Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Cei care m-au vrut frumoasă

Plâng gutuii în livadă, dezgoliți, bătuți de ploaie
Și în piept încep să-mi ardă, amintirile-n văpaie...

Uite, se mai duce-o toamnă, ruginește-n tâmple viața,
Și mi-s anii blândă damnă, ce-au încununat povața.
Nu-i regret deși făcut-am, din furtuni noi curcubeie
Și paharele umplut-am cu speranțe de femeie.

Mă grăbesc tot mai agale, căutând frumosu-n toate
Zorii îmi sunt madrigale și-înserările-s bogate
În trăiri duminicale, ce au orizonturi date
Când, inima-mparte-ocale, cu emoție brodate.

În cotloanele gândirii, adunat-am mii de taine,
Șlefuind darul vorbirii îmbrăcat-am doru-n haine
Și-am ascuns tâlcul iubirii și ne/împliniri tăcute
În metafora uimirii și-n sintagmele durute.

Cei care m-au vrut frumoasă au pierdut lupta cu mintea
Ce-am iubit-o luminoasă, totdeauna fiind puntea,
Care-apropie și țese cu migală și decență
Un fileu cu ochiuri dese, prin a vieții penitență.

M-au plăcut aceia care, dezgustați de-osanale's,
Limpezi ape curgătoare-n, adevărul care doare.
Cei ce-îmbogățesc tot sensul, neîndrituind consensul,
M-au binevestit cu versul, nepătându-mi Universul.

Am iubit, fără vreo vină, am iubit vorba puțină
Vârf și miez, și rădăcină, sevă-a faptelor, sangvină.
Și-n exil lăudătorii, mitomanii și toți sporii
N-au avut decât să sece, dezbătați de apă rece.

Plâng gutuii-n ploaia rece, lacrimi care nu se-ndoaie
Voie-mi dau din piept să plece, întristările-n convoaie... (17.10.2020)

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Am învățat că nu merită plâng după oameni care nu m-au iubit și m-au abandonat. Ca aceia care m-au însoțit o perioadă pe drumul meu, iar apoi au cotit brusc pe alte drumuri, nu au fost decât niște umbre care m-au privat de soare...

în Cartea Fluturi (decembrie 2012)
Adăugat de Mary CorlanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Fluturi" de Irina Binder este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -55.00- 26.99 lei.
Ion Minulescu

Povestea mea și a lor

-ntreb:
Cel care-am fost cândva
Tot eu sunt și-azi?...
Sau sunt altcineva?...
Confrații mei - e drept - nu bănuiesc
sunt și morți rebeli care trăiesc!
Dovadă eu -
Eu, care-am fost ucis
De către cei care, citind ce-am scris,
M-au ponegrit
Și m-au scuipat,
Apoi cu toți m-au pastișat...
Iar când n-au mai avut ce-mi face,
Mi-au presărat în pat un pumn de ace -
Convinși c-am să mă-nțep în ele
Și-am să mor!...
Dar eu le-am dat cu tifla tuturor...
Și azi - deși înmormântat de ei
De viu -
Continuu trăiesc, ba chiar scriu...
În timp ce criminalii mei confrați
Trăiesc din semne de-ntrebare
Și putrzesc ne'nmormântați...

poezie celebră de din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.

Autoconsolare

ai văzut
vreodată o femeie
când iubește
e un vampir
care te soarbe din ochi

abia acum
foarte târziu
încep să-mi dau seama
sunt și eu
o victimă
atâtea
poate fără să știu
m-au iubit
am devenit invizibil

aceasta
trebuie fie explicația
că astăzi
toate trec pe lângă mine
una mai frumoasă ca alta
și habar nu au că exist

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dumitru Sârghie

Sonet cu pielea fină

cheamă propria-mi ruină,
Ca să-mi trosnească oasele,
Îndur și-mi trag ponoasele
Și-mi țin privirea jos, în tină,

Căci m-au iubit frumoasele,
Cu țâțe mari și pielea fină,
Cu părul lung, minte puțină,
Care și-au tras foloasele...

Din toate rasele, Madame,
Cu fluturi în stomac și-n păr,
Ce m-au lăsat sărac și-n foame,

Cum aș putea mă răscumpăr?
Perfid, urcându-le pe coame,
De cai sălbatici, făr' astâmpăr...

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Edward Thomas

Ploaie

Ploaie, ploaie la miezul nopții, doar ploaia dezlănțuită
Căzând peste cabană sumbr㠖 și solitudinea, și eu,
Amintindu-mi iarăși că o să mor
Șinu voi mai auzi ploaia, nici nu-i voi mulțumi
Pentru că mă spală și-s mai curat decât am fost vreodată
Din clipa în care m-am născut în această singurătate.

Binecuvântați sunt cei morți pentru că plouă peste ei;
Iar eu aici mă rog ca nimeni din cei pe care i-am iubit
nu moară-n noaptea asta sau zacă, încă treaz,
Singur, ascultând ropotul ploii,
Fie-n durere, fie împăcat,
Neputincios printre cei vii și cei care s-au dus,
Ca o apă rece printre trestii rupte,
Miriade de trestii rupte, liniștite și încremenite,
Sau ca mine care n-a avut nicio iubire pe care-această ploaie
Dezlănțuită să n-o dizolve, mai puțin iubirea pentru moarte,
Dacă-aceasta se-îndreptă spre tot ce-i perfect și
Nu poate, furtunile-mi spun, dezamăgească.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Garofița Popescu

CÂND ȘI DE CE PLÂNG OAMENII?...

*
Oamenii plâng uneori,
Dar plang... si-n fiece zori.

Plang cei ce-au iubit,
Dar au fost parasiti...
Greu, sa te faci iubit!

Plang si cei ce iubesc,
Vor sa stie, "de ce "
Dar "nu stiu", doar iubesc.

Plang "singurii'-n lume,
Cand viata le-apune,
Si n-au cui sa spuna.

Plâng cei ce-au gresit
Și nu au reusit,
Fiind prabusiti.

Plang toti, inselati,
Dar atent ridicati,
De "cei adevarati"

Plang si nici n-au riduri,
Crezand, ca iar, sunt singuri.
Plans frumos... de "muguri'!
.........
Lacrimile sunt "vorbe"
- Nevorbite, ivite-
Ale sufletului nostru
Lasati-l sa vorbeasca!
E-n firea omeneasca...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sanda Nicucie

M-am risipit

M-au viscolit și ierni și timp și viață
În graba lor furtuni m-au tot cernut,
De-ar fi plâng, mi-e lacrima de gheață,
M-am risipit, m-am adunat, și-atât.

Am strâns mereu în pumnul meu averi,
Trufaș stăpânul lumii m-am crezut,
Pe umeri aplecați, ducând poveri
M-am risipit, m-am adunat, și-atât.

Si am visat, pân-au rămas doar- vise
Nici nu mai știu prea bine ce am vrut
Trecut-au anii, tâmplele mi-s ninse
M-am risipit, m-am adunat, și-atât.

Iar azi, când tu îmi bați in suflet iară
Iubirii să-i mai facem legământ...
Nu stiu de iei, sau pui altă povară
M-aș aduna, de-aș ști pe unde sunt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unde dispar iubirile noastre când trupul celui iubit nu mai este lângă noi? Unde se duc toate sentimentele, trăirile, neliniștile, fericirile noastre? Și ce rămâne în urma lor? Un câmp de lupta dupa razboi..., cadavre de dorințe și cruci de vise pierdute. Se pierd și se regăsesc toate... în noi. Nu-i de mirare că durata unei vieți devine din ce in ce mai scurtă, nu viciile sunt de vină, ci iubirea... Cred ca plătim un preț prea mare pentru cât de puțin primim, și apoi mai cred că cei mai longevivi dintre oameni sunt cei cu sufletul rece ca o piele de șarpe, aceia care nu iubesc, nu pătimesc...

în Picată din cer - Casa de pe plajă
Adăugat de AnoukSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lupta vieții

S-ajung precum mă trage ața,
Mereu am dat piept cu viața,
Cu ale sale vechi fasoane
Și m-au cuprins numai frisoane.

Pornit fiind să m-opintesc
S-o iau de piept și s-o trântesc
S-o-ntreb în vorbe omenești:
"Tu peste tot mă urmărești,
Dezleagă-mi căutările!
De ce-mi ascunzi cărările"?

Ș-uitându-mă l-al dânsei piept
Îl mai aud pe înțelept:

"Să nu te iei de piept cu ea
Ascultă-i numai... inima!

poezie de
Adăugat de Sever PurciaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Ploaia din gând

Mi-e teamă, ploaie, c-ai să-mi vii mai rece
Decât un gând ce-adânc mă înfioară
Când mă cuprinde, nu mai vrea să plece
Și-aduce-n suflet noaptea de afară.

Cu el mă pot lupta: mi-aduc seninul
Din zile-n care cerul mi-e aproape
Iar sufletu-mi respinge tot veninul
Venit cu întuneric -l adape,

Dar nu pot, ploaie, mă lupt cu tine,
N-aș îndura cu lacrimi reci să-mi vii
Din ochi pe care știi atât de bine
Că îi iubesc demult și-i voi iubi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Doi ochi frumoși

Am iubit și eu odată
Doi ochi frumoși de fată,
Plini de taină și mister,
Două stele sus pe cer!

Erau fermecători
Ca o grădină cu flori,
Un curcubeu în mii de culori,
Ochii cei nemuritori.

Ce bine mă simțeam
Când alături de mine îi aveam,
Cu vorbe dulci îi dezmierdam,
Ce fericiți eram.

Dar într-o zi m-au părăsit,
S-au dus și înapoi n-au mai venit
Și sufletu mi-i trist și amărât,
C-am pierdut tot ce-am iubit.

poezie de (7 martie 2009)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ploaie rece...

E o ploaie rece de mai...
Am rămas singur în pustiu.
La mine-n brațe tu nu stai
Și plâng, și plâng până târziu.

E o ploaie rece de mai...
Și-amorul tău a murit.
Fericire tu cui dai?
Sufletul meu e obosit...

E o ploaie rece de mai...
Îmi e dor de zile cu Soare.
Când sub tei mă sărutai,
Îți amintești tu, oare?

E o ploaie rece de mai,
Inima plânge-n noapte.
Pentru mine... tot erai,
Dar ai plecat așa departe...

E o ploaie rece de mai...
Dar va veni și vremea bună.
Tu mereu asta spuneai:
În viață nu e doar furtună!

poezie de (3 mai 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionel Teodoreanu

Arată-mi un scriitor autentic care să nu fi iubit. Niciunul. Cei care n-au iubit din prudență nu mai sunt scriitori, fiindcă scriitorul ca și eroul e prea nebun ca poată fi prudent. Cei care n-au iubit din înțelepciune sunt filozofi, și încă!

citat celebru din romanul Lorelei de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "La Medeleni Vol. 3" de Ionel Teodoreanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 5.99 lei.
Adina-Cristinela Ghinescu

Despre ea...

pentru Clari

Te-am regăsit când nu aveam speranță,
Că ai vii, s-apari din nou la mine...
Și cu iubire ai topit frica de gheață,
Și m-ai iubit... cum te iubești pe sine.

Pe coridoare de nepătruns, înspre oglindă
Se presăra un praf de stele translucid,
Și-o zână luneca prindă
Acele suflete rătăcind avid.

Menirea-i fură somnul și iubirea,
S-a dăruit dea iubire celor mulți...
Jertfindu-și chiar și fericirea
Salvând pe cei trăind ca morți.

S-a ferecat într-un castel fără ferestre
Deși, lumina îi e prezentă peste tot...
Cuvintele-i nu sunt decât măiestre
Și se reduce pe sine ca pivot.

Oriunde o privești, iese un soare...
Oriunde o găsești, îți cântă blând
Iubirea sa, în vocea-i ca de floare,
Care rămâne în inimă și gând.

Mult prea puțini care nu știu, dar înțeleg...
Nu mulți sunt care pot iubi ce n-au văzut...
Cei care-au dăruit puțin, atât culeg!
Cei care m-au citit, m-au cunoscut!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Cântec de obcină

În liniștea Agapiei, blajină

Întinsă peste brazi și stei

Ascult părinte Dosoftei

Cântarea ta care suspină

Rămasă de la bunii mei.

Plînsul Moldovei își anină

De cetină ciorchinii grei

În limba noastră de obcină

Făcînd din cetină condei,

Din lacrimi călimară plină.

Simțim amara rădăcină

Prin care ne-am legat toți cei

Întru credință-nvățăcei

La judecata ce-o să vină

Căci nu mai plâng ca-deobicei.

Din slava ta grădină prețioasă

Și eu mă-ntorc ca o albină

La pământescu ei știubei.

Și-n loc de plâns mă-ndrept-ehei

Spre vremea care stă să vină.

Vreme durată cu temei

Spre care ridica-te-vei

Tu însu-ți faguri de lumină

Și-n care psalmi toți se-nchină

Moldovei și dreptății ei!

poezie celebră de din Mănăstirea Agapia, 1957
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Crochiu de toamnă

Alambicate stări interioare
Una de bine, una care doare
Una de dragoste și bucurie,
Alta de toamnă-atât de plumburie.

Povești de neuitat, povești nescrise
O mie una nopți, de dor și vise
Călătorii pe mările speranței
Mici adnotări pe țărmul circumstanței.

Alambicate dăinuiri sub tâmple
Cer ca uitarea să mi se întâmple
Fără știe că, din miez de frunte
Și pân' la inimă-i-un fel de punte

Sangvină, trainică și-atât de vie,
Un clocot dat în pârg de poezie,
În care dorul, binele, durerea,
Sunt embrionii care-mi dau puterea.

De dragoste, de toamnă plumburie
N-am să învăț scriu vreo poezie
Fără simt cum, dezgolesc lucidă,
Un ombilic c-o rană sângerândă.

(septembrie 2021)

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toate îmi par minunate

Toate îmi par minunate
Și cu Domnu-s împăcat,
Simt un iz de libertate
Și simt că sunt mai curat

Totul I-am mărturisit
Domnului, mă simt mai bine,
Despre toate I-am vorbit
Chiar, dacă mi-a fost rușine

Minciuna și lăcomia
În care eu am trăit,
Îngâmfarea și mândria
Ce odată m-au robit,

Răutatea, răzbunarea,
Patimi, ce m-au măcinat,
Intriga și desfrânarea
Eu cu totul le-am lăsat.

Nu mai vreau știu de ele
Eu de tot le-am părăsit
Toate păcatele grele
Le-am lăsat, și-s liniștit.

Un exemplu vreau fiu
Cei din jur vadă-n mine
sunt credincios și viu
Viața mea îmi aparține.

Doamne, viața mi-ai schimbat
Sunt atât de fericit,
De ce-a fost rău, m-ai scăpat
Salvatorul meu iubit!

Amin

poezie de (23 decembrie 2016)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dorina Omota

Adio-ți spun...

Adio-ți spun, acum când lacrima mă doare
Și mă întorc în lumea din care am venit,
Pe aripi de iubire am vrut să urc spre soare,
Dar raze de dispreț m-au ars, m-au pârjolit!

Adio-ți spun, acum când ard în patimi
Și frigul peste suflet e-un viscol nesfârșit,
Iar ploaia în torent îmi varsă lacrimi
Și mor și te iubesc, deși m-ai amăgit!

Adio-ți spun și-ascund dorul în șoapte,
Pe alei de suflet pustii de atâta neiubit.
duc spre lumea-n care se mai poate;
Să speri în vise care-aicea s-au sfârșit!

Adio-ți spun și plec, o clipă nu mai stau,
Prea mult mă doare aproape te știu,
Te rog numai uiți cât încă nu-i târziu,
am sa te iubesc oriunde o sa fiu!

poezie de (4 septembrie 2014)
Adăugat de Dorina OmotaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Ultima trăsură

Astăzi am pierdut din nou trăsura
Următoarea vine doar la anul
Și m-au dat afară de la hanul
În care îmi țineam harababura

Am renunțat pe rând la câte toate
M-au însoțit în viața asta scurtă
Un pachet de cărți că pentru burtă
Zoresc braunian atâtea gloate

"- Ia-mă nene!", le fac semn la toți
Demnitarii care au calești
De care dragul meu te ferești
De nu vrei nimerești sub roți

Și-aștept așa de-o veșnicie poate
Un cățel chiar mi-a stropit pachetul
mi-a venit -l prind de cap procletul
Să-mi plătească daunele toate

Dar nu-i el de vină ci sunt eu
Lumea asta care-mi e străină
Nu mai vrea s-ajungă la lumină
Și s-a rupt complet de Dumnezeu!

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Leliana Rădulescu

Gara

Eu încă nu mi-am găsit gara;
Hălăduiesc tot mai acerb,
Îmi strâng avid la piept comoara
De vise-ntr-un buchet superb!

Nu, n-am să mă abat din drum,
Până la oaza mea minune,
Până n-oi arde pân' la scrum
Și eu și vise-om fi tăciune!

Nici nu mă plâng de drumul greu,
Nici de nămeții-nalți din cale;
De m-aș opri, n-aș mai fi eu,
M-aș îneca-n adâncă jale!

Voi, cei ce-mi puneți bețe-n roate,
Penibil e-al vostru efort;
Am s-ajung și pe brânci, pe coate,
Căci nudau bătut nici mort!

Pseudoiubiri trecătoare
M-au tot somat mă opresc,
Cu otrăvuri ucigătoare
M-au făcut să uit că trăiesc!

Sufletul nu mi-e pângărit:
Am lăsat relele la ușă;
Chiar de-a fost deseori rănit,
El va renaște din cenușă!

Vouă nimic n-am să vă cer,
Ne-am intersectat într-o doară;
Chiar de-o fi s-o caut și-n cer,
Undeva, am și eu o gară!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook