Serioase/triste despre eu sunt liniste, pagina 3
Colind
În oamenii de pe aici
E Dumnezeu pesemne
Când ei în colț cu pașii mici
Aduc în casă lemne
Și e o liniște de rai
În gestul lor de-o viață
În care dau nutreț la cai
Și oile-și răsfață
Dar mai ales în tot ce fac
E semn că nu li-i frică
Un suflet cald dintr-un copac
La ceruri se ridică
Și uneori la focul mic
În casa lor sărmană
Isus înduioșat un pic
Coboară din icoană
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sat
- poezii despre religie
- poezii despre țărani
- poezii despre îngeri
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre răsfăț
- poezii despre rai
Tu nu ești frumusețea...
Tu nu ești frumusețea spiralelor candide,
În ochi tu nu duci moarte și perlele lichide
În cari răsfrîng misterul văpăile livide.
Nici flori n-atingu-ți fruntea spre dînsele plecată,
Nici pagini cu poeme rămase de-altădată
Nu se desfac nostalgic în dreapta-ți inelată.
Tu nu cunoști otrava gîndirii și-a vegherii:
Fantasmele de fildeș, regini ale tăcerii,
Nu ți-au suflat miresme subt salciile serii.
Tu știi că de cînd lumea e liniște și pace,
Că drumul e pe care păianjenul îl face
Țesînd în umbră caldă velurele să-mbrace
Subt cari stagnează ochii și pletele-ți opace.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre flori
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre somn
- poezii despre seară
- poezii despre păianjeni
- poezii despre perle
- poezii despre pace
Nașterea Domnului
E liniște și lumea s-a culcat
Păstorii stau de veghe pe câmpie
Cu oile au fost la pășunat
Dar, s-a-nserat și noaptea o să vie.
Pe cer sunt stele mii, viu strălucesc,
Iar îngerii tot urcă și coboară
Ei merg și vin și cu drag pregătesc
Minunea, ce Pământul înconjoară
Jos, într-o iesle mică și săracă
Maria e cu Iosif, se odihnesc,
Așteaptă această noapte ca să treacă
La Cel ce Se va naște, se gândesc...
Maria este foarte istovită
De drumul lung pe care l-a făcut,
Simte momentul, e neliniștită,
Curând va naște, nu mai este mult.
[...] Citește tot
poezie de Florența Sărmășan din Voi merge pe urmele Tale (15 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre naștere, poezii despre lumină, poezii despre oi, poezii despre noapte, poezii despre vinovăție, poezii despre sărăcie, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Conversație telefonică
Prețul părea rezonabil, locația
Nu conta. Proprietara a jurat că locuia
În afara spațiilor comerciale. Mai rămânea
De făcut o mărturisire. "Doamnă", am avertizat,
"Urăsc călătoriile ratate eu sunt african."
Tăcere. Tăcerea zgomotoasă a celor bine crescuți. Vocea a revenit,
Vopsită cu ruj de buze, sugerând apropierea
de un portțigaret aurit. Am căzut, prostește-n plasă.
" CÂT DE NEGRU?"... Auzisem bine...
" EȘTI MARONIU SAU FOARTE NEGRU?"
Buton B. Buton A.
Putoare de respirație râncedă gen ascunde-te și vorbește.
Separeu roșu. Cutie poștală roșie. Autobuz supraetajat
Plin de gudroane.
Era real! Jenat de
Tăcerea lipsită de maniere, cedez
Uluit și cer politicos o explicație.
Grijulie cum era, modulând accentul
"EȘTI NEGRU SAU BLOND BLOND?" Mi s-a aprins becul.
" Vreți să spuneți precum ciocolata obișnuită sau ciocolata cu lapte?"
[...] Citește tot
poezie de Wole Soynka, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre roșu, poezii despre vorbire, poezii despre voce, poezii despre urechi, poezii despre sinceritate sau poezii despre schimbare
Desiderata....
Pășește în liniște, împăcat, prin zgomotul și graba zilei,
și ia aminte câtă pace poate fi în tăcere. Dacă este posibil
fără să îngenunchezi, trăiește în bună înțelegere cu toți oamenii.
Rostește-ți dreptatea limpede și blând;
ascultă pe ceilalți, chiar și pe cei ignoranți sau împătimiți.
Ei au, de asemenea, povestea lor. Evită persoanele stridente și agresive-sunt ofensă adusă spiritului.
Nu te compara cu alți oameni, astfel vei evita să devii vanitos sau dezamăgit
pentru că întotdeauna vor exista ființe superioare sau inferioare ție.
Bucură-te de împliniri și stăruie în năzuințele tale.
Ai grijă de profesiunea ta, chiar umilă;
ea este bunul tău adevărat în vremuri cu noroc schimbător.
Fii prudent în afaceri pentru că lumea este împovarată de înșelătorii;
dar nu te lăsa orbit încât să nu mai distingi virtutea.
O mulțime de oameni luptă pentru idealuri înalte
și pretutindeni viața este plină de eroism.
[...] Citește tot
poezie de Max Ehrmann,1872-1945, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre existență, poezii despre înălțime, poezii despre tinerețe sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
În singurătate
E-n amurg și dinspre vale,
În revărsare de petale
Florile răspândesc parfum;
Nimeni nu mai e pe drum...
Nici vântul nu mai adie
Și-i liniște pe câmpie.
În acest splendid decor,
Stând pe verdele decor,
Cu cântec plin de nostalgie,
Cu zâmbet de melancolie,
Plutind pe aripi de mister,
Colind oceanul de eter,
Străbat pe drum de ochi ascuns
Și văd ce gândul n-a pătruns.
Apoi din spațiul infinit
Cobor în suflet pustiit...
De lume sunt departe mult,
Singur vorbesc, singur ascult,
Mă bucur singur, singur plâng,
Singur deșertul vieții-nfrâng.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din În singurătate (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre prietenie, poezii despre dor, poezii despre prieteni și dușmani, poezii despre țări, poezii despre zâmbet sau poezii despre văi
Trăiască România
Dacă ne-nfruntă munții, cu munții ne vom bate
Pentru lumina țării și pentru libertate
Aici ne e cuvântul când îl avem de spus
Decât slujirea țării nimic nu-i mai presus
Jurăm credință luptei, oricât ar fi de grea
Jurăm că pentru țară și viața ne-o vom da
Jurăm să nu ne mintă nici clipa, nici vecia
Trăiască libertatea, trăiască România
Trăiască-n fericire și-n liniște poporul
Trăiască România, trăiască tricolorul.
Dar țara nu se face cu lași, cu apatrizi
Iubirea nu te scuză când ochii îi închizi
Să curățăm tot răul din viața României
Că noi suntem partidul și țara omeniei
Nu creadă hoții muncii că ei sunt mari și tari
Noi suntem patrioții revoluționari
Avem contract pe viață cu visul și cu glia
Trăiască libertatea, trăiască România
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Cenaclul Flacăra
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre munți, poezii despre muncă, poezii despre dreptate, poezii despre călărie sau poezii despre zgârcenie
În parc
Iarăși pășind în vechiul parc,
O! Galbenă liniște și roșii flori.
Și voi sunteți în doliu, suave zeități,
Și-al ulmului tomnatic aur.
Nemișcată se-nalță în iazul albăstrui
Trestia, sturzul amuțește seara.
O! Atunci apleacă-ți fruntea
În fața năruitei înaintașilor marmore.
Comentarii
Un text în aparență nesemnificativ, care a fost totuși inclus în volumul "Sebastian în vis" de Trakl - și acesta este ca text introductiv aL secțiunii "Toamna singuraticului". Astfel, textul câștigă o semnificație programatică.
Acest lucru este subliniat de începutul relațional cu versul "Iarăși pășind în vechiul parc".
Suntem implicați într-o comunitate în sensul semnificației "Iarăși". Și cu asta se presupune că și noi știm despre care parc este vorba. În calitate de cititori familiarizați cu lucrările lui Trakl, putem presupune că este Parcul Mirabell, deoarece textul "Muzică în Mirabell" afirmă că "strămoșii din marmură sunt de culoare gri", aici: "În fața năruitei înaintașilor marmore". Cu toate acestea, imaginea iazului nu se potrivește cu parcul.
Poemul "În Hellbrunn" numește de două ori un iaz, deci suntem probabil aici în locul menționat. Dar este oare semnificativ? Cu toate acestea, este semnificativ faptul că suntem implicați de către autor în acest peisaj, iar acest lucru dă legitimitate textului de a fi atât de scurt.
În mod remarcabil, în al treilea vers, se invocă o comunitate complet diferită de cea dintre autor și cititor. Aici, acele "suave zeități", sunt abordate direct la persoana a treia plural și implicit trebuie să ne întrebăm dacă cititorii "obișnuiți" nu sunt mai degrabă excluși, chiar neștiutori, ci "zeii puși în locul lor?" Ei sunt zei îndoliați, pe care Trakl îi invocă aici și plânge cu ei "Și-al ulmului tomnatic aur". Încă o dată, putem considera că cititorul este mai degrabă exclus, nu și inclus unei naturi grăitoare, care seara tace, sub forma reprezentată de versul "sturzul amuțește seara". Cu toate acestea, există un "tu", dar este probabil să fie acela "pășind în vechiul parc". Și astfel suntem martori la un monolog, iar legitimitatea acestei poezii scurte este, astfel, de altă natură.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre toamnă, poezii despre parcuri, poezii despre doliu, poezii despre început sau poezii despre singurătate
Lumea ferestrelor
I
(Rătăcit)
M-am pierdut!
Hei... unde sunt?
Oare o-i fi murit,
Sau abia m-am nascut?
Ce ciudat mă simt,
E întuneric și totuși,
Nu văd stele....
E... probabil sunt ielele,
Acele ce,
Au întarziat cu surcelele.
Oare s-au terminat modelele
Și-au dispărut mărgelele?
Sau oare sunt primul ce,
S-a rătăcit în liniște?
Habar nu am,
[...] Citește tot
poezie de Dan Dumitrașc (14 ianuarie 2011)
Adăugat de Dan Dumitrașc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru, poezii despre întuneric, poezii despre umor, poezii despre stele, poezii despre spațiu și timp sau poezii despre sfârșit
Cântece de pâine nouă legănau acest pământ...
Era un drum care urca în cer de pe câmpia coaptă,
Umblat de-o fată c-un paner și-avea ulcior cu apă.
N-a mai rămas nimic din toate ce-am avut;
De-aseară stau pe câmp sub un stejar mărunt.
Ne-am născut să stăm pe aur, dar rămânem tot săraci
Și pământul sângerează, e spinos și plin de maci.
El a fost pământ rotund și era ocean de grâne,
Iar în coarnele de brazi atârnau colaci și pâine.
Ce fântâni erau pe câmp!... Stelele cădeau în ape
Și văpaia se-nchina spicelor de grâne coapte.
De aramă era câmpul, grânele urcau în cer...
E târziu și-i lună plină - o fată vine c-un paner.
Vino cu mine să vezi unde este pâinea îmi zice -
E între ape; aici e gras pământul. Și dă să se ridice.
Sunt rănită... Ți-aduci aminte grâul cum urca în cer?
Își șterse ochii, dar altele curgeau șiroaie din paner.
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Exercițiu de patriotism, revista Boema, mai 2021, nr.147
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cereale, poezii despre stejari, poezii despre pâine, poezii despre patrie, poezii despre brazi sau poezii despre apă