriei şi al rasplăţii pentru un ajutor primit, la rândul lor, cândva. Cuvintele oamenilor sunt sfori. Voinţa noastră e Păpuşarul care controlează aceste sfori: ajutăm la ridicarea ori contribuim la căderea altor păpuşi.

citat din romanul Vicii. 18+ de Doina Postolachi (2016)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am înţeles

Inima mea e plină de durere
simt cum mi se rupe în două...
Am înţeles că viaţa,
de multe ori îmi mai dă câte o palmă...
ca să ştiu ce am de făcut pe urmă...
Am înţeles că lacrimile îmi sunt de prisos,
dacă în mine e o continuă furtună...
Şi doare...
Da, vreau să sper până în ultima clipă...
Ceva în mine îmi spune să fiu tare...
Şi poate aşa voi reuşi...
Oare voi putea trece peste?
Oare voi reuşi cândva?
Să trec peste tot şi toate...
Aşa cum mai trece o zi şi vine iar noaptea...

poezie de Eugenia Calancea (14 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

Atâtea păsări cântătoare
atâtea flori în lung şi-n lat!
Ori nu-s acestea toate oare
spre slava Celui Înviat?

Ce înţelept şi prin ce lege
aduce-atâtea frumuseţi,
de nu nemuritorul Rege
maestrul făuritor de vieţi?

Un ghiocel din muşchi se-arată
şi-un strop de rouă dă-n vileag.
Nu-i oare lacrimă curată
de bucurie şi de drag?

Mireasma dulce şi jilavă
din liliac şi din salcâm
ce-i alta decât imn de slavă
către-al tăriilor tărâm?

Ce vrea să spună fulguirea
ce-mbracă ramuri de cireşi,
de nu-i în ea neprihănirea
celui Ales între aleşi?

Sub soarele ce se răsfrânge
lalele roşii ies pe grui.
Nu-s oare stropii cei de sânge
ce-au picurat sub paşii Lui?

Iar când se-nalţă-ntre boschete
narcise galbene în zori,
nu-s oare tainice trompete,
nu-s oare crainici vestitori?

Atâtea păsări cântătoare
atâta soare revărsat!...
Ori nu-s acestea toate oare
un larg
"CRISTOS A ÎNVIAT!"?

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bessie (înşfacă telefonul): Ascultă aici, funcţionar de doi lei. Îţi vorbeşte viitoarea mămică. Poate nu plătesc destul pentru un răspuns prompt la o urgenţă medicală, dar am un pantof plin de lichid amniotic, pelvisul meu se zbate în ritm de rumba şi sunt în pericol de a a-mi naşte primul copil cu ajutorul a doi adolescenţi. Aşa că încetează să mai cauţi scuze, dă-ţi jos fundul ăla mare şi trimite-ne o ambulanţă înainte ca bebeluşul meu să ajungă la facultate!
Joey: Minunat! Sunt sigură că vor porni imediat.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imagini din trecut îmi reveneau în minte, când o vedeam pe Bessie cum se învârteşte în jurul meu, aducând tava pentru ceai şi cele mai frumoase ceşti de porţelan, tăind pâinea şi ungând-o cu unt, punând să se coacă un cozonăcel şi dojenind din când în când pe micuţul Robert sau pe Jane, întocmai cum făcea altădată cu mine. Bessie păstra aceeaşi iuţeală în mişcări, pasul îi era la fel de uşor şi privirea la fel de deschisă.

citat celebru din romanul Jane Eyre de Charlotte Bronte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partenerii paradisului

- Bună seara, doamnă.
- Bună seara, domnule.
- Vă privesc până sub inimă, doamnă.
- Ştiu; dar şi eu vă privesc, domnule.
- Vă cunosc şi urna de veci, doamnă.
- Nicio grijă, şi eu vi-o cunosc
pe-a dumneavoastră, domnule.
- Mă enervaţi cumplit, doamnă.
- Şi dumneavoatră, nu mai puţin, domnule.
- Înseamnă că nu se mai poate face
nimic, doamnă.
- Desigur, domnule. Acesta e şi rostul
egalităţii dintre noi, dragă domnule.
- Nici să trăim, doamnă?
- Nici. La ce bun, domnule?
- Nici să murim, doamnă?
- La ce bun, domnule?
- Nici să vă las să trăiţi, doamnă?
- La ce bun, domnule?
- Atunci... vă ucid, doamnă!
- La ce bun, domnule?
- Dar eu sunt un geniu, doamnă?
- La ce bun, domnule?
- Vă asigur că sunt nebun, doamnă!
- La ce bun, domnule?
- Daţi-mi un "Do" de jos, doamnă...
- Aveţi un "Do" de jos; muriţi liniştit,
domnule!

poezie de Ion Crânguleanu din Riscul certitudinii (1985)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Excursia în munţi

Nu ştiu, strigai fără glas, nu ştiu deloc.
Dacă nu vine nimeni, atunci chiar că nu vine nimeni.
N-am făcut nimănui ceva rău, nimeni nu mi-a făcut vreun rău,
însă nimeni nu vrea să mă ajute. Absolut nimeni.
Dar nu e chiar aşa. Numai că nimeni nu mă ajută - în rest,
absolut-nimeni poate fi destul de drăguţ.
Aş face cu mare plăcere - oare de ce nu? - o excursie
în compania unor absolut-nimeni. Fireşte, în munţi,
unde altundeva? Cum se mai înghesuie unul în altul aceşti nimeni,
aceste mâini multe, despărţite de paşi minusculi!
Bineînţeles că toţi sînt în frac.
Mergem aşa, haihui, vântul trece prin spaţiile dintre noi şi dintre membrele noastre.
În munţi gâtlejurile se eliberează. Este o minune că nu cântăm.

poezie celebră de Franz Kafka
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde atâta nefericire?

De unde atâta nefericire,
Când raze pier şi noaptea vine
Pe la uşi, pe la fereşti,
Peste oamenii cu măşti?
Unde-s zâmbetele false,
Şi visele de soare arse?
Unde-s toţi ce i-ai întâlnit,
În drumul tău spre paradis?
Şi azi, ca ori şi care zi
Sperai că soarele va răsări
Acolo unde-i nefericire
În suflete avare de iubire.
Dar e soarele a uitat,
Sau poate doar n-a mai luptat,
Pentru iubiri ce noaptea mor
Iar dimineaţa răsar în zor.

poezie de Adriana Monica Burtea (4 aprilie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iulian: Drăguţă pasăre... Dar cum ar putea un papagal să-i oprească pe toţi oamenii ăia? Poate era mai bun Nero acum.
Lucian: Tată, Nero e bătrân; în plus, mai era şi slăbit. Ce-ar fi putut face?
Iulian: De ce-mi spui "tată" şi nu "blondule"? Nu ziceai tu că nu s-a schimbat nimic?
Lucian: Scuze, blondule, mi-a scăpat, deloc intenţionat...
Iulian: Ia vezi, că acum începe să-mi scape şi mie "domnule comandant", deloc intenţionat... Ia te uită la pasărea asta! Nu ştiam că un papagal poate fi atât de util într-o casă...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria şi Marea

Dacă aş fi fost o mare
Iar tu o insulă
Mi-aş fi înălţat mareea
Să-ţi sărut gura

poezie de Cezar C. Viziniuck
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mareea

Trupul meu se culcă peste maree
Mîinile îmi adorm în mişcarea ei
sonoră, de mătase cosmică,
dirijată de aştri
şi-mi pare că mareea va descreşte spre tine
fruntea mea va odihni
pe stîncile fosforescente
ale coastelor tale
Mă voi trezi
cu soarele crescut în părul meu,
privindu-mi trupul argintat,
de sirenă
cum încet se transformă,
gîndindu-mă că în lumea asta
voi fi gata să merg pe cuţite
ca să te urmez
voi umbla sîngerînd peste cioburile solzilor
şi peste scoicile
vărsate de val ca nişte azime
topite în nisipul solar presărat
pe ţărm din umărul tău.

poezie de Irina Monica Bazon
Adăugat de Anca Diana Vasluianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Permanenţă

Ţărmul granit i-a reproşat mării:
"De ce, oră de oră, eşti altfel, buiacă,
Schimbătoare şi-agitată? Uită-te la mine
Şi află cum forţa cu liniştea se-împacă."

Marea a răspuns ţărmului stâncos:
"Din adâncul apelor întinse, peste tot stăpâne,
S-a ivit pământul. Am fost aici înaintea ta.
Ţărmurile se prăbuşesc, dar eu voi rămâne."

Atunci a răsunat o voce deasupra celor doi:
" Voi aveţi un sfârşit, cum are tot ce-i trecător,
Dar Eu Sunt Cel Ce Sunt, etern şi permanent,
Sursa şi casa de pe urmă-a tuturor.

poezie de Amos Russel Welles, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!