Tăcerea-i neprihănită poezie

Am prins glas, onorabili trubaduri,
daţi de veste regilor, prinţeselor, episcopilor, slujitorilor
şi cui mai pofteşte semeţia voastră
Vă voi recita tăcerea,
asemeni celui divin întins tenace pe veacuri,
căci tăcerea-i cea mai neprihănită poezie
iar voi sunteţi îndrituiţi
s-o ştudiruiţi cu îndelete
precum piratul harta spre comoara oceanului,
înainte de a vă împărtăşi înţelepciunea
celor care pictează pe cer un Cumulonimbus
în culori moarte ori acelora care se joacă cu verbul "a fi",
conştienţi că numai şi numai moartea
e menită să conjuge existenţa
sau celor convinşi că valorile incerte
şi mirodeniile lumeşti asigură trecerea peste Aheron.
Antrenaţi-vă deopotrivă ochiul pentru a cântări echilibrul fără a-l înlăcrima de ceea ce nu-l priveşte
îmbrăţişaţi iscoada, fredonaţi premise
şi dansaţi cu etica
concepeţi ideologii îndeplinirii rostului
şi-apoi minunaţi-vă de armonia efectelor apărute cascadă,
şi curcubeie, şi eclipse, şi prunci jucându-se grămadă –
toţi un zâmbet pe chip şi-o lumină,
căci ei sunt viitorul, mirajul ce urmează să vină
Pe mine îngropaţi-mă-n Calele
şi vă voi trimite un înger mai tăcut decât mine.

poezie de Roberto Kuzmanovic
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!