(Pseudo)adversități
sentimentele pe care le-am repetat ziua toată
nebunii încă lucizi în deznădăjdea lor de-a nu rămâne goi
în viitorul apropiat ca-ntr-un trecut redifuzat online
! fataliști, doar obiectivi am zis:
iubirea nu trebuie să plece de lângă moarte
cum pasărea se cuvine să rămână a aceluiași habitat
va fi treaba ornitologilor existențialiști "ce și cum"
negru pe alb școlari conștiincioși vor da un sens
excepției de la regulă... fenomenelor inexplicabile
ca de pildă mișcarea aceasta de rotație contra omului
! așadar, ne vom mulțumi cu lumină parțială
cu lămpi pe gaz împingând realitatea într-o cutie de chibrituri
înserați și lacomi vom staționa la aceeași pagină
ploile vor striga seceta în spaima lor de-a nu se stinge singure
aberațiile își vor face loc în normalitate
am repetat... am repetat... în plină libertate
îmbrăcați fiecare în cămașa de forță a celuilalt
într-un fel de grădină / pe o șosea / la intersecția cărnii cu sinele
în prag uitam totul
această agonie... acest extaz... această agonie...
eul meu crescând uriaș din marele fratricid
eul tău afirmându-se pe seama zbaterii mele
nu se știe cât de matematic... cât de moral
se derulau lucrurile
! era
lumea noastră închizându-ne... limitându-ne
la instinctul de supraviețuitori
fără minima conștiință a păcatului... a erorii
unica etică... acest amestec sordid mimând sublimul
în ochii celui blestemat constant la stadiul de noviciat
! nicio memorie umană aptă să conserve cosmosul
înclinația lui spre Divinitate
[și totuși!] spre dimineață
ne vom intra impecabil în roluri
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre șosele
- poezii despre școală
- poezii despre viitor
- poezii despre trecut
- poezii despre supraviețuire
- poezii despre spațiul cosmic
- poezii despre spaimă
- poezii despre seară
- poezii despre religie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
(pseudo)terapie
o vreme măcar ne vom eluda realitatea
amestecul ăsta grotesc-hilar de neînțeles
lui Dumnezeu Însuși inaccesibil
mai cu reticență mai cu convingere
vom păși din noi
constant asigurându-ne
de justa conduită
vom opta pentru subiecte generale
ieșind de sub incidența "personalului"
ne vor acapara
topirea ghețarilor
decimarea lotului de felide
plecarea vreunui câine-lup de acasă
vom arbora atitudine nonșalantă
nu vom verifica
excepția de la regulă
nici o posibilă viață
vom deprinde a fi-ul
în virtutea reflexelor condiționate
cu înverșunare
ne vom păstra morți reciproc
dând autoritar câte un not responding
ne vom scuipa în sân
la minima resuscitare
într-un final
fuga ne va schimonosi
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre sfârșit
- poezii despre reciprocitate
- poezii despre realitate
- poezii despre posibilitate
- poezii despre moarte
- poezii despre feline
- poezii despre autoritate
În acest început repetat...
Poate de aceea nu-mi găsesc locul
uimită de atâta sens dat începuturilor
stau sprijinit în noul toiag,
în voia gândurilor intuindu-mi jocul
Nu mai sunt însetat
îmi a înzestra cu suflet, Sufletul...
cât mai cred cu candoare
în acest început repetat...
'trebuie stinși tăciunii rămași''
îmi spun, repetându-mi... în van
simt cum bucăți din mine se rup
sau iar se vor pierde
în Povestea noului an...
02.01.2021
poezie de Daniela Pârvu Dorin din personale, Amprente (2 ianuarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre început, poezii despre suflet, poezii despre jocuri, poezii despre inocență sau poezii despre gânduri
Trebuie să fim gata să dăm lupta cea mai crâncenă pe care vreun popor a trebuit vreodată s-o înfrunte. Doar după ce vom fi trecut prin această încercare a voinței, vom fi apți de a exercita hegemonia pentru care suntem chemați. Va fi de datoria mea să port acest război fără să țin seama de pierderi. Sacrificiile în vieți omenești vor fi enorme. Fiecare dintre noi știe ce înseamnă un război total. Ca popor vom dobândi o duritate de oțel. Nu mi-e teamă de distrugeri. Orașe întregi vor cădea în ruine, nobile edificii vor dispărea pentru vecie. De data aceasta pământul nostru sfânt nu va fi cruțat. Dar toate acestea nu mă sperie...
citat din Adolf Hitler
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre viață, citate despre superlative, citate despre sperieturi, citate despre sfinți, citate despre sfințenie, citate despre sacrificiu, citate despre război, citate despre oraș sau citate despre frică
Dumnezeu face Dragoste, nu sex
intru în dimineața aceasta întârziată
fără de scrupule îmi spun:
de mâine o să desființez noaptea
nimeni n-o să mai aibă nevoie de vreun păcat!
așadar
să mergem să epuizăm toate plăcerile-acestea
habar să nu avem de (i)moralitate
că gestul nostru de viu ar putea îngropa un copac... și Copacul...
pe noi înșine ne-ar face stane de piatră
s-ar opri timpul / ca un măscărici s-ar strâmba
și pe noi... pe noi undeva ne-ar durea
! în spate ditamai grădina
de moarte
ar veni pictorul
cu veac de iluzie artistică
înainte ne-ar îngenunchea
de bună-credință închipuindu-și
o dramă/ subiectul acela care
îl va scoate din anonimat
cu ochi netragici de manechini ne vom uita
ca-ntr-o uitare înlemnirea va opri iarba
până la următoarele interdicții:
intrarea în Nimic!
*
se va scurge o apă
poate numai modul firesc al timpului de a trece...
scena aceasta absconsă pe care se desăvârșesc înțelesuri
asemenea nesfârșirii genezelor
în fața ta voi sta ca pe marginea unei prăpăstii
în fața mea vei sta ca pe marginea unui cer
ni se va face curaj în ultima clipă
cum altădată spaimă albă
o pasăre cu frunză va vesti început
ca dintr-o placentă din cârpe ne vom aduna
urma de divinitate încrustată în adn
cu mâna găsită voi aranja sentimente
țipătul sufletului după ceva-ul pierdut
lupi argintii la noi se vor da
lucizi ne vom încredința mușcăturii
nu șarpelui
din sângele propriu se va naște habitat
poate o biblie / cosmosul acesta inundat cu heruvimi neaipăcatului
orfani ne vom descoperi frați și dragostea noastră
în afara oricărui incest
ca la o fereastră ne vom așeza unul lângă celălalt
clarvăzători vom simți cum se înnoptează de dimineață
cum Dumnezeu este îndrăgostit
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre iubire, poezii despre noapte, poezii despre dimineață, poezii despre copaci sau poezii despre șerpi
În ordine umană
[file de jurnal afectiv]
sărăcia noastră începe
în dreptul liniilor discontinue
acolo unde cu nonșalanță cosmosul face tabula rasa
mizând pe efectul privirii de ansamblu
[durerea se conservă sine die în detalii microscopice!]
ai zice că e un fel de orizont
cerul se desface în franjuri!
aici încep și nesfârșesc monologurile
poteca omului singur pe sine cărându-se
povara aceasta pentru care niciun sfânt
nicio inchiziție n-au găsit încă rezolvare
siluete decolorate se supun mecanic ritualului colectiv
diminețile își revendică porția de articulații nervoase
ușile se dau parțial/ se intră/ se crede/ se pleacă...
iluzia trecerii se măsoară în visele erodate
somnul ia în posesie luciditățile
bătrânii din noi au nevoie urgentă de mamă!
se ignoră eventuale deraieri de la normalitate
într-un gest de revoltă... într-o nebunie
pasărea își împrăștie aripile
și iată-ne!
alunecați unul din celălalt
incapabili de moarte
imposibili în viață
serile se fac goale
nopțile își adâncesc aberațiile
o memorie afectivă paroxistică lasă loc
suprafeței plane ca unei amnezii supreme
imperfecțiunea este regula în ordine umană
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre sărăcie, poezii despre somn, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre revoltă
Penitență
o vreme ne vom mulțumi fără glorie
ne vom înfrânge complexele
sentimentul nonsensului
vom fi eroii anonimi
incognito vom planta
hectare de bulbi până vom ajunge
la floarea virtuții
îi vom distribui razele
fără să cerem ceva în schimb
vom intra în acest voluntariat
cu acea cămașă de unică folosință
cândva urâta cămașă de forță
nu vom pretinde compătimire
despuiate trupurile noastre vor scrijeli
ingratitudinea rece a terrei
nu vom lăsa pe nimeni să ne identifice
vom da asigurări temeinice de confuzie
acoperindu-ne cu o frunză
semn al recunoașterii Vinei
între timp
se vor scrie file victorioase
ale norocoșilor sorții sau poate
ale bieților impostori asumându-și inconștient
triumful chior asupra destinului orb
trecerea in absentia
ne va durea suficient cât să ispășim
o pasăre își va împrăștia puii
împotriva sufletului ei
împotriva propriilor convingeri
... frumusețea mea te va durea nevăzută... netrăită...
lumina mea pusă sub obroc sau poate
procurând altuia starea de grație
numai prilejul ordinar pentru satisfacția de sine
cel mai greu va fi atunci când vom înțelege
cum nici cel mai umil dintre cuvinte nu ni se va mai supune
îndurat în muțenie chinul va trece paroxistic în blestem
contextual vom deprinde coduri preistorice
disputându-ne peticul de posesiune gestuală
cu fiarele întunericului
ceva din afara noastră ne va-mpinge să continuăm...
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre întuneric, poezii despre înfrângere, poezii despre voluntariat, poezii despre victorie, poezii despre urâțenie, poezii despre trup și suflet sau poezii despre superlative
Navigând departe
Azi dimineață se șoșotea că vom pleca într-o barcă,
numai tu și cu mine, și că niciun suflet nu trebuie să știe
de călătoria noastră spre nicio țară și spre niciun liman.
În acel ocean nesfârșit,
la surâsul tău atent, cântecele mele vor deveni mai melodioase,
libere ca valurile, libere de toate legăturile cu lumea.
Nu a sosit încă momentul?
Mai sunt unele lucruri de făcut?
Iată, peste faleză se lasă seara
și-n lumina palidă păsările mării revin la cuiburile lor.
Cine știe când parâmele vor fi molate
și barca, asemeni unui ultim licăr al asfințitului,
va dispărea în noapte.
poezie celebră de Rabindranath Tagore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bărci, poezii despre păsări, poezii despre prezent, poezii despre ocean sau poezii despre muzică
Și acum ce rămâne?!
iubirea în învelișul trădării
trădarea în ascunzișul celeilalte?!
doar spaima enormă a omului omițându-și Dumnezeul?!
și câte sentimente rămase la stadiul de proiect
acaparate în nesăbuita lăcomie către altceva!
niciun păcat prea mare! nicio deziluzie!
florile își schimbă chipul în nevăzutul ochilor noștri
nopțile se lasă autoritare / în lăuntrul lor cutremure
ne desprind alcătuirile / înainte de orice dimineață
un lup ne mușcă isteric din intimitate
îi încurajăm mușcătura într-o orbire a lumilor
ce n-au să vină preceptual vreodată
și totuși! cineva posedă o firavă memorie afectivă
galben tramvaiul atenționează un foișor:
2 suflete gata cândva să explodeze!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre încurajare, poezii despre vinovăție, poezii despre tramvaie, poezii despre schimbare sau poezii despre ochi
Când vor seca izvoarele și când ploile vor pleca în sus, eu și cu tine ne vom ține de mână și vom plânge, ca să nu rămână văduvită de tristețe această stare de vis.
citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre visare, citate de Nichita Stănescu despre visare, citate despre tristețe, citate de Nichita Stănescu despre tristețe, citate despre plâns, citate de Nichita Stănescu despre plâns, citate despre ploaie sau citate de Nichita Stănescu despre ploaie
Labirint
ziua aceasta s-a întâmplat să plouă cu metasentimente
iar tu saltimbanc al ideii de poezie ai contemplat cum cresc firele ierbii
așadar de acum vom tunde copacii
de mână cu umbrele vii cu spinii reci
lumea ta va fi o cupolă
a mea va avea pași de pitic
cu cât nopțile vor scădea cu atât inima ta va urca într-un infinit de tic-tac-uri
până spre labirintul orelor care curg
precum râurile sub arca universului
de acum vom culege ciuperci după ploaie voi lua ochiul lumii să îl
rostogolesc în mușchiul pădurilor din el se vor trage spre cer vitralii ca niște
dungi verzi într-o mănăstire galbenă
tu vei cunoaște singurătăți hiperboreene cât eu voi primi în plex aerul
șuierător al dragostei care stă mai la sud
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre verde, poezii despre tuns, poezii despre singurătate, poezii despre râuri, poezii despre păduri, poezii despre poezie sau poezii despre ore
Lăsată singură
iubirea o să țipe
cu patima păsării uitate în cretacic
neavuții pui se vor pierde din realitate
în afara destinului ignorând consecințele lipsei zborului
starea va întâlni cuvântul despuiat
va dispune de el... unica fiind prin împrejurimile cunoscute
se va scrie codul genetic, zestrea omului cufundat în amnezie și frică
cu gest de copil iubirea sau pasărea... o să spargă mai-multe-uși-către-mamă din nou ignorând
mutațiile inexorabile ale speciei... răsturnarea perversă a raporturilor ancestrale
anxietățile nu vor permite parcurgerea fazelor necesare
până la copac... până la înger... până la noi
dezlipiți... cu simulacre de ochi mimând viață vom contrazice
ziua facerii omului... inevitabila întâmplare a căderii-în-paradis
vom păstra din încăperile sufletului pivnița
șopârlele mov/ sângele înghețat al disprețuitorilor de metafore
în loc de ființă, alienare va rosti pământul din dreapta!
ar fi trebuit să știm... măcar să nu uităm!
din când în când și neluminii să-i facem loc
astfel să delimităm iubirea de moarte!
scriem cuvinte... le privim ciudat:
selfie-ul este conceptul impropriu pentru epocile revolute
neanticipând individualismul timpurilor intrate în singurătăți
rupem legăturile cu orice formalism
(chiar dacă unii ne-ar putea suspecta de neprieteni)
interiorul reconfigurează semnificațiile/ felul în care
omul este atât de anapoda fără Dumnezeu
dâra de căință concepe un poem... Poemul...
până la casa pelerinului ostoindu-și tristețile
prin creditul acordat florii în stadiu de proiect
și asta se cheamă speranță!
marea glaciațiune se va pune de-a curmezișul cuvintelor
suficient de tandru cât înțelesurile să nu abdice
până la desemantizarea ultimă copacii mai au o șansă
chiar și omul!
între timp vom merge goi
lăsându-ne posedați de sentimente
între alb și nimic
siluetele acestea subțiindu-se-n umbră
altfel privind la nimicnicie și plenitudine
! ne vom face fărâmițe
hrana cosmosului religios!
o pasăre va cuprinde
sub cortul aripilor iubirea
confundând-o probabil cu puii ei
cuminte ne va aștepta din-nou-întruparea
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre îngeri, poezii despre zbor sau poezii despre tristețe
Agonie
oamenii ăștia subetajați plimbându-se
în cămașă de forță... într-o lesă
prin fața ferestrelor prăbușite
dintr-o inimă
cu amintiri parțiale și spasme
bâiguie prin albul tristeților de magnoliu
această rămânere în tăcere ca-ntr-un surghiun
din care numai iubirea te scoate
ei pun un fel de afișe
automat își conectează
golul tâmplelor
la surzenia mută
a cuvântului
nu îndrăznesc
să aprindă lumina
nici s-o stingă
pentru totdeauna
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre inimă, poezii despre cămașa de forță, poezii despre amintiri sau poezii despre alb
Un pic de educație...
dacă gândirea ni-i nătângă
și nu aprecia-vom faptă
dacă schimbăm aceeași stângă
punând în loc aceeași dreaptă,
de nu aducem oameni noi
și iubitori de nație
noi vom rămâne niște boi
ce vor privi cu ochii goi
cum FURĂ prin rotație
poezie de Sorin Dumitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre educație sau poezii despre boi
Arrière-fond
seara debutează fără nume
acest spectacol frugal lipsit de pretenții
mulțumindu-se cu droaie de figuranți
veniți de undeva de la capătul lumii
într-o nepăsare... într-o neputință
inevitabil atrași de gaura neagră
a unei scene îndepărtându-se
*
aplauzele stârnesc
albastru-cu-vid
stupoare!
prin tine umblă
vietăți cu priviri închise
contaminându-te
enunțurile urmează aceeași traiectorie circulară
nicio revelație nu se schimbă în duminici!
**
gândul de-a nu mai fi
trezește absurdul
revolta omului mic împotriva zeului
puțin ridicolă puțin anapoda
această intempestivă ieșire din sânge
***
supliciul cel mai mare
să te prefaci că exiști afectiv
când nici măcar Dumnezeu n-ar putea identifica
vreo diferență între tine și lucrurile sale
îți rămâne ce-i drept pârtia aceasta ambiguă
pe care formal îți dai drumul
în virtutea funcțiilor mecanice
și râzi și ești fericit și pierdut și murdar... și râzi... și ești...
****
robotic lumea se va aranja
la poalele muntelui ca un public
vor trosni floricele din plastic amnezic
simulatoare perfecte vor da o iluzie
se vor abține îngeri
să cadă
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre râs sau poezii despre roboți
Reîntâlnire
Probabil că jenate,
într-o bună zi,
un piculeț, de-a lor pornire,
singurătățile ne vor călăuzi
către o ultimă-ntâlnire.
Probabil, fâstâciți, atunci, ne vom opri
spunându-ne în mare grabă cum ne este...
făr-a spera, absurzi,
să fim convingători
admițând c-adevărul ne cam prisosește.
Probabil, numai ne vom saluta,
dintr-un impuls nefericit,
iară apoi
ne vom îndepărta
de-a binelea în infinit.
Probabil, ne vom mulțumi
să ne ferim privirile
așa...
pentru-a ne fărâmi
preventiv iluziile.
Probabil, timpul, pentru-a ne batjocori,
va pune între noi o fabuloasă punte
unde ne vom intersecta nepăsători
grav incapabili de aducerea aminte.
poezie de Florian Ruse
Adăugat de ruseflorian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nefericire, poezii despre mulțumire, poezii despre infinit, poezii despre batjocură sau poezii despre absurd
Ne vom urî, ne vom ierta și vom uita...
Au trecut anii peste noi, străino...
Și, deși credem că te-am cunoscut,
Azi, realizez c-a fost doar timp pierdut.
"Du-te", tu, fiind, iar eu fiind "vino"...
Au trecut anii, și-au trecut degeaba,
Cu investiții ce nu-și aveau rostul.
Au trecut ani, pe lângă noi frumosul...
Din noi, rămânând doar cocioaba.
Au trecut ani, lăsându-ne pustii
Și vor mai trece și-alții, din păcate...
Vor trece peste răni nevindecate
Și nu ne vom putea adăposti...
Vor trece ani punându-ne în față,
Tot ce a prins, urât, viața din noi...
Vor trece ani, aruncând la gunoi,
Tot ce am investit fără speranță!
Vor trece ani și nu va mai conta,
Nici cine-a fost străinul și nici prostul.
Vor trece ani și își vor cere costul.
Ne vom urî, ne vom ierta și vom uita...
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (19 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prostie, poezii despre iertare, poezii despre frumusețe sau poezii despre depășire
Pășim cu Tine-n Noul An
Pășim cu Tine-n Noul An
Căci știi cărarea bine
S-avem privirea spre Liman
Prin văi și pe coline.
Pășim cu Tine-ncrezători
O, Domn al vieții noastre
C-așa vom fi învingători
Și-n lupte și-n dezastre.
Tu-n orice clipă ne vei da
Puteri să-nvingem greul
Și crucea s-o putem purta
Să nu domnească "eul"
Prezența Ta ne va spori
Avântul spre Cetate
Și vom putea călători
Cu multă demnitate.
În lumea plină de nevoi
Nu mergem fără Tine
Chiar fără așternuturi moi
Dulcea odihnă vine.
Vom însemna în calendar
De fiecare dată
Mesajul Tău atât de clar,
Povața-nmiresmată.
Vor trece zile, săptămâni
Și lunile s-or duce
Dar nu vom fi lipsiți de pâini
Și n-om cădea sub cruce.
Cum pân-aci ne-ai ocrotit
În anii cei din urmă
La fel, în anul ce-a sosit
Vei îngriji de turmă.
Dezamăgiri nicicând n-au fost
De-a Ta călăuzire
Ai fost și fi-vei adăpost
În drum spre Nemurire.
Nu avem teamă de furtuni
(Venit-au și-or să vină)
Iar când veni-vor legiuni
Fugi-vor de Lumină.
Lângă Cuvânt vom sta mereu
Ființa s-o hrănească
De-o fi ușor, sau de-o fi greu
Credința o să crească.
Pășim cu Tine-n Noul An
S-ajungem la răsplată
Ești dătător de sfânt elan
Pe marea-nvolburată.
poezie de George Cornici din Nuanțe stelare (2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cruce, poezii despre zile, poezii despre văi sau poezii despre săptămâni
Masca
Realitatea visului tău
E o mască întoarsă pe dos,
Negru pe alb, negru pe alb
Iubire peste durere, iubire peste durere.
Îți strig:
Hai, chiamă-mă înspre sinele tău.
Visul realității mele
E dosul întors al măștii,
E dosul dosului.
Alb pe negru, alb pe negru.
Durere peste iubire, durere peste iubire.
Îmi strigi:
Hai, chiamă-mă înspre sinele tău.
Înspre sinea sinelui
Acolo unde
Totul devine
Negru în alb când ne este luat;
Sau alb în negru când ne este dat;
Iubire în durere când ne este dat;
Sau durere în iubire când ne este luat.
Uitate-te la fețele măștii
Sunt intangibile.
Eu
Și
Tu
Suntem la fel.
Eu mă regăsesc în sine
Prin tine
Tu te regăsești în sine
Prin mine
În acel loc unde
Totul poate deveni
Câteodată
Negru fără alb și alb fără negru
Sau iubire fără durere și durere fără iubire
În agonie și extaz.
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre măști, poezii despre devenire, poezii despre negru sau poezii despre durere
Cum vom învinge iarna
O să se răzbune iarna, iubito!
Vom trage cu frânghiile săniile din cer
până ce vin caii zăpezii.
Vom lega clopotele de norii albi
până se vor sparge ninsorile.
Cu sunetele lor vor ucide tăcerea,
ne va intra cenușa în piele.
O să încălzim hainele cu verile trecute,
apoi vom trece pe pârtii ca vântul.
Ne vom înghesui unul în altul sub pene
și ne vom sufla gândurile în piepturi.
Focul va arde în noi mocnit,
iarna va pleca singură.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (5 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre zăpadă, poezii despre vânt, poezii despre vară, poezii despre săniuș, poezii despre sunet sau poezii despre pârtie
Cum vom învinge iarna
O să se răzbune iarna, iubito!
Vom trage cu frânghiile săniile din cer
până ce vin caii zăpezii.
Vom lega clopotele de norii albi
până se vor sparge ninsorile.
Cu sunetele lor vor ucide tăcerea,
ne va intra cenușa în piele.
O să încălzim hainele cu verile trecute,
apoi vom zbura pe pârtii ca vântul.
Ne vom înghesui unul în altul sub pene
și ne vom sufla gândurile în piepturi.
Focul va arde în noi mocnit,
iarna va pleca singură.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (4 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!