Poezii despre vorbirii, pagina 3
Oprește norul și ia-i ploaia
bucură-te când căldura soarelui te copleșește cu sărutări
și lacrima norului te strânge la piept cu drag
cerul meu e negru. de supărare. sau poate de furie
și nici măcar nori nu sunt. e o stare, o angoasă, o așteptare
o uitată apocalipsă. o chemare.
cuvintele se uită jur-împrejur neliniștite
noaptea minții și-a plantat filtre și nimeni nu trece fără certificat
două lucruri se verifică: pașaportul și limba. coloana a fost decretată inviolabilă
din preaplinul vorbirii, mă înalț cu toate cuvintele
strânse în versuri... nefrecventabile
dar numai așa devin nor pe cerul meu întunecat. și plâng...
norii au fost identificați ca dușmani.
comanda la mine! a zis...
foc!
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre nori
- poezii despre întuneric
- poezii despre vorbire
- poezii despre versuri
- poezii despre sărut
- poezii despre supărare
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
- poezii despre ploaie
De prin vorbe, Eminescu, este a sufletului hrană...
Sfiicioși cătăm prin rugă, ca-n atâtea dăți, iertare.
Deolaltă punem gândul și tăcerea în chemare.
Vechiu' grai tăcut ne-adapă prin cuvânt fără prihană.
De prin vorbe, Eminescu, este a sufletului hrană.
Multe gânduri așezate în veșmintele vorbirii,
Ce-au trecut prin pana-i sfântă, stau sortite nemuririi.
Azi, poeți cuprinși de vorbă și de dulcele-i blestem,
Rime nu mai încondeie, de veșmântul lor se tem.
Versul lor, e doar o umbră, ostenit, fără foșnire,
Lepădat de limba sfântă, de cuvânt și de simțire.
Stihuiri suferitoare... prea tăcute, prea vulgare,
Chiar și stâncelor din piatră le sunt rău mirositoare.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tăcere, poezii despre gânduri, poezii despre suflet, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre prezent
Povestea incredibilă
a crabului roșu de la natură
culoarea lui originală
și darul vorbirii și
și
și mai ales știa să povestească
mai frumos decât homarul povestitor
a recunoscut-o chiar bătrânul jo
sau
sau jos
cum îi spunea shag chitaristul
care le cânta sclavilor: dacă
pleci, niciodată nu vei liber
știa shag să ne bage cântecul
în subconștient după ce-l auzeam
prin pub sub ochii crabului roșu
care sărea din apă când solistul
răcnea cuvinte într-o limbă nepământeană
erau la masă și
și
și nimeni nu vorbea sau
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre subconștient
- poezii despre sclavie
- poezii despre roșu
- poezii despre ochi
- poezii despre negru
- poezii despre natură
- poezii despre minciună
Criticilor mei
Multe flori sunt, dar puține
Rod în lume o să poarte,
Toate bat la poarta vieții,
Dar se scutur multe moarte.
E ușor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Înșirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.
Dar când inima-ți frământă
Doruri vii și patimi multe,
Ș-a lor glasuri a ta minte
Stă pe toate să le-asculte,
Ca și flori în poarta vieții
Bat la porțile gândirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer veștmintele vorbirii.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre cuvinte, poezii despre moarte, poezii despre justiție sau poezii despre gheață
De la o fereastră nevăzută femeia
Câte ceva din mersul meu a rămas pe drumuri
nu le-a recunoscut, n-au fost pe măsura pașilor
cu urme-n inima cuvântului
și a asfințit odată cu luna-n turnurile nopții.
Atunci de la o fereastră nevăzută femeia
mă privea cum treceam pe sub gutui și ziduri
s-aprind steaua ce rămăsese singură
pe malul celălalt al vorbirii,
pe văile de calcar unde se fură caii nopții
și se închid în cetăți
în care n-au mai intrat nici femeie, nici pasăre
lovite de păcatul morții subite.
Nu știu, mi-e teamă de preziceri
după părăsirea viselor care închid apusul
pe o câmpie de umbre în taina somnului
fără lumină, fără cântec și hrană
pășesc pe pământuri sterpe
unde nu există drumuri iar mersul
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (5 noiembrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre văi, poezii despre visare, poezii despre stele, poezii despre somn, poezii despre păsări sau poezii despre noapte
Și de sus, dintre luceferi...
Sfiicioși cătăm prin rugă, ca-n atâtea dăți, iertare,
Deolaltă punem gândul și tăcerea în chemare.
Vechiu' grai tăcut ne-adapă, prin cuvânt fără prihană.
De prin vorbe, Eminescu, este a sufletului hrană.
Multe gânduri așezate în veșmintele vorbirii,
Ce-au trecut prin pana-i sfântă, stau sortite nemuririi.
Și de sus, dintre luceferi... raza lui lumină încă,
Iar cuvintele-i de aur, neclintite, ca o stâncă,
Mai hrănesc dureri de suflet și dorințe mai hrănesc,
Prin esența lor de leacuri strânsă-n graiul românesc.
Azi, poeți cuprinși de vorbă și de dulcele-i blestem,
Rime nu mai încondeie, de veșmântul lor se tem.
Versul lor... e doar o umbră, ostenit, fără foșnire,
Lepădat de limba sfântă, de cuvânt și de simțire.
Stihuiri suferitoare... prea tăcute, prea vulgare,
Chiar și stâncelor din piatră le sunt rău mirositoare.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci
Suflet tăcut
Când picurii de ploaie pictează pe nimic
Și-n stropi se oglindesc culori din curcubee,
-desprinse-s chiar din Soare a razelor condeie-
Tu taci, privind uimită! Nici eu nimic nu zic!
Spectacol de lumină. Trăire și culoare;
Și pe pământ... și-n suflet. Fin, mâna mi-o atingi!
Privirea-ți fermecată și zâmbetu-ți de floare
Trădează fericirea. Dar iar nimic nu zici!
Un freamăt viu ți-e trupul! Văd pieptu-ți cum tresaltă!
Privești la ploaia caldă ce cade curcubeu.
Zâmbești! Te strângi la pieptu-mi! Ești toată-mbujorată!
Tăcerea ta... nu doare! Tăcut, zâmbesc și eu!
Haină ursitoare, la ceas târziu de noapte,
Răpitu-ți-a din leagăn plăcerile vorbirii,
Cu vorbe nerostite și ne-nțelese șoapte.
Dar ți-a lăsat sub pernă simțirile trăirii.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre fericire, poezii despre curcubeu, poezii despre trup și suflet sau poezii despre vestimentație
Umbre, sunete, lumini
Umbra ta
se odihnește deasupra mea
precum noaptea asupra capetelor noastre plecate
ca o lumânare uitată,
ca o undă nestrivită de pietre.
Și când îți voi vedea umbra
de departe, din mine,
de unde nu ma așteptam să o văd vreodată
voi ști ca așteptarea ei
a fost mai lungă decât orice liniște
ar putea exista vreodată între doi îndrăgostiți.
Vocea ta
nectarul femeii mereu însetată
se-aude cel mai limpede când eu tac
și mă așez sub cer, senină, albastră, fără nori
ascultându-te vorbind și gândindu-mă
că fiecare cuvânt de-al tău e un elogiu adus vorbirii
că fiecare lovitură a buzelor e un sărut pierdut
te voi ruga să taci
[...] Citește tot
poezie de Diana Dancu (18 decembrie 2009)
Adăugat de Diana Dancu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre iubire, poezii despre înțelepciune, poezii despre voce, poezii despre uitare, poezii despre timp sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Toamna iubirii
A venit toamna iubirii c-un alt început,
în anotimpuri scurse n-a fost, n-a încăput
și bate în clopote ca un străin aprod
s-aducă din cămară și ultimul ei rod.
Toamnă bună de legat, bogată, nebună
e răcoare seara sub luciul alb de lună
clocotește vinul înăsprit în budane
fierbe în sângele iubirii la vădane.
Tu-mi dăruiești partea din logosul vorbirii,
să-ți fiu prezent mereu la patima iubirii
și încercat de zei ori mândrele prințese,
să simt în inimă cum pânza ți se țese.
Se face a seară-n gânduri și în vise,
dar porțile iubirii au rămas deschise,
un fior de toamnă lungă, domnească
începe cum copacul în inimă să crească.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre început, poezii despre vin sau poezii despre sânge
Cei care m-au vrut frumoasă
Plâng gutuii în livadă, dezgoliți, bătuți de ploaie
Și în piept încep să-mi ardă, amintirile-n văpaie...
Uite, se mai duce-o toamnă, ruginește-n tâmple viața,
Și mi-s anii blândă damnă, ce-au încununat povața.
Nu-i regret deși făcut-am, din furtuni noi curcubeie
Și paharele umplut-am cu speranțe de femeie.
Mă grăbesc tot mai agale, căutând frumosu-n toate
Zorii îmi sunt madrigale și-înserările-s bogate
În trăiri duminicale, ce au orizonturi date
Când, inima-mparte-ocale, cu emoție brodate.
În cotloanele gândirii, adunat-am mii de taine,
Șlefuind darul vorbirii îmbrăcat-am doru-n haine
Și-am ascuns tâlcul iubirii și ne/împliniri tăcute
În metafora uimirii și-n sintagmele durute.
Cei care m-au vrut frumoasă au pierdut lupta cu mintea
Ce-am iubit-o luminoasă, totdeauna fiind puntea,
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă sau poezii despre vinovăție