Limba noastră-i o comoară
Am ajuns să am coșmaruri, nopți bălane fără leac,
De când s-au trezit nătângii, dup-un somn de-un sfert de veac,
Și-mi fac cruci plin de fiori, implorând oastea cerească,
Să mai pot vorbi în zori dulcea limbă românească;
Plini de fală și mândrie,-i doare-n șpiț de viitor,
Se tot laudă-n prostie, moară toți dușmanii lor!
De-aia, nene, imediat, când i-aud, pe românește
Le-o spun franc, manierat, delicat și omenește:
Băi, deștepților ce sunteți, nătărăi și nașparlii,
Terminați cu chestii d-astea, bateți tobele-n pustii!
Când ne va lovi năpasta, peste-atâta chin și-amar,
N-oți putea pe lumea asta nici să-i înjurați măcar,
Iară voi, cu doctorate, bacuri, diplome, la fel,
Vă veți da singuri carate, făr' a scoate-un cuvințel,
Și-o să vină ziua-n care, socoteală tre' să dați,
Chiar de cereți îndurare, de prăjeală nu scăpați,
Așa că, tăceți odat', nu vedeți ce e în țară?
Tot stigând prin târg, prin sat "Limba noastră-i o comoară"
Or s-audă toți șacalii, hoți, bandiți de drumul mare,
Și-or s-o fure și pe asta și-o vor pune la vânzare!
pamflet de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre România
- poezii despre vorbire
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viitor
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre sfârșit
- poezii despre sat
Citate similare
Mândrie românească
Io v-o spun a doua oară
Ca să mă-nțelegeți toți:
Țara care n-are hoți,
E cea mai săracă țară!
epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi epigrame despre sărăcie, epigrame despre superlative, citate de Valeriu Cercel despre superlative, epigrame despre mândrie, citate de Valeriu Cercel despre mândrie, epigrame despre România sau citate de Valeriu Cercel despre România
Răspuns la chestiune inutilă
Băi, ce-i? Voi sunteți idioți
Să vă votați, ca voi, tot hoți
Și apoi să le strigați "Hoție!",
Când voi o practicați? Prostie!
Tot plângeți, fals înlăcrimați,
Că sunteți desconsiderați,
Când voi corupția iubiți...
C-o practicați de când vă știți!
Nu-i clar că sunteți cu toți mentori
Și cei aleși vă sunt doar vectori
De toate relele, ca frați...
Că de-aia și-i numiți, votați?
Ce dracu, nu vă e rușine
Să vă întrebați de unde vine
O lume ce predă "Înșeală!"...
Minciuni... fondante, în poleială!!!
Eu nu am nicio îndoială!
Doar ipocriții o dau... plesneală?!...
pamflet de Daniel Aurelian Rădulescu (28 decembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre draci
- poezii despre votare
- poezii despre rușine
- poezii despre prostie
- poezii despre plâns
- poezii despre minciună
- poezii despre iubire
- poezii despre fățărnicie
- poezii despre corupție
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Toți dușmanii să-mi trăiască!
Spun în limba românească:
Toți dușmanii să-mi trăiască!
Cu tot greul și tot stresul,
Lor le datorez succesul:
Zi de zi pot să vă spun,
M-au făcut să fiu mai bun.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (23 octombrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre succes, poezii despre stres, poezii despre limba română sau poezii despre dușmănie
Cioburi de oglindă
Prea multele și falsele dileme,
ne macină prin acele de ceas,
le auzim și-ncepem a ne teme
când încurcate-n urmă au rămas.
Adesea le tratăm cu ușurință,
crezând că am putea marca ușor
idei ce ni se par de referință
pentru-a clădi un falnic viitor.
Atâția dintre voi ar vrea să fie
deschizător de cale, pentru toți,
ca dăltuit cândva în vreo statuie
să fie admirat printre iloți.
Vă-nfățișați cu false doctorate,
și diplome servite prin uluci
care vor fi aievea admirate
doar de netoți, cu fețe de uituci.
Valorile încep să ne dispară,
iar școlile, ajunse cuib de cuc,
pe cei cu har îi lasă fără țară,
spre zările străine se tot duc.
Rămâne vatra fără minți lucide
și-ncorsetată-n falsele valori,
se-afundă-n nepăsare și se-nchide
în teorii de veșnici visători.
De-i rostul meu să vă aduc rețete,
vă spun acum și vă îndemn pe toți:
e timpul rezolvărilor conctete
treziți-vă, să-i alungăm pe hoți!
poezie de Corneliu Neagu (5 ianuarie 2020)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre valoare, poezii despre admirație, poezii despre școală, poezii despre visare, poezii despre sculptură sau poezii despre idei
Prostul!
S-a tot vorbit de proști și de prostie.
S-au discutat și-analizat pe rând.
Când ei, când ea... și-o spun, fir-ar să fie,
Că nu ne lasă-n pace nici în gând.
Prostia e la fel... fără hotare,
E prima între toate, integral
Și... de-ar durea, în lumea asta mare,
Ar fi un zgomot surd și infernal.
El, prostul, însă, are o dilemă
De care pân'-acuma n-am scăpat
Și bună-ar fi de studiat ca temă
Să poți să știi când e de condamnat.
Când el o spune singur... n-are rost
Să-l mai condamni, ci trage-nvățăminte!
Că nu poți să-ți dai seama că ești prost,
De n-ai avea măcar un strop de minte.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Marin Bunget despre vorbire, poezii despre pace, poezii despre iad, poezii despre gânduri, citate de Marin Bunget despre gânduri sau poezii despre graniță
Taxa pe prostie
Se vede că de-o vreme-ncoa
Ideea nu pare zurlie
Și-n viitor se vor lua,
Prin lege, taxe pe prostie;
Cu jalbe, șucăr, tărăboi,
Din partea celor viciați,
Guvernul a ajuns, la noi,
Convins că sunt discriminați
Toți fumătorii îndrăciți
Și ăi de stau într-o beție,
(Cu facultăți, oameni școliți)
Plătind la taxe... în prostie,
Ca dup-o viață, biruiți,
Și-n groapă dând, pân' să-i coboare,
(Că de-aia-s cel mai sictiriți)
Și-o taxă de înmormântare,
Pe când, cei care dau în gropi
De proști ce sunt, să mă iertați,
Chiar de... contribuie la popi,
De guvernanți nu sunt taxați,
Și... ce de taxe-ar încasa
Guvernul, cu așa o piață,
De câte ori, pe cinstea mea,
Aceștia mor, de proști, în viață!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre superlative, poezii despre legi, poezii despre iertare, poezii despre guvern sau poezii despre fumat
Limba noastră
Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată,
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.
Limba noastră-i foc, ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte,
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veșnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeșnici.
Limba noastră-i limbă sfântă,
Limba vechilor cazanii,
Care-o plâng și care-o cântă
Pe la vatra lor țăranii.
Răsări-va o comoară
În adâncuri înfundată,
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.
cântec, muzica de Alexandru Cristea, versuri de Alexei Mateevici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre țărani, poezii despre verde, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre păduri sau poezii despre muzică
Vara în capitală
Au plecat bucureștenii toți la băi
Și cu Vara n-au rămas în capitală
Decât morții și gardiștii...
Iar pe străzile pustii și prin odăi -
Praful ce se-ngroașă zilnic,
Și-n covoare -
Moliile cu prezența lor fatală
Și cu veșnica lor poftă de mâncare...
De urât că n-are ce să vadă
În monumentala noastră capitală,
Vara umblă toată ziua-n pielea goală
Prin apartamente-nchise
Și pe stradă -
De la Parcul Carol la Șosea
Și de la Șosea la Cotroceni,
Însoțită de o droaie de țigani
Și de olteni,
Care vând cireși, rahat și limonadă
Și-o poftesc să cumpere și ea...
Vara însă-i fata de la țară -
Bleagă și prostuță ca o oaie -
Nu știe că-n capitală
Este și-o "Baie centrală",
Și când simte că-i zăduf din cale-afară
Se răsfață-n Dâmbovița cât îi place,
Ca Suzana clasică, la baie...
Iar pe mal, gardiștii - cască-gură -
O mănâncă cu privirea lor șireată,
Ca bătrânii poftitori de trup de fată,
Și se-ntreabă:
Ce să-i facă?...
Să-i dea pace,
Sau s-o vâre-n beci la prefectură?...
poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru cele patru anotimpuri (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâncare, poezii despre șosele, poezii despre poftă, poezii despre parcuri, poezii despre oi sau poezii despre nuditate
Decepție politică
Cum merg toate azi în țară
Ca la balamuc, pe roate
Strâmbe, șui, cu scârț, pătrate,
Mă gândeam așa,-ntr-o doară:
Dacă au partid și foștii,
Lăutarii, papagalii,
Verzii, rromii, panglicarii,
S-aibe un partid și proștii,
Fi'ndcă, pe bună dreptate,
Câți suntem făcuți grămadă,
Plus, câți dau în gropi pe stradă,
Am fi în majoritate,
Și-n mod cert, și prin urmare,
Vom schimba fără excepții,
Tot ce au promis destepții,
De când sunt la guvernare,
De-am pornit, ca om cu minte,
Imediat, fără povețe,
Să cat membrii prin județe,
Evident ca... președinte,
Pas cu pas, din capitală,
Prin Moldova, sat cu sat,
Tot Ardealul, prin Banat
... chestie electorală,
Întrebând pe fiecare,
Dacă-i prost și, pe-o hârtie,
Doar c-un deșt să se-nscrie
În partidul ăl mai tare,
Ca s-ajung c-un gust amar:
Din tot natul, cât e glia,
Cât de mare-i România,
N-am găsit un prost măcar,
Rămânând fără cuvinte
De-al partidului succes,
Și să pierd eu, mai ales,
Foncția de președinte...
Să-mi pierd timp, și bani, și rostul,
Pentru țară, pentru nat,
Când toți azi s-au deșteptat,
Să mă zbat singur ca prostul!
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre partide, poezii despre sfaturi, poezii despre schimbare sau poezii despre promisiuni
Muntele măslinilor
Pe sub frunzișul palid el pătrunse,
înfrânt și pal, printre măslini, pe munte;
și aplecându-și prăfuita frunte,
în mâna lui fierbinte și-o ascunse.
Povestea lui fusese încheiată.
Eu plec de-acum și toți mă părăsesc.
De ce vrei Tu să spun că ești când, iată,
eu însumi nu Te mai găsesc?
Nu Te mai pot găsi. Nu. Nici în mine
și nici în alții. Nu ești pe pământ.
Nu Te mai pot găsi. Și singur sunt.
Sunt singur cu durerea întregii lumi în mine,
pe care-am vrut s-o potolesc prin Tine,
Tu care nu exiști. Ce grea rușine...
S-a spus apoi: un înger venit-a să-l aline...
De ce un înger? Noaptea a venit.
Nepăsătoare, crengile foșneau.
Discipolii prin somn se frământau.
De ce un înger? Noaptea a venit.
Și n-avea noapte-aceea nimic deosebit.
Era cum sunt atâtea nopți în viață,
cu câini ce dorm și crengi nepăsătoare.
O noapte dureroasă, o noapte oarecare
ce-așteaptă până iarăși se face dimineață.
Căci îngerii nu vin de obicei
la cei care se roagă cum el se tot rugase,
și pentru ei nu-s nopți miraculoase.
Pe-acei ce-și vor ei singuri pierzarea toți îi lasă,
și tații lor se leapădă de ei
și mamele îi izgonesc de-acasă.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre îngeri, poezii despre măslini, poezii despre munți, poezii despre durere, poezii despre crengi sau poezii despre înfrângere
Băi!
Băi, țara vă-i ca și vândută
Și prime luați de murături
Toți ce-i cu palma nebătută,
Manifestanți... de înjurături!
Băi, țara-i toată o hârtoapă
Și porcul vi-l tăiați din primă,
Orbi vă săpând, orbește, groapă,
Uitând că tot trăiți din crimă!
Băi, țara moare, e tot mai rară,
Vă premiind cu miel de Paște
Și nu vă paște gând c-afară
Fugind munciții, gol se naște!
Băi, pute țara de putoare,
Ce vrem ca alții să ne-o spele,
Din bănci luând bani pentru mâncare...
Nu din ce facem; bune-n rele!
Băi, țara este fără spor
De-un car de ani și tot luați sporuri,
Până ce-o fi "mall"-un decor,
Ca altădată plin, cu... goluri!
Băi, tot crăpăm și nu vin alții
În loc, că școala-i discotecă;
Plină cu ai noștri, premianții...
De lemn, ce-l cred... bibliotecă!
Băi, cum ca draci, munciți afară
Și nu opt ore -ăi de muncă-
Și-n țară doar furați, comoară
Crezând-o a voastră... Neam de... șuncă!
Băi, v-ați făcut religioși,
Făcând calendar onomastic,
Sărbătorind în păcătoși
Și sfinții... din butoi de plastic!
Băi, vă luați la orice un spor,
Ca din butoiul fără fund!
Vă tăiați craca sub picior,
Vă războind vizi, furibund!...
... Băi, știți, o lume vă privește
Și voi îi faceți analize...
Ca ombilice atot terestre,
Trăind pe spatele-i, des,... crize!
Băi, ca să fiți la fel, s-aveți,
Faceți profesii din conștiință;
Nu doar femei, de frumuseți,
Că lumea-i plină... de-așa știință!...
Băi, umpleți țara de palate,
Din bani cinstiți faceți mașini
Și străzi... fiți sarea din bucate!
La codrii, le fiți leac, rășini!
Băi, învățați să respectați
Democrație și contracte,
Nu doar când luați... și atunci când dați!
Nedrepți, orbiți de cataracte!
Băi, nu sunt alții vinovați;
Voi și copii, ce-i creșteți iară
Din neamuri dezrădăcinați...
Fiți moșii... ce ne-au lăsat țară!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre știință sau poezii despre religie
M-am trezit
din nou neștiind cum au dat
de ritualul castelelor
prăbușite în uitare sub vânturi
și ploi și vijelii atomo
electrice descărcate de idioți
nici nu mai știu cât am stat
în somn în visare în așteptare
poate câteva sute de ani
oamenii au început să zboare
din nou fără frică în tovărășie
acum sunt în aparate de metal
nu mai au strălucirea în ochi
este un fel de pedeapsă
pentru fiecare suflet
râsul lor e nerușinat și arogant
toți dorm în castele înalte
de sticlă de oțel de beton
mai înalte decât piramidele
nu folosesc telepatia pentru a vorbi
între ei folosesc obiecte
se înmulțesc se bat cu arme care scot
flăcări peste tot
trebuie să le arăt ce-au pierdut
ce-au câștigat și să-i pedepsesc
mă voi strecura în gândul lor
în sufletul lor
o să-i fac nefericiți
îi voi îndemna să se ucidă
se vor extermina singuri
au în adn ticăloșia
o să profit de ea
sunt cruzi și jalnici
vor rămâne primitivi în vecii vecilor
am fost trezit să distrug
tot ce e viu și biped
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre castele, poezii despre înălțime, poezii despre început, poezii despre vânt sau poezii despre uitare
Plagiat
Cățeluș cu păru' creț
Fură rața din coteț,
El se jură că nu fură
Ca dulăii buni de gură,
Nu cum latră ăia proști
Ce n-au școală de la foști,
Posedând, că-i modă-n stat,
La ciordit, un doctorat,
Cum e lupta pe ciolan,
O potaie, din alt clan,
L-a turnat, impertinent,
La ziare-n occident,
Pentru-o măgărie crasă,
Cum fac boii fără clasă,
Ori vițeii de la bac
Ce-au fost prinși cu mâța-n sac,
Copiind, neinspirat,
Teza lui de doctorat,
După o lucrare, chiar,
Demnă de un găinar,
Ce-a facut-o, jur, să mor,
Zdreanță, tot un amator,
Când ciordi, bătu-l-ar vina,
Oul și-a lăsat găina!...
Dar problema, științific,
Are-un caracter politic,
Fi'ndcă, cine puii mei,
Dintre javre și căței,
Pentru-n os de ros la stat,
Tre' să aibe-un doctorat?!
Iar apoi, este urgie!
Am ajuns de băcănie!
S-a aflat, peste hotare,
C-avem și plagiatoare,
Chiar mai ieri, pe cinstea mea,
Au mai prins înc-o cățea,
Care ar fi copiat,
Însă... nu e plagiat,
Fi'ndcă ea, pici jos de râs,
Ține, nene, coada sus,
Arătând că-ntre proptele,
Are două ghilimele
Și, nicicum lucrarea sa,
Nu se poate contesta!
Cățeluș cu păr buclat,
Nu-nțeleg și sunt mirat:
Ăstora emancipați,
Cum vor ei a fi cotați
Mari, iluștri, ori savanți,
În schimb, niște figuranți,
Ce știu Terra cu un pol,
De pe "goagăle", parol,
Dar nu știu, grozav mister,
Să uzeze-un revolver,
De vor diplome, țidule,
Arătând că ar fi scule...
Sau, mă rog, vor doctorate,
Fără bacalaureate...
Decât să mai copieze
Și să-i purice la teze,
Să le dea la toți odat',
Diplome de... plagiat!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre câini, poezii despre trecut, poezii despre râs sau poezii despre rațe
Dincolo de sacrificiu
Cunosc o fată, ce o știi și tu, copil, femeie, dragă mamă...
este frumoasa mea pe veci, doar ea, care mereu mă cheamă
și alerg oricând s-o mângâi, s-o apăr de primejdii, s-o sărut,
să-i dau iubirea, toată strânsă de când sunt, de când cu neamul sunt născut
și-o port în flori și-o țin pe brațe, praguri s-o trec, că-mi e și după moarte, ea, femeie...
mi-am împlântat-o în suflet, unic gând, tot ce-oi avea vreodată, unica idee,
c-o știu că numai ea mă poate crește, cu tot ce-am, pe mine și pe toți ai mei,
curați în simțuri, falnic dedicați, toți curajoși să-i țină flacară aprinsă, niște Prometei,
și-o oblojesc, că-mi este mamă și visu-i unic să-i fiu mare,
ei, ce s-a dat cu toată, de ofrandă, cu tot ce-i este, intim are...
iar azi mă închin stând în genunchi și mă curg lacrimi tot, afară,
că-i ziua ei și n-am alt dar, să-i dau îndeajuns... Te iubesc Țară!
Îți jur în veci, podoaba mea... să-ți port demn nume... să nu moară!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 decembrie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre simțuri, poezii despre sacrificiu, poezii despre prezent, poezii despre pericole sau poezii despre naștere
Recviem
Mai știți voi oare, oameni, ce-i aia îndurare,
Ce e aceea milă, durere,-amar, ce-i chin?
Culegi numai ce sameni, din ură nu răsare
Iubire, mângâiere, doar lacrimi și suspin;
E plată și răsplată, natura, Dumnezeu,
Când legi sunt încălcate și buna rânduială,
Se-nvârte-a vieții roată, se-ntoarce ea cam greu,
Dar vechilor păcate, tre' dată socoteală;
Cum suflete pustii, bolnave, stau la pândă,
Iar legile divine le-noadă și le leagă,
Acum sau mai târziu, dau bir, și cu dobândă,
Când lor le e mai bine și viața mult mai dragă,
Iar de vor fi în stare, cumva, să păcălească,
Plecând din astă lume cu bilul neplătit,
Copii rămân, nepoți, în urmă să plătească,
Și fără nicio vină, plăti-vor înzecit;
Mai știți voi oare, oameni, sau poate-ați dat uitării
Doftanele jilave, canalul, ce-i surghiun,
Mirosul de tămâie al morții, al ororii,
Și-al prafului de pușcă din ziua de Crăciun?...
Mă ierte-a țării glie și neamul românesc,
Tot ce-au greșit părinții, bunici și străbunici,
N-am aur, n-am moșie, cu fruntea jos plătesc,
Iar martori fi-vor sfinții, curat când plec de-aici,
Că de-oi lăsa cumva, ca zestre, moștenire,
Copiilor, plecând ca hoții dintre hoți,
Păcatele-mi vor fi eterna pomenire,
Când mă vor blestema, nepoți și strănepoți.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plată, poezii despre țări sau poezii despre răsplată
* * *
Și așa am să mor
De ce să nu fac asta
Cât de mare poate fi năpasta
Spune omul in viața asta
Că tot o să vină moartea
Fără a putea atinge infinitul
Omul se sperie de el
Mai mult decât de moarte
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi sau poezii despre infinit
Chemarea unui copil
E multă tristețe în țară.
Sărăcia, departe v-a alungat.
A trecut un an și-o vară
De când pe-acasă n-ați dat.
Mi-e foame, mamă, și mi-e frig.
Picioarele mi-au înghețat.
În zadar mamă te strig,
Tu prea departe ai plecat.
Mă doare capul și mi-e rău,
Și plânge sora mea.
S-a-mbolnăvit de dorul tău,
Și noaptea-n somn ea te striga.
Nici tata nu se mai întoarce,
Nici el nu știm unde-a plecat.
În casă bunica noastră zace,
Pe drumuri, mamă, ne-ați lăsat.
Suntem străini în sat la noi
Și nimeni nu ne-ajută.
Printre străini sunteți și voi.
Doamne, ce viață pierdută!
Pâinea noastră-i cea mai bună
Chiar când n-o avem la masă.
Veniți să fim iar împreună!
Mamă, întoarce-te acasă!
Ne este prea greu fără voi
Și gânduri negre ne încearcă.
Îndurați-vă, mamă, de noi!
Nu lăsați vremea să treacă!
În casa noastră-i cald și bine
Când suntem cu toți la masă.
Vă așteptăm și azi, și mâine
Să faceți cale întoarsă.
poezie de Dumitru Delcă (23 mai 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre tată, poezii despre sărăcie sau poezii despre pâine
Voi n-aveți suflet de creștin (către guvernanți)
Gândirea vă e blocată.
Mintea va intrat în noapte.
Noi cerșim din poartă-n poartă,
Voi ne-ați condamnat la moarte.
Ne-ați obligat să colindăm
Mapamondul pentru pâine.
Voi nu vedeți cât îndurăm
Să trăim de azi pe mâine.
Rămân copiii fără noi.
Se duc pe calea greșită.
Pe drumuri plâng, flămânzi și goi.
Mor cu inima zdrobită.
Voi n-aveți suflet de creștin.
Nu cunoașteți ce-i durerea.
Voi v-ați clădit luxos destin
Prăduind țării averea.
Dar nu va fi departe vremea
Când va veni blestemul gloatei.
Când veți ști ce e durerea,
Implorând iertare soartei.
Va veni un timp în care,
De voi, milă, n-om avea.
Nu veți găsi îndurare.
Prea ne-ați făcut viața grea.
Va veni acea zi mare
Când socoteală veți da,
Când va răsări nou soare
Și viața se va schimba.
Vom avea și noi puterea
Să trăim în demnitate.
Viața ne este averea,
Și-o apărăm pân-la moarte.
Sfârșitul vă e aproape.
Vă va înghiți pământul.
Veți răspunde pentru toate.
Averea vă e mormântul.
poezie de Dumitru Delcă (25 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrei?
Mi-a trecut ceva prin minte. Multe-mi trec, si mulți rămân,
tu ești unul dintre ei.
N-o să-ți mai vorbesc de mâine. O să-mbrac rochii cu flori
și-n urechi îmi pun cercei.
Iar de-mi apari înainte, voi privi în altă parte,
ca să nu vezi ochii mei,
Că de drag si de plăcere când ți-oi zări încruntarea,
vor fi plini de lacrimi, ei.
Și-o sa trec pe langa tine, cât de iute voi putea
că de frica dragostei,
Inima o s-o ia razna și-o s-o audă toți drumeții.
Să mă opresc, mai bine? Vrei?
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre drumeție, poezii despre urechi, poezii despre rochii, poezii despre plăcere, poezii despre ochi sau poezii despre inimă
Rugăciune după Anul Nou
O, Doamne! Cât sunt azi de exaltat,
Chiar fără ajutorul Tău deplin
Am început, precum ai remarcat,
Un an fără să fac niciun păcat
Cu fapta sau cu gândul cel puțin
Și pân-acum perfect m-am descurcat ;
N-am fost invidios, nu am bârfit,
Nici arțăgos cu cei din jurul meu,
La bunul alteia nu am râvnit,
Iar cu al meu n-am fost deloc zgârcit,
Nu m-am fălit și ce mi-a fost mai greu,
Prin vis măcar o dat' nu am mințit,
Însă acum, Te rog anticipat,
Căci anu-i lung și nu știu când năpasta
Mă va lovi cât sunt eu de curat,
Ajută-mă să nu cad în păcat
Și mai ales, să-ncepi din clipa asta
Când mă voi da, în fine, jos din pat.
Amin.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zgârcenie, poezii despre perfecțiune sau poezii despre invidie