Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Adrian Păunescu

Colind

În oamenii de pe aici
E Dumnezeu pesemne
Când ei în colț cu pașii mici
Aduc în casă lemne

Și e o liniște de rai
În gestul lor de-o viață
În care dau nutreț la cai
Și oile-și răsfață

Dar mai ales în tot ce fac
E semn că nu li-i frică
Un suflet cald dintr-un copac
La ceruri se ridică

Și uneori la focul mic
În casa lor sărmană
Isus înduioșat un pic
Coboară din icoană

O capră și-a zdrobit un corn
Sărind pe ușa spartă
Desenul fumului din horn
E operă de artă

Și-n toate șipcile din gard
Un clopot mai tresare
Cănd vreascurile-n brațe ard
C-o mistică ardoare

Ninsorile nici nu mai cad
În viscoliri cu vaiet
Scânteietorul lor răsad
Plutește blând în aer

Respiră-n toate un mister
Ce satul îl îndrumă
Trei sferturi să se afle-n cer
Și doar un sfert în humă

Și nu se știe, sunt țărani
Sau îngeri sunt pe semne
Cei care de atâția ani
Aduc în casă lemne

Și suflă-n focul lor mereu
Sporindu-le nădejdea
Să-I fie cald lui Dumnezeu
Aflat în toți aceștia

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Citate similare

Ioana Gărgălie

Mi s-a rătăcit și urma...

Pe cărarea de la Rediu mi-am pierdut pașii în timp,
Mi s-a rătăcit și urma către casa părintească,
De vreo șapte ani încoace pe cărarea de pe câmp
Nu mai trec și-au început spini și bălării crească

Am bătătorit cărarea-n ierni cu ger și-n veri fierbinți
Prin mireasma de rășină de la crengile de pin
Nu simțeam nici ger, nici ploi când mergeam către părinți
Ca să fac din toamna mea, toamna lor cu cer senin

Parcă-i văd cum așteptau cu privirea înduioșată
Și împovărați de ani păreau umbre a tot ce-au fost
Aveau ochii plini de rouă ațintiți mereu spre poartă
Doar ca să-și vadă copiii... altfel viața n-avea rost...

Dar s-au dus în zbor cu îngeri lăsând umbrele sub cruce
Împăcați cu soarta lor și credința-n Dumnezeu
Au lăsat a nimănui casa lor de la răscruce,
Eu am rătăcit cărarea, dar îi port în gând mereu...

Astăzi fac cărări spre stele cu privirea către cer
Și prin casă ard tămâie cu miros ca de rășină
Dar nu pot oricât aș vrea să-i mai protejez de ger
Doar aprind o lumânare și plec capul spre țărână...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În casa bunicilor

Chiar dacă cei ce mi-au dat viață sunt părinții,
Cei ce erau mereu cu mine au fost bunicii
Acolo în căsuță albă, văruită,
Cu drag am crescută de-un bunic și de-o bunică.

Acolo, bunicii cu-a lor bunătate,
M-au învățat câte puțin din toate,
M-au învățat spun o rugăciune,
M-au îndemnat să fac doar fapte bune.

În casa lor cu drag am fost primită,
Răbdarea lor fiind nemărginită,
Chiar dacă mai făceam și rele,
Bunicii nu mă prea certau cu ele.

Și astfel, mama-bună, tata-bun,
M-au dezmierdat cu tot ce-aveau mai bun
Și-n casa lor cea albă, văruită,
Am fost mereu copila lor iubită.

poezie de
Adăugat de ElzuminaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oare am fost viu?

Dacă privesc timpul în urmă
Nu știu din el cât am trăit,
Îmi amintesc doar de-o furtună
În care alb m-am rătăcit.

Acum e iarna peste mine
Cu fulgii ei de pămătuf,
Și-n sobă ard uscate lemne,
Mă încălzesc de frigul brut.

E cald în casă dar mi-e rece,
Am pus pe mine un cojoc
Să nu simt frigul ce mă trece
De la picioare spre mijloc.

Noaptea-i afară și în rime,
Liniștea-i la ea acasă
Și e tristețea lângă mine,
Stă lungită și nu-i pasă.

O îndulcesc c-o poezie,
îmi zâmbească când și când,
Curge din ea o melodie
Ce-am auzit-o implorând.

Aud mereu note în valuri
De mă gândesc că sunt nebun
Și-aud și pomii și-a lor ramuri
Și frunzele murind pe drum.

Dacă privesc timpul în urmă,
Revăd roșite flori pe câmp.
Poate-i doar vis c-o vreme bună,
Am fost în viață viu un timp.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Flacără săracă

Sunt mii și mii de case fără casă
Și mii și mii de ramuri fără ramuri,
Cuvinte condamnate la sloganuri
Și oameni fără vatra lor de-acasă.

Sunt mii și mii de faceri fără faceri,
Ce-au rezultat din faceri nefăcute,
Din goliciuni cu goliciuni umplute,
De-o lume care face-n gol afaceri.

Nimicul în nimic e dat treacă,
Din ce-a fost plin, e azi deșertăciune,
Cenușa e scursura din tăciune,
Tăciunele-i o flacără săracă.

Din gând, rezultă totdeauna gânduri,
Și, în pământ, pământ se pământește,
Iar viscolul, prin viscol viscolește,
Când iarna-îngheață seva din pământuri.

La poartă, bate-a traistă goală vântul,
Iar ușa se deschide, încă-i ușă,
Pe horn e fum, pe vatră-i doar cenușă,
Și-n cer se-ascunde, viscolit, pământul.

Îl strâng la piept, îl învelesc cu gândul,
La primăvară, nu-l mai crește grâul,
Pe Valea Mare nu mai curge râul,
Săteanul și-a pierdut la toate rândul...

Poarta nu e poartă, ușa nu e ușă,
Curtea nu e-n curte, casa nu-i acasă,
Ziua nu apune, noaptea nu se lasă,
Focul nu mai arde, nu mai e cenușă.

Au apus țăranii de atâta moarte,
Țara nu-i mai știe, câinii nu-i mai latră,
Nu-i mai arde-n palme focul de pe vatră
Cei bătrâni sunt umbre, tinerii-s departe.

Nu mai e nimic din ce-a fost de milenii,
Au învins tâlharii, visteria-i goală,
Satele sunt vide, soarele-i de smoală,
Și s-au dus pe ape, singuri, pământenii.

Este doar o vorbă despre-o zi senină,
Când aveam o casă plină de lumină...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Casa de la Ipotești

Izvor de limba română izbucnit de sub această casă umilă, de unde a pornit inunde cu apă vie întreaga patrie română, apoi tot pământul care aici la noi a devenit o gură de rai ca o inimă.
În fața prispei sale, fiecare tei ce-i stă de strajă
murmură poezii la cea mai mică adiere de vânt
și fiecare frunză devine o rimă nemuritoare, un sărut șoptitor trimis cu măreție tuturor.
Păsările de pe ramurile înflorite poartă numai strofe de aur pe aripile lor, răspândindu-le cu dărnicie în aer,
toate fiind imnuri sfinte ale dragostei tăinuite în cântecele lor.
Tot murmurul ce vibrează de jur-împrejur
sunt dulci psalmodieri ale iubirilor cu mărețe taine
iradiate de pe aceste tărâmuri de basm.
La ușa acestei case stau veșnic de strajă
îngerii cei mari ai Poeziei,
iar deasupra lor plutește zi și noapte Duhul nemuritor al creatorului lor care coboară deseori aici
pe raze de lumină lină să-i binecuvinteze pridvorul copilăriei.
De aceea, descoperiți-vă toți cei ce-i treceți pragul acestui măreț Templu al Poeziei,
de unde veți ieși mai înțelepți, mai puternici și mai purificați, mai buni și mai receptivi la tot ce-i frumos,
cu inimi mai tinere și mai luminate ca oricând.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu n-ai nimic

Tu n-ai nimic în lume,
nimic din tot ce-i rău,
nici bogății, nici nume,
nici desfătări, nici glume,
dar ceru-ntreg e-al tău.
Tu n-ai nimic în viață,
nimic pe-acest pământ,
nici vinul ce răsfață,
nici haina cea măreață,
dar tot ce ai e sfânt!

Tu n-ai nimic ce leagă,
ca cei ce totul vor.
A lor e clipa dragă,
a lor e lumea-ntreagă,
dar cerul nu-i al lor.

Tu n-ai nimic sub soare
și toți te râd mereu.
A lor e-a vieții floare
și cupa-mbietoare.
Al lor e tot ce moare.
Al tău e Dumnezeu.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vioara Stradivarius

A venit o comisie de expertiză,
M-a măsurat din cap până-n picioare:
"Din lemnul acesta vor ieși trei țimbale
Luați-i așchiile la analiză."

Apoi au venit tăietorii de lemne,
Topoarele lor mă izbeau în genunchi,
Sângele cald îmi șiroia pe trunchi,
Duceau lipsă de țimbale – pesemne.

Meșterii tăcuți mă strângeau la rindea,
Mă lucrau cu grijă ca pe o comoară
Dar lemnul din mine nu îi asculta
Și s-a prefăcut în vioară.

Mai marii lor s-au întors într-o seară,
Dintre coperți prăfuite de carte,
Au condamnat toți meșterii la moarte
Că lemnul rebel a ajuns vioară.

"Dați foc acestui incest vegetal,
Aduceți un alt copac de pe munte."
Nopțile erau luminate de focul barbar...
Și de-abia atunci, vioara a început cânte.

poezie de din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ordinea și disciplina nu uniformizează oamenii și nu atacă esența lor, așa cum uneori se afirmă. Mereu vegheză asupra lor dragostea. Este drept aceia care le însușesc pentru acțiunea lor, trăiesc pe niște coordonate trasate care conduc spre o strategie comună. Dar în manifestările fiecăruia domină diferențele născute din starea lor psihologică, adică poartă amprenta personalității lor. Nu se uniformizează oamenii, ci numai mijloacele pe care le aduc în lupta lor comună.

în Ce este Frăția de Cruce
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adolf Hitler

Toți care au acel sentiment îndreptățit pentru țara lor sunt obligați în mod solemn, fiecare cu valoarea sa proprie, să nu aibă doar pe buze voia lui Dumnezeu, ci s-o aibă în realitate, căci el îndeplinește voia lui Dumnezeu și nu permite ca acțiunea lui Dumnezeu să fie devalorizată. Pentru că a fost din voia lui Dumnezeu, ca oamenii să fie făcuți cu o anumită formă corporală, li s-a dat natura lor și facultățile lor. Cine distruge munca Sa duce război împotriva lui Dumnezeu și a voinței Sale.

în Mein Kampf
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Mein Kampf: The Official 1939 Edition Hardcover" de Adolf Hitler este disponibilă pentru comandă online la 155.99 lei.
Any Drăgoianu

Salvează-i, Doamne, pe țărani

Salvează-i, Doamne, pe țărani,
sunt atâta de sărmani
Încât își plâng în bătătură
Amara lor înghițitură!

Și n-au putere să-i oprească
Pe cei ce vin să-i jefuiască
De truda lor de peste ani,
Salvează-i, Doamne, pe țărani!

Îi știi, Părinte, din vecie,
Sunt tot cu lacrimi în bărbie
Și strigă-ntruna la plăvani,
Salvează-i, Doamne, pe țărani!

Ajunși acum și cerșetori,
nu mai au de sărbători,
Nici oi, nici vaci și nici găini
Și sunt în țara lor străini.

Ajută-i, Doamne, nu-i lăsa,
Că nimănui nu i-o păsa
De ei, că nu au nicio vină,
Plătesc de veacuri și suspină.

Salvează-i, Doamne, Fii-le, scutul,
Că-și pierd săracii tot avutul,
Le fură unii ce-i mai bun.
În pragul Sfântului Crăciun!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Toți oamenii răzbună mai curând jignirile ce li se aduc lor, decât pe cele ce i se aduc lui Dumnezeu.

citat din
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dumitru Sârghie

Și regnul vegetal emigrează...

Un mac, ce se zbate-n fereastră
Și o lalea, care se vrea albastră,

(Ca vedeți și voi, ce vegetale!),
Își fac semne discrete din petale...

Pesemne, au duh aceste flori
Și – cine știe? Minte și fiori,

Pesemne, că-și vorbesc, în limba lor,
Căci, poate au și ele-un tricolor...

La care să se închine, uneori,
Chiar dacă par să fie simple flori...

Desigur, plâng, din când în când,
În graiul lor inflorescent, zicând ;

"Hai plecăm în lume, surioară,
În lumea-n care este numai vară,

Printre camelii, frezii și oleandri,
Acolo unde-s oamenii mai tandri,

Unde avem și noi un Dumnezeu,
La care s-apelăm și tu, și eu...

Și-nfiorate, pe sub clar la lună,
Noi, soro, murim de moarte bună!"

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Sunt atâția puieți...

Sunt atâția puieți...
și au apărut în fundul acestei curți:
o curte imensă,
în care să te pierzi.
Și umbrele lor, exilate în spate de tot,
presărate în fiecare colț al disperării
pe coji de cărbune încins,
se altoiesc în bătaia vântului
cu fructele lor găunoase.

Ei nu știu că sunt și fructele și viermii,
și se macină unii pe alții,
și se calcă în picioare
cu rădăcinile lor ridicole.

Vor ajungă înaintea celor
pe care ploaia nu i-a uitat,
dar nu știu ploaia vine din interior
sau că nu mai există
nicio brumă de salvare
pentru rândurile lor de crengi
ce se vor rupe la primul oftat
al vreunui copac mai dureros de
ancorat în pământ.

poezie de
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.

Un om care caută căsătoria doar pentru a-și spori averea nu se va căsători niciodată cu o fată bună. Știe asta, dar rareori îi pasă pentru că nu are alt scop decât să-și ducă la îndeplinire planurile ambițioase. După luna de miere, casa lor se transformă într-o cafenea unde toată lumea se distrează. Soția lui devine Messalina, și Dumnezeu știe cum se nasc copiii lor, iar când au atins cele mai înalte culmi ale corupției, sunt trimiși la Londra studieze Literatura și Arta.
Copiii lor, lipsiți de învățătură morală și neîntăriți prin virtuți și exemple de cinste dobândite în casa părintească, când ajung la porțile Occidentului, cad în mâinile femeilor și junilor nesăbuiți, care îi corup și mai rău; iar când se întorc în patrie, în loc aducă cu ei focul culturii și strălucirea Europei civilizate, nu aduc decât decât vicii și atrocități, sau, dacă vreunul dintre ei reușește învețe câte ceva, această cultură intelectuală, care se instituie fără morală, produce mai mult rău decât bine pentru țara care hrănește aceste ființe la sânul ei.

în Poștașul păpușilor (decembrie 2012)
Adăugat de Jimmy Somerville - Citatepedia.RoSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În timp ce mă perpeleam, intră în crâșmă domnișorii. Trei. E bine lumea nu e a lor. Că praful s-ar alege de ea. Asemenea specimene. Tot ce părinții și moșii le-agonisiseră, în trei zile ei tocară si păpară cât ai bate din palme. Așchia nu sare departe de trunchi. Orice negustor, afacerist, bufetar se pricopsește, se îmbogățește, aruncă cântarul și metrul, se înnobilează.
 Angajează tătuții guvernante și bone. Aici cărți, aici pian. Dar pe om, cine-l învață să fie om? Bonele sau tații și mamele? Ca fii om, trebuie înveți asta separat, dar lor nici prin cap nu le trece. Dar dacă tații și mamele n-au absolut nimic în suflet - ce să-i învețe pe copii lor? La 15 ani sunt pe uliță, împrieteniți cu toate scursurile și ceea ce poartă în firea lor, aia iese afară. Apucăturile se aleg singure. Știi cum alege cizmarul cuiele de pe masa de lucru? Cu magnetul. Tot așa și aici. Ce au învățat ei bun? Unde cad asemenea gunoaie, gunoaie aduni. Toate din cauza sângelui său.

în Data Tutashkhia (1975)
Adăugat de drcirsteaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dumitru Matei

Reverie

În părculețul de lângă apă
Care curge încet la vale
Stau gânditor pe bancă
Fiind și zi de sărbătoare.

Pe alei e forfotă mare
Bătrâni, tineri și părinți
Veniți pentru plimbare
Cu odraslele lor cuminți.

Unii mereu spun la glume
De care îmi aduc aminte
Lumea noastră este lume
Și privește tot înainte.

Bucurii au și ai mici
Pe lângă părinții lor,
Mamele și ai lor tătici
Le fac voile cum vor.

Dau și eu ceasul în urmă,
Cu amintirile toate,
Au fost ani grei, nu glumă
Ducându-i mai departe.

Privesc îngândurat în zare
Și copilașii din jur
Care îmi dau târcoale,
Voind ceva să le spun.

N-am stat mult și am început
C-o voce înceată și moale
Așa cum m-am priceput
Pentru o bună desfătare.

trăiți, dragi copii,
ajungeți oameni mari,
aveți numai bucurii
Împlinind suta de ani.

Strânși cu toții în jurul meu
asculte ce le vorbesc,
Le-am spus despre viață mereu,
Să fie harnici cât

poezie de din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Indreptar practic de medicina de familie Ed.3" de Dumitru Matei este disponibilă pentru comandă online la 100.00 lei.
Ugo Foscolo

Gloria oamenilor mari provine un sfert din îndrăzneala lor, două sferturi din norocul lor și un ultim sfert din crimele lor.

în Ultimele scrisori ale lui Jacopo Ortis (1802)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petrarca

În înălțimi sunt păsări cu ochi atât de viu

În înălțimi sunt păsări cu ochi atât de viu,
Încât fără de teamă privesc oricând la soare;
Dar altele nu-ndură lumina-i sclipitoare
Și ies, la ceasul nopții, din cuibul lor, târziu.

Și sunt și fluturi care se-apropie cu dor
De focul ce sclipește, crezând c-o să-i aline;
Dar focul le aprinde aripile lor fine...
Vai! locu-n lume nu mi-e decât în rândul lor!

Căci nu-s atât de tare -ndur lumina vie
A mult iubitei mele, nici să m-ascund nu știu
Prin colțuri de-ntuneric adânc, la ceas târziu.

De-aceea simt destinul mereu cum mă îmbie,
Cu ochii slabi și umezi, la Ea tot uit,
Deși c-am mă mistui în focul ei, nu uit.

sonet de din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Despre ignoranta: a sa si a multora" de Petrarca este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -32.95- 26.36 lei.

Panteism

Dumnezeu din cer ne vede,
Dumnezeu din din noi ne-aude,
Dumnezeu este oriunde,
Fie șes, fie la munte,
În orașe sau la țară,
Fie iarnă, fie vară,
Dumnezeu e peste tot,
Fie casă, fie bloc,
Fie-ntr-un castel baroc...
Sau în colț de iarmaroc...
Dumnezeu este în toate,
Credeți-mă, am dreptate!
Dumnezeu n-are odihnă,
Și ne judecă în tihnă!

poezie de din Gânduri tipărite
Adăugat de Dorina GoleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Focul nu s-a mai aprins

Trăiau odată într-un sat,
un om bătrân cu baba lui.
În bordeiul lor sărac,
trăiau la mila orișicui.
Deși rămas fără picior,
el zi de zi tăia otavă.
Bătrâna cocea în cuptor
pâine proaspătă în tavă.
Trăiau singuri, fără copii.
Doar o pisică și-un câine
le stăteau drept bucurii,
în viața de azi pe mâine.
Toamna se adunau în casă
și gândeau la iarnă grea.
Oare, vor avea pe masă
ce mânca și ce să bea?
Timpul repede se scurge.
iarna iute a venit.
Viața lor tot la fel curge
și-i îndreaptă spre sfârșit.
Din când în când îi vizitează
câte un tânăr din sat.
Atunci când vifornițează
îi ajută la iernat.
Când viscolește afară,
gânduri negre îi frământă.
Vor mai prinde o primăvară,
ori linia vieții-i ruptă?
Ei știu ca orice muritor,
viața li se sfârșește.
Și mărturisind un dor,
bătrâna pe moș privește.
De-ar vrea bunul Dumnezeu
să-i primească împreună,
Că unul fără altul e greu
să se transforme în humă.
Și-într-o noapte-întunecoasă
viața repede s-a stins.
În casa lor friguroasă,
focul nu s-a mai aprins.


.

poezie de (aprilie 2010)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook