Cirezile de imbecili
Se tulburară dintr-un zvon cu mască, fără mască
Cirezile de imbecili că n-au unde să pască
Și după cum s-a confirmat la știrile-n neștire,
Ieșitul azi la pășunat te duce la pieire.
Astfel șeptelul a decis ca răul să-l evite,
Să se comporte mai uman, să nu mai fie vite.
Să stea cuminți, să pună bot, s-aștepte o minune
Și-n acest timp să pape doar în iesle ce se pune.
Căci mult mai agresiv decât a vacilor nebune,
O maladie de coșmar cuprins-a-ntreaga lume,
Iară mai marii toți pe mâini se spală de păcate
Și boii dau cu oiștea-n gard prin țări emancipate.
Mulțime de pribegi rămași viței la poarta nouă,
Așteaptă vara speriați că afară-i frig și plouă,
Stând izolați, înfricoșați că... asta a fost și basta,
De... nu cumva se dă la știri că a trecut năpasta.
Că s-a strigat, s-a dat anunț și lumea se agită,
Iar cei ce văd sau știu cumva vreo cufurită vită,
De bunul simț sunt obligați s-anunțe deîndată,
Să se trimită cei mascați să-mpuște ciurda toată.
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre măști
- poezii despre țări
- poezii despre știri
- poezii despre violență
- poezii despre vaci
- poezii despre timp
- poezii despre sperieturi
- poezii despre prezent
- poezii despre ploaie
Citate similare
Măgarii ziariști și virusul inventat
S-a întâmplat s-ajungă în ogradă,
Un virus inventat, ce da din coadă
Ca orice animal, dar nevăzut,
Înspăimântând tot satul, cum a vrut
Guvernul unui lup corcit german,
Care-și dorea puterea mai avan
Decât i-o adusese lui la bot
Bovinele chemate-n sat la vot.
Și se plimba Covidul, c-așa-l cheamă,
Făcându-i guvernanții și reclamă
La televiziuni de ei plătite,
Să bage spaimă mare între vite
Și să le-ndemne-n fiecare clipă
Să se ferească de-acest soi de gripă,
Purtând pe bot o mască protectoare;
Mai mult, să nici nu iasă la plimbare,
Să stea închise-n grajd, să nu mugească,
Iar dacă ies cumva, să poarte mască.
Și-atunci măgari din presa mituită,
Cu răgete-ncepură să emită
Avertismente despre-apocalipsă,
Adăugând pe liste morții lipsă,
Încât, ca-ntr-un concurs, sporea calvarul
Adus de-orice reporter, ca măgarul,
Ce alerga prin sat cu limba scoasă
După a morții nevăzută coasă.
Așa s-au adunat morți inventate
Încât lupul corcit, văzând că poate
Cu virusul s-astupe orice gură,
A introdus în sat o dictatură,
Iar presa cea mânjită, cu mulți bani
A susținut guvernul de tirani,
Sporind psihoza cu a morții coasă
Dacă vreo vită va ieși din casă!
MORALA:
Oriunde-n lume stăpânesc tâlhari
Când au o presă-a lor, doar din măgari!
fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre măgari
- poezii despre sat
- poezii despre plimbare
- poezii despre moarte
- poezii despre lupi
- poezii despre inventatori
- poezii despre zoologie
- poezii despre votare
- poezii despre televiziune
Pamflet de sezon
Dragi tovarăși care-aveți
Gând, adeseori, de ducă,
Mai bine să vă grăbiți
În Germania, la muncă.
Cimitirul s-a închis,
Porțile sunt ferecate,
Căci mai marii s-au decis:
Să muriți nu se mai poate.
La sparanghel sau căpșuni,
Chiar și Spania așteaptă,
În Italia veți merge
Numai pe lumea cealaltă.
Și cum zic s-a încălzit
Și-a plecat Covidul dară...
Uite-așa puteți să dați
Și pe la chinezi prin țară.
Se apropie de-acum,
Știți, o mare sărbătoare...
Aprindeți chibritul - BUM
Și ieșiți din izolare.
Granițele s-au deschis,
Iar Covidul habar n-are
Că românii au fugit
De azi, păsări călătoare.
S-a dus dracu parcă tot,
S-a dus și economia,
Iar pe noi ne doare-n cot.
Am rămas doar cu prostia.
pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre draci, poezii despre sărbători, poezii despre păsările călătoare, poezii despre păsări, poezii despre prostie, poezii despre muncă sau poezii despre gânduri
Nașterea Domnului
E liniște și lumea s-a culcat
Păstorii stau de veghe pe câmpie
Cu oile au fost la pășunat
Dar, s-a-nserat și noaptea o să vie.
Pe cer sunt stele mii, viu strălucesc,
Iar îngerii tot urcă și coboară
Ei merg și vin și cu drag pregătesc
Minunea, ce Pământul înconjoară
Jos, într-o iesle mică și săracă
Maria e cu Iosif, se odihnesc,
Așteaptă această noapte ca să treacă
La Cel ce Se va naște, se gândesc...
Maria este foarte istovită
De drumul lung pe care l-a făcut,
Simte momentul, e neliniștită,
Curând va naște, nu mai este mult.
O stea măreață totul luminează
E o noapte cum nicicând nu s-a văzut...
Păstorii care turmele veghează
La cer privesc, se minunează mult,
Căci îngerii din ceruri se coboară
Cântând spre slava Celui Nou Născut,
Ei, ieslea mică cu toți o-nconjoară
Și aici, cu toți, minunea au văzut.
Păstorii fug și ei pe Prunc să-L vadă
Să se închine Prințului Ceresc
Și parcă nu le vine ca să creadă
Mirați, cu toți, la Cel născut privesc.
Da, astăzi S-a născut Mântuitorul
E un prunc micuț și fără de păcat
El a ales să fie Salvatorul:
Al omului căzut și vinovat.
Păstorii cu mieluți s-au arătat
Și cei trei magi, veniți din răsărit,
În fața Lui cu toți s-au închinat
Daruri I-au dat, ca unui Prinț mărit.
Întreg Pamântu-n pace e scăldat
Și în lumina sfântă și cerească,
Din Ceruri, Tatăl, totul a vegheat
Ca Cel micuț, cu bine să Se nască,
Pamânt și Cer, e bucurie mare
Cântări de slavă se aud mereu
Toți cei de față I-aduc închinare
Acelui, ce e Fiu de Dumnezeu.
Iar Vestea Bună a zburat ca gândul:
Mântuitorul lumii S-a născut,
Degrabă înconjoară tot Pământul
Și-n Vestea Bună, cu toții au crezut.
Amin
poezie de Florența Sărmășan din Voi merge pe urmele Tale (15 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre naștere, poezii despre lumină, poezii despre oi, poezii despre noapte, poezii despre îngeri, poezii despre vinovăție, poezii despre sărăcie, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
De ce femeile ne... plac
Femeile ne plac și basta
Și dragi ne sunt și ele nouă,
Acum, în veac și-n viața asta
Ce-o împărțim cu ele în două.
Ne plac femeile rotunde
Fiindcă sunt moi și delicate
Și le-au sculptat artiștii nude,
În piatră din antichitate.
Ne plac femeile suave
Fiindcă opusul ne atrage,
Precum tulpinele firave
Atrag jivine fitofage.
Femeile ne plac și basta
Căci din Lumină și Cuvânt,
Le-au zămislit Divini din coasta,
Primului om de pe Pământ.
Ne plac femeile nebune
Din lumea toată pe alese,
Căci peste tot sunt o minune
Roșcate, blonde sau negrese.
De ce femeile ne plac?
Pentru că așa este firesc,
Iar dragostea ne este leac
Atunci când știm că ne iubesc.
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre viață, poezii despre sculptură, poezii despre păr roșcat, poezii despre păr blond, poezii despre nuditate, poezii despre femei sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Îți spun...
... plouă răzbit,
Într-un timp dezgolit,
Într-un timp de eres,
Fără gesturi și fes,
Plouă-atunci când ești tu,
Unde trebuie, nu,
Plouă la sentiment,
Ce-i băltit pe ciment,
Picuri calzi, picuri reci,
Cu sămânță sau seci,
Țin de tine de ești
Sau cumva de lipsești...
Plouă în decolteu
Până la curcubeu,
Până la frenezii
Inundând poezii,
Pe platou de-obrăjori
Printre raze și nori...
Plouă desăvârșit
Ca un vis dezrobit,
Peste dealuri și văi
Cu blajini și călăi,
Ce ni s-a dat nouă
Pe nimburi să plouă...
poezie de Vasile Zamolxeanu (30 iunie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre visare, poezii despre poezie, poezii despre perfecțiune, poezii despre nori sau poezii despre curcubeu
Toată curtea și toată împărăția era plină de jale. Făt-Frumos, îmbrăcat ca un viteaz, cu paloșul în mână, călare pe calul ce-și alesese, își luă ziua bună de la împăratul, de la împărăteasa, de la toți boierii cei mari și cei mici, de la ostași și de la toți slujitorii curții, carii, cu lacrămile în ochi, îl rugau să se lase de a face călătoria aceasta, ca nu care cumva să meargă la pieirea capului său; dar el, dând pinteni calului, ieși pe poartă ca vântul, și după dânsul carăle cu merinde, cu bani și vreo două sute de ostași, pe care-i orânduise împăratul ca să-l însoțească. După ce trecu afară de împărăția tatălui său și ajunse în pustietate, Făt-Frumos își împărți toată avuția pe la ostași și, luându-și ziua bună, îi trimise înapoi, oprindu-și pentru dânsul merinde numai cât a putut duce calul. Și apucând calea către răsărit, s-a dus, s-a dus, s-a dus, trei zile și trei nopți, până ce ajunse la o câmpie întinsă, unde era o mulțime de oase de oameni.
Petre Ispirescu în Tinerețe fără de bătrânețe și viață fără de moarte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre cai, citate despre zile, citate despre vânt, citate despre timp, citate despre stomatologie, citate despre noapte, citate despre călărie, citate despre bani sau citate despre armată
Universul se învârte în jurul fiecărui suflet. Ochii văd straturile de pământ depuse, cu dioptriile la care au muncit toată viața, mult prea personal. Fiecăruia dintre noi i se refuză câteodată felul doi sau desertul. Fiecare își strânge lacrima pe obraji, ca și cum n-ar mai exista mări sărate pe lume, în atâtea suflete. Fiecare crede că nu există cruce mai grea decât cea pe care o poartă atunci când, în luptă, nu câștigă podiumul, după prima lovitură. Uităm prea des că există oameni în afara cutiei în care ne zăvorâm credința. Uităm de mâna întinsă, de războiul din fiecare suflet, de neputința întinsă pe stradă, lângă canal, ca să fie cald. Îmbrățișăm rar, uitând de cei care nu au mâini pentru îmbrățișare. Sărutăm din tic, uitând de cei care nu au pe cine să sărute. Existăm doar în universul nostru..... Ne luptăm. Cu noi înșine. Nu contează ce e în afară. Milităm pentru dreptul nostru, uitând de cei care nu au nici a zecea parte din ce ni s-a dat nouă, fără să cerem...... Fii om! Dăruiește! Iubește! Crede! Și nu uita niciodată de cei care n-au avut timp să crească.
citat din Gabriela Chișcari
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre existență, citate despre sărut, citate despre suflet, citate despre mâini, citate despre viață, citate despre război, citate despre optică sau citate despre ochi
Colind de Paști
Am venit să vă colind,
Cu amicul meu Covid...
Cum mulți sunt căzuți în limbă
După colaci și colivă,
Miei de Paști și roșii ouă,
Vin! Vă dau Covid și vouă...
Vă dau cozonaci sau pască,
Dar pe voi vă doare-n... bască.
Ați ieșit din izolare?
Fix pe noi în cot ne doare.
N-aveți apă sau mâncare?!
De-acum legea vă ajută.
.........................................
Deci românule, ascultă!
Stai în casă mai degrabă
Și la Dumnezeu te roagă!
Plămânii-artificiali
Costă, bine știi, mulți bani.
Nu mai vrei în carantină?
De P. C. te-ai săturat?!
N-ai căldură și lumină,
Ori prea mult ai așteptat?!
Ți-ai pierdut pritenia
Cu un șef de ciocolată,
N-ai șomaj ori n-ai salariu?
Pentru asta mai așteaptă!
Ori n-ai bani de anestezic
Sau de clor? Nu-i dandana.
Mergi la cramă, căci alcoolul,
Acolo va exista!
N-au impozitat stagnarea.
Mai mult, șefii s-au decis
Ca de-acum, înmormântarea
Să o facem doar din... pix.
Opt cu popa este bine...
Nu-n trei zile, mai rapid,
Că sunt riscuri pentru tine
Să-l contactezi pe Covid.
Dacă însă se constată
Că cel care-a decedat
Suferea de-această boală,
Fraților, s-a terminat!
Numai unul... și cu mască și mănuși
Se mai permite.
Deci române, stai în casă
Și la toate ia aminte!
Azi la cimitir la poartă
Nu e nimeni să deschidă,
De pomeni nu-ncape vorbă,
Iei amendă însutită...
Deci rămâi în izolare,
Lasă dracu fițele,
Om ieși la o plimbare,
Când or cădea... frunzele.
pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șefi, poezii despre zile, poezii despre viteză, poezii despre sfârșit, poezii despre salariu sau poezii despre roșu
Amprente
Poem
Oameni mari și învățați
Au trecut pe acest pământ
Generali și împărați
Cu putere în cuvânt
Unora li s-au supus
Chiar și neamuri și popoare
Și atîția le-au adus
Bogății și închinare
Însă viața și-au sfârșit
Și s-a stins a lor onoare
Ca un foc s-au mistuit
Și-au căzut toți în uitare
Dar istoria ne-nvață
Și cultura despre ei
C-au avut și ei viață
Odată cu adânc temei
Alexandru și Napoleon
Împărați de seamă ai lumii
Toți s-au dus pe-al morții ton
Lăsând loc deșărtăciunii
Goethe Schiller și Petrarca
Epicur Spinoza și Traian
Și-au pierdut de-a pururi barca
În al amintirilor mărgean
Pe a lor învățătură
Prea puțin preț azi se pune
Căci a altora statură
Mai profund azi se impune
Dar a fost cineva-n toate
Ce-a pus preț pe om pe cinste
Și deși-a trecut prin moarte
I-au rămas a Lui cuvinte
Doar a Lui învățătură
Se pune în aplicare
De atâția prin Scriptură
Căci putere-n Sine are
Prin Cuvântul Lui Hristos
Doar atâți și azi trăiesc
Omul Sfânt Cel mai frumos
Ce e Mirele ceresc
Și ce-a spus Hristos Mesia
Iată și azi se trăiește
De cei ce vor veșnicia
Și-Evanghelia îi crește
Nimeni nu-și cată salvarea
În a lumii-nvățătură
Viața veșnică-ndurarea
Ci-n Cuvântul din Scriptură
Dintre marii învățați ai lumii
Nimenea nu a promis
Viață veșnică la unii
Și intrare-n Paradis
Numai Domnul El Hristos
Omului dă veșnicia
Celui care aici jos
Ține-n sine omenia
Și caută cinstea și iubirea
Trăind în neprihănire
Înflorind desăvârșirea
Și-având drept la mântuire
Vedeți azi cum se-mplinește
În Scriptură ce e scris
Cuvântul ce ne vorbește
Și ce Domnul ne-a promis
Doar Scriptura ne arată
Că omul va propăși
Dar viața cea curată
Chiar el o va părăsi
Cum se poate-nțelepciunea
Amprenta să și o pună
Însă vai neprihănirea
Să dispară ca o glumă
Iată-n lumea aceasta crudă
Acesta e adevărul
Căci păcatul ne inundă
Și-și amplifică misterul
Cine s-ar mai fi gândit
Căci știința va-nflori
Și păcatul cel cumplit
În lume s-a răspândi
De ce omul nu trăieșete
Viața așa cum i s-a dat
Ci știința-și risipește
În tot ce este păcat
Unde știința e în floare
Cum se poate ca păcatul
Să planeze-n lumea mare
Și nu cinstea oare altul
Sunt lucruri ce condamnate
Au fost aspru în trecut
Însă azi sunt aclamate
Cinstea iată s-a pierdut
A murit chiar și pudoarea
Și rușinea s-a topit
Omul nu mai vrea salvarea
Căci păcatul l-a orbit
Cinstea nu mai este țintă
Ci păcatul fărdeleagea
Însă noi viața sfântă
O vrem azi oglindă legea
Vrem să fim curați și sfinți
În lumină să trăim
Nu-n păcat să fim pierduți
Pe Hristos să-l proslăvim
Haideți dar în curăție
Viața nouă s-o trăim
Privind înspre veșnicie
Ai Lui Isustoți să fim
Numai El e Adevărul
Și știința cea profundă
El ne este aici țelul
Ce-n lumină ne inundă
Slavă-i fie Lui Hristos
Glorie cinste onoare
Din păcate El ne-a scos
Și ne-a dat a Lui salvare
17-07-2017 cluj
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre cuvinte, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre învățătură sau poezii despre salvare
Dracul, în linii mari
e ceva ce nu se manifestă
decât prin contradicții.
acest ceva nu este divin,
căci pare lipsit de rațiune,
nu este uman,
căci e lipsit de inteligență,
nu e drăcesc, căci nu e binefăcător,
nu e îngeresc,
căci arată plăcerea răutăcioasă
de a produce oarecare rău.
Napoleon era demonic,
ducele de Weimar era demonic,
doar Mefisto nu era demonic,
căci era o ființă mult prea negativă,
dracul e inteligent ca filosof,
dar, cam mărginit, în soluții
și s-a apucat dracul să facă treabă
a ajuns să pună mâna pe cărți
dinadins s-a transformat în om
să scoată rodul omenesc din toată răutatea,
mai întâi, a împelițat cuvântul
cel dinainte de veci în firea omenească,
apoi s-a împrietenit cu omul
sau cu forțele drăcești din om
diavolul pierde dacă omul e năzdrăvan
când omul ajunge la dracul cu cărți
el trebuie să-l gonească și de acolo
și să-i ia cărțile din mână
doar omul a știut să-i preia
și să-i umanizeze mai toate rosturile
luându-i cărțile din mână
dracul a rămas să stea ca și fără rost,
undeva prin țara nimănui,
adică pe la hotare
dar, așa izgonit de peste tot din lume,
de ți-e mai mare mila
el știe dintr-o dată să se întoarcă
în inima lucrurilor
și dacă nici asta nu e ispravă de drac,
înseamnă că nu există de fel diavol în lume
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inteligență, poezii despre cărți, poezii despre răutate, poezii despre prietenie, poezii despre plăcere sau poezii despre inimă
A fost odată un om
A fost odată un om
Care-a spus,
"Aliniați-mi toată oamenirea rânduri-rânduri."
Și deodată s-a iscat un vacarm îngrozitor printre oamenii
Care nu erau de acord cu alinierea.
A fost o ceartă mare-n întreaga lume.
A ținut mult timp
Și din cei care nu voiau să stea în rânduri,
Și din cei care tânjeau să stea în rânduri,
A curs mult sânge
În cele din urmă, omul a murit, plângând.
Iar cei prinși în sângeroasa încăierare
N-au cunoscut împăcarea.
poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge sau poezii despre ceartă
Mască de porțelan
Azi priveam la poze... De anul trecut
Pe unde, și cu cine am petrecut
Tare mult mi-a mai plăcut
La fel să mai fie... eu am vrut
Mult am stat să cuget
Nu am ce să regret
Doresc acel timp să-l mai trăiesc
Făptuiesc omenesc, dăruiesc ce vreau să primesc
Vine un iepuraș drăgălaș
În al meu suflet pătimaș
Și îmi lasă drept gaj
Amintiri să mă degaj
Știu să mulțumesc firesc
Mai greșesc, mai mă poticnesc
Și de ar fi să rănesc
Încerc să repar... Așa e omenesc
Vorbesc Adevărul cu a mele buze
Și cu privirea drept in față
Am o mască de protecție, ce poate să te amuze
De porțelan italian pe față.
poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre trecut, poezii despre suflet, poezii despre protejare sau poezii despre protecție
Masa Tăcerii
Brâncușiană
Apostolii lumii și-au luat rând pe rând
Cuminecătura și-au dispărut
În urmă rămase doar masa tăcerii
Întorcând din somn neștiut
Douăsprezece scaune
Ca douăsprezece pocale
Pline de slavă și lut.
Lumea a trecut iară și iară
Vorbele au zburat în șir de cocoare
Liniștea a lăsat grea casa de piatră
Sub catapeteasma de stele fuioare
Torcând cernită piatra tăcerii
Din tot ce-a rămas nespus, neînceput
În albe, adormite pahare.
Și cei ce au trecut și cei urmează să vină
Se așază-mpreună în chip nevăzut
La masă să schimbe vreo două tăceri
Și să ciocnească neabătut
Pentru cei ce au fost, pentru cei ce vor fi
Și pentru cei ce pe cale mai sunt
Prin grele clepsidre timpul iar s-a cernut-
Tăcerea ne prinse pe toți în ciubere goale.
poezie de Ella Poenaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre somn, poezii despre stele, poezii despre schimbare, poezii despre lut, poezii despre alb sau poezii despre Masa tăcerii
Dumnezeu s-a decis
Mă uit în oglindă
Îmi place ce văd
Dumnezeu s-a decis
Și face prăpăd
Demolează orașe natale
Și fumul felin mă gâtuie sec
Dumnezeu s-a decis
Azi mă înec
Cu pieptul și mâinile goale
Ceasuri
Bilete mai vechi de un an
Pe toate-am vândut să strâng ban cu ban
Pe toți și pe toate-am ucis
Gara umbrită de schije de lemn
M-așteaptă să plece cu mine
E semn
Dumnezeu și azi s-a decis
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre oraș, poezii despre mâini, poezii despre lemn, poezii despre gări, poezii despre fum, poezii despre feline sau poezii despre ceas
Răzbunarea timpului pierdut
Nimeni nu-și amintește de spiritele mari
toți se scaldă în balta mediocrității.
S-a încetățenit mersul melcului
fără casă, doar cu perspective
plătite din timp unde trebuie
și apoi se așteaptă măsura,
cu cine să se realizeze
și-n capul cui să se spargă,
de o să se răzbune timpul pierdut
pe cei care au vorbit prea mult
și n-au făcut mai nimic.
O să mușc din cuvinte cu foame
până s-or trezi din letargia bolnavă
toți cei care se lasă prostiți.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plată, poezii despre mediocritate sau poezii despre boală
Rugăciune după Anul Nou
O, Doamne! Cât sunt azi de exaltat,
Chiar fără ajutorul Tău deplin
Am început, precum ai remarcat,
Un an fără să fac niciun păcat
Cu fapta sau cu gândul cel puțin
Și pân-acum perfect m-am descurcat ;
N-am fost invidios, nu am bârfit,
Nici arțăgos cu cei din jurul meu,
La bunul alteia nu am râvnit,
Iar cu al meu n-am fost deloc zgârcit,
Nu m-am fălit și ce mi-a fost mai greu,
Prin vis măcar o dat' nu am mințit,
Însă acum, Te rog anticipat,
Căci anu-i lung și nu știu când năpasta
Mă va lovi cât sunt eu de curat,
Ajută-mă să nu cad în păcat
Și mai ales, să-ncepi din clipa asta
Când mă voi da, în fine, jos din pat.
Amin.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre zgârcenie sau poezii despre invidie
Cumva, am crezut mereu că urmele tale prin lumea asta se măsoară în numărul de oameni care te așteaptă să te întorci undeva. La gară, la aeroport, în gând. De asta și întrebarea "Când vii?", rostită probabil uneori din complezență, am considerat-o cea mai frumoasă declarație de prietenie din lume. E interesant cum luptăm atât cu noi înșine să ajungem unde ne dorim, ceea ce visăm, să facem ce ne place, iar în ultimă instanță, în momentele de cumpănă, de mari plecări sau de mari sosiri, totul se rezumă la cei pe care, prin ceea ce suntem, i-am determinat să le pese. Cumva.
Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre visare, citate despre superlative, citate despre prietenie, citate despre numere, citate despre gări, citate despre gânduri, citate despre frumusețe sau citate despre dorințe
Bătălia s-a sfârșit...
Bătălia s-a sfârșit, soldatul
rămas pitulat într-o mască
Undeva departe pământul geme
Gata să urle, gata să nască.
Deasupra cerul gol și soarele
În jur câmpul gol și morții
Sufletele lor stau drepți și așteaptă
Să intre-n rai în fața porții.
Soldatul din mască vede o floare
Și vesel și-o pune după ureche
Ce mândră, ce pură e lumea
Ce rea, ce urâtă, ce veche
Bătălia s-a sfârșit, soldatul
Ridică fruntea să vadă iarba
Țiuie-un glonț rătăcit
Și-i sfărâmă tâmpla și barba
Deasupra cerul gol și soarele
În jur câmpul zdrobit de obuze
În mască soldatul nu mai are
Nici ochi să vadă, nici buze.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre război, poezii despre rai sau poezii despre promisiuni
Regim... sechestru
Umflați de bani, putere chioară
Uitând de lumea din prejur.
Își strâng recolta dintr-o seară
Iar totul li se pare pur.
Rămas în umbră, văd afaceri
Ce alții nici că bănuiesc
În jur se dau mereu petreceri
Și prostii stau doar ei plătesc.
O lume nu prea minunată
În care și eu m-am născut.
Credeam că ea va fi schimbată?
Dar revine iute spre trecut.
Un scârțâit se mai aude
A unui suflet părăsit.
Acolo soare nu pătrunde,
Și pleacă-n ceruri liniștit.
O fi cumva ciumat pământul?
Om fi lăsați să chinuim?
Sau toate le va duce vântul
Și noi degeaba mai trăim.
Priviți în jur... știu n-aveți voie,
Dar ochii îi puteți deschide.
Pleacă corabia lui NOE
Dar chiar pe toți nu ne cuprinde
Vom fi aleși de bună seamă
Cei drepți vor merge în pământ.
Cei care nu au mamă
Conduc... și n-au nimica sfânt.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre recoltă, poezii despre vânt sau poezii despre seară
Lupii albi
A fost, pe vremea dacilor, o zi
în care, din tărâmuri depărtate,
de care nimeni nu se-arat-a ști,
au apărut ființe mai ciudate
la care nimeni pân-atunci, vreodat',
cu ce știa din vremile trecute,
nu s-a gândit că ar fi existat
și c-ar putea pe oameni să-i ajute.
N-au fost mirați să vadă patru frați
venind spre ei încrezători, în seară,
și nu s-au arătat înfricoșați
de-nfățișarea lor... altfel, bizară.
Atât de tineri, îmbrăcați în alb,
alura lor era deosebită,
iar ziua, lupi enormi cu părul dalb,
puterea le părea și mai cumplită.
Cu dinții lor puteau să facă praf
și să trimită înspre veșnicie
dușmanii ce-ar veni, porniți pe jaf,
sau hoții de pământuri și-avuție.
Curând, chiar regele i-a invitat
să-i țină, în cetate, companie,
dar nici măcar acesta n-a aflat
de unde lupii ar putea să fie.
Au apărat regatul și pe daci,
și-au fost iubiți cum regii, niciodată,
n-au fost apreciați de cei săraci,
iar vitejia lor era cântată.
Și-n țară toate bine ar fi mers
cât timp cei patru apărau hotare,
dar regele-a venit cu un demers
stârnind în lupii albi o supărare,
Căci ei n-ar fi pornit nicicând atac,
să cotropească țările vecine,
doar ca să-i facă regelui pe plac.
Nu, asta n-au crezut că se cuvine.
Au fericit al dacilor popor,
iar dacă au plecat spre veșnicie,
ei au rămas, de-atunci, drapelul lor,
al dacilor de pe a noastră glie.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre monarhie, poezii despre încredere, poezii despre vecini, poezii despre tinerețe sau poezii despre supărare