Poezii despre steaua ta, pagina 3
Steaua roșie
Se ciocnesc nebuloase,
Sisteme solare, stelare.
Aștri se sting și devin materie moartă
Ori învie apoi ca o Supernova.
Atomii murmură,
Sferele cântă,
Și miliardele de ani-lumină trec,
Ori vin, cine mai știe!
Undeva pe-o așchie,
Mărginit în nemărginire,
Stă omul, la Capul Bunei Speranțe.
Numără stelele fără număr,
Măsoară depărtările fără capăt,
Și fuge cu cugetul
Când înainte, când înapoi,
Clădind adevăr efemer și marele vis
Pe și mai mari incertitudini.
Visul este însă departe
Ca stelele roșii uriașe
Care sunt de-o sută de mii de ori
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre roșu
- poezii despre Soare
- poezii despre telescop
- poezii despre supernove
- poezii despre numere
- poezii despre muzică
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
Justificare
Dacă cerul nu ar fi iubit vinul,
Nu exista Steaua Vinului pe cer;
Dacă pământul nu ar fi iubit vinul,
Nu exista Izvorul Vinului pe pământ.
De vreme ce Pământul și Cerul iubesc vinul,
Ar fi cuminte ca muritorul iubitor de vin să se rușineze?
Aud că transparentul vin,
La fel ca tămăduitorul, are darul de a calma și de a alina;
Se spune că fantezia lui grandilocventă este bogată
Asemeni minții fertile a înțeleptului.
Amândoi, tămăduitorul și înțeleptul, sunt mereu însetați
De ce am căuta clarvăzători printre zâne și zei?
Trei cupe deschid larg ușa paradisului;
Bea o carafă plină și universul îți aparține.
Deși extazul dăruit de vin este nemărginit,
Abstinenții nu-l vor cunoaște niciodată.
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre vin
- poezii despre iubire
- poezii despre cadouri
- poezii despre stele
- poezii despre rușine
- poezii despre rai
- poezii despre existență
- poezii despre cunoaștere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Steaua de pe umărul lunii
Calc printre frunze ce acoperă inima mea
și mă mir de frăgezimea lor - dulce cunună
mă îndrept spre o stea care mă vede
și mă așteaptă sfioasă ca să o iau de mână
Mai ești acolo pierdută între străduțe de fildeș
pe umărul lunii ascunsă?
sau trebuie să îți șoptesc literele numelui tău
ca tu să îmi devii supusă?
Apleci către mine capul tău cleștar argintiu
și mă îndemni să ating lumina de pe al cerului felinar
pâlpâie în noapte bătaie speriată ciută
care se naște dintr-o scăpărare din amnar.
Întoarce luna ochii către steluța-i de pe umăr
și îi arată calea către mine cu un îndemn de sclipire
hărți fără munți și ape ar trebui să străbată
doar ca să treacă prin glasul oglinzii în nemurire.
poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre sperieturi, poezii despre ochi, poezii despre noapte, poezii despre naștere, poezii despre munți, poezii despre inimă sau poezii despre hărți
Ca mâine
Cu steaua care s-a desprins
Ce piere-acum în haos -
O inimă poate s-a stins
Spre veșnicul repaos.
Ca mâine și-a noastră va cădea
În strictă veșnicie -
Cine-o cată mâhnit la ea?
Vai nimeni... cine știe!
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viitor, citate de George Bacovia despre viitor, poezii despre tristețe, citate de George Bacovia despre tristețe, citate de George Bacovia despre stele sau citate de George Bacovia despre inimă
Domnul amărăciune
Printre oglinzi, la ora cinci, am să cobor,
în haine negre, cu ochii stinși, zâmbind ușor.
E gata ceaiul? Toți au venit? Totul e gata?
Cu o maramă acoperă iute groapa, lopata.
Dansați în cete un joc galant, cântați, lăute,
arcușuri seci, viori pustii, de ce stați mute?
Dar te întreb, iubitul meu, ce ai la frunte?
Amărăciunea m-a luat de mână și m-a condus peste o punte.
Dar te observ, iubitul meu, ce palid ești.
Amărăciunea, urând viața, mi-a spus în șoaptă:
"Să te ferești..."
Dă-mi pălăria, bastonul, masca, dă-mi și mănușile,
e cam târziu și de-am să plec, cerniți oglinzile, închideți ușile.
M-așteaptă afară, sub steaua rară, un echipaj...
[...] Citește tot
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre viață, poezii despre vestimentație, poezii despre ore sau poezii despre negru
Steaua vie
În acea slăvită noapte,
se uita mirată luna.
- Ia uitați-vă, surate,
cum se poate?
murmura mereu străbuna.
O steluță pe sub nori!
Ce fiori!
O steluță fără nume
și fără orbită-n lume!
Zboară-ncet și se oprește,
omenește,
parc-ar vrea un om să-ndrume.
- Cum? Să zboare și să stea?
a răspuns atunci o stea.
- Cum? O stea fără orbită?
a spus alta mai uimită.
- Da. Căci nu e nici planetă,
nici cometă,
nici vreun pui din căi lactee,
nici vreun colț de meteor.
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre îngeri, poezii despre stele căzătoare, poezii despre sat, poezii despre salvare, poezii despre religie, poezii despre planete sau poezii despre nori
Festivă
Seară plăcută...
Lumini de candelabre...
Și fotografii mă filmau.
O, sala cu flori
Și versurile mele
Bătrâne!...
Am văzut bogățiile de aur
Și mătase ale trecutului
Acum ale lui AZI!...
Da, fusei în castelul
Nababilor
Cu cristale, oglinzi și marmoră...
Iată! Am venit ca Hamlet
În hainele mele
Cernite.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre bătrânețe, poezii despre versuri, poezii despre trecut sau poezii despre tinerețe
Mușuroaie
O stea m-a călăuzit la acești sâni,
Ca la două, albe, mușuroaie cu minuni.
Eu nu vin de la răsărit, ci de la apus.
Dar tot aici steaua m-a condus,
Îngenunchez la sânii tăi, ca magul.
Și nu mai pot de dragul lor, de dragul.
În ei furnicile lucrează de cu noapte,
Furnicile care dau lapte.
Că este pace ori război afară,
Retrase-n munți furnicile tot ară.
Trebuie lucrat într-una acest, lut.
Unde e veșnic ceva de făcut.
Ca la fântâna cea de lângă casă,
Ce cumpăna în noapte și-o apasă.
Obrazul lasă să-l îngrop în sâni,
Ca-n două mușuroaie cu minuni,
Mormântul din care, fără-a osteni,
Voi învia a treia zi.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni, poezii despre război, poezii despre pace, poezii despre lut, poezii despre lactate, poezii despre furnici sau poezii despre arat
Stea tristă
Cazand din cer, lucefcrii-n cascada trecura peste trupul tau, iar tu curata ai ramas ca o zapada prin care umbra doar un cantec fu.
Atunci o stea de aur stralucea deasupra, pentru anotimpul care curand, curand avea sa ni se dea cu masti de zgurp si cu fruetc-amare.
Acum, ca mai demult, cu tac infrant.
Si ce-as putea, sub steaua asta, spune?
Din tot ce este, tot ce mi-i minune e fara de folos pe-acest pamant.
Chiar chipul tau sculptat in alabastru, cules cu spiciune din inalt, e numai val: un val usor, albastru venind spre tarm din tarmul celalalt.
Ah! totul este de prisos
Hoteste, o stea cumplita privegheaza sus.
Lumina ei de veacuri profeteste aceste destramari, acest apus.
Sarutul, neastampar sfant al carnii, s-a desfacut, si cade, si-l auzi, asa cum cade-n pragul nalt al iernii zapada cruda prin copacii uzi.
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sculptură, poezii despre iarnă, poezii despre copaci, poezii despre aur, poezii despre arte plastice sau poezii despre anotimpuri
Visul (VI)
Și iar se schimbă visul. Pribeagul s-a întors
Și-l văd pășind în fața altarului, la braț
Cu tânăra-i mireasa suavă. E frumoasă,
Dar nu ca steaua dalbă a tinereții lui,
Și iată cum, deodată, pe chipului lui apare
Aceeași tulburare ce l-a cutremurat,
Pe vremuri, în capela bătrână; pentru-o clipă,
Ca și atunci, noianul de gânduri tăinuit
I-acoperă obrazul și piere fără veste
Cum a venit, și iată-l în liniște rostind
Cuvintele cerute de legământ, dar glasul
Străin îi pare, totul se-nvârte-n jurul lui,
Nu vede nici ce este, nici ce-ar putea să fie,
Ci casa veche, sala familială, largă,
Odăile și locul și ceasul anumit,
El vede umbra, vede lumina cum coboară,
Prilejul care-l leagă de-acel suprem minut
Și-o vede pe femeia care i-a fost menită
Cum se strecoară iarăși umbrindu-i ziua. Dar
De ce, în astă clipa, i se-arătase iarăși?
poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre nuntă, poezii despre minute sau poezii despre gânduri