Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Neistoviți înfăptuim păcate

Pe buzele de Toamnă trecătorii plâng,
Nemulțumiți de bruma căzută pe struguri,
Triști egoiști ce-alergă spre nicăieri
Să primească pomană, tot sufletul Toamnei.

Pe pieptul Toamnei poposesc întristați,
Leneșii înlăcrimați de-a-lor sărăcie,
Îmbrățișați de zori chiar dacă nu muncesc,
Cu parfumul florilor, ce-neacă astăzi Pământul.

Un Soare se așează lent peste cărnuri,
Pe milioane de frunze otrăvite-n păcat,
Și nu se-ntristează fugind de grele mirosuri,
Scoase din gurile celor, ce suflă spre El.

În Sinele lor sunt aruncate săgeți de lumină,
Divine sclipiri rupte din puritate și adevăr,
Miraculoase săgeți ce-nvie conștiința etică,
In unele capete, ce și-au pierdut Dumnezeul.

În adierea vântului se-alintă bogați și săraci,
Respirând oxigenul Toamnei ce întreține viața,
Uitând să mulțumească celui ce unge și iartă,
Mințile și inimile unor nebuni, ce-au ales moartea.

Pe pieptul Toamnei au viață astăzi și morții,
Morții ce-au fost botezați în Hristos să trăiască,
Iertați de păcate și umpluți cu Duhul Sfânt,
Să respire mulțumitori și răbdători în toate.

Nu există în această Toamnă răbdare,
Se moare pe capete din lipsă de iubire,
Se țipă și se sfarmă perechi îndrăgostite,
În ciocanul eului, nestins în ochii Dumnezeului.

Nu există lepădare de sine în această Toamnă,
Se trăiește răzvrătit disprețuind natura și frații,
Născâdu-se din dispreț Duhuri înfricoșătoare,
Lațuri nemiloase, pentru creștini și-acest Pământ.

Nu există suficiente frunze înfricoșate de Domnul,
Să țipe de dorul unei lumi schimbătoare în bine,
Să stăruie în rugăciuni pe spini și trandafiri,
Din dragoste și din iubire, pentru Cel Atotputernic.

Nu există dorință și smerenie în această lume,
Atât cât s-acopere frumusețea Toamnei ce doare,
Mirarea și tăcerea Ei ce se scurge superb,
Peste toți orbii și nemulțumiții, înlăcrimați de lucruri deșarte.

Nu există "Eu" doborâtor de frumusețe și dreptate,
Nu există Început și Sfârșit în tot ce-a creat Dumnezeu,
Nu există prunc ori stea luminoasă să fie iertată
De se împotrivește Celui ce a creat Timpul, și buzele Toamnei.

Buzele Toamnei.... amare astăzi, de-atâta nemulțumire,
De-atâta neiubire gustată din fiecare pământean,
Ce se aruncă pe iarbă înlăcrimat și frământat
De doruri și dezamăgiri nepieritoare, simțitoare cuțite în cord.

Neistoviți înfăptuim păcate... obosiți suntem pentru slava
Celui ce iartă, și iubește necondiționat Universul.
Neistoviți strigăm după cei plecați... obosiți suntem în dragostea
Celui Mângâietor,
.... Trist, dar acesta este Adevărul.

poezie de (22 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina CojocaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Poemul toamnei

mă rostogolesc prin câmpul de lavandă
hainele se îmbibă cu parfumul suav
n-am mai trăit frumoasă sarabandă
timpul este receptiv, cucernic, brav.

soarele e blând și orele au gust
sorb elixirul toamnei ca tot omul
visul se îndulcește cu un pahar de must
prind rădăcini peste veacuri ca pomul.

vântul împrăștie arome peste dealuri
și cântece vestește din grup de ceterași
se umple lumea mea cu terne idealuri
pe drumuri de iubire se fericesc nuntași.

râuri de împlinire curg valuri după valuri
azi scriu poemul toamnei pentru înaintași.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamnă fără decor

E toamnă, iubite,
Afară și-n gând,
Sunt frunza ce cade,
Iar tu-mi ești pământ;
Aștepți te-acopăr
Cu suflet și dor
Și vrei fiu iarăși
Al toamnei decor.

Nu pot azi toamnei
-i fiu o podoabă
Căci frunza căzută
Pe tristul pământ,
E arsă de soare
Rănită de ploi
Ucisă iubite....
De frigul din noi.

poezie de (15 septembrie 2012)
Adăugat de angelinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din întuneric și vremuri câinoase

Din întunericul Pământului se ridică azi, Viața,
Rădăcinile florilor se împletesc cu putere,
Se-mpart în șuvițe și-n uscăciunea osemintelor
Ce dau putere de încolțire tuturor semințelor, plantate.
Din beciurile Pământului se ridică frunți de lumină
În care se-alintă și plesnesc boboci de trandafiri
Omuleți parfumați ce-au băut din cupele Împăratului
Ce-a vărsat peste ei toate ploile și râurile divine.
Din vremuri câinoase se ridică azi lumea cu tine
Cu tine, cerșetorule de bucurii și minuni Dumnezeiești,
Pentru care nu face aproape nimic să se arate
Pe setea genunchilor tăi de drumuri, și nu de-nchinări.
Din vremuri amare se ridică azi lumea și crânguri
Obosite de suspine și bocete lungi de oameni străini
Străini de fericirea Celui ce coboară azi pe Pământ
miluiască toată suflarea celor întristați și necăjiți.
O înviere permanentă dorește pună în luturi
O dragoste de Hristos și de recunoștință spre El
Spre carnea înflorită în pietrele și spinii defăimătorilor
De cuvântul și crucea Tatălui pe care Fiul a fost răstignit.
Din întunericul Pământului a fost înviat Hristosul
Așa cum și noi înviem din moarte pe moarte călcând
Cu smerenie și laudă putem obține zi de zi pacea
Pacea pocăinței în care Duhul cel Sfânt, se face simțit.
Din El și cu El păsările prin grai și iubire în ceruri
Oamenii prind putere de-a sfărâma pietre și boli
Sparg munți de dureri și ziduri înălțate de Mamona
Ce se crede biruitor în casa și turma mieilor cu har.
Din setea Pământului se ridică tainic lumina
Luminând ochii căprioarelor și-a șerpilor ucigași
Veninoși ca și unii oameni ce nu cunosc Dumnezeul
Și nu se mulțumesc cu trezirea inimii lor în răsărituri.
Din șalul nopții strângător în moarte se ridică toți zorii
Se-ntind-oase de animale și prunci adormiți în apusuri
Se luminează și tresar bucuroși toți cei aflați în comă
Bieții ce-au ascultat cântecele heruvimilor din Rai.
Din Rai se-ntorc fluturi cu suflete pline de iertarea păcatelor
Asemeni celor ce se ridică din așternuturi dimineața
Ologi și orbi atinși de lumina stelelor sparte în nopți
Căzute peste ei în valuri de lumină de-argint vindecător.
Nu știm nici azi de unde și pentru ce, suntem salvați,
Din moarte și insomniile ce bântuie cugetele obosite
Întinatele minți ce-ajung-trist la judecăți de nebuni îndrăciți
Ce-și îngenunchează părinții și copilașii până la moarte.
Din pulberea Pământului se ridică noi începuturi
Mâini frânte în accidente și pântece de femei sterpe
Oase și cărnuri ce au căzut în resemnare și beznă
Trupuri cu care Dumnezeu face minuni în orice zi.
Din întunericul Pământului se ridică toți morții
Sunt legați de tainic de lumina Soarelui și-a Lunii
Sunt prefăcuți spre bucuria celor rămași pe Pământ
În raze de lumină ce se strecoară în odăi și așternuturi.
Uneori foșnetul frunzelor au sunetul viorilor și-a chitărilor
Mângâietoare sunt pentru inimile celor orfani și văduvi
Sparg întunericul cu glasurile furate din cei pierduți
Pentru alinarea dorurilor grele strigătoare la Lună.
Din bezna frunților de munți se ridică tot cerul
Aprins în micșunele culese de heruvimi și păsări
Steluțe ce se joacă și mușcă din norii bătrâni
Pentru înălțarea ochilor de muritori ce-au uitat s-adoarmă.
Din beciurile Pământului și vremuri câinoase
Se-aprind toporași și copilași însetați de ploi
Bucuroși se ridică în mâinile unor creștini trimiși
Pentru salvarea lor din călcâiul secetos al Destinului.
Din vremuri câinoase se-aprinde zâmbitor Soarele
Atunci când deznădăjduirea prinde rădăcină în inimi
Și taie din sânge toată durerea omului încercat
Trecut prin ciurul Domnului Iertător de cele rele.
Din gura Pământului se ridică toți cei amărâți
Trupuri înghețate și pline de zăpezi albastre și negre
Adevărați cuceritori face Domnul din ei și întuneric
Luminători ce vor lăuda bunătatea Domnului peste tot.
Din pivnițele Pământului se ridică suflete îngenuncheate
Luminoase mâini și cugete atinse de Duhul Sfânt
Povestitorii propriilor dureri și căderi în furia apelor
Ce-au fost salvați de scara Celui ce lasă noaptea cadă.
Din întunericul Pământului se ridică azi, Viața,
Ziditorul preaputernic a Timpului și-a omenirii flămânde
Flămânde de nefolositoare lucruri ce pun în umbră strălucirea
Celui nemuritor și dătător de Iubire prin tot ce există frumos.
Atât de fragedă e Viața! Atât de plină și dulce o simt! O țin
ca pe-un copil în Copilul din mine,
Ce se vrea născut sănătos, și pus la sânul mamei de Domnul.
Atât de fragedă e Viața! Atât de speriată o simt acum! Nu se
vrea sfârșită în inimile oamenilor plânși!
Nu se vrea stinsă în singurătatea celor ce se frământă
În beciuri de pământ cu vreme câinoasă lipsită de lumină!
Atât de fragedă e Viața... am rămas făr' de cuvinte.

poezie de (9 noiembrie 2018)
Adăugat de Adelina CojocaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Sub cerul cu fantome

Din ochii toamnei curg boabe de rouă,
Pământul suflă în oglinzi cu pene,
Totu-i așteptare când pe ostroave plouă
Cu fluturi puși fantome peste gene.

Legende minunate în ochii toamnei curg
De-atâta așteptare fii oglinda mea,
intru vis cu vis, ca rugile-n amurg,
Sub cerul cu fantome ascunse-n steaua ta!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.
Marin Moscu

Sub cerul cu fantome

Din ochii toamnei curg boabele de rouă,
Pământul suflă în oglinzi cu pene,
Totu-i așteptare când pe ostroave plouă
Cu fluturi puși fantome peste gene.

Legende minunate în ochii toamnei curg
De-atâta așteptare fii oglinda mea,
intru vis cu vis, ca rugile-n amurg,
Sub cerul cu fantome ascunse-n steaua ta!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Grigore

Simfonia toamnei

Se pregătește creanga pustiită,
Ca să-și primească dalba ei ninsoare
Să-și pună candelabre-n loc de floare,
Visând la primăvara însorită.
Din fiecare mugur care doarme
Se simte pulsul toamnei răzvrătite
Și-, n frunzele ce-aleargă răvășite,
Divina simfonie piere-n larme.

Se pregătește inima ciobită
-nalțe-n Ceruri ruguri de lumină,
Și-, n suflet, amintirile suspină
Că anii au trecut ca o clipită.
Nisipul din clepsidră parcă-i ață
Și scurge, ritmic, în secunde clipa,
Pe stânci golașe se-odihnește-aripa,
Iar tinerețea zace-ntr-o fâneață.

Se pregătește stolul ca plece
În locuri cu verdeață și mult soare,
Dar țese-un foșnet de mătase-n zare,
Sfidând un vânt rebel și-o ploaie rece.
Din fiecare țipăt de cocoare,
Se-nalță-un dor de noi și de iubire,
Și-, n Paradisul toamnei, în potire,
Ne cântă Liszt, de-o vreme, peste mare.

Se pregătește-o altă filă-n carte
scrie la răscrucea toamnei noastre
Un cânt duios metaforei albastre
Și visuri noi în crengi și frunze moarte.
Copacii goi se clatină a rugă,
Ne pun în simțăminte iar iubirea,
Iar Cerul ne aduce împlinirea,
În frunza toamnei dusă la ierugă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când oamenii mă întreabă dacă un dumnezeu a creat universul, eu le spun că acea întrebare în sine este fără sens. Timpul nu a existat înainte de big bang, așa că nu există timp în care dumnezeu poată facă universul. Este ca și cum ai cere indicații pentru a ajunge la marginea Pământului; Pământul este o sferă; nu are o margine; așa că a o căuta este un exercițiu inutil. Fiecare dintre noi este liber creadă ce vrea, și este punctul meu de vedere că cea mai simplă explicație estenu există nici un dumnezeu. Nimeni nu a creat universul nostru, și nimeni nu ne dirijează destinul. Asta mă duce spre o realizare profundă; Probabil că nu există rai, și nici viață după moarte. Avem doar această viață ca apreciem marele design al universului, și pentru aceasta eu sunt extrem de recunoscător.

citat clasic din
Adăugat de Catalin PopescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
cumpărăturiCartea "A Brief History of Time Paperback" de Stephen Hawking este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -73.99- 44.99 lei.

Simfonia toamnei

De-aș putea-n această toamnă
te-ascund în ochii mei
te cos în fir albastru
ca pe-un lacăt prins la chei.

De-aș putea-n această toamnă
mă prefac în fântână
așezat -mi bei din palme
-ți fiu mir la rădăcină.

De-aș putea-n această toamnă
-ți sap norul de tristețe
și să-l fac izvor de pace
până dau de tinerețe...

De-aș putea-n această toamnă
-ți prind râsul pe culori
ți-aș pune zăvor la umeri
și copaci în loc de flori.

De-aș putea-n această toamnă
te-adun în gândul meu
până-n ceasul cel din urmă
-mi prind cerul de al tău.

De-aș putea-n această toamnă
te pierd în ruginiu
mi-aș da inima din piept
te scot luminii viu.

poezie de din Sub cerul meu (august 2018)
Adăugat de Ileana Pop-NemeșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu există capăt de drum, fiecare drum este continuarea celui anterior, viața nu dispare, moartea nu există, este în mintea noastră înfricoșată. Morții noștri dragi ne însoțesc pretutindeni, în vise, în amintiri. Să nu-i uităm, pentruși ei ne pot uita. Iar Dumnezeu este în fiecare din noi, cum ar putea muri?

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Atinge-mă, Doamne

Mă privesc și astăzi în oglinda mea din casă
Ce pare foarte tristă și neîncăpătoare
Pentru chipul meu atât de-ntins în șanțuri lungi
În care cruzii zori se-ascund-de ploaia lacrimilor mele
Ce Te cheamă pentru a nu știu câta oară, mă ierți.
mă ierți de tot ce fac și judec făr' de rost
Din multă amărăciune și ispite ieșite din pământ
Zvâcnind la mine-n tâmple și în ochi
Cu arzătoare patimi ce-mi întristează Duhul Sfânt
Punându-mă în scara celor morți de pe pământ.

Mă privesc și te adun în gândurile inimii și-a cugetului meu
În care glasul Tău se-aude ca o sorbitură din pahar
Ce mă înghite toată și apoi m-aruncă peste lacrimile mele
Cu care eu mă spăl pe mâinile încrucișate-n pieptul tremurând.
Tremurând de teamă să nu pleci, te strig, te laud fără glas,
Și-ți cer mă ridici din spaimele ce mă doboară-n spini
În spinii lumii ce nu știu a mângâia măcar un pic
Atât cât trece carul Timpului cu ore-n deznădejde și suspin
Scos din sufletul prea plin de amarul cuvintelor din limbi
Ce-au țintit în cordul meu din buzele amare ce nu te știu de Tată.

Mă privesc și te adun în toate gândurile mele albe
Din care scot orice păcate și ființe ce mă scutură de bucurii
Și mă îngroapă în necazuri cu fățărnicia lor de șerpi
Mângâietori doar de ochii Soarelui și-a Lunii răsărite.
Mă privesc și văd cum ceasurile vremii sunt un plug
Ce sapă șanțuri reci în chipul și în Crezul meu rostit
La fiecare ceas trecut prin mine surd ce-mi pune piedică
cad in fața celor ce mă înfierbântă-n săbiile lor otrăvitoare
Întinse pentru a lupta cu ei pentru mulțumirea dracilor
Întristați de slava mea spre Tine, și de răbdătoarea inimă
ce Te așteaptă în dureri.

Atinge-mă, Doamne
piară tot răul ce mă albește râzând.

poezie de (5 noiembrie 2018)
Adăugat de Adelina CojocaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Brumar

Se scurg, din tării, peste ramuri de-arțar,
stropi reci și grăbiți ascundă-n pământ
dureri provocate-n rafale de vânt
pe cerul cu nori din al toamnei amar.

E-o ceață lăptoasă de jur-împrejur
și-n ramuri burează cu ace subțiri
ce-ndeamnă, în seve, fugă-amintiri
din vremea cu Soare și frunze-n huzur.

E ud pe alee, și-n iarbă, și-n cer,
e recele toamnei, tristețe, urât,
e-un timp nedorit, nechemat, mohorât,
e ultimul pas din al iernii foaier.

Mai trece-o rafală prin ramuri de-arțar
și-ndeamnă o frunză la zbor prefăcut
în marea uitare din stratul de lut
al toamnei urâte din luna brumar.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Parfumul toamnei

Mi-a fost dor de această clipă,
De parfumul toamnei timpurii,
De frunza care încet pe caldarăm pică,
De ochii tăi veseli și zglobii.

Mi-a fost dor văd struguri copți în vie,
văd crizantemele cum înfloresc.
admir frumoasa mea glie
Și să respir parfumul anotimpului pe care îl iubesc.

poezie de (11 septembrie 2017)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne-am întâlnit într-o zi

Ne-am întâlnit într-o zi. Era Toamnă.
Eu străină..... Tu, copil. Aveai mamă și tată.
Ne-am întâlnit într-o zi. Era Vară.
Eu străină... Tu, îndrăgostit de mine și de alte femei
din lumea întreagă.
Ne-am întâlnit într-o zi, Era din nou Toamnă,
Eu te iubeam.... Tu iubeai ploile și o altă femeie.
Mi-am pus capul pe inima ta, iar cu mâna dreaptă
îmi strângeam sânul stâng,
Sub care simțeam dinții unui destin gelos dar drept
Cu Toamna și iubirea din mine, ce-ți oferea un dar nemeritat
... Timpul.
Timpul meu! A trecut prin mine și prin tine într-o zi,
Și ne-a hotărât soarta.
... Te-am strigat înainte plec!!! Dar n-ai avut cum m-auzi,
... Aveai multe iubite... și ploua zgomotos! De vină era Toamna.
Am plecat! Am plecat... tot străină! Ploua! A fost ultima noapte
de dragoste în cântecul ploii de Toamnă.
Ne-am auzit în Vară. Ne-am întâlnit bucuroși.
Nu se schimbase nimic în viețile noastre.
Tu... aveai același dor de ducă, și aceeași agendă de telefon,
Cu numere vechi, cu nume consumate și cumpărate la un șpriț de vin,
Ce-au grăbit cândva albirea tâmplelor mele,
Și mi-au împachetat toate sentimentele de dragoste în văzul lumii.
... Acum, e din nou Toamnă! Dar nu plouă, Dacă iți spun că te iubesc m-auzi?
Nu știu dacă iți amintești, de fiecare dată când ne întâlneam
ploua. Și niciodată nu ai auzit când ți-am spus: Te iubesc.
Ți-am repetat de zeci de ori... atât cât a cântat ploaia, și inima mea a reușit te adoarmă... liniștit.
Ne-am întâlnit într-o zi. Ne-am întâlnit într-o zi cât pentru o viață
întreagă,... chiar dacă tu ești acolo, și eu, aici.
... Toamna e de vină, pentru tot ce-mi doare, pentru ce-ți doare,
pentru tot timpul ce trece prin noi,
cu regrete tardive - și mulți ghiocei răsăriți la tâmple și-n inimile
încă tinere... de-a rezista ploilor de Toamnă cu iubiri.
Ne-am întâlnit și-acum. Te-am strigat.... până înceapă bocetul
Toamnei... dar în zadar răspunsul tău. Acum îmi scurmă frunzele
și sufletul ce se întinde moale pe pământ... pentru o liniște
și-un somn odihnitor cerut de-o inimă cât frunza Toamnei.

poezie de (19 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina CojocaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Doar iubire!

Dacă nu există început;
Nu există sfârșit;
Nu există timp;
Poate nici spațiu;
Noi existăm de când....
De când avem conștiința de..
Sine; de Noi?
Dacă suntem doar transformare;
Perpetuare; rostogolire!
Atunci suntem nemurire!
Suntem întru tot;
Un infinit!
Un Dumnezeu!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Când frunzele toamnei

Când frunzele toamnei pașesc către moarte
Și-un țipăt de jale răzbate departe,
Întrega ființă-mi, iubito, se strânge,
Iar sufletu-mi soarta, pe rând, le-o deplânge.

Și verdele verii-mbătat în culoare,
Agonica toamnă îl poartă-n uitare.
Ca-n fiece toamnă, blestemul de ducă,
Din ramuri golașe și seva usucă.

Și eu simt că-s frunză pustie și rece.
Pe ultimul drum, în convoi, le-oi petrece,
Când clipa vrăjmașă zvâcnirea ucide,
Din frunze căzute pe glie candide.

poezie de din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sărutul toamnei

Mă îmbrățișează toamna cu negurile ei,
Și rece îmi așterne sărutul ei pe frunte,
Cu ramuri desfrunzite pe vechile alei,
Mă mângâie încet prin tâmplele cărunte.

Și șoapte la ureche, cu buzele de vânt,
Îmi rostește prin frunzele îngălbenite,
Din fiecare freamăt, din fiece cuvânt,
Tâlcuri încerc -i prind cu mâinile pripite.

Parfumul ei de brumă și de crizanteme,
Își face cuib în mine și mă ispitește,
E vreme de iubire și-i vreme de poeme,
Sărutul toamnei mă inspiră și mă liniștește.

poezie de din Gingășii de Toamnă (2019)
Adăugat de Diana IordachescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doruri

În lume sunt păduri de doruri
Doruri albe, galbene și mov
Asemeni florilor de micșunele răsărite
În pieptul răbdătorului Pământ.
În lume sunt nemuritoare Primăveri
Ce nu dispar decât în stele
Atunci când pieptul e urcat în nori
De Cel ce a făcut această lume.
Acolo toate florile lumești dispar
Toate dorurile mov și galbene din fire
Acolo toate pădurile de doruri trec
Prin cuptorul Domnului de judecată.
În cuptorul Dreptului merg toate
Nici măcar o floare nu rămâne vie
Nici măcar un dor de păcătos născut
Ce nu a plâns din dor de Dumnezeu și Fiul.
În lume sunt păduri de doruri
Doruri de bani și suflete pierdute
Asemeni florilor de micșunele mov
Ce stau tăcute sub lumina Lunii.
Puține doruri sunt pe lume
Născute ca și stelele din cer
lumineze-n piepturile lumii
Din dor de Mirele ce a murit pe cruce.
Puține doruri sunt în lume
plângă rănile Hristosului iubit
Uitând de tot ce este trecător prin lume
Slăvind cu lacrimi doar două flori divine - ochii Lui Isus.
Puține doruri sunt în lume
Ce vor intra în dragostea Lui Dumnezeu
Acolo unde veșnic este Primăvară
Iar micșunelele răsar în ochii celor din pădurea stelelor... iertați și plămădiți din nou.
Puține doruri vor cunoaște pântecul pădurii
Din care Domnul scoate prunci și flori
Cu viața veșnică în împărăția cerului
Pentru un ghem pe nume;Univers.

poezie de (26 februarie 2019)
Adăugat de Adelina CojocaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Armonie de toamna

Atingerea toamnei ne-a ajuns din nou
Inimile ne sunt acoperite de ploi nesfârșite
Acceptă destinul nostru, nu spune nimic.
Întreaga viață transformată în gri
Dispărem din această lume,
Tu și cu mine,
Noi vom fi parte din armonia de toamnă
Împreună dormind pentru un vis nesfârșit,
Tu și cu mine,
Noi vom fi vântul eternității.
Și albastrul e în gri...
Totul moare doar pentru a se renaște
Nu trebuie îți fie frică:
Voi rezista până ce vom dispărea...

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Romanța toamnei nimănui

De-ai -ți așezi,
În miez de toamnă,
Obrazul fin la pieptul meu,
Te voi primi
Ca pe-o zeiță
Din visul ce-l visam doar eu.

Te voi numi crăiasa toamnei,
Regina visurilor mele,
Izvor al strălucirii care,
În ochii mei, reflectă stele.
Te voi privi ca pe-o copilă
Rătăcitoare-n lumi de vis,
Cu mine-n gând,
Având ca țintă
Doar brațele
Ce ți-am deschis.

Iar tu,
În calda-mbrățișare,
Îmi vei zâmbi, îmbujorată,
Și vei uita de drumul care
A fost tot ce știai odată,
Și-ai -mi promiți,
Cu o privire
Senină-a ochilor căprui,
O viață plină de iubire,
Cum n-a mai fost a nimănui.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Moarte albă parfumată

Din mână în mână
Din piept în piept
Răscolitoare puritate
Primită și oferită cu drag,
Moarte albă parfumată
Ce-a născut zâmbetul
Pe milioane de buze
Și-n pupile de călători prin timp.
Parfumată și mută
Doinind în degete viața întreruptă,
Și iertarea celui ce a stins dragostea ei
Pe pieptul celor trimiși la Ceruri
În mâna Semănătorului de legi și flori.
Trista ce-și privește umbra
Din milioane de buchete
Sub nenumărate stele și priviri,
Cunoscută cu numele: Laleaua albă,
Una din minunile Dumnezeului
Lăsate din iubire pe acest Pământ,
S-aline sufletele noastre
Și viața de aici,
Ce este doar vis și umbră,
Frunză verde și-apoi pierdută,
În pieptul altora născuți să se bucure
De reînvierea naturii din moarte
Cu proaspete lalele albe
Ce vor îmbrăca în liniște
Piepturile următorilor muritori
Ce-au întrerupt cândva viața lor,
Dar nu și legea naturii neînțeleasă
Ce se încăpățânează existe
Făr' de simțiri în suflet.

poezie de (24 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina CojocaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook