Toate rezultatele despre confirmat, pagina 5
Cel mai evident lucru despre spațiu e că se întinde și se tot întinde. Faptul a fost confirmat de instrumente moderne ca telescopul Hubble, care ne permite să sondăm adânc în spațiu. Ceea ce vedem sunt miliarde și miliarde de galaxii, de diverse forme și mărimi. Fiecare galaxie conține nenumărate miliarde de stele, multe dintre ele având planete în jurul lor. Trăim pe o planetă ce se mișcă în jurul unei stele de pe un braț exterior al galaxiei spirale Calea Lactee. Praful din brațele spiralei ne împiedică să observăm universul în planul galaxiei, dar avem o vizibilitate bună de o parte și de alta a planului și putem înregistra pozițiile galaxiilor îndepărtate. Costatăm că galaxiile sunt distribuite destul de uniform în spațiu, cu unele concentrări și goluri locale, iar densitatea lor se anulează la distanțe foarte mari poate însă că depărtarea și slaba lor strălucire ne împiedică să le observăm. Universul pare să se întindă nemăsurat în spațiu.
Stephen Hawking în Universul într-o coajă de nucă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre planete
- citate de Stephen Hawking despre planete
- citate despre viață
- citate de Stephen Hawking despre viață
- citate despre telescop
- citate despre superlative
- citate de Stephen Hawking despre superlative
- citate despre stele
- citate de Stephen Hawking despre stele
- citate despre Calea Lactee
Lia: Domnul To Kuny se numește... Victor?! Zău?! Frumos nume! Dar de ce ești sigur că acesta ar fi numele dânsului?
Lucian: Păi... Sunt foarte sigur! Vezi tu, săptămâna asta, mai exact luni, dar și în alte zile, am fost la marele supercomputer și am avut o "conversație" destul de interesantă cu acesta; bizară, dar deosebit de interesantă.
Lia: Tu și supercomputerul Proximei?! Nu mai spune, se miră ea, amuzată. N-aș crede! Poate Mihăiță, nu tu...
Lucian: Păi, da... Ți se pare ciudat?! Tot ce se poate să fie ciudat. Pentru că și mie mi s-a părut astfel, mai ales că mi-a plăcut. Mi-a plăcut să colaborez cu supercomputerul. A fost foarte interesant. Tocmai de aceea am întârziat destul de serios în compania lui, cu mult după miezul nopții, aproape în fiecare zi, săptămâna trecută. La un moment dat însă, nu ți-aș putea spune cum anume s-a întâmplat, pentru că nici mie nu mi-am explicat încă, însă, după cum ziceam, supercomputerul mi-a afișat acest mesaj: "Pe suprafața Proximei a sosit o navă spațială de pe Terra, cu trei persoane la bord." Acesta era mesajul, deci, era clar că nu putea fi vorba despre nava noastră, "Pacifis". Mi-am dat imediat seama cine ar putea fi cele trei persoane în cauză. Cine altcineva, dacă nu cei trei membri ai familiei Kuny?! Asta era clar! Deci, supercomputerul a confirmat bănuielile mele, pentru că eu am susținut de la bun început că ei trei nu sunt localnici. Oricum, mai departe, cu greu am reușit să aflu și alte lucruri legate de acest eveniment, de la supercomputer. Anume, data terestră la care acea navă a ajuns aici. Și era vorba despre duminică, 4 februarie 2080. Însă supercomputerul nu a binevoit să-mi afișeze numele persoanelor de la bordul navei, în schimb mi-a confirmat faptul că la bordul ei se aflase o persoană cu inițialele P. V., adică, după cum mi-am amintit mai târziu, Preda Victor, alias, actualmente, To Kuny. Și singura informație utilă pe care am mai reușit s-o aflu de la supercomputer a fost denumirea navei cu care au sosit cei trei aici, pe Proxima, anume "Vulturul"!
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre timp
- citate despre început
- citate despre zile
- citate despre zborul spațial
- citate despre vulturi
- citate despre săptămâni
- citate despre schimbare
- citate despre noapte
- citate despre nave spațiale
Crez
dedicație domnului Marin Mogoș
Prietene, fără să-mi ceri,
Am împărțit cu tine aerul, apa,
Lumina, timpul, spațiul!
Și, chiar dacă nu te-am văzut,
Eu am crezut în tine,
Așa cum cred
În tot ce a desăvârșit Dumnezeu pe Pământ!
Știu că ai existat în conștiința mea,
Așa cum știu că există nemărginirea:
Răsăritul și tihna,
Clipa și eternitatea!
Ți-am confirmat Prezentul,
Ca legitimitate
A dreptului tău la speranță
Și ca șansă a fericirii!
Și a fost magnific!
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea (ianuarie 2016)
Adăugat de Marin Mogos
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi poezii despre religie, poezii despre lumină, poezii despre existență, poezii despre visare, poezii despre viitor, poezii despre timp, poezii despre spațiu și timp, poezii despre realitate, poezii despre prietenie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mă numesc Hell; sunt predestinată. Am iubit întotdeauna suferința. Mă complăceam să-mi exacerbez decepțiile, reflexiile amare; comunicarea defectuoasă cu părinții, lipsa de înțelegere a celorlalți copii, cruzi și mărginiți, cu toții, și de care nu puteam avea pretenția să mă apropii, distanța la care am fost ținută până la sfârșitul adolescenței, când am înțeles că era mai bine să mă prefac că știu mai puțin decât ceilalți și, la urma urmei, să fac pe proasta..., cam atunci am început să presimt că viața este absurdă, lucru confirmat de numeroasele mele lecturi, atunci am atins cu degetul pustiul sufletesc, de atunci mi-am pus tot mai des întrebarea "la ce bun?" și mi s-a părut intolerabilă, de atunci am văzut că ființa umană, în care voiam să cred, era pervertită în fel și chip, am văzut gaura neagră a viitorului, care avea să aducă, inevitabil, moartea și adevărata gaură neagră, de atunci am început să fiu muncită și de alte gânduri asemenea, pe care nici măcar nu mă mai chinuiam să le alung.
Lolita Pille în Hell, capitolul 4 (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre viitor, citate despre suflet, citate despre suferință, citate despre sfârșit, citate despre prostie, citate despre negru sau citate despre moarte
Cirezile de imbecili
Se tulburară dintr-un zvon cu mască, fără mască
Cirezile de imbecili că n-au unde să pască
Și după cum s-a confirmat la știrile-n neștire,
Ieșitul azi la pășunat te duce la pieire.
Astfel șeptelul a decis ca răul să-l evite,
Să se comporte mai uman, să nu mai fie vite.
Să stea cuminți, să pună bot, s-aștepte o minune
Și-n acest timp să pape doar în iesle ce se pune.
Căci mult mai agresiv decât a vacilor nebune,
O maladie de coșmar cuprins-a-ntreaga lume,
Iară mai marii toți pe mâini se spală de păcate
Și boii dau cu oiștea-n gard prin țări emancipate.
Mulțime de pribegi rămași viței la poarta nouă,
Așteaptă vara speriați că afară-i frig și plouă,
Stând izolați, înfricoșați că... asta a fost și basta,
De... nu cumva se dă la știri că a trecut năpasta.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre măști, poezii despre țări, poezii despre știri, poezii despre violență, poezii despre vaci, poezii despre sperieturi, poezii despre prezent sau poezii despre ploaie
Există doi piloni fundamentali pe care se bazează fizica modernă. Unul este teoria generală a relativității a lui Einstein, care oferă cadrul teoretic de înțelegere a universului la cea mai mare scară de dimensiuni: stele, galaxii, roiuri de galaxii și dincolo de ele, în imensitatea întregului univers. Celălalt este mecanica cuantică, care oferă cadrul teoretic de înțelegere a universului la scara cea mai mică: de la molecule, atomi, până la particule subatomice, cum ar fi electronii, protonii sau cuarcii. În cursul multor ani de cercetări, fizicienii au confirmat experimental, cu o precizie inimaginabilă, practic toate predicțiile făcute de fiecare dintre aceste teorii. Însă aceste două sisteme teoretice duc inexorabil la o concluzie tulburătoare: în actuala lor formulare, teoria generală a relativității și mecanica cuantică nu pot fi amândouă corecte. Cele două teorii care stau la baza progresului fantastic făcut de fizică în ultima sută de ani progress datorită căruia s-a explicat expansiunea universului și structura fundamentală a materiei sunt reciproc incompatibile.
Brian Greene în Universul elegant
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre fizică, citate despre relativitate, citate despre reciprocitate, citate despre particule, citate despre existență sau citate despre cercetare
Tu spui: "Te rog, confirmă-mă!" Dar cine îți va confirma infirmatul? Cine îl va confirma pe unicul fără al doilea dacă doar el există? Doar Acela este real! Eu și tu suntem ireali. și mai ales tu! Eu sunt Acela, tu cum de ai devenit acesta ce poate fi confirmat sau infirmat? A te confirma este ca și cum ai vrea să te afirm ca viață. Dar eu sunt viața în care toate confirmările și infirmările sunt infirmii copii ai gândului. Cine îți va confirma infinitul? Și mai ales din care capăt va începe să facă asta? Are el vreo unul? Pentru că infirmatul este inconfortabil, iar confirmabilul este confortabilul, dar ceea ce cauți ca și ceea ce ești este non-dualul. Putem împărtăși Asta pentru că amândoi suntem asta. Mâna stângă o poate strânge, îmbrățișa pe cea dreaptă și în această împărtășire strălucește natural eterna unitate non-duală. Nu ți-l pot confirma pe "A-Fi", pentru că tu ești. Iar pe Acela dinainte de "A-Fi" cine îl va confirma sau infirma? Preaiubitul spune: "Caută Adevărul și el te va elibera!" Eu Sunt Adevărul, tu cu onestitate poți afirma Asta?
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre mâini, citate despre infinit, citate despre gânduri, citate despre devenire sau citate despre adevăr
Numai atât cât bate pușca voastră
Chiar credeți că voi, de mii de ani
sclavii sărăciei, bogăției
și mândriei de necuprins,
puteți sfărâma spiritul născut
liber pe-acest pământ
nou și întins?
Când veți fi alungat ultimii fermieri
și, pentru scurt timp,
va conteni a războiului năpastă
veți stăpâni pământul
da, veți stăpâni pământul
dar atât pământ cât bate pușca voastră.
Până când aurul vostru va fi netezit
toate lanțurile de munți
unde oamenii răniți se pot ascunde,
până când aurul vostru va lumina
în nopți fără lună câmpiile
pe care călăresc rebelii înspre oriunde;
[...] Citește tot
poezie de Henry Lawson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre război, poezii despre sclavie, poezii despre trecut, poezii despre sărăcie, poezii despre republică sau poezii despre poezie
Cu treisprezece ani în urmă, mi-am scos mai multe pagini de note înghesuite după un document, pe care mă voi mărgini să le transcriu aici fără a adăuga nimic. În zadar am încercat să regăsesc opusculul, ce purta mențiunea "rar", în noua Koninklijke Bibliotheek, care s-a mutat de atunci. Mai mulți funcționari mi-au confirmat că, de altfel, vechile cataloage nu păstrau nici urmă din el și că, în consecință, această carte nu aparținuse niciodată Bibliotecii. Mai mult, Repertoriul general al publicațiilor olandeze nu menționează nici volumul însuși, nici pe tipograful Shemoth: ca și cum am zice că niciunul n-a existat vreodată. Dacă notele mele seamănă cu originalul, acesta fusese redactat într-un stil comercial laconic și pe alocuri căutat; niște fraze bizare întrerupeau ca niște cratere de explozii monotonia povestirii: cititorul era proiectat într-un abis brusc surpat la picioarele sale, dar experiența, fulgurantă, ținea deja de trecut când se punea să reflecteze asupra ei. Și iarăși deșertul prozei lipsite de inspirație a lui Van Haeren acoperea urmele adâncurilor căscate. Notele mele păstrează destule citate din povestirea originală. În majoritatea cazurilor, le-am pus în relief cu caractere mai groase.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre trecut, citate despre tipografie, citate despre prăpăstii, citate despre proză, citate despre picioare, citate despre deșert sau citate despre cărți
Andrei: Frumoasă mama lui, doamna Enka, doar că părea cam tânără și era prea sperioasă.
Eleonora: Ce tot vorbeau despre cheile de la mașina directorului? Cum să-i pună directorul la dispoziție mașina dânsului?
Maria: Mamă, parcă știați că Luci e preferatul directorului Institutului. Chiar dânsul ne-a confirmat astăzi acest lucru.
Eleonora: Asta nu înseamnă să-i împrumute cheile mașinii sale.
Maria: Ba da, mamă, asta poate explica multe.
Eleonora: Ce vrei să spui? Ar fi intervenit pentru el, să fie numit comandantul misiunii?
Maria: Ah, nu, mamă, nu mă gândeam la așa ceva.
Eleonora: Păi, presupun că ar fi putut.
Maria: Fără îndoială, ar fi putut, dar dânsul nu se pretează la așa ceva, e un om corect; în plus, Luci n-ar avea nevoie de asemenea intervenții...
Eleonora: Bine, te cred... Dar, draga mea, ai văzut vreodată mașina directorului, una modernă? Așa ceva nu se împrumută nimănui, niciodată! E absolut superbă!
Maria: Și ce dacă, mamă? Se pare că directorul ține îndeajuns de mult la Luci, încât să fie capabil să-i încredințeze acea mașină superbă. În plus, de o săptămână, până astăzi, apartamentul dânsului, pentru că nu se înțelegea cu părinții și a stat în Institut.
Andrei: Ciudat...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre șefi, citate despre mamă, citate despre tinerețe, citate despre prezent, citate despre frumusețe, citate despre Maria sau citate despre Andrei