Mă numesc Hell; sunt predestinată. Am iubit întotdeauna suferința. Mă complăceam să-mi exacerbez decepțiile, reflexiile amare; comunicarea defectuoasă cu părinții, lipsa de înțelegere a celorlalți copii, cruzi și mărginiți, cu toții, și de care nu puteam avea pretenția să mă apropii, distanța la care am fost ținută până la sfârșitul adolescenței, când am înțeles că era mai bine să mă prefac că știu mai puțin decât ceilalți și, la urma urmei, să fac pe proasta..., cam atunci am început să presimt că viața este absurdă, lucru confirmat de numeroasele mele lecturi, atunci am atins cu degetul pustiul sufletesc, de atunci mi-am pus tot mai des întrebarea "la ce bun?" și mi s-a părut intolerabilă, de atunci am văzut că ființa umană, în care voiam să cred, era pervertită în fel și chip, am văzut gaura neagră a viitorului, care avea să aducă, inevitabil, moartea și adevărata gaură neagră, de atunci am început să fiu muncită și de alte gânduri asemenea, pe care nici măcar nu mă mai chinuiam să le alung.
Lolita Pille în Hell, capitolul 4 (2005)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre început
- citate despre viitor
- citate despre viață
- citate despre suflet
- citate despre suferință
- citate despre sfârșit
- citate despre prostie
- citate despre negru
- citate despre moarte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.