etica profesionala

Era un culegător

de ştiri în cel mai propriu
înţeles al cuvântului
pentru că-şi strângea recolta
şi din piatră seacă: ciulea atent
urechile
la informaţiile răsărite ici-colo
nu-i pasă în cine loveşte sau ce
interese
periclitează ştirile adevărate
pentru a strânge informaţiile
nu mai ţinea cont de etică
şi metafizicianul sau moralistul
n-ar fi acceptat niciodată
aceste metode respingătoare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecina

Foaie verde şi-o sulfină
Am o tânără vecină
Subţirică, înăltuţă,
Mlădioasă şi drăguţă.

Dar ca s-o invit în casă
Codul etic nu mă lasă
Şi la bloc, precum se ştie,
E şi-o deontologie...

Şi privesc cu încântare
Ca albinele la floare,
Dar deşi poftesc la miere
Îmi refuz acea plăcere.

Văd că este singurică
Şi nu pare că-i e frică,
Însă eu cu mult temei
Mă gândesc la anii mei.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (25 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Struna şi arcuşul

Motto: "Cui îi este dat mult, aceluia i se cere mult."
(Vladimir Ilici Lenin)

- "Mă sâcâi şi când amical
M-apeşi cu părul tău de cal
Că numai dacă îţi miros sacâzul
Toată mă cutremur şi mă apucă bâzul"

Se plângea o coardă de ceteră străbună
Poate prea-ncordată, dar care merge strună!

- "Hai, las', nu fi penibilă
Şi-aşa ultrasensibilă,
Tu, care eşti o vibratoare
Cu o frecvenţă-ngrozitoare
De-mi tai din firele de păr,
Mă iei pe mine în răspăr?"

***

[...] Citeşte tot

fabulă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

De atât galben nici cerul nu mai este albastru

sau poate nu a fost niciodată aşa
conduc de parcă aş avea pilot automat
şi mă tot întreb unde mă aflu cu adevărat
la volan sau alergând bezmetic pe câmpie
precum într-o urmărire de fluturi
total subversivă
ca dintr-un rost de poet rămas culpabil
pentru fiecare tăvălire aiurea de flori
oricum se pare că rapiţa nu are nimic împotrivă
zâmbeşte ca la o şedinţă foto profesională
primitoare precum o îmbrăţişare de mamă
noroc că ochii nu tăvălesc rapiţa înflorită

oricum protestul ei ar fi inutil
cine naiba ar mai opri să asculte
un lan văietându-se

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţă, este în regulă să le faci pe toate

Dragi PĂRINŢI, chiar dacă VOI nu ştiţi,
Eu le-am cam făcut aproape pe toate,
Rămânând dator pentru o familie cu copii, după cum ştiţi
Şi o carieră profesională, dintre toate...

Dar aşa cum eram în anul '90
Plin de încredere şi de speranţă,
Sunt şi acum şi aştept multiplul de zeci
Pentru a mă desfăşura în viaţă...

Mai am însă un obiectiv în faţă
Şi anume să îi sprijin pe Putzy şi Alexutza în viaţă
Pentru a reuşi cu toţii aici pe Pământ
Şi a fi împăcaţi pentru când plecăm la ce este mai sfânt...

Adică, la Bunul Dumnezeu
Şi lângă VOI mereu
Pentru eternitatea toată
Cu dragostea între noi patru, încă din viaţă...

poezie de Anghel-Alexandru Ghenea (21 iulie 2018)
Adăugat de Anghel-Alexandru Ghenea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ringul de dans

Dansul este desfătare, artă, pasiune,
O meserie demnă, răsfăţ, reuniune,
Antrenează descărcări de energie pură,
Prin exaltări vioaie, privirile le fură.

Ritmul şi armonia te îndeamnă să exişti,
Chiar şi nepriceput, timid devii tentat să rişti,
Păşeşti entuziasmat spre cine te aşteaptă,
Plăcerea depăşeşte şi etică şi treaptă.

Zvâcniri armonioase de demoni sau de îngeri,
Sustrag toţi partenerii din tainice înfrângeri,
Senzorii vrăjiţi acced idei efervescente,
Arzând emoţii tandre în dulcile momente.

Energii ce leneveau ca într-o inhibare,
Aşteptau mâna întinsă spre descătuşare,
Vorbele devin vacarm în muzica ritmată,
În priviri e-înfăşurat băiatul lângă fată.

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Pop (8 august 2011)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul joc

demult, odată, poate într-o altă dată
eu căutam credinţa pură
azi ţipă agonic ochii în orbite
văd urme între lacrimi şi mă plâng
pe frunte am coroană
din cioburi, sticle, spini şi cale
aici trăiesc cu morţii vii
şi drumul n-are cale
eu am găsit în moarte esenţa vieţii
şi scriu la toţi cu lacrimile morţii
ei au fugit cu toţii, toţi netoţii
în noaptea asta fără margini
m-am lepădat de lume, de păcate
nebun, mai rătăceam prin ceruri
tot căutând lumina vieţii
am ars gândirea la o lampă
am demolat principii norme
de etică, morală, toate goale
şi am jucat la masa sorţii
destinul vieţii şi al morţii

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porcul înşelat

Un porc cu lături îmbuibat,
De corupţia celor fără de morală ajutat,
Ca director de şcoală
În funcţie-a fost postat.
Ospiciul la care pacient ş-apoi paznic a lucrat,
În şcoală profesională a fost transformat.
Acolo diploma uşor şi-a luat
Şi ca maistru a fost promovat.
Rapid pe director l-a înlăturat,
Şi el în postul lui s-a instalat.
Acum, porcul făcea tot de vroia,
Că la reclamaţii nimeni nu mai răspundea.
Găsi apoi o universitate de doi lei,
De unde, cu bani, diploma poţi s-o iei.
Dar când noul concurs de directori s-a dat,
Porcul o mare păcăleală a luat.
Pentru notă de trecere el şpagă-a dat,
Dar a ajuns şi fără bani, şi excrocat,
Căci postul a fost dat şi de alta ocupat.
Cu bot, pe toţi porcu'-i urmărea

[...] Citeşte tot

fabulă de Cornelia Păun Heinzel din Youtube
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul molcum

Ascultă cântecul molcum
Ce plânge doar ca să îi placă:
Discret şi fără de bulboacă
Pârâu pe muşchi, pe lângă drum.

Ăst glas l-ai ştiut (ţi-a fost şi drag?)
Dar azi de-un văl e-acoperit,
Ca văduva păianjenit
Şi mândru tot ca ea-n vileag;

În cuta lui tăinuitoare
De-al toamnei vânt des fremătată
Miratei inimi îi arată
Tot adevărul, ca pe-un soare.

Şi spune, glasul cunoscut,
Că viaţa-ntreagă-i bunătate.
Că ura, pizma, toate, toate
Dispar când moartea a-nceput.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Paul Verlaine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i nimeni lângă mine

Întâmplător sufăr,
niciodată nu am fost atât de singur.
Cine eşti tu?
Iarba mea înverzeşte în mii de nuanţe
iar neştiutul se-împarte
în jocuri care dor
în doi, în trei.
Nu cumva râzi de mine?
Pe vremuri când eram patron peste inimi
citeam contoarele de scurgere a timpului
şi nu-mi era teamă că deontologia profesională
mă va da de gol cu excedentul de cifre.
Ştiam că deficitul concav se va răsturna într-o oglindă
iar razele lunii vor topi gradual
pactul copacilor ascunşi
sub povara chipului tău
al chinului tău,
în spatele ochilor tăi suferinzi, ispititori,
captatori de prea multă iubire.
Simţeai comoara tristă a sufletului meu de mirt

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!