Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Marin Sorescu

Mușuroaie

O stea m-a călăuzit la acești sâni,
Ca la două, albe, mușuroaie cu minuni.
Eu nu vin de la răsărit, ci de la apus.
Dar tot aici steaua m-a condus,
Îngenunchez la sânii tăi, ca magul.
Și nu mai pot de dragul lor, de dragul.
În ei furnicile lucrează de cu noapte,
Furnicile care dau lapte.
Că este pace ori război afară,
Retrase-n munți furnicile tot ară.
Trebuie lucrat într-una acest, lut.
Unde e veșnic ceva de făcut.
Ca la fântâna cea de lângă casă,
Ce cumpăna în noapte și-o apasă.

Obrazul lasă să-l îngrop în sâni,
Ca-n două mușuroaie cu minuni,
Mormântul din care, fără-a osteni,
Voi învia a treia zi.

poezie clasică de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -37.00- 29.99 lei.

Citate similare

Marin Sorescu

De dragoste

• Ieri doua caprioare ne-au taiat drumul,
Saltand sprintere una alaturi de alta,
Ca doi sani. Oi sani ai naturii mame.
Si-am pus fruntea infierbantata pe golul
Dintre cele doua caprioare.
• Ghici unde bat?
Pe cine vreau sa tapez de un sarut?
Afla de la mine
Ca daca n-ar fi si lucruri de-astea
Absolut dumnezeiesti,
Desi sunt de la natura,
Asa pretinde natura.
Multumesc,
Esti atat de plina de socuri electrice.
Ce s-ar intampla, ce s-ar intampla?
Lasa ca stii tu.
• Oamenii se simt singuri si au nevoie
De o iubire neconsfintita decat prin ea
Insasi, spusa pe sleau, pe imbracate ori pe
Pielea goala – ce e mai frumos decat
Trupul omenesc?
• N-as fi fericita sa pot trai asa,
Nu gasesc rostul iubirii, daca nu mlasi sa ard.
Uite cum se ridica fumul din tigara asta
Si ea a ars, asta m-a deranjat
Ca prea te porti cu manusi,
Ma supar si ma lasi asa, sa nu ma supar, nu fortezi.
• Cand ma gandesc la tine
Imi vine sa inchid usa cu cheia
Sa nu intre cineva peste noi
Ne-ar gasi lungiti lesinati,
Ar crede ca s-a comis o crima,
Cand colo exact contrariul,
Care e contrariul asta?
Sa faci un bine vital,
Nu un rau capital,
Sa pui umarul la aducerea pe lume a unui om.
Exact chinul nostru ca sa zic asa,
Chin dulce ca mierea de flori de salcam...
Iata-ne in aceasta plasa a destramarii,
Zvarcolindu-ne in beneficiul vaduvelor...
...E aproape o lupta corp la corp...
Te-ai insinuat ca o jale,
Care nu te-apuca de-o data,
Ci asa incetul cu incetul
Intai ti-e sete de-o vorba,
La urma ti-e foame
De buzele care spun vorba,
La urma ti-e dor...
• Spuneai ieri ca ai vrea sa traiesti rotund,
Ca o molecula...
Ideea era ca cineva se tot amesteca
Si strica molecula,
Ideea corpului strain.
Habar n-am ce-am vrut sa spun.
Impreuna clipa e mare,
Traim o clipa mare.
Clipa e pana clipesti o data, nu?
• Chiar cand nu se intampla nimic
Se intampla o mie de lucruri intre noi.
• O stea m-a calauzit la acesti sani,
Ca la doua, albe, musuroaie cu minuni.
Ingenunchez la sanii tai, ca magul,
Si nu mai pot de dragul lor.
In ei furnicile lucreaza de cu noapte,
Furnicile care dau lapte.
Ca este pace ori razboi afara,
Retrase-n munti furnicile tot ara.
Trebuie lucrat intr-una acest lut,
Unde e vesnic ceva de facut.
Obrazul lasa sa-l ingrop in sani,
Ca-n doua musuroaie cu minuni,
Mormantul din care, fara-a osteni,
Voi invia a treia zi.
• Pieptul tau se umfla gata sa sara la mine,
Se da la om vasazica,
Tine-ti sanii cucoana in lant,
Ca acum or sa sara
Peste uluca bluzei,
Or sa rupa nasturii, fereasca Dumnezeu,
Am mai vazut eu nasturi pocnind
Precum castanele toamna.

poezie de
Adăugat de CristiB.Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Exod

În fiecare zi furnicile trec prin odaia mea
și mă leapădă de ură
îmi număr asfințituri în palmă
și mirată, măsor înălțimea arborelui
ce crește-n perete
și furnicile zboară prin creierul meu
redându-mi libertatea
veioza e ceva imaginar și în fiecare zi,
mă războiesc cu ideile
o furnică e o idee
o furnică este o veioză
o furnică e masa
o furnică poate fi acest vers
o furnică e un Christ răstignit
toate iubirile sunt asediate de furnici
apoi distruse și reînviate
în fiecare zi furnicile trec prin odaia mea
și renasc din acest exod
mai trăiesc ca o furnică în țărână
doar cu gândul..

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Furnicile

Furnicile urmează cucerirea lumii.
Pământul se furișează din calea piciorului
care-a călcat într-un furnicar și se vede-atacat dintr-o dată.
Furnicile rod pereții și casele cad prăbușindu-se.
Ele invadează lămpile și lumina se stinge.
Ele pătrund în trupurile oamenilor
răvășindu-le ca o flacără neagră.
Ele apar în pupilele devorate ale portretului.
Ele cad din ramuri în cămășile descheiate
și părul se-aprinde.
Dimineața și-aleg domiciliul în ghete
și numai cu apă le poți alunga.
Le place în casa de bani mănânce bilete de bancă.
Atacă tipografiile: în loc de litere vezi pretutindeni furnici.
Inundă calea ferată și trenul venind deraiază.
Împresoară orașele și adăposturile devin de prisos.
Nimic nu te apără de miriadele de furnici înarmate.
Ele mor cu miliardele și nici nu le pasă.
Sunt mai cumplite decât lămpile de sudat.
Se reproduc în vederea misiunii,
se înmulțesc și devin, tot mai mult, neînvinse,
ochii lor, membrele lor au cuirase.
Ele-și continuă atacul chiar când au pierdut
jumătate de corp.
Cauciucul îl mănâncă de parc-ar fi pâine - beau
lapte și whisky fără-a distinge.
Sunt neînduplecate ca focul și gheața-mpreună.
Triumfă mereu
fără măcar dorească a fi puternice.

poezie clasică de din Versuri, traducere de A.E. Baconsky
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Sorescu

Salt

Pe soba de teracotă două căprioare
Cu picioarele dinainte în aer,
Saltul se va termina mâine-poimîine...
Simt neliniștea ta,
Ca o rețea de nervi, de gânduri,
De dorințe și amărăciuni în care m-am învăluit.
Învăluit în carnea ta,
Sunt la adăpost de mine însumi...

Ieri două căprioare ne-au tăiat drumul,
Săltând sprintene una alături de alta,
Ca doi sâni. Doi sâni ai naturii mame.
Iată natura mamă în salt, am spus,
Și-am pus fruntea înfierbântată pe golul
Dintre cele două căprioare,
Și-am zburat și nu m-am mai întors.
Acum văd imaginea lor luată la cald,
Pe soba care încălzește muntele înzăpezit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Valeriu Barbu

de-o clipă (Preambul la «despre minuni»)

Poetul scriindu-și poemul: «iată
acest verde, verde miraculos al câmpiei…» stând
în odaia lui plină
de lipsuri, de fum, cafea rece, pâine uscată și uneori
un strop de vin

voi citiți în tren, în lift, pe canapea, sătui
de reclamele la tv, așteptând minuni
și vă cuprinde o așa părere de rău că
nu ați contemplat verdele acela… abia trecură-ți
pe lângă câmpie în drumul vostru spre casă…!
Ea-și vede de anotimpurile ei acolo… poetul
a scrijelit rană de-o clipă… la el
întotdeauna-i verde o câmpie – măcar atât.

poetul de-ar scrie
ah, de-ar scrie despre minuni…
ce de răni mi-aș face de dragul lui

poezie de
Adăugat de Mariana FulgerSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Vine încet amurgul

Vine încet amurgul ca o ceață deasă
Și un văl tot mai rece peste ani îți lasă
Tainele tăcerii spun ciudate șoapte:
Tu aici n-ai casă. Unde dormi la noapte?
Unde dormi la noapte?
Vine încet plecarea ca o judecată
Un vârtej la capăt are calea lată
Dacă de la ceruri au te alunge,
Unde te vei duce, unde vei ajunge?
Unde vei ajunge?

Vine încet sfârșitul ca o despărțire
Ori spre întuneric, ori spre strălucire
Vine viața care veșnic nu va trece
Dacă n-ai pe Domnul unde-o vei petrece?
Unde-o vei petrece?

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Intrus

Nu era nicio sanctitate în cer.
Lipsea marele cavaler,
Arhanghelii, îngerii deopotrivă.
Numai eu rătăceam cu silueta costelivă.

Ciupercile, crizantemele, bujorii
Își fardau fără jenă obrăjorii.
Berzele și rândunicile
Dănțuiau ca furnicile.

Până unde, până unde se vedea
Brazii, palatele erau de acadea.
Poveștile, vorbele cu paturi de puf
Lungite suveran în zăduf.

Nu știu cât am mers, nu știu cât am stat
Dar la urm' un gândac m-a acostat
Și mi-a ordonat cu voce barbară:
- Eși afară, eși afară!

poezie clasică de din Simple nimicuri (1940)
Adăugat de Anisoara Elena ScarlatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Furnicile vin după mirosul de melasă.

proverbe bengaleze
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ochii tăi...

Ochii tăi sunt plini de 'Naltul
Cu parfum vesel de cânt.
Sărutați, nu-i vreau de altul,
Cât voi fi pe acest pământ!

Dulci, molateci, cu lumină
Ei m-alintă-n tril de stea,
Ce-ar mai vrea mama blajină
Să-i am lampă-n casa mea!

Cu gândirea rumenită,
În duios parfum de tei,
Să simt vraja lor smerită
Cum sărută anii mei.

Torcând vis de aur astrul
Pleoapa-și lasă peste văi.
Eu, setos de tot albastrul,
Voi bea must din ochii tăi.

Și când ziua-nchide vama
Să îi pui sub fruntea-mi lată
Cum punea năframa mama
Între sâni, când era fată!

Cununați cu Preaînaltul
Ochii tăi sunt numai cânt.
Sărutați, nu-i vreau de altul
Cât voi fi pe acest pământ!

poezie de din Mi-e dor de cineva ca tine (12 iulie 2014)
Adăugat de Nicolae RoleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lorelai: În regulă, trebuie plec. L-am sunat pe Luke azi noapte și m-a făcut să-i promit că îi voi înapoia camioneta până acum două ore, deci dacă voi pleca acum va fi mai repede decât mi-am pus în gând.

replică din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena GheorgheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Am mii de harfe, dar ca David nu-s
Și nici ca fiii sinceri ai lui Core!
Psalmul ce-l scriu e-un răsărit apus,
Ochii mi-s două, plânse, mandragore.

Pe Cartea mea e sânge de Iisus,
Dar să îngenunchez nu am putere,
Chiar dacă știu că doar pe Cruce pus
Mai pot nădăjdui la Înviere!

Astfel se chinuie un brav intrus,
Din care viața a fugit, și moartea,
Din care toate rănile s-au spus,
Dar Dumnezeu tot nu-i închide Cartea.

poezie de (13 mai 2018)
Adăugat de Traian VasilcăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Naufragii sufletești

Atât ești de departe lângă mine
Încât în ochii tăi nu văd nimic
Sau poate doar o mare de suspine
În care mă scufund câte un pic

Suntem două catarge depărtate
Două corăbii ce au eșuat
Pe două mări atât de-nvolburate
Cu echipaje ce s-au înecat

Dar noi încă ascundem naufragiul
Precum doi căpitani debusolați
Ce evităm mereu eșafodajul
Din care am ieși decapitați

Stăm unul lângă altul fără vrere
Secați și de iubire și de tot
Sleiți de tot ce inima mai cere
Tu nu mai simți că vrei, eu nu mai pot,

Tot așteptăm, dar așteptarea doare,
Și timpul se tot scurge nemilos
Iar noi tăcuți nu ne-amintim, de oare,
Am și trăit vreodat' ceva frumos

Resimt adânc cum inima îți pleacă
Spre undeva-ul unde eu nu sunt
Am încetat demult s-aștept -ți treacă
Și azi iubirea e doar vorbă-n vânt

poezie de (17 iunie 2018)
Adăugat de Anna GheorghiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pașii sufletului

soarele a căzut pe pământ
cântecul ploii a tăcut
o lacrimă s-a scurs în palma mea
și a plâns
iarba se târa agonic la vale
coboară tăceri din văi
din mână în mână
hăulește un dor, mai latră dulăul
răsună o stâncă în stâncă
eu am rămas scriu în nisip
povestea unui om rătăcit într-o noapte
aleargă turmele din munți
cu copitele despicând amurgul
torentele se rostogolesc în cale
se topește amurgul
sunt singur pe țărm
sufletul, o poartă spre casă
apasă tăcerea și clipa e dusă
încotro prin casă
caut un torent de lumină
coboară o stea
în marea de flăcări
caut un drum către casă
afară e noapte
și noapte este în mine
ochiul tăcut
pulberi de gânduri
păsări de lut și oameni de piatră
în palme, lacrima pură
plăsmuiește-mă Doamne, din roua Ta
fiu fiorul unui gând surâzând în zare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când apa scade, furnicile mănâncă peștii; când apa crește, peștii mănâncă furnicile.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rugina pe obrazul unui copil

Să crezi că ai pierdut-o
dar în juru-ți
încă să mai simți
mirosul violet
al petalelor
tuturor abstracțiunilor voastre comune
împreună înflorite, în secret
o-ncercare,
încă una,
trăim.

A rămas tot acolo,
copila
în poveste,
șoptindu-ți printre raze:

- M-am îndrăgostit de soare,
prea-iubitul
dar timpul m-a mușcat afară din cuprins
și într-o noapte
nu l-am mai zărit
acolo, în înalt,
frumos
întins pe nesfîrșit
ca mereu, la orizont,
ce nebunie...

Doarme o-junglă de singurătate
în așternuturile mele acum,
și crește-n ea femeia,
imagine de lut ars în lacrimi
e rugină pe obrazul de copil...

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Greierașul fermecat (poezie pentru copii)

Greierașul fermecat
Iute chitara și-a luat:
Cri, cri, cri, se avânte
Și furnicilor cânte.

Furnicile silitoare
Au prins aripi ca să zboare:
Ca să zboare la oraș
Cu iubitul greieraș.

La oraș, pentru cântare
Greieraș primea mâncare:
Furnicuțele cărau
Și hrană depozitau.

Greierașul fermecat
Toată vara a cântat,
Furnicile au muncit
Și în casă l-au primit.

Acum, dorm și chefuiesc
Greierașul și-l iubesc,
Greieraș mic, fermecat:
De iarnă că le-a scăpat.

poezie pentru copii de din Cartea mea de poezie, volumul III (26 ianuarie 2011)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Romanța unui nou răsărit al iubirii

În orizontul imaginar
Al vieții
Va fi mereu
Un nou răsărit,
Va fi mereu
În suflet
Un cântec să-l amintească.

Din fiecare zi ce trece
Din nou se naște alta,
Deci începem
Să trăim(dragostea)viața
cu fiecare rasarit de soare.

Îm apus de soare
Și-n fiecare zori,
Privighetorile cântă,
Crini înfloresc,

Cerul e albastru
Și limpede izvorul.
Tandră și strălucitoare este luna
Într-o noapte de iarnă,

Confudându-se cu ochii tăi
Când se uită-n depărtare
Și cu stelele
Ca lumina ochilor tăi
În fiecare rasarit de soare.

Păreau doi luceferi
Coborâți din ceruri
Care vin să aibă
Dragostea ce-o simt pentru tine
Femeie uimitoare.

Într-o noapte de iarnă,
Intr-un nou răsărit de soare.

Acesta este noul răsărit
Splendoarea trecută
A vieții
Cr lasă prieteni...
Și dragostea plece.

Este ca o reîntoarcere
Spre început
Ce se simte ca briza uscată
Pe drumurile
Sufletului meu singuratic

Ai plecat femeie uimitoare.
Acesta-i noul răsărit de soare
În zilele noastre
Ca doi luceferi
Coborâți din ceruri.

Care vin să vadă
Iubirea ce-o simt pentru tine,
Femeie uimitoare
În fiecare răsărit de soare.

poezie de (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Pantofii negri

Cu pantofii negri se merge mai ușor sub pământ,
Unii vor spune că este o glumă proastă,
Dar eu făcut acest experiment, într-o noapte
Am intrat în cimitir cu costum și pantofi negri,
Am coborât într-un cavou și am început plimbarea,
cineva m-a cam beștelit, așa e lumea,
altul a vrut mă ia la bătaie, poți dai într-un mort?
La colțul unei alei se discuta despre a treia cale,
Era unul mustăcios, semăna cu Stalin și explica
Molcom cu este cu fericirea poporului,
A apărut Hitler, l-a tras de mânecă,
aveau ceva de pus la punct, să nu audă
bătrânul Winston care deja pufăia nemulțumit,
democrația este ceva inevitabil, zicea,
noroc că morții nu prea simt foamea,
nici case nu cer, cu salariile au răbdare,
de pensie nici nu poate fi vorba,
iar dictatura e bună că adună mulți morți laolaltă,
se poate face un miting, un război, acolo, ca lumea,
nu știu de ce, m-a cam plictisit discuția,
am ieșit, mi-am scos pantofii negri
și am ajuns acasă pe ploaie. Am tras
o dușcă de whisky, ai dracului politicieni,
nici sub pământ nu te lasă în pace.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Oana Pellea

Iar aici, furnicile numite oameni se strâng pentru război. Ca și când n-am mai avea loc sub soare. Și într-un fel, nu mai avem loc. Un om ocupă cu tălpile lui vreo douăzeci și ceva de centimetri. Dar raza orgoliului lui e de câțiva kilometri. Și uite așa ne călcăm pe orgoliu și nu mai avem loc unul de altul. Și raza asta de orgoliu crește ca o umbră, din ce în ce mai mult, de aproape a întunecat Pământul.

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Jurnal 2003-2009" de Oana Pellea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -32.00- 16.00 lei.

Plângerile lui Ieremia

Eu sunt acela ce-a văzut
Durerea, ca și suferința
Când cu nuiaua mi-a bătut
Și cu urgia Lui ființa.
În întuneric m-a mânat,
M-a dus departe de lumină
Doar împotriva mea a stat
Și numai eu am fost de vină...

Întreaga noapte-ntreaga zi
M-a tot ținut sub apăsare
nu mai pot nădăjdui
voi scăpa din închisoare.

În lanțuri m-a legat apoi
Să-mi ardă carnea de durere
Să gem plângând cu ochii goi
Și ajutor să nu pot cere.

M-a-nchis în spaimă și în frig,
Un zid a pus mă-nconjoare
Și ca să nu mai pot să strig
M-a rătăcit și pe cărare.

Degeaba-aș încerca -I spun
rugăciunea n-o primește
Și Dumnezeul meu cel bun
E ca un leu ce mă pândește.

Pa vârf de munți m-a prigonit
Și-a-nfipt săgețile în mine
M-a pustiit, m-a nimicit,
M-a dat cu totul de rușine.

Cu pietre dinții mi-a sfărmat
O, Doamne, pacea, fericirea,
Pe toate Tu mi le-ai luat
Și mi-ai desăvârșit pieirea.

Dar totuși bunătatea Ta
Nu s-a sfârșit, nu-i dusă încă
Tu ești, Doamne, partea mea
De moștenire și o stâncă.

De adăpost când nu mai pot
Și însetat vin și n-am apă
Când mort mă vad și mă socot
Tot Tu ești Cel care mă scapă...

poezie de (15 iunie 2003)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!