În singurătate

E-n amurg şi dinspre vale,
În revărsare de petale
Florile răspândesc parfum;
Nimeni nu mai e pe drum...
Nici vântul nu mai adie
Şi-i linişte pe câmpie.
În acest splendid decor,
Stând pe verdele decor,
Cu cântec plin de nostalgie,
Cu zâmbet de melancolie,
Plutind pe aripi de mister,
Colind oceanul de eter,
Străbat pe drum de ochi ascuns
Şi văd ce gândul n-a pătruns.
Apoi din spaţiul infinit
Cobor în suflet pustiit...
De lume sunt departe mult,
Singur vorbesc, singur ascult,
Mă bucur singur, singur plâng,
Singur deşertul vieţii-nfrâng.
Durerea singur mi-o mângâi
Şi dorul dragostei dintâi.
Eu sunt artist, eu spectator,
Eu sunt arbitru, eu luptător,
Eu sunt stăpân, eu servitor,
Eu sunt plebeu, eu dictator.
Nu mă închin lui Dumnezeu,
Că eu sunt dumnezeul meu.
Eu sunt bogat, eu sunt sărman,
Eu sunt prieten, eu duşman,
Eu sunt doctor, eu farmacist,
Eu delincvent, eu poliţist,
Judecătorul meu sunt eu
Şi eu voi fi călăul meu.
Eu sunt elev, eu profesor,
Sunt şi leneş şi silitor,
Sunt flexibil şi refractar,
Paşnic şi revoluţionar.
Sunt şi fascist şi comunist
Şi gânduri am de anarhist.
Eu sunt laş, eu cavaler,
Sacrific tot, nimic nu cer,
Îmi defăim ţara şi-o iubesc,
Pe dregători dispreţuiesc,
Cârmuitori spre-al lor folos,
Eu îi urăsc de sus în jos.
Eu sunt ursuz, eu zgomotos,
Eu sunt modest, eu vanitos,
Spinarea nu ştiu să-ndoiesc,
Mărunte glorii nu doresc.
Refuz pomana orişicui,
N-ascult de sfatul nimănui.
Nu dau-napoi nici cu un pas,
Nimic nerăsplătit nu las,
Iar pe mişei cu gând nebun
Eu ştiu cumplit să mă răzbun.
Nimeni prietenul meu nu-i,
Renunţ la dragostea oricui
Şi-n toate câte-am suferit
Mă simt atât de fericit.
Deci, ocolit de s-ar putea
Oricând de toţi să fiu aş vrea...
De raze dulci sunt încălzit,
De picurări sunt răcorit,
De adieri sunt mângâiat,
De flori gingaşe parfumat,
De ciripit sunt alintat,
De nopţi ca-n basme sunt îmbătat,
Păduri frumoase mă umbresc,
În cer senin mă oglindesc,
Culcat pe verdele covor,
Colind prin lumi de vis şi dor.
Când toate acestea mă iubesc,
Ce aş putea să-mi mai doresc?!

poezie de Gheorghe Ionescu din În singurătate (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!