Festivă

Seară plăcută...
Lumini de candelabre...
Şi fotografii mă filmau.

O, sala cu flori
Şi versurile mele
Bătrâne!...

Am văzut bogăţiile de aur
Şi mătase ale trecutului
Acum ale lui AZI!...

Da, fusei în castelul
Nababilor
Cu cristale, oglinzi şi marmoră...

Iată! Am venit ca Hamlet
În hainele mele
Cernite.

Bătrân de 75 de ani,
Cu flori şi decoraţie-,
Am devenit un tânăr
De 57 de ani...

Aici, la piept,
E steaua din Bacău...

Am fost o poezie noaptea
Aceasta.

Cum ard luminile
Prin centru
Mă predispun la poezie...

Frumos e oraşul...
E plin de Scântei Galbene.
Să nu mai plângi
Că era trist odată!

E noaptea la cruce...
Vino să te sărut.
Nunta cu garoafe albe
S-a sfârşit.

Salcâmii or povesti!
O, mamă,
Blândă mamă,
Priveşte-ţi fiul!

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina

1. Dacă n-am să vin deseară
Mamă uşa n-o-ncuia
Spune-i tatei că-s în poartă
Sau găseşte tu, sau găseşte tu, sau găseşte tu ceva.

În noaptea asta mamă lumea e a mea
O lume de douăzeci de ani
Priveşte, mamă, jocul şi taci, nu întreba:
E foarte simplu, este ziua mea.

2. Nu pune nici-o întrebare
De întrebări m-am săturat
Nelamurită să ramînă
Fie taina mea, fie taina mea, n-o-mpart cu nimenea.

În noaptea asta mamă lumea e a mea
O lume de douăzeci de ani
Priveşte, mamă, jocul şi taci, nu întreba:
E foarte simplu, este seara mea.

3. De m-apucă miezul nopţii
Şi eu, mamă, n-am venit
Lasă telefonu-n pace
Căci în noaptea asta, în noaptea asta, mamă nu-s de găsit.

În noaptea asta mamă lumea e a mea
O lume de douăzeci de ani
Priveşte, mamă, jocul şi taci, nu întreba:
E foarte sïmplu, este noaptea mea.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picături de poezie

Picături de poezie

Dacă ai pune frunza
să facă poezie,
atunci frunza
cu ce oare ar scrie?
Nu ştie nici ramul,
nici codrul nu ştie
în freamăt şi-n valmă,
cu ce oare frunza ar scrie
când iată, aproape-i de toamnă.

Dacă ai pune iarba
să facă poezie,
atunci iarba
cu ce oare ar scrie?
Nu spune cuvinte,
creşte, se ofileşte,
se frânge-n două,
cu ce oare iarba ar scrie
când uite, vara trece
şi nu mai plouă.

Dacă ai pune steaua
să facă poezie,
atunci steaua
cu ce oare ar scrie
de acolo, din nemurirea ei?
Numai Dumnezeu ştie
care-a facut-o ca pe noi din iubire
şi din dor de poezie.

Dacă ai pune Fiul Lui
să facă poezie,
atunci Fiul de pe cruce
cum şi-ar scrie poezia?
Nu ştie nici Maica Preacurată Maria,
nu ştie nici Pilat
cel pe mâini spălat,
nici Baraba cel vorbăreţ,
nu ştiu nici oştenii romani
care fac de pază
şi se-ncălzesc la foc.
Ştiu însă totul
cele doua cuie
bătute în palme,
dar ele nu pot scrie
din care şi ani mai cad
picături de poezie.

Inviato dall'app Tiscali Mail.

poezie de Iurie Bojoncă (2021)
Adăugat de Iurie Bojoncă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, mamă!

O poezie cu toate cuvintele

Am urmărit-o îndeaproape din umbră
mişcările ei obsesive
ca şi cum ar gândi o orchestră
cu începutul şi cu sfârşitul concomitent
ca şi cum ar ţese o poezie cu toate cuvintele
iar prin mişcări de puzzle ar lua o formă
divinitatea o agasează însuşi fiul vorbeşte în dodii
demonii sunt nişte clarvăzători şi profeţi
de la ei vine şi poezia.

poezie de Dan Ciupureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea dintre ani

În noaptea strălucindă dintre ani
hai să uităm
c-am fost noi doi duşmani
rămâi cu mine
la casa de castani
şi un sărut
ne va uni şi vindeca de răni
eu, îmbrăcată-n stele
şi lucitor voal
iar tu purtând
doar al iubirii val
ne vom topi o clipă iar
între luminile care răsar
în noaptea strălucindă dintre ani

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul şi steaua călătoare

Ascultă vântul dau noaptea în seara asta
Şi înţelege lumina cum se aprinde în târziu
Poate e acel suflet care zboară
Vestindu-ţi primăvara
Înfăşurat în steaguri albe de abis.
Am fost cu tine-n noapte în fiecare seară
Am fost cu tine-n gând şi în privirea mea
Ce rană sa îmi fac ca să-nţelegi, iubito
Doar noaptea e aceiaşi şi tu aceiaşi stea
Şi ce frumos e albul din pielea ta
Şi galbenul din păr şi verdele privirii
Cine sunt eu, acela
Ce nu pot adormi îmbălsămat în trandafirii firii
Eşti tu o altă viaţă! Sau Steaua călătoare?
La mine-n palme noaptea
Când se aşază-n stele,
Iubita mea e timpul să vi să ne-aşezăm
Într-o lumina-naltă de flori şi Cosânzene.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă

Foaie verde, flori de mirt, mamă,
La Covid m-am convertit, mamă,
Că vor mamă să mă ducă,
În Italia la muncă, mamă.

Doamne, cât îmi e de greu, mamă,
Plânge portofelul meu, mamă,
Nu mai am nici mărunţiş,
Mi-e gândul la măritiş, mamă.

Lasă mamă că nu mori, mamă,
Iei Covid de sărbători, mamă,
Şi le dai pe card la toţi,
Fată dragă, cât mai poţi, mamă.

Bani în cont ai cu lopata, mamă,
Fiindcă eşti fata lui tata, mamă.
Şi-apoi tot te-ai mărita
Cu Covid, de ziua ta, mamă.

Naşa Carantina ştie, mamă,
De folos ce-are să-ţi fie, mamă.
Stai aici şi nu pleca,
Acolo n-ai ce căta, fato!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea de mamă

Prin ceaţa nopţii, zorii zilei încet se răsfrâng
Trezind oraşul Nazaret din somnul dulce...
În braţele mamei El doarme adânc, liniştit
La pieptul Mariei Isus, Copilaşul Preasfânt
... Treizeci de ani... mai sunt încă până la cruce...

Un vis frumos îşi deşira prin străveziu lumina
Rostogolind uşor argintul printre stele
El mâna mamei simte cum fruntea ea îi alină
Cu o gingăşie sfântă a dragostei divine
În melodii de dor... şi-n cânt de păsărele...

Lacrimi calde pe obraji din ochii ei se preling
Şi se renasc iar doruri... în sufletul străpuns...
... Iar slovele acelea... ca o sabie îi ating...
Inima de mamă... şi tot mai dureros se-înfig...
... El doar zâmbeşte... şi nu-i dă niciun răspuns.

Ea îi mângâie faţa şi-i apără somnul blajin
De gânduri purtată prin anii de amintiri
Ce taine El oare-i ascunde în surâsul divin
În zâmbetul blând şi curat ca mireasma de crin
De vise purtat prin farmecul plin de iubiri.

Păzeşte-l, Maria, Dumnezeu ţi l-a dat ca să-l creşti
Căci în Fiinţa Lui... cerul la noi se coboară...
Din slavă a venit... lăsând oştiri îngereşti
Să meargă prin spinii aprinşi şi dureri sufleteşti
Să strângă lumea la piept... şi pe cruce să moară.

Dormi, copilaş plăpând, scăldat în dor şi gingăşii
Veghează-i, mamă, visele... şi somnul dulce...
Căci amprenta mâinii tale rămâne în veşnicii
Şi va străluci mereu în zâmbet de copii...
... Treizeci de ani... mai sunt încă până la cruce...

poezie de Mihail Cebotarev
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori negre

(Lui Al T. Stamatiad)

Flori negre
Flori galbene
Flori roşii
Flori albe

Flori negre
Flori galbene
Flori roşii
Flori albe

poezie de Felix-Gelu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de vară

Noaptea-ncet, ticnit se lasă -
Poezie, sau destin -
Lunca urcă, somnoroasă, -
Vino, vin!

Este linişte, răcoare,
Codrul e de farmec plin -
Pe sub teii încă-n floare, -
Poezie, sau destin.

În suavele parfume
Poezie, sau destin -
Ori pe unde-ai fi în lume, -
Vino, vin!

Îngerii deasupra noastră
Vor cânta un imn divin -
Ah, ce clară noapte-albastră, -
Poezie, sau destin.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

De seară...

Tu, zămislire, a visului strună,
Rogu-te cânta-mi de noaptea cea bună,
Stai şi alintă-mi când somnul se-aşterne
Nimbul fiinţei cu mâinile-ţi perne...

Mai voi un surâs oghială să-mi fie,
Un leagân din ochi lucind poezie,
Un piept voluptos ce-i desprins dintre flori...
Du-mă din seară, iubind iar în zori!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (24 ianuarie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de mătase

Te strâng în braţe
Prin porii pielii tale am respirat
O noapte-ntreagă ţi-am cântat prin pori
În primăvara aceasta mă vei iubi în apa dătătoare de viaţă
Viaţa mea e plină de frumos
Ating fiecare particică a corpului tău...
Sunt tot mai departe de mine....
Îmi deschid mintea prin spionarea stelelor
Scriem o poezie... de natură neo-modernistă
Aşadar să ne deschidem ochii şi să visăm
Să respirăm fără cuvinte... Să visăm în zi,
Presărând flori de mătase peste trupurile noastre.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de mătase

Te strâng în braţe
Prin porii pielii tale am respirat
O noapte-ntreagă ţi-am cântat prin pori
În primăvara aceasta mă vei iubi în apa dătătoare de viaţă
Viaţa mea e plină de frumos
Ating fiecare părticică a corpului tău...
Sunt tot mai departe de mine....
Îmi deschid mintea prin spionarea stelelor
Scriem o poezie... de natură neo-modernistă
Aşadar să ne deschidem ochii şi să visăm
Să respirăm fără cuvinte...
Să visăm în fiecare zi,
Presărând flori de mătase peste trupurile noastre.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu accepta

Nu accepta aceste ploi târzii.
Mai bine leneveşte. Fă din durerea ta
O imagine-a deşertului. Spune s-a mai spus
Şi nu mai privi spre-apus. Refuză

Să te predai. Încearcă şi-n acest an
Să trăieşti singur lunga vară,
Mănâncă pâinea ta uscată, abţine-te
Să lăcrimezi. Şi, mai ales, nu învăţa din

Experienţă. Exemple: tinereţea mea,
Întoarcerile mele târziu în noapte, ce-a fost scris
În ploile de odinioară. Nu mai contează

Acum. Priveşte-ţi faptele ca şi cum ar fi-ale mele.
Toate vor fi cum au mai fost: Din nou Abraham
Va fi Abram. Sarah va fi Sarai.

*** Biblie – Abram şi Sarai sunt numele iniţiale ale patriarhului Abraham şi ale soţei sale Sarah.

poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă

N-am crezut să-nvăţ a-nţelege vreodată,
Ale tale tainice şi gingaşe poezii,
Ce mă cufundau odată...

În apele adânci, pustii.
Degeaba strig şi plâng ingrozitor,
În noaptea palidă, senină,
Căci tu acum dormi liniştit,

Scăldându-te-n tihnă.
O, unde esti, Eminescu?!
Plecat-ai tânăr între sfinţi
Şi cui o să-i mai zic acuma,

Ale mele rugăminţi?

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păstorul de la păşune

Printre păduri era un sat, acum uitat de lume
O casă bătrânească aproape de păşune
Eram doar o copilă şi tot ce-aveam pe lume
Doi bătrânei-bunicii, şi mai aveam şi-un câine

Acolo-n depărtare sub cerul plin de nori
Într-o vastă păşune cu iarbă şi cu flori
Acolo s-a născut povestea de amor
Cu o frumoasă fată şi un tânăr păstor

Acolo l-am văzut aproape de izvor
Când norii se plimbau pe cer cutezător
Şi stelele priveau în măreţia lor
Doi tineri făurind un vis nemuritor

Cu ochii-i negri, mari, când m-a privit mirat
Era să cad dar mâna lui m-a rezemat
Nu ştiu de ce şi cum m-a fermecat
De dragoste inima-mi parcă s-a 'mbătat

Şi zi de zi fugeam pe dealul plin de grâne
Şi alergam din nou peste păşune
Şi asteptam, cu turma în amurg când vine
Ca dorul cu privirea-i să-mi aline

Îmi amintesc şi coroniţele din flori de pe câmpie
Din margarete, păpădie, şi din flori de iasomie
Pe care-n păr mi le-aşeza şi făr'să ştie
Cu ochii recita o poezie

Şi-odată într-o zi de sărbătoare
Cu oameni prinşi în horă-n Târgul mare
M-a intâlnit pe drum din întâmplare
Eu l-am privit, el mi-a furat o sărutare

Azi am crescut şi am plecat în lume
Şi-am colindat oraşe, ţări si locuri fără nume
Am cunoscut atâtea, mai rele si mai bune
Dar n-am uitat nici azi păstorul din păşune

Şi uneori privesc în noaptea-ntunecată
Mă uit către o stea şi-i spun în şoaptă
Dorinţa mea şi visul meu de fată
Vreau să-l mai văd, să-l mai sărut odată

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boris: Desigur că a existat şi Greggor cel Bătrân şi fiul lui Greggor cel Tânăr. Ciudat totuşi că Greggor cel Tânăr era mai bătrân decât Greggor cel Bătrân. Nimeni nu s-a prins cum a fost posibil.

replică din filmul artistic Dragoste şi moarte, scenariu de Woody Allen (10 iunie 1975)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am stat la ţară cu bunică-mea, apoi la altă moşie, cu tatăl meu şi mama mea a doua, apoi iar la bunică-mea. Mi-aduc aminte de privelişti şi peisagii, care se numesc Sălăveştri, Berbenceni, sate în judeţul Bacău unde tatăl meu ţinea moşii în arendă cu rudele lui noi.

În această vreme moşul meu Teodor s-a înamorat de o fată a Eleonorei, tatăl meu a pierdut ce mai avea, bunica mea era tristă de moartea mamei mele -- eu mă simţeam str[...]n lumea cea nouă a tatălui meu. Mamei mele a doua -- o fiinţă bună, supusă, roabă -- nu i-am putut spune "mamă" şi din greutatea mea de a deveni familiar şi a da numiri "artificiale" şi oficiale, şi din cauza amintirii adevăratei mele mame, pentru care începeam să am un cult şi o tandreţe alcătuită din tot felul de amintiri, căci deja aveam amintiri şi, cum se vede, amintiri scumpe şi duioase.
În aceşti ani cred că s-a închegat o mare parte din caracterul meu, aşa cum îl am şi acum. Cu altă copilărie, cu altă viaţă, fără aceste lucruri neobişnuite şi triste, aş fi fost poate altfel.

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hamlet cel bătrân

Precum şi domniile voastre
îl ştiam doar pe Hamlet cel tânăr
veşnic tânăr
dar – mare surpriză! – îl întâlnesc pe
Hamlet îmbătrânit
mai bătrân şi mai neputincios chiar decât Lear
din Lumea Shakespeare.
"La ce te gândeşti?" îl întreb.
"A fi sau a nu fi?" îmi răspunde Hamlet
cel bătrân
precum veacuri în urmă
răspundea
întrebând
Hamlet cel tânăr.

poezie de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durere de mamă

Cum stai lângă cruce
Maica Preasfântă
Plângând pe Fiul iubit!

Încerc să trăiesc
Durerea de mamă
Ce-şi vede singurul fiu
Răstignit.
De este durere mai mare
Vor spune pietrele reci
Căci fiul e tot pentru mamă,
Durerea e-aceiaşi în veci.

Azi ca şi atunci, lânga cruce,
Faţarnic iertăm,
Tot făţarnic iubim.
Găsim un creştin
Cu mai multă credinţă
Şi-n Vinerea Mare
Îl răstignim!

poezie de Dorina Stoica din De la poezie la rugăciune (2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru încă o zi, aş da...

Gândul, as-zburator, pleacă noaptea si-n zori, la tine...
Asteptând ca un cerşetor, sa-i dai ceva, pentru mine.
.
Si se-ntoarce cu braţele pline de flori si mult dor!
De o iubire mare, umbrită de, plumbul unui nor
.
Dar si luminata de soare, când in cânt de izvoare,
Fluturii dansau, in invazia de parfum si culoare-
.
Ii, îmbrăcate de flori, in zile de sărbătoare!
Iti amintesti, oare, de raiul pe care l-am trăit?
.
Trandafirii parcă s-au vorbit si toţi au înflorit,
La fel lalele, viorele si "mamă mă mărit",
.
In lumina candelabrelor de la castani, multi ani
Am trait frumos si sfânt, cum rar e, pe acest pamant...
.
Si eu aş da, din viata mea, câţi ani aş mai avea, pentru
Incă o zi, luminată de castani, sau ultima.. din mai!

poezie de Garofiţa Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!