Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Valeriu Cercel

Limba noastră-i o comoară

Am ajuns să am coșmaruri, nopți bălane fără leac,
De când s-au trezit nătângii, dup-un somn de-un sfert de veac,
Și-mi fac cruci plin de fiori, implorând oastea cerească,
Să mai pot vorbi în zori dulcea limbă românească;

Plini de fală și mândrie,-i doare-n șpiț de viitor,
Se tot laudă-n prostie, moară toți dușmanii lor!
De-aia, nene, imediat, când i-aud, pe românește
Le-o spun franc, manierat, delicat și omenește:

Băi, deștepților ce sunteți, nătărăi și nașparlii,
Terminați cu chestii d-astea, bateți tobele-n pustii!
Când ne va lovi năpasta, peste-atâta chin și-amar,
N-oți putea pe lumea asta nici să-i înjurați măcar,

Iară voi, cu doctorate, bacuri, diplome, la fel,
Vă veți da singuri carate, făr' a scoate-un cuvințel,
Și-o să vină ziua-n care, socoteală tre' să dați,
Chiar de cereți îndurare, de prăjeală nu scăpați,

Așa că, tăceți odat', nu vedeți ce e în țară?
Tot stigând prin târg, prin sat "Limba noastră-i o comoară"
Or s-audă toți șacalii, hoți, bandiți de drumul mare,
Și-or s-o fure și pe asta și-o vor pune la vânzare!

pamflet de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Valeriu Cercel

Mândrie românească

Io v-o spun a doua oară
Ca mă-nțelegeți toți:
Țara care n-are hoți,
E cea mai săracă țară!

epigramă de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Răspuns la chestiune inutilă

Băi, ce-i? Voi sunteți idioți
vă votați, ca voi, tot hoți
Și apoi le strigați "Hoție!",
Când voi o practicați? Prostie!

Tot plângeți, fals înlăcrimați,
sunteți desconsiderați,
Când voi corupția iubiți...
C-o practicați de când vă știți!

Nu-i clar că sunteți cu toți mentori
Și cei aleși vă sunt doar vectori
De toate relele, ca frați...
de-aia și-i numiți, votați?

Ce dracu, nue rușine
vă întrebați de unde vine
O lume ce predă "Înșeală!"...
Minciuni... fondante, în poleială!!!

Eu nu am nicio îndoială!
Doar ipocriții o dau... plesneală?!...

pamflet de (28 decembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toți dușmanii să-mi trăiască!

Spun în limba românească:
Toți dușmanii să-mi trăiască!
Cu tot greul și tot stresul,
Lor le datorez succesul:
Zi de zi – pot săspun,
M-au făcut fiu mai bun.

pamflet de din Pamflete și satire (23 octombrie 2017)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Prostul!

S-a tot vorbit de proști și de prostie.
S-au discutat și-analizat pe rând.
Când ei, când ea... și-o spun, fir-ar fie,
nu ne lasă-n pace nici în gând.

Prostia e la fel... fără hotare,
E prima între toate, integral
Și... de-ar durea, în lumea asta mare,
Ar fi un zgomot surd și infernal.

El, prostul, însă, are o dilemă
De care pân'-acuma n-am scăpat
Și bună-ar fi de studiat ca temă
poți știi când e de condamnat.

Când el o spune singur... n-are rost
-l mai condamni, ci trage-nvățăminte!
nu poți -ți dai seama ești prost,
De n-ai avea măcar un strop de minte.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Taxa pe prostie

Se vede că de-o vreme-ncoa
Ideea nu pare zurlie
Și-n viitor se vor lua,
Prin lege, taxe pe prostie;

Cu jalbe, șucăr, tărăboi,
Din partea celor viciați,
Guvernul a ajuns, la noi,
Convins sunt discriminați

Toți fumătorii îndrăciți
Și ăi de stau într-o beție,
(Cu facultăți, oameni școliți)
Plătind la taxe... în prostie,

Ca dup-o viață, biruiți,
Și-n groapă dând, pân' să-i coboare,
(Că de-aia-s cel mai sictiriți)
Și-o taxă de înmormântare,

Pe când, cei care dau în gropi
De proști ce sunt, mă iertați,
Chiar de... contribuie la popi,
De guvernanți nu sunt taxați,

Și... ce de taxe-ar încasa
Guvernul, cu așa o piață,
De câte ori, pe cinstea mea,
Aceștia mor, de proști, în viață!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Limba noastră

Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată,
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.

Limba noastră-i foc, ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte,
Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veșnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeșnici.

Limba noastră-i limbă sfântă,
Limba vechilor cazanii,
Care-o plâng și care-o cântă
Pe la vatra lor țăranii.

Răsări-va o comoară
În adâncuri înfundată,
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.

cântec, muzica de Alexandru Cristea, versuri de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Limba noastra" de Alexei Mateevici este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.54- 5.99 lei.
Ion Minulescu

Vara în capitală

Au plecat bucureștenii toți la băi
Și cu Vara n-au rămas în capitală
Decât morții și gardiștii...
Iar pe străzile pustii și prin odăi -
Praful ce se-ngroașă zilnic,
Și-n covoare -
Moliile cu prezența lor fatală
Și cu veșnica lor poftă de mâncare...
De urât că n-are ce să vadă
În monumentala noastră capitală,
Vara umblă toată ziua-n pielea goală
Prin apartamente-nchise

Și pe stradă -
De la Parcul Carol la Șosea
Și de la Șosea la Cotroceni,
Însoțită de o droaie de țigani
Și de olteni,
Care vând cireși, rahat și limonadă
Și-o poftesc cumpere și ea...
Vara însă-i fata de la țară -
Bleagă și prostuță ca o oaie -
Nu știe că-n capitală
Este și-o "Baie centrală",
Și când simte că-i zăduf din cale-afară
Se răsfață-n Dâmbovița cât îi place,
Ca Suzana clasică, la baie...

Iar pe mal, gardiștii - cască-gură -
O mănâncă cu privirea lor șireată,
Ca bătrânii poftitori de trup de fată,
Și se-ntreabă:
Ce să-i facă?...
Să-i dea pace,
Sau s-o vâre-n beci la prefectură?...

poezie celebră de din Strofe pentru cele patru anotimpuri (1930)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.
Valeriu Cercel

Decepție politică

Cum merg toate azi în țară
Ca la balamuc, pe roate
Strâmbe, șui, cu scârț, pătrate,
Mă gândeam așa,-ntr-o doară:

Dacă au partid și foștii,
Lăutarii, papagalii,
Verzii, rromii, panglicarii,
S-aibe un partid și proștii,

Fi'ndcă, pe bună dreptate,
Câți suntem făcuți grămadă,
Plus, câți dau în gropi pe stradă,
Am fi în majoritate,

Și-n mod cert, și prin urmare,
Vom schimba fără excepții,
Tot ce au promis destepții,
De când sunt la guvernare,

De-am pornit, ca om cu minte,
Imediat, fără povețe,
cat membrii prin județe,
Evident ca... președinte,

Pas cu pas, din capitală,
Prin Moldova, sat cu sat,
Tot Ardealul, prin Banat
... chestie electorală,

Întrebând pe fiecare,
Dacă-i prost și, pe-o hârtie,
Doar c-un deșt se-nscrie
În partidul ăl mai tare,

Ca s-ajung c-un gust amar:
Din tot natul, cât e glia,
Cât de mare-i România,
N-am găsit un prost măcar,

Rămânând fără cuvinte
De-al partidului succes,
Și să pierd eu, mai ales,
Foncția de președinte...

Să-mi pierd timp, și bani, și rostul,
Pentru țară, pentru nat,
Când toți azi s-au deșteptat,
mă zbat singur ca prostul!

poezie satirică de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Muntele măslinilor

Pe sub frunzișul palid el pătrunse,
înfrânt și pal, printre măslini, pe munte;
și aplecându-și prăfuita frunte,
în mâna lui fierbinte și-o ascunse.

Povestea lui fusese încheiată.
Eu plec de-acum și toți mă părăsesc.
De ce vrei Tu să spun că ești când, iată,
eu însumi nu Te mai găsesc?

Nu Te mai pot găsi. Nu. Nici în mine
și nici în alții. Nu ești pe pământ.
Nu Te mai pot găsi. Și singur sunt.

Sunt singur cu durerea întregii lumi în mine,
pe care-am vrut s-o potolesc prin Tine,
Tu care nu exiști. Ce grea rușine...

S-a spus apoi: un înger venit-a să-l aline...

De ce un înger? Noaptea a venit.
Nepăsătoare, crengile foșneau.
Discipolii prin somn se frământau.
De ce un înger? Noaptea a venit.

Și n-avea noapte-aceea nimic deosebit.
Era cum sunt atâtea nopți în viață,
cu câini ce dorm și crengi nepăsătoare.
O noapte dureroasă, o noapte oarecare
ce-așteaptă până iarăși se face dimineață.

Căci îngerii nu vin de obicei
la cei care se roagă cum el se tot rugase,
și pentru ei nu-s nopți miraculoase.
Pe-acei ce-și vor ei singuri pierzarea toți îi lasă,
și tații lor se leapădă de ei
și mamele îi izgonesc de-acasă.

poezie de din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -88.00- 34.99 lei.

Băi!

Băi, țara vă-i ca și vândută
Și prime luați de murături
Toți ce-i cu palma nebătută,
Manifestanți... de înjurături!

Băi, țara-i toată o hârtoapă
Și porcul vi-l tăiați din primă,
Orbi vă săpând, orbește, groapă,
Uitând că tot trăiți din crimă!

Băi, țara moare, e tot mai rară,
premiind cu miel de Paște
Și nu vă paște gând c-afară
Fugind munciții, gol se naște!

Băi, pute țara de putoare,
Ce vrem ca alții să ne-o spele,
Din bănci luând bani pentru mâncare...
Nu din ce facem; bune-n rele!

Băi, țara este fără spor
De-un car de ani și tot luați sporuri,
Până ce-o fi "mall"-un decor,
Ca altădată plin, cu... goluri!

Băi, tot crăpăm și nu vin alții
În loc, școala-i discotecă;
Plină cu ai noștri, premianții...
De lemn, ce-l cred... bibliotecă!

Băi, cum ca draci, munciți afară
Și nu opt ore -ăi de muncă-
Și-n țară doar furați, comoară
Crezând-o a voastră... Neam de... șuncă!

Băi, v-ați făcut religioși,
Făcând calendar onomastic,
Sărbătorind în păcătoși
Și sfinții... din butoi de plastic!

Băi, vă luați la orice un spor,
Ca din butoiul fără fund!
tăiați craca sub picior,
războind vizi, furibund!...

... Băi, știți, o lume vă privește
Și voi îi faceți analize...
Ca ombilice atot terestre,
Trăind pe spatele-i, des,... crize!

Băi, ca fiți la fel, s-aveți,
Faceți profesii din conștiință;
Nu doar femei, de frumuseți,
lumea-i plină... de-așa știință!...

Băi, umpleți țara de palate,
Din bani cinstiți faceți mașini
Și străzi... fiți sarea din bucate!
La codrii, le fiți leac, rășini!

Băi, învățați respectați
Democrație și contracte,
Nu doar când luați... și atunci când dați!
Nedrepți, orbiți de cataracte!

Băi, nu sunt alții vinovați;
Voi și copii, ce-i creșteți iară
Din neamuri dezrădăcinați...
Fiți moșii... ce ne-au lăsat țară!!!

poezie de (6 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dincolo de sacrificiu

Cunosc o fată, ce o știi și tu, copil, femeie, dragă mamă...
este frumoasa mea pe veci, doar ea, care mereu mă cheamă
și alerg oricând s-o mângâi, s-o apăr de primejdii, s-o sărut,
să-i dau iubirea, toată strânsă de când sunt, de când cu neamul sunt născut
și-o port în flori și-o țin pe brațe, praguri s-o trec, că-mi e și după moarte, ea, femeie...
mi-am împlântat-o în suflet, unic gând, tot ce-oi avea vreodată, unica idee,
c-o știu numai ea mă poate crește, cu tot ce-am, pe mine și pe toți ai mei,
curați în simțuri, falnic dedicați, toți curajoși să-i țină flacară aprinsă, niște Prometei,
și-o oblojesc, că-mi este mamă și visu-i unic să-i fiu mare,
ei, ce s-a dat cu toată, de ofrandă, cu tot ce-i este, intim are...
iar azi mă închin stând în genunchi și mă curg lacrimi tot, afară,
că-i ziua ei și n-am alt dar, să-i dau îndeajuns... Te iubesc Țară!
Îți jur în veci, podoaba mea... -ți port demn nume... să nu moară!

poezie de (1 decembrie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Plagiat

Cățeluș cu păru' creț
Fură rața din coteț,
El se jură că nu fură
Ca dulăii buni de gură,
Nu cum latră ăia proști
Ce n-au școală de la foști,
Posedând, că-i modă-n stat,
La ciordit, un doctorat,
Cum e lupta pe ciolan,
O potaie, din alt clan,
L-a turnat, impertinent,
La ziare-n occident,
Pentru-o măgărie crasă,
Cum fac boii fără clasă,
Ori vițeii de la bac
Ce-au fost prinși cu mâța-n sac,
Copiind, neinspirat,
Teza lui de doctorat,
După o lucrare, chiar,
Demnă de un găinar,
Ce-a facut-o, jur, mor,
Zdreanță, tot un amator,
Când ciordi, bătu-l-ar vina,
Oul și-a lăsat găina!...

Dar problema, științific,
Are-un caracter politic,
Fi'ndcă, cine puii mei,
Dintre javre și căței,
Pentru-n os de ros la stat,
Tre' aibe-un doctorat?!
Iar apoi, este urgie!
Am ajuns de băcănie!
S-a aflat, peste hotare,
C-avem și plagiatoare,
Chiar mai ieri, pe cinstea mea,
Au mai prins înc-o cățea,
Care ar fi copiat,
Însă... nu e plagiat,
Fi'ndcă ea, pici jos de râs,
Ține, nene, coada sus,
Arătând -ntre proptele,
Are două ghilimele
Și, nicicum lucrarea sa,
Nu se poate contesta!

Cățeluș cu păr buclat,
Nu-nțeleg și sunt mirat:
Ăstora emancipați,
Cum vor ei a fi cotați
Mari, iluștri, ori savanți,
În schimb, niște figuranți,
Ce știu Terra cu un pol,
De pe "goagăle", parol,
Dar nu știu, grozav mister,
uzeze-un revolver,
De vor diplome, țidule,
Arătând ar fi scule...
Sau, mă rog, vor doctorate,
Fără bacalaureate...
Decât să mai copieze
Și să-i purice la teze,
le dea la toți odat',
Diplome de... plagiat!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Valeriu Cercel

Recviem

Mai știți voi oare, oameni, ce-i aia îndurare,
Ce e aceea milă, durere,-amar, ce-i chin?
Culegi numai ce sameni, din ură nu răsare
Iubire, mângâiere, doar lacrimi și suspin;

E plată și răsplată, natura, Dumnezeu,
Când legi sunt încălcate și buna rânduială,
Se-nvârte-a vieții roată, se-ntoarce ea cam greu,
Dar vechilor păcate, tre' dată socoteală;

Cum suflete pustii, bolnave, stau la pândă,
Iar legile divine le-noadă și le leagă,
Acum sau mai târziu, dau bir, și cu dobândă,
Când lor le e mai bine și viața mult mai dragă,

Iar de vor fi în stare, cumva, păcălească,
Plecând din astă lume cu bilul neplătit,
Copii rămân, nepoți, în urmă plătească,
Și fără nicio vină, plăti-vor înzecit;

Mai știți voi oare, oameni, sau poate-ați dat uitării
Doftanele jilave, canalul, ce-i surghiun,
Mirosul de tămâie al morții, al ororii,
Și-al prafului de pușcă din ziua de Crăciun?...

Mă ierte-a țării glie și neamul românesc,
Tot ce-au greșit părinții, bunici și străbunici,
N-am aur, n-am moșie, cu fruntea jos plătesc,
Iar martori fi-vor sfinții, curat când plec de-aici,

de-oi lăsa cumva, ca zestre, moștenire,
Copiilor, plecând ca hoții dintre hoți,
Păcatele-mi vor fi eterna pomenire,
Cândvor blestema, nepoți și strănepoți.

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Chemarea unui copil

E multă tristețe în țară.
Sărăcia, departe v-a alungat.
A trecut un an și-o vară
De când pe-acasă n-ați dat.

Mi-e foame, mamă, și mi-e frig.
Picioarele mi-au înghețat.
În zadar mamă te strig,
Tu prea departe ai plecat.

doare capul și mi-e rău,
Și plânge sora mea.
S-a-mbolnăvit de dorul tău,
Și noaptea-n somn ea te striga.

Nici tata nu se mai întoarce,
Nici el nu știm unde-a plecat.
În casă bunica noastră zace,
Pe drumuri, mamă, ne-ați lăsat.

Suntem străini în sat la noi
Și nimeni nu ne-ajută.
Printre străini sunteți și voi.
Doamne, ce viață pierdută!

Pâinea noastră-i cea mai bună
Chiar când n-o avem la masă.
Veniți fim iar împreună!
Mamă, întoarce-te acasă!

Ne este prea greu fără voi
Și gânduri negre ne încearcă.
Îndurați-vă, mamă, de noi!
Nu lăsați vremea treacă!

În casa noastră-i cald și bine
Când suntem cu toți la masă.
așteptăm și azi, și mâine
faceți cale întoarsă.

poezie de (23 mai 2011)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Petru Daniel Văcăreanu

* * *

Și așa am să mor
De ce să nu fac asta
Cât de mare poate fi năpasta
Spune omul in viața asta
tot o să vină moartea
Fără a putea atinge infinitul
Omul se sperie de el
Mai mult decât de moarte

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Voi n-aveți suflet de creștin (către guvernanți)

Gândirea vă e blocată.
Mintea va intrat în noapte.
Noi cerșim din poartă-n poartă,
Voi ne-ați condamnat la moarte.

Ne-ați obligat colindăm
Mapamondul pentru pâine.
Voi nu vedeți cât îndurăm
trăim de azi pe mâine.

Rămân copiii fără noi.
Se duc pe calea greșită.
Pe drumuri plâng, flămânzi și goi.
Mor cu inima zdrobită.

Voi n-aveți suflet de creștin.
Nu cunoașteți ce-i durerea.
Voi v-ați clădit luxos destin
Prăduind țării averea.

Dar nu va fi departe vremea
Când va veni blestemul gloatei.
Când veți ști ce e durerea,
Implorând iertare soartei.

Va veni un timp în care,
De voi, milă, n-om avea.
Nu veți găsi îndurare.
Prea ne-ați făcut viața grea.

Va veni acea zi mare
Când socoteală veți da,
Când va răsări nou soare
Și viața se va schimba.

Vom avea și noi puterea
trăim în demnitate.
Viața ne este averea,
Și-o apărăm pân-la moarte.

Sfârșitul vă e aproape.
Vă va înghiți pământul.
Veți răspunde pentru toate.
Averea vă e mormântul.

poezie de (25 martie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Vrei?

Mi-a trecut ceva prin minte. Multe-mi trec, si mulți rămân,
tu ești unul dintre ei.
N-o să-ți mai vorbesc de mâine. O -mbrac rochii cu flori
și-n urechi îmi pun cercei.
Iar de-mi apari înainte, voi privi în altă parte,
ca să nu vezi ochii mei,
de drag si de plăcere când ți-oi zări încruntarea,
vor fi plini de lacrimi, ei.
Și-o sa trec pe langa tine, cât de iute voi putea
că de frica dragostei,
Inima o s-o ia razna și-o s-o audă toți drumeții.
mă opresc, mai bine? Vrei?

poezie de
Adăugat de Magdalena RusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Rugăciune după Anul Nou

O, Doamne! Cât sunt azi de exaltat,
Chiar fără ajutorul Tău deplin
Am început, precum ai remarcat,
Un an fără să fac niciun păcat
Cu fapta sau cu gândul cel puțin
Și pân-acum perfect m-am descurcat ;

N-am fost invidios, nu am bârfit,
Nici arțăgos cu cei din jurul meu,
La bunul alteia nu am râvnit,
Iar cu al meu n-am fost deloc zgârcit,
Nu m-am fălit și ce mi-a fost mai greu,
Prin vis măcar o dat' nu am mințit,

Însă acum, Te rog anticipat,
Căci anu-i lung și nu știu când năpasta
va lovi cât sunt eu de curat,
Ajută-mă să nu cad în păcat
Și mai ales, -ncepi din clipa asta
Cândvoi da, în fine, jos din pat.

Amin.

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Necazuri

Tot omul are o problemă,
Mai mică sau mai mare,
La mine-i groasă, e extremă,
Ca la însurătoare.

De-un timp, am gol prin buzunare
Prin carduri bate vântul
Nu vă mai spun că, de la mare,
Mi-a cam pierit avântul.

Ea e frumoasă, e-admirată,
Dar am o mare teamă
Ca, într-o noapte-ntunecată,
Vreun hoț s-o bage-n seamă

Și să mi-o fure, s-o răpească,
plece cu ea-n lume,
Să-i facă rău, chiar s-o lovească
Și nervii să-mi consume.

Eu o iubesc, deși mă seacă
De prea mulți bani pe lună,
Cu leafa mea nu prea se-împacă,
I-ar trebui mai bună.

Fac tot ce pot să strălucească,
Îmi iau chiar de la gură,
Și n-aș mai vrea se oprească
Din fugă, în natură.

Deși plimbările mă costă,
Că-i scumpă și benzina,
Mai scap de-o viață prea anostă
Și schimb puțin rutina.

Când merg cu ea, nu-mi fac probleme,
Sunt plin de-adrenalină,
Dar stau și mă întreb, de-o vreme:
Ce-mi trebuia... mașină?

poezie de din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Ioan Gârda

Primul pas

Cum sta pe-o cracă-ntr-un imens copac,
Gorila Gu-gu, neagră ca un drac,
Se întreba, cu ciudă și mirare:
"De ce e omu-n lume cel mai tare?
Cum a ajuns stăpân pe tot Pământul
Și cum a dobândit, în timp, cuvântul,
Cu care se-nțelege foarte bine?
Prin asta doar e diferit de mine...
Se vede foarte clar, e diferit,
Dar saltul său de unde a pornit?""
Și cum privea din vârf de pom spre vale,
Văzu, departe, fumegând furnale
Și îi surâse, în sfârșit, norocul:
Secretul, fără dubii, este focul!
Cu focul el a preparat mâncare,
S-a încălzit și a topit din fiare,
Făcând unelte tot mai avansate...
E foarte clar acum, e focul, frate!
Atunci urlă cu gura de un cot,
Să vină maimuțoi de peste tot
Și se-adresă întregului popor,
Simțindu-se un lider viitor
(Cum nu putea cu vorba să-i îndemne,
Firește, li se adresa prin semne
Și icnete din ce în ce mai 'nalte,
fie înțeles de toți, încalte):
- Prieteni, frați, tovarăși, dragi colegi,
Dușmanii noștri fac fărădelegi!
De când, din întâmpare-s la putere,
Încearcă doar strângă toți avere,
Iar de ceilalți vedeți că nu le pasă!
Ne taie toți copacii, nu ne lasă
Să mai trăim ca lumea! Nu se poate,
Doar n-o să stăm cu buzele umflate!
Le vom lua, în scurtă vreme, locul,
Dar mai întâi de tot, vom face focul!
- facem foc, strigară toți în cor,
Să-i depășim, 'le neamu' mamii lor!
- știți că nici nu este complicat,
Eu am văzut cum unul a frecat -
Rămas în junglă, singur, peste noapte -
Un băț de altul...
Și-au trecut la fapte...
Urangutani, gorile, cimpanzei,
Frecau, făcând întrecere-ntre ei
Și se-amuzau, deh, ca dobitocul,
Habar n-aveau se jucau cu focul.
Într-un final, un babuin bătrân,
Făcu scântei lâng-un morman de fân,
Adus de un bonobo de aiurea...
Și-n mai puțin de-un ceas, ardea pădurea.

Maimuțele știau de ce-i în stare
Un foc deschis lăsat la întâmplare,
nu odat-au fost trăzniți copacii;
Așa că cimpanzeii și macacii,
Cercopitecii, alții care-au fost,
S-au depărtat, cătându-și adăpost,
(O parte-au suferit un pic de chin,
s-au pârlit - mai mult sau mai puțin).
Iar focul, după multe săptămâni,
Fu stins de om cu apă din fântâni.

Gorila, urmărind ce se întâmplă,
Gândea profund, cu un picior la tâmplă:
"Ne-am dovedit primate fără minte...
Și totuși e un pas spre înainte!
De-acum e clar , data viitoare,
Vom face pasul următor, mai mare:
Ca alte pălălăi să nu înceapă,
Vom face foc, dar vom avea și apă!"

Morala și-o maimuță o distinge:
Nu face focul dacă nu-l știi stinge!

fabulă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce poți face pentru a te păzi de hoți pe stradă? Fii primul care răspunde!

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!