Poezii despre frumusetea naturii
Rezultate pentru +frumusetea +naturii în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
În curând, va fi învinsă iarna
În curând, va fi învinsă iarna;
În curând, înghețatele ferecături vor fi desfăcute
și topite. Încă puțin
Și aerul, pământul, valul, totul va fi cuprins
de plăcerea reînvierii și a înfloririi; o mie de
forme vor răsări,
Din aceste amorțite movile, din aceste înghețate
mușuroaie de pământ, ca din adânci
morminte vor răsări.
Ochi sensibili, urechi fine cele mai delicate
însușiri ale tale tot ceea ce ia cunoștință
de frumusețea naturii
Se va trezi și se va umple cu această frumusețe.
Tu vei observa aspectele simple, delicatele
minuni ale pământului,
Păpădia, trifoiul, smaraldina iarbă,
florile timpurii, primele parfumuri,
Arbustul pe care calci, verdele-galben al
salciei, înflorirea prunilor și a cireșilor,
Sturzul, privighetoarea, mierla făcându-și
[...] Citește tot
poezie celebră de Walt Whitman
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frumusețe
- poezii despre delicatețe
- poezii despre urechi
- poezii despre superlative
- poezii despre păsări
- poezii despre privighetori
- poezii despre plăcere
- poezii despre natură
- poezii despre muzică
Zână, a luminii doamnă
O, tu, prea frumoasă zână,
Cu priviri ca de fecioară.
Ca să fii vieții stăpână,
Din cer acum te coboară.
Învăluită-n lumină,
Pe pământ vei fi frumoasă.
În veșminte de hermină
Vei fi mândră-împărăteasă.
Din aura luminii tale
Naturii să dăruiești,
Frumusețea ce nu moare.
Lumea-întreagă s-o iubești.
Ea îți va așterne-n cale
Raze aurii de soare.
Îți va presăra petale
Din floarea care nu moare.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (20 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre flori
- poezii despre virginitate
- poezii despre viață
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre coroană
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Am furat...
Am furat o rază de soare
Și am ascuns-o în suflet,
Ca fericirea unui copil binecuvântat,
Să-mi lumineze zilele gândurilor bune,
De om maturizat.
Am furat nopților o rază de Lună
Și mi-am prins o în păr,
Că o iubitoare cadână,
Să-mi lumineze spiritul frumosul înstelat.
Am furat din verdele Naturii vii,
Hulpavă ca un animal înfometat
Și mi-am îmbrăcat sufletul întristat
Cu spiritul speranței neestompat.
Am furat din frumusețea florilor
Și din culorile curcubeului mi-am făcut ochelari,
Ca să văd Raiul pământului, pentru oameni lăsat.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (25 iulie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre suflet, poezii despre religie, poezii despre zoologie, poezii despre zile, poezii despre viitor, poezii despre verde sau poezii despre uitare
Fericire albastră
iubirea plutește în aer iubire respir
și visele au înfrunzit cu frunze albastre
de fericire plutesc pe aripi de zefir
și captez din raze clipele măiastre.
secunde euforice aleargă prin mine
frumusețea naturii mă înduioșează
doar ea poate să schimbe lumea în bine
doar ea îmi poate ține rațiunea trează.
am crescut ca pomul în brațe cerești
anii trec în grabă toți ca unul
credința sporește cu gânduri îngerești
cu romantismul meu bucur Tribunul.
fericiri albastre mă ning din lumină
energii solare curg în adrenalină.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre frunze, poezii despre fericire, poezii despre albastru, poezii despre îngeri, poezii despre visare, poezii despre secunde sau poezii despre schimbare
Caut lumina...
Caut lumina divină, sufletul să mi-l inunde,
Ca apa curată făptura omenească
Sau ca văzduhul suflarea păsărească.
Caut iubirea adevărată să-mi răsfăț inima,
Ca noaptea instelată
În viața mea sau peste iubirea lumii toată.
Caut raiul pământesc și frumusețea lui,
Căci fără de ele, chiar n-are rost să trăiesc.
Dar unde-i lumina divină?
La câți ani lumină?
Și iubirea visată...
La ce distanță de lume, de mine?
Noroc cu raiul naturii altruiste,
Că încă mai există și are vise.
Și, ce sunt lumina, iubirea, frumosul?
După care orbecăim cu toții până la moarte,
Decât sfânta înțelepciune,
Sau pacea și armonia oamenilor
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (30 noiembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre sfinți sau poezii despre răsfăț
Caut lumina...
Caut lumina divină,
Sufletul să mi-l inunde,
Ca apa curată, făptura omenească,
Și ca văzduhul, suflarea păsărească.
Caut iubirea adevărată,
Să-mi răsfăț inima flămândă,
Ca noaptea, de stele înfometată,
Și ca viața, de iubirea lumii toată.
Caut raiul pământesc și frumusețea lui,
Căci fără de ele, chiar n-are rost să trăiesc.
Dar, unde-i lumina divină?
La câți ani, lumină?
Și iubirea visată...
La ce distanță-i de lume, de mine?
Noroc cu raiul naturii altruiste,
Căci, încă mai rezistă și are vise.
Și, ce este lumina, iubirea, frumosul?
După care orbecăim cu toții până la moarte,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (30 noiembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele
Soarele și pădurea
Râd pădurile-verzite către cer, văzând icoana
Soarelui pictat în aur, ce își pleacă-ncet coroana,
Îmbrăcându-le-n lumină. Capodopera naturii
Își relevă frumusețea castă-n frunzele pădurii!
Sunt sfioase și tăcute, ca o tânără fecioară
Ce-n prezența unui june blând privirile-și coboară.
De departe le zărește și ideea îl răsfață:
Le va îndrepta spre sine verdea, luminoasă față!
Și trimite-o adiere peste capul lor cel pudic;
Vine de la vest, se-ntoarce, răscolind azurul sudic,
Iar apoi o ia la goană, cuprinzând întreaga zare,
Spre a soarelui plăcere și-a pădurii desfătare.
Căutând refugiu-n seară, nici nu știe ce-o așteaptă,
Dar din norii-aduși aproape, picuri mari spre ea se-ndreaptă.
sonet de Mihaela Dindelegan (9 februarie 2019)
Adăugat de Mihaela Dindelegan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre păduri, poezii despre Soare, poezii despre tăcere sau poezii despre seară
Noapte
Este noapte.
Norii au întunecat cerul...
Concertul broastelor
Se aude din adîncul apelor.
Cîntă pe mai multe voci
Și instrumente diferite.
Le acompaniază greierii
Și cîteva păsări ce nu dorm în noapte.
Este mai mult decît real concertul,
Dar lipsesc partiturile.
Soprana nu are concurență
Și nici baritonul.
Oamenii muzicieni
Sunt prea mici în fața naturii.
Este noapte și printre nori
Mai zăresc stele, chiar de plouă,
Care imi fac cu ochiul
De noapte bun.
Eu le mîngîi și le șoptesc
Vă iubesc!
[...] Citește tot
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre somn, poezii despre nori, poezii despre întuneric, poezii despre trecut sau poezii despre ploaie
Pravila toamnei
Sub căutătura-i de Don Quijote de la Istru,
zăgăzuit în nepăsare maiestuoasă,
cu mult lărgita-i albie patriarhală,
când soarele dă în pârg,
fluviul își șerpuiește molcomit istoria milenară
ce curge îndărăt
spre Cetatea Medievală a Severinului.
De când și-a tras (b)arca pe uscat,
la fiecare început de toamnă,
de ziua lui,
încercând să sfideze uitarea,
își descarcă prinosul de singurătate.
La umbra castanilor
ce se toropesc năuciți
pe o bancă parfumată cu arome de prune
din recolta anului trecut
asistă neputincios la solemnitatea
ostentativ de timpurie
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre recoltă, poezii despre început sau poezii despre zâmbet
Scripetele
După ce l-a creat primul om era înc-un năpârstoc
Domnul a-nălțat paharul Său cu binecuvântări,
"Ei, acum," a spus, "nu-i cazul să ne zgârcim deloc,
Deci să-i dăruim toate harurile din cele patru zări,
Adunându-le teanc, unul câte unul, la un loc."
Astfel, prima ofrandă a fost puterea; apoi, pe rând,
Frumusețea, înțelepciunea, onoarea, plăcerea...
Deodată Dumnezeu a realizat, în zborul unui gând,
Că dintre toate nestematele care-i alcătuiau averea
Nu-i dăduse încă pacea minții, cea cu trupșor plăpând.
"Dac-ar fi, "a spus El, "ei, bine,
Să-i ofer și-acest din urmă giuvaer creaturii,
Omul va adora doar darurile Mele, nu pe Mine,
Își va căuta pacea-n Natură, nu în Domnul Naturii;
Și-n felul ăsta amândoi vom pagubi. Nu se cuvine.
Așa că va rămâne cu odoarele pe care le-a primit,
Dar le va stăpâni cu teamă, tot pândind vrăjmașii;
[...] Citește tot
poezie de George Herbert, 1593 - 1633, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cadouri, poezii despre zbor, poezii despre pace, poezii despre onoare sau poezii despre gânduri
<< < Pagina 1 >