etica profesionala

Reproduceri

Nimic nu mai e original,
Doar copii, în parte reuşite;
Fără talent, neisprăvite...
Trăim realul... teatral!

Ne vindem totul cu reduceri
Pentru câştigul material,
Lipsiţi de etică, moral;
Pictură, scris... în reproduceri.

Noi înşine suntem reluări
De zeci de mii de ani... portalul
De referit, nu originalul...
Evoluaţi în... impostori!

Dovezi avem -pretinşii "peste",
Din ce ne-au fost gene anceştrii
Cunoscători de-aştrii- tereştrii
Din grotele-n picturi rupestre.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Calea Cuvântului

Ne-avântăm voioşi pe-o Cale
A Cuvântului din care
Îşi hrănesc "săracii" în Vale
Duhul gata de plecare
Spre-a Lui culmi spirituale;

Scriptura Valea ne-adapă
Cu lumină pe cărări,
Până în "Zorii" ce ne scapă
De a nopţii încercări,
Unde am umblat pe apă
Doar prin sfinte încredinţări.

Fântâna neprihănirii
Ne-adăpă setea comună
După Ziua întâlnirii
Când o trâmbiţă ne-adună
În vederea răsplătirii
Şi din care Domnul sună.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii (19 iunie 2023)
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea-i neprihănită poezie

Am prins glas, onorabili trubaduri,
daţi de veste regilor, prinţeselor, episcopilor, slujitorilor
şi cui mai pofteşte semeţia voastră
Vă voi recita tăcerea,
asemeni celui divin întins tenace pe veacuri,
căci tăcerea-i cea mai neprihănită poezie
iar voi sunteţi îndrituiţi
s-o ştudiruiţi cu îndelete
precum piratul harta spre comoara oceanului,
înainte de a vă împărtăşi înţelepciunea
celor care pictează pe cer un Cumulonimbus
în culori moarte ori acelora care se joacă cu verbul "a fi",
conştienţi că numai şi numai moartea
e menită să conjuge existenţa
sau celor convinşi că valorile incerte
şi mirodeniile lumeşti asigură trecerea peste Aheron.
Antrenaţi-vă deopotrivă ochiul pentru a cântări echilibrul fără a-l înlăcrima de ceea ce nu-l priveşte
îmbrăţişaţi iscoada, fredonaţi premise
şi dansaţi cu etica
concepeţi ideologii îndeplinirii rostului

[...] Citeşte tot

poezie de Roberto Kuzmanovic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea-i neprihănită poezie

Am prins glas, onorabili trubaduri,
daţi de veste regilor, prinţeselor, episcopilor, slujitorilor
şi cui mai pofteşte semeţia voastră
Vă voi recita tăcerea,
asemeni celui divin întins tenace pe veacuri,
căci tăcerea-i cea mai neprihănită poezie
iar voi sunteţi îndrituiţi
s-o ştudiruiţi cu îndelete
precum piratul harta spre comoara oceanului,
înainte de a vă împărtăşi înţelepciunea
celor care pictează pe cer un Cumulonimbus
în culori moarte ori acelora care se joacă cu verbul "a fi",
conştienţi că numai şi numai moartea
e menită să conjuge existenţa
sau celor convinşi că valorile incerte
şi mirodeniile lumeşti asigură trecerea peste Aheron.
Antrenaţi-vă deopotrivă ochiul pentru a cântări echilibrul fără a-l înlăcrima de ceea ce nu-l priveşte
îmbrăţişaţi iscoada, fredonaţi premise
şi dansaţi cu etica
concepeţi ideologii îndeplinirii rostului

[...] Citeşte tot

poezie de Roberto Kuzmanovic (2017)
Adăugat de Roberto Kuzmanovic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respirări V

Etica, morala, adică starea de conştiinţă a păcatului, a erorii, provin din depărtarea cosmică, la om, dintre gură şi hrană. Această departare cosmică la om dintre gură şi hrană izoleaza omul de cosmos, îl însingurează şi-l individualizează, îi creeaza bunul simţ şi acceptarea de către el a lui însuşi, ca atare.(...)

Piatra nu este nici morala, nici imorală. Piatra nu poate să aibă păcate. Ea nu poate fi nici cinstită, nici necinstită. Gura pietrei este hrana pietrei. În cazul pietrei nu există nici o demarcaţie între gura şi hrană. Ea manâncă fiindu-şi sieşi de mâncare.

În cazul copacului, gura copacului (rădăcina) este lipită de hrana lui (pământul). Nici in cazul copacului nu putem vorbi despre un copac moral sau nu, despre un copac vinovat sau nevinovat.
În cazul ierbivorelor, gura este despărţită de hrana numai prin anotimp, iar în cazul carnivorelor, leul spre exemplu, distanţa dintre gura şi hrană este scurtată prin alergare, fuga, vanatoare. Impresia este de măreţie, de forţa, de cruzime, dar nu de imoralitate, de păcat.

Distanţa între gură şi hrana la om este cosmică. Omul are multiple guri concrete şi abstracte. Ochii lui, urechile lui, nările lui, creierul lui chiar sunt guri înfometate de felurite feluri de hrană, concretă sau abstractă. Distanţa enorma la om între gură şi hrană constituie febleţea sa, delicateţea sa, individualizarea sa, sentimentul erorii sale.
Iată cu câtă violenţă este resimţită această distanţă într-un mi

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdere de timp

De ce vindem doar spaţiu, nu şi timp
-Negând suprema necunoaştere-a enigmei
De-un Univers ce-l dibuim cotrobăind-
Înlănţuit-mărgele de-ani lumină-n infinitul migmei.

Lipsiţi de simţuri, ce le credem top,
Neputincioşi sau doar cuprinşi de lene,
Insinuăm, la legi, doar limitări de scop
Şi ne purtăm para-deştepţi, în anateme.

Planetă, cosmos, le-mpărţim felii
Şi partajăm avari doar materialul,
Uitând dimensiunea, timpului de-a fi...
Pierdută-n lupta cu irevocabilul.

Credinţei fii, sau produşi de selecţie,
Perfectu-l renegăm pentru handicap;
Proştilor neadaptaţi, le oferim protecţie,
Discriminând normalul cap la cap!?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum vreau eu

Tu nu te dezbraci ca să ai acces
În lumea asta plină de fiţe
Tu nu te vinzi pentru succes
Nu-i lua în seamă orice-ar zice
Nu lasă epidemia de silicoane să te-atingă
Nu-i lasă pe cei din jur să te împingă
Nu-ţi dori să devii obiect de cult pentru onanişti
Îndrăzneşte să fii tu, chiar dacă rişti

M-am săturat de impresari cu strategii grozave
Dana dacă vrei succes bagă mişcări suave
Dezbracă-te mai mult că-n muzică imaginea contează
Încearcă să fii sexi
Şi impresionează

De data asta simt că nu mai pot
E foarte simplu vreau să ies din joc
De data asta fac doar cum vreau eu
Şi-aşa va fi, va fi mereu

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de Dana Nălbaru, versuri de Dana Nălbaru din Parfum (iulie 2008)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Pseudo)adversităţi

sentimentele pe care le-am repetat ziua toată
nebunii încă lucizi în deznădăjdea lor de-a nu rămâne goi
în viitorul apropiat ca-ntr-un trecut redifuzat online

! fatalişti, doar obiectivi am zis:

iubirea nu trebuie să plece de lângă moarte
cum pasărea se cuvine să rămână a aceluiaşi habitat
va fi treaba ornitologilor existenţialişti "ce şi cum"
negru pe alb şcolari conştiincioşi vor da un sens
excepţiei de la regulă... fenomenelor inexplicabile
ca de pildă mişcarea aceasta de rotaţie contra omului

! aşadar, ne vom mulţumi cu lumină parţială

cu lămpi pe gaz împingând realitatea într-o cutie de chibrituri
înseraţi şi lacomi vom staţiona la aceeaşi pagină
ploile vor striga seceta în spaima lor de-a nu se stinge singure
aberaţiile îşi vor face loc în normalitate

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neistoviţi înfăptuim păcate

Pe buzele de Toamnă trecătorii plâng,
Nemulţumiţi de bruma căzută pe struguri,
Trişti egoişti ce-alergă spre nicăieri
Să primească pomană, tot sufletul Toamnei.

Pe pieptul Toamnei poposesc întristaţi,
Leneşii înlăcrimaţi de-a-lor sărăcie,
Îmbrăţişaţi de zori chiar dacă nu muncesc,
Cu parfumul florilor, ce-neacă astăzi Pământul.

Un Soare se aşează lent peste cărnuri,
Pe milioane de frunze otrăvite-n păcat,
Şi nu se-ntristează fugind de grele mirosuri,
Scoase din gurile celor, ce suflă spre El.

În Sinele lor sunt aruncate săgeţi de lumină,
Divine sclipiri rupte din puritate şi adevăr,
Miraculoase săgeţi ce-nvie conştiinţa etică,
In unele capete, ce şi-au pierdut Dumnezeul.

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Cojocaru (22 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XI

Pe culmea unei nalte râpi, clădită
rotund din pietre mari ce-avalma zac,
soseam pe-o culme-acum şi mai cumplită.

Şi-aici, siliţi de aburi răi ce fac
aduşi de jos o groaznică putoare,
am stat să ne ferim dup-un capac

al unui larg sicriu ce-avea scrisoare:
"Pe papa Anastasie-l ţin, pe cel
de Fotie tras pe căi rătăcitoare."

– "Aci ne cat-a merge-ncetinel
spre-a ne-nvăţa cu fumul ce-abureşte
şi nu ne-o mai păsa apoi de el."

Aşa Virgil, iar eu: – "Atunci gândeşte
cu ce-am umplea, spre-a nu ne fi răpus,
ăst timp de-aici." Iar el: – "Gândesc, fireşte.

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!