cu rares prin(tre) lespezi

Într-o inimă

Sentimente ce acum sunt trecute
Acoperite de timpul neiertător
Vise de mult pierdute si regăsite
Într-o inimă de zeu nemuritor

Gânduri nerostite dar plăcute
Ies la iveală in noptea cu lună
Iubiri platonice vesnic neobosite
Revarsă din prea inimă plină

Topite lacrimi au curs în râuri
Impodobind pietrele cu lespezi
Astupă strigătul din văi si maluri
Rămâne acum doar ochii-ţi limpezi

Si chipul ti se limpezeşte
Acum tu vezi în iarnă câmpul înflorit
Trecând prin viaţă ea te înfloreşte
Esti zâna pregătită pentru rodit

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o inimă

Sentimente ce acum sunt trecute
Acoperite de timpul neiertător
Vise de mult pierdute si regăsite
Într-o inimă de zeu nemuritor

Gânduri nerostite dar plăcute
Ies la iveală in noptea cu lună
Iubiri platonice vesnic neobosite
Revarsă din prea inimă plină

Topite lacrimi au curs în râuri
Impodobind pietrele cu lespezi
Astupă strigătul din văi si maluri
Rămâne acum doar ochii-ţi limpezi

Si chipul-ti se limpezeşte
Acum tu vezi în iarnă câmpul înflorit
Trecând prin viaţă ea te înfloreşte
Esti zâna pregătită pentru rodit

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăceri

Viscolesc tăceri absurde
Într-o noapte a iubirii,
Iar emoţiile surde
Zac parcă în ciuda firii.

În privirea strălucindă
Irişii au îngheţat,
Iar culoarea verde, blândă,
Prin zăpezi au îngheţat.

Sună zgomote banale
Care se asemuiesc
Sunetelor de ţimbale
Ce ţipând, ne asurzesc.

Când deschizi gura, alene,
Într-un rictus îţi atârnă
Vorbe-mbătrânite-n vreme
Ca o oală-n gard de sârmă.

[...] Citeşte tot

poezie de Florentina Mitrică (21 aprilie 2018)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

El şi Ea

Două boli, două necazuri, două trupuri ce atârnă,
Ce-au învins se pare Moartea, trec ţinându-se de mâna!
Doi copii frumoşi la suflet... calmi şi plini de bunătate,
Sprijiniţi merg unu-ntr-altul, emanând seninătate.
Mâna lui, căzu o clipă pe obrazul ei ridat;
Încă vede-n el splendoarea chipului de altădat.
Două lespezi umblătoare... două cruci încovoiate
El o soarbe din privire... ea îşi dă părul pe spate
N-au nevoie de cuvinte! Se cunosc... de când Pământul;
Iar purtarea şi iubirea le înlocuiesc cuvântul.
Nici azi El nu recunoaşte... tot aşa, ca-n tinereţe
Că trăieşte doar prin dânsa... c-o adoră... c-o iubeşte...
Ori Ea... ştie; îl cunoaşte... şi-are sufletu-mpăcat
Dar se face-a nu-nţelege, cum făcea şi altădat.
Doi bătrâni... un singur suflet...
Sub povara grea... de nea.
Insăşi Moartea îi iubeşte... nu gândeşte să îi ia!
Nu voieşte să îi ducă-n a ei linişte deplină!
În întunecata-i lume... ce nevoie-i de lumină?

poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E-atâta viaţă-n cimitir...

E-atâta viaţă-n cimitir, rămasă netrăită,
‎Atâta dor, visări, iubiri sub glia-nţelenită,
‎Ce-au fost curmate timpuriu, ori după lungi coşmaruri,
Scurtate-au fost şi dulci plăceri şi nesfârşite-amaruri‎.

‎Atâtea ţeluri cu cei duşi pe veci sunt îngropate,
Sub lespezi grele zac virtuţi ce-au fost mult lăudate,
Ambiţii, titluri, vanităţi, însemnele-nălţării,
Pe piatră-nscrise-ar vrea a fi o piedică uitării.

Atâta farmec risipit în clipele sublime
E îngropat şi e-nghiţit în lut în adâncime...
‎S-au stins invidii, neiertări şi fapte necinstite,
Prin praful vremii s-au pierdut blestemele rostite.

‎Ei au păşit-naintea ta în lumea de tăcere
Şi cât de multe ar schimba de le-ar mai sta-n putere!
Dar nu mai pot, s-au adâncit în somnul de sub glie
Şi-aşteaptă-a Judecăţii zi când morţii o să-nvie.

[...] Citeşte tot

poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Anotimpuri (4 octombrie 2019)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba noastră-i o comoară

Am ajuns să am coşmaruri, nopţi bălane fără leac,
De când s-au trezit nătângii, dup-un somn de-un sfert de veac,
Şi-mi fac cruci plin de fiori, implorând oastea cerească,
Să mai pot vorbi în zori dulcea limbă românească;

Plini de fală şi mândrie,-i doare-n şpiţ de viitor,
Se tot laudă-n prostie, moară toţi duşmanii lor!
De-aia, nene, imediat, când i-aud, pe româneşte
Le-o spun franc, manierat, delicat şi omeneşte:

Băi, deştepţilor ce sunteţi, nătărăi şi naşparlii,
Terminaţi cu chestii d-astea, bateţi tobele-n pustii!
Când ne va lovi năpasta, peste-atâta chin şi-amar,
N-oţi putea pe lumea asta nici să-i înjuraţi măcar,

Iară voi, cu doctorate, bacuri, diplome, la fel,
Vă veţi da singuri carate, făr' a scoate-un cuvinţel,
Şi-o să vină ziua-n care, socoteală tre' să daţi,
Chiar de cereţi îndurare, de prăjeală nu scăpaţi,

[...] Citeşte tot

pamflet de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedreptate divină

Nu ştiu cum le-ai dat Tu, Doamne, unora noroc cu sacul,
Eu, la şaizeş'cinci de toamne, mă crucesc ca tot săracul,
Auzindu-i şi prin piaţă cum se plâng, fără temei,
Că, noroc n-avură-n viaţă, de când sunt ei, la femei!?

Fi'ndcă, după cum văd treaba, mitocani, beţivi sau chiori,
Şi cum dracu' şi-a pus laba,-s însuraţi de şapte ori,
Tot la fel, şi divorţaţi, cum mi-au spus-o ei, pe şleau,
Mari bascule de bărbaţi, că... noroc în viaţă n-au!

Blonde, brune, platinate, ochi albaştri, verzi, căprui,
Mai cuminţi, mai deocheate, cum e Leana nu ştiu cui,
Şi-au avut... fără mişto, unele cu un mijloc,
Şi ce pept, şi ce popo', de... sub plapumă luau foc!

De-aia, tot gândind, Părinte, fiind vorba de noroc
Şi femei, ca om cuminte, mi-a rămas mintea în loc,
Fiind... cum eşti informat, în patru'j-de ani şi-o vară,
Doar o dată însurat, cu aceeaşi Mărioară,

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fluture divin

Sunt un fluture venit din amintire,
De undeva unde cu greu poţi să ajungi,
Trecând de munţi şi stânci de gânduri.

Dar dacă eşti într-o ureche,
De eşti căit şi hotărât,
Pornit-ai tu-ntra-acolo,
Şi-oricât de mohorât şi-urât o fi acolo,
Să nu te-opreşti, să nu faci cale-ntoarsă,
Căci n-ai să mă găseşti, n-am să mai fiu acasă.

Dar eu sunt fluture, venit din amintire,
Un loc spre care tu acum porneşti,
Cu pas de fier.
Să nu stai să te gândeşti
La ce te-aşteaptă,
Ci mergi rapid, dar totuşi mai încet puţin,
Că nu te-alergă nimeni, nu tre' să te grăbeşti.

Tu ai să treci prin foc şi apă,

[...] Citeşte tot

poezie de Luca Gudină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvor cu apă dulce

E bine de stiut ce a fost
Viata să o trăim cu rost
Ce vrem să stim de la nceput
Să lăsăm timpul ce ne-a durut

Tu ai trecut prin viaţa mea
Să te gândesti eu te-as ruga
Grăbit cum ceasul face rundă
Tu te-ai oprit doar o secundă

Doar vântul lasă-n a ta urmă
Picuri de ploaie ce cad si răsună
Cu umbră rece mă săgeţi
Imi spui cuvinte si mă cerţi

Că umblu goală prin perdele
Si scutur praful greu din ele
Si am ajuns mereu sa te visez
Oglindă-mi esti cu ochii tăi cei verzi

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teletoamna

Te sun, iubito, dintre frunze,
să-ţi foşnet galben la timpan,
îmi trec prin cord săgeţi confuze
şi-mi cântă vântul la pian.

Te sun ca dintr-o închisoare
(un telefon pe an, atât),
ca dintr-o pură întâmplare,
ca dintr-un nod ce-mi stă în gât.

Te sun să-ţi murmur şi să-ţi şuier,
să-mi mint angoasa cu talent,
să-mi readuc, mereu, pe creier,
parfumul tău adiacent.

Te sun, nebuno, dintre vinuri,
să-ţi notă pară, ananas,
să-mi împrumuţi două suspinuri,
să "lasă-mă, să nu te las!".

[...] Citeşte tot

poezie de Eduard Lupascu (20 octombrie 2020)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!