Ca mâine
Cu steaua care s-a desprins
Ce piere-acum în haos -
O inimă poate s-a stins
Spre veșnicul repaos.
Ca mâine și-a noastră va cădea
În strictă veșnicie -
Cine-o cată mâhnit la ea?
Vai nimeni... cine știe!
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viitor
- citate de George Bacovia despre viitor
- poezii despre tristețe
- citate de George Bacovia despre tristețe
- poezii despre stele
- citate de George Bacovia despre stele
- poezii despre inimă
- citate de George Bacovia despre inimă
Citate similare
Poate că nu moare nimeni pentru că nu s-a născut nimeni? Și dacă nimeni nu s-a născut cine se reîncarnează? În afara minți cine crede că s-a născut? Întreabă un corp noaptea în somnul profund dacă s-a născut și vezi dacă în lipsa minții corpul știe asta? În leșin știi tu că te-ai născut? Dar un animal știe el câți ani are?
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre corp
- citate despre zoologie
- citate despre timp
- citate despre somn
- citate despre reîncarnare
- citate despre noapte
- citate despre naștere
- citate despre moarte
- citate despre minciună
Poate că nu moare nimeni pentru că nu s-a născut nimeni? Și dacă nimeni nu s-a născut cine se reîncarnează? În afara minții cine crede că s-a născut? Întreabă un corp noaptea în somnul profund dacă s-a născut și vezi dacă în lipsa minții corpul știe asta? În leșin știi tu că te-ai născut? Dar un animal știe el câți ani are? Tot ceea ce știi despre tine e doar limitata minciună numită mintea. Și nu vrei să recunoști tragic drama asta pentru că tocmai ea e cea care nu vrea să o recunoască chiar Acum dar care se pretinde a fi tu.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a culcat și-a stins lumina
S-a culcat și-a stins lumina
minții pline de belele
ca să-și piardă îndemâna
de-a se tot trudi cu ele.
S-a trezit în săptămâna
strălucirii unei stele
după care întinse mâna
cu florile din perdele.
epigramă de Ioan Hapca din Licurici în noapte
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și epigrame despre lumină, citate de Ioan Hapca despre lumină, epigrame despre timp, citate de Ioan Hapca despre timp, epigrame despre săptămâni, epigrame despre stele, epigrame despre mâini sau epigrame despre flori
Pe cer s-a stins o singură stea
În seara când ți-am spus iubirea mea
Sus pe cer lucea
O stea de-argint ce revărsa scântei
Steaua dragostei
Numai ea a înțeles ce voi în sufletu-mi trudit
Și speranța ea mi-a dăruit
Și-n seara când ți-am spus iubirea mea
A murit o stea
Pe cer s-a stins o singură stea
Steaua iubirii
Și-n noapte a plâns inima mea
În taina firii
Pe cer s-a stins o singură stea
În ecou de ghitară
Cu ea s-a stins vraja ce ne-a-nvins
Și iubirea ta
De-atunci în șoapte
Rechem iubirea mea
Pierdut în noapte
O caut în altă stea
Pe cer s-a stins o singură stea
Steaua iubirii
Și-n noapte a plâns inima mea
Un vis pierdut.
cântec interpretat de Cristian Vasile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre visare, poezii despre seară, poezii despre plâns, poezii despre noapte, poezii despre chitară, poezii despre cadouri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Pulvis
Imensitate, veșnicie,
Tu, haos, care toate-aduni...
În golul tău e nebunie, -
Și tu ne faci pe toți nebuni.
În fața ta sunt cel mai laș.
Imensitate, veșnicie, -
Iubesc o fată din oraș...
Învață-mă filosofie.
Imensitate, veșnicie,
Pe cînd eu tremor în delir,
Cu ce supremă ironie
Arăți în fund un cimitir.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie, citate de George Bacovia despre nebunie, poezii despre superlative, poezii despre oraș, citate de George Bacovia despre oraș, poezii despre lașitate, citate de George Bacovia despre iubire sau poezii despre filozofie
Marea Văicăreală (aleilor și bocitoarelor de la Bellu)
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
A umblat pe ape, apa este vinul
ce a rupt Poetul de slăvirea Sa...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre vin sau poezii despre poezie
Doină
Cine vine, cine pleacă,
Strop de apă-n piatră seacă.
Cine-a fost, cine-o să fie,
Strop curat de apă vie.
Cine stă și cine trece,
Gândurile ne-or petrece.
Cine zice, cine tace,
Sufletul sub piatră zace.
Cine plânge, cine râde,
Venetici cu chipuri hâde.
Cine dă, cine primește,
Tot străinul huzurește.
Cine s-a dus, cine rămâne,
Dorurile să le-ngâne.
Cine-i piatră, cine-i zbor,
Nu-i românul trecător.
E pământ, izvor, câmpie
Și-are-o țară Românie!
Mulți o vor, da-i numa una
Și-a noastră-i dintotdeauna.
Nu-i de ieri și-o fi și mâine,
De-om mânca pământ pe pâine
Și-om bea lacrimă sărată
Din inimă ne-nfricată!
Timpu-și bate clipele,
Noi ne-om duce zilele,
Din câmpie-n munții suri
Lupi liberi pe sub păduri!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre râs, poezii despre zile, poezii despre tăcere, poezii despre trecut, poezii despre timp, poezii despre suflet sau poezii despre păduri
Moartea amanților
La marginea apei, cu sălcii și plopi,
Trei gropari, azi-noapte, au săpat trei gropi...
Una pentru mine,
Una pentru tine,
Și-alta pentru cine nu se știe încă,
Fiindcă-a treia groapă este mai adâncă
Decât cele două
Pregătite nouă -
Paturi noi în care vom dormi pe veci
Înveliți în umbră și-n cearceafuri reci.
Dar în groapa treia -
Doamne!...
Cine știe
Cu ce mort dormi-vom în tovărășie!
Vai, ce groapă-adâncă!...
Vai, ce groapă mare!...
Parc-ar vrea să-nghită mortul în picioare,
Nu cu floarea-n gură, ci culcat pe spate
Cum l-azvârliră cioclii în eternitate!
Cine-o fi vecinul nostru de-azi-nainte?
Mort cu mintea-ntreagă sau scrântit la minte?
Vorbăreț ca ploaia?
Arțăgos ca vântul?
Sau tăcut ca mutul -
Mânca-l-ar pământul!...
Cine-o să ne țină de urât?
Cu cine
Vom vorbi-mpreună de rău sau de bine
Rudele și-amicii
Care-au să ne-ngroape
Cu "rouge-feu" pe buze
Și "noir-mat" pe pleoape?...
Cine-o să ne-ntrebe, ce-am făcut în viață?
Când sfârșirăm piesa?
Dis-de-dimineață,
Sau în miezul zilei,
Sau mai pe-nserate,
Sau când bate toaca, noaptea jumătate?...
Cine-o să ne-ntrebe cine-am fost?
Și cine
Va-nțelege-n fine, că Tu cu Mine
N-am fost decât niște anonimi
Și-n lume
N-am plâns niciodată și-am făcut doar glume -
Cine-o să ne-asculte - curios să știe -
Cum își schimbă-amanții proza-n poezie?
Și cine-și va-nchide ochii de rușine
Că-i vecinul nostru?
Cine? Cine? Cine?
Doamne!...
Fă ca-n groapa vecină cu noi,
Nu cumva copita plină de noroi
Să ne strice somnul
Și să ne deștepte
Ca s-o luăm "da capo" tot pe-aceleași trepte...
Fă să intre-n groapă, ce ne-a fost mai drag -
Poartă fără gratii,
Casă fără prag,
Gură fără lacăt
Și inimă, fără
Ornic, să ne-o schimbe oră după oră!...
Și mai fă să intre și dragostea noastră
Dragostea de mâine cu "semn de-ntrebare"
Fiindcă a treia groapă, mai are-o fereastră
Deschisă spre soare -
O unică și postumă consolare
Pentru toți amanții morți de surmenare!
poezie celebră de Ion Minulescu din Adevărul literar și artistic, XII, seria II, nr. 651 (28 mai 1933)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre vecini, poezii despre amant, poezii despre vânt, poezii despre vorbire, poezii despre viață sau poezii despre umor
D-lui general C. Manolache, autorul piesei "S-a stins candela" - la a cărei premieră am luat parte
Am plecat și-mi zic pe drum:
Vai, ce-mi fuse să ascult!
Duhul lui s-a stins de mult,
Candela - abia acum.
epigramă de Octav Dessila din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre scriitori
Meridian
Sezonul verii s-a finit
De serenadele albastre...
De reverii ascunse-n astre...
- Poema care s-a sfârșit.
Sezonul iernii s-a ivit
De cum ninsoarea-n geamuri bate...
De depărtările-nghețate...
- Poema care a venit.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre sfârșit, citate de George Bacovia despre sfârșit, poezii despre reverie, poezii despre iarnă, citate de George Bacovia despre iarnă, poezii despre astre sau poezii despre albastru
Vezi steaua...
Vezi steaua-n zarea albastră
Cea palid tremurândă?
O veșnicie a durat
Luminii să ne-ajungă
Poate de mii de ani deja
S-a stins amăgitoare
Și totuși raza i-o vedem
Acolo-n-depărtare.
Acuma e și nu mai este
Asemeni ființei ce-am iubit
O, dragostea cum strălucește
Chiar după ce tu ai murit!
poezie de Gottfried Keller (1852, Viena), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină
La steaua
La steaua care-a rasarit
E-o cale-atât de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.
Poate de mult s-a stins în drum
În departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.
Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adânca,
Lumina stinsului amor
Ne urmareste înca.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Mihai Eminescu despre lumină, citate de Mihai Eminescu despre stele, citate de Mihai Eminescu despre timp, poezii despre prezent, citate de Mihai Eminescu despre prezent, poezii despre icoane, citate de Mihai Eminescu despre icoane, poezii despre dor, citate de Mihai Eminescu despre dor sau citate de Mihai Eminescu despre albastru
Epitaf unui Moș Teacă
Viața ta a fost un haos
De comande idioate.
Ce-ți rămâne-acum din toate?
Vai, doar un "pe loc repaos!"
epitaf epigramatic de George Ranetti
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre viață
Trecând pe strada ta,
Pe care nimeni n-o mai știe -
Al nopții foșnet evoca:
Filosofie!
catren de George Bacovia din poemul: Demult
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de George Bacovia despre noapte
Iubirea mea și-a pus mărgele
Iubirea mea și-a pus mărgele
Pe furiș.
Credea poate că așa
N-o să se mai uite nimeni
Nepoftit
În ochii ei.
Mărgele verzi...
Iubirea mea și-a pus mănuși
De dantelă.
Credea poate că așa
N-o să-i mai vadă nimeni
Nesilit
Mâinile-n tremur.
Mănuși negre...
Iubirea mea s-a dat cu ruj
Colorat.
Credea poate că așa
N-o să-i mai caute nimeni
Nedorit
Buzele pale.
Ruj roșu...
Iubirea mea s-a dat cu fard
De jenă.
Credea că poate așa
N-o să-i mai prindă nimeni
Nefiresc
Obrajii moi.
Fard aprins...
Iubirea mea și-a pus tăcere
Pe intenții.
Credea că poate așa
N-o să-i mai vândă nimeni
Nechemat
Cuvinte goale.
Tăcere adâncă...
poezie de Gabriela Chișcari (31 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre ruj, poezii despre roșu, poezii despre ochi, poezii despre negru, poezii despre cuvinte sau poezii despre culori
Stins
Culoarea trandafirului s-a stins
în furia ce-ntunecă privirea
ce, până ieri, pleca spre necuprins
din ochi ce-o îndemnau cu strălucirea.
Era privirea zorilor de zi,
a stelelor din nopțile senine,
o bucurie simplă de a fi
și de-a putea în juru-i să lumine.
E trandafirul meu? Nu este el!
Cum poate-atâta roșu să dispară?
Să strice pânza mea un alt penel
venit ca o furtună de afară?
S-a stins culoarea lui, a dispărut!
E alb acum sau doar mi s-a părut?
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre furie, poezii despre dimineață sau poezii despre bucurie
Steaua mamei s-a stins, cerul ei a rămas.
aforism de N. Petrescu-Redi (2 decembrie 2016)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre stele sau aforisme despre mamă
Te-ai stins
Inca o petala cade rostogolindu-se in gol
Facandu-si loc printre atatea vise
Pe care le zdrobeste in cadere...
Insa aceasta petala e unica in felul ei,
E ultima petala, ultima speranta.
Ultima speranata tocmai s-a desprins
Din inima mea care sa deprins
Doar cu speranta.
Inima mea, o floare plina de petale...
Si iata ca inca o petala s-a desprins
E ultima petala, ultima speranta
Ce imi mai ramasese. Dar acum ce mai am?
Si daca speranta moare ultima,
Oare in urma ei ce mai ramane?
Cine poate oare acum spune?
Ce mai ramane?
Caci aceasta e ultima speranata... Era,
Caci tocmai a murit...
Ultima petala a cazut...
Pe cer, o stea straluceste puternic, caci arde.
In stralucirea ei, osciland mereu, incalzeste totul in jur,
Dar aceasta stea arde, caci doar asa straluceste, arde
Putin cate putin, pana se mistuie, pana se consuma.
Acum straluceste tot mai putin, acum nu mai straluceste.
A obosit. I-a trecut timpul. Acum abia se mai vede.
Acum nu se mai vede: s-a stins.
A stralucit pana la ultima picatura de substanta ce continea,
Pana la sfarsit.
Acum a incetat!
S-a transformat intr-o amintire...
Asa si tu:
Chipul tau, plin de substanta, plin de prezenta,
Stralucea intens in inima si mintea mea...
Totul se transforma in bucurie si fericire,
Orice neimplinire, chipul tau o transforma in succes,
Si era bine...
Chiar daca te eclipsa cineva,
Eu tot asteptam plin de sperante, de petalele inimi mele inca pline,
Sa apari, iar tu, ca o sarbatoare apareai mereu.
Apareai, caci acum totul s-a schimbat.
Treptat, ai ajuns la epuizare, apoi te vedeam din ce in ce mai rar,
Iar uneori te vedeam doar in mintea si in inima mea,
O fictiune reala, apoi si mai rar,
Pana cand te-ai transformat intr-o amintire placuta.
Am incercat sa te astept neincetat, dar petalele au cazut,
Speranta a murit, asa cum steaua stralucitoare de altadata s-a stins,
Asa ai murit tu in inima mea.
Iar acum, mai tin o mica faclie aprinsa in a mea inima:
O amintire de la tine, asezata frumos intr-un coltisor
In mintea mea: imaginea chipului tau,
O stea ce candva a stralucit si pentru mine.
Acum s-a stins, iar odata cu ea, s-a stins si o parte din mine.
Soarele a apus, dar cerul plin de stele
A ramas gol,
Caci s-a stins acel astru arzator, acum inghetat.
S-a sfarsit...
poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre succes, poezii despre schimbare, poezii despre promisiuni sau poezii despre imagine
Stea decăzută
Grupul acela de demult
a făcut o asociație
cu nume de stea
steaua aceea era adevărată
obiectivă și lumina feeric
de atunci s-au succedat
multe grupuri
la steaua speranței
grupul acesta de acum
continuă asociația
cu nume de stea
dar cu ură și ranchiună
iar steaua lor cea de azi
nu-i nici măcar mată
mai degrabă-i obscură
emană ură și întuneric
plus multă răutatea
e posibil ca steaua lor
să cadă într-o gaură neagră
vai steaua lor de azi
vai steaua lor de mâine
poezie de David Boia (9 aprilie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre răutate, poezii despre posibilitate sau poezii despre adevăr
Necrolog
In memoriam Fănică Țipă
Ieri tânăr în amiaza vieții
Pe pat, bolnav și pesimist,
Căci zorii noi ai dimineții
Nu-i prinde. Era foarte trist!
Și azi făr' nicio rațiune
Un clopot bate ca,-n pustiu
Viața-i s-a stins ca un cărbune
Și parcă nimeni nu e viu.
S-a scurs timpul de rugăciune,
În curte-i pregătit un car,
Un clopot bate-a-ngropăciune
Viclean, din ce în ce mai rar!
S-au stins pe vatră toți tăciunii-
Persistă fumul de tămâie-
Veni și vremea-ngropăciunii
La Cârna... sub tăcuta glie!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre religie, poezii despre pesimism sau poezii despre miezul zilei