+inca +o +toamna

Doamnă

sunete-n amurg tăcute cad
trec zile
încet vântul în mine bate
o inimă mă doare
un gând de sus mă ninge
cu frunze

albă de pian o clapă apăsată
mă strigă şi-mi spune
că la uşa vieţii mele
bate
încet încă o toamnă

poezie de Viorel Muha (august 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul meu

Acest sat este un mic punct
pe harta rutieră
noaptea doarme în vale

acoperit de livezi
îl vizitează căprioarele
şi vânturile câmpului

aici fiecare zi are alt miros
toamna cântă din Chopin
căldăraşii recită versuri
în păduri încă
mai freamătă tinereţea mea

poezie de Waclaw Kostrzewa din Album (2006), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uită-te

Uită-te, încă e rouă
Şi toamna începe să-şi ţeasă
Foile galbene-n suflete,
Pale nelinişti în pomi de matasă.

Şi uită-te, noaptea e rece
Şi vara-i alături, dar frunzele pică,
Şi uită-te, -i rece dar trece
Fiorul fierbinte de care ni-i frică

poezie celebră de Nicolae Labiş din volumul: Lupta cu inerţia (1958)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ancoră noaptea pe fluviu

Puţin somn şi multă mâhnire – călătorul
Se trezeşte la miezul nopţii şi priveşte înapoi spre casa lui.
Nisipurile sunt strălucitoare-n lumina lunii;
Vela e albă, umedă de la roua care-acoperă barca.

Apropiindu-se de mare, fluviul devine din ce în ce mai lat:
Se-apropie toamna – nopţile-s tot mai lungi.
De treizeci de ori am dormit în mijlocul ceţurilor şi-al valurilor,
Şi n-am ajuns încă la Hang-chow!

poezie de Bai Juyi din Flori de peste şapte mări şi de pe şase continente, Despre mare şi oamenii apelor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La frumuseţea ei

Dincolo erai de clarul stelelor
şi luna, sfioasă, te urma.
O, cu mult mai frumoasă era
cristalina, lacrima ta!

Fereastra ştie cum ardeai,
ca un lan, ca un val te legănai,
dogoritu-mi braţ cum te frîngea,
ca o azimă, aşa te frîngea.

Prin părul tău tremurător
trece temătoare Primăvara.
Încă departe-i Vara. Toamna grea
ca un aur pe frunte-ţi va sta.

Şi iarnă cîndva de vei fi,
mă voi înfăşura în frigul tău;
ci fii Primăvară mereu,
strălucitoare, fii limpede zi!

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toamnă se poate observa cum din seară în seară, Pegasul şi Andromeda se ridică tot mai sus dinspre est şi în prelungirea celor trei stele ale Andromedei, găseşti încă o stea luminoasă de mărimea 2, α din Perseu. Odată ce ai găsit această stea, lesne vei găsi şi pe tovarăşele sale, din aceeaşi constelaţie, dintre cari unele destul de luminoase. Privind cu un bicoclu pe steaua α veţi da peste o încântătoare privelişte cerească: steaua aceasta se află pe un câmp plin de stele strălucitoare, cari formează o măreaţă ghirlandă cerească.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele ε, ζ şi η din Ursa Mare formează un fel de arc, nu e aşa? Dacă acel arc dinspre ε spre η, vei da peste una dintre cele mai strălucitoare stele, cea d-întâi stea în adevăr strălucitoare, pe care am întâlnit-o în excursiunea cerească ce o facem acum. Steaua aceasta se numeşte Arcturus sau alfa din Boarul, sau Văcarul. Prin martie încă veţi găsi pe Arcturus spre nord-est. Nu e altă stea mai strălucitoare în acea parte a cerului. Dacă în martie de abia se ridică la orizont, în aprilie se vede însă mai bine şi în urmă străluceşte până toamna târziu.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ţara noastră, cele mai frumoase nopţi sunt cele de toamnă; aerul e curat şi liniştit, iar stelele se văd lămurit, chiar şi cele mai mici. Bine-nţeles că avem şi unele toamne urâte, dar de cele mai multe ori sunt frumoase şi dacă Luna (care poate fi iubită de poeţi, dar nu şi de astronomi) nu întunecă stelele cu lumina ei, nopţile sunt admirabile pentru observaţiuni. În septembrie, seara, stelele verii sunt înspre apus, cele mai multe; altele sunt încă de-asupra capului, sau spre sud, ca: Lebăda, Lira, Vulturul şi celelale; spre răsărit însă şi spre sud-est vedem noi constelaţii.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plopul

Eu aveam un plop de vale
Verde ca un smărăndel.
Trecătorii stând în cale
Înnoptau cătând la el.

Însă toamna a venit,
Plopul meu s-a veştezit.

Dacă prinţul ce domneşte
Ar fi vrut a mi-l schimba
Pe coroana ce luceşte
Ca un soare-n fruntea sa,

Încă nu aş fi schimbat
Plopul meu ce s-a uscat.

Vârfu-i peste stânci pletoase
De departe îl vedeam,
Şi-nnoptând prin văi râpoase
După el mă îndreptam.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da

Da, m-am dus pe străzile de care îmi scrii tu...
E o jale de toamnă pe-acolo...
Pe la spital, la cazarmă, e trist, cad frunze...
La tribunal a fost un proces interesant.

Oh, într-o librărie au zburat câteva frunze uscate...
E toamnă, aş vrea să scriu versuri...

La gradina publică, un alcoolic francez
Se uită zambind la un strat de pansele.
La pavilionul muzicii era un corb
L-am întrebat de tine şi nu mi-a răspuns nimic.

E toamnă... cu toţii se grăbesc, dar e atât de pustiu...

Da, oraşul îşi aduce balanţa comercială,
E puţin mai trist, fiindcă e toamnă...
Eu încă nu mi-am găsit nimic...
Iţi voi scrie mai pe larg altă dată...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!