lut

Autoepitaful lui Socrate

Ajuns sub lut, aici, în fine,
Mult lăudată fie clipa!
Mă-mpac cu viermii, mult mai bine
Decât afară, cu Xantipa!

epitaf epigramatic de Alexandru Clenciu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vălăntains dei....

Ulcele de lut atârnate în gard,
Excreţii pe uliţi ce-n zarvă se ard,
Asemeni prin cergi şi pe laiţi, prin şuri,
Un aer bucolic, texturi în călduri...

poezie de Vasile Zamolxeanu (14 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui George Lesnea la lansarea vol. "Ulcioare de piatră"

Nu merge un ulcior de lut
La apă de prea multe ori...
Din piatră dacă l-a făcut,
LESNE-A găsit cumpărători.

epigramă de Petre-Paul Dimitriu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna cu gust de gutuie

Doamne, frumoasă – i toamna cu gust de gutuie!
Cad frunze pe noi şi strugurii crapă,
Din cana de lut un cântec mă îmbată.
Vara îşi face bagajul şi pleacă
Spre crama albastră de unde se adapă.

Bea busuioacă din cercuri dinţate.
Pere prin iarbă încearcă să coacă.
Valuri de ceaţă ne latră în fereastră,
Luna, doarme întinsă pe piatră.

Noaptea se tescuie până la ziuă
Cu fructe căzute din sâni de statuie.
Legată – i cu spice sub bolta de vie.
Doamne, frumoasă – i toamna cu gust de gutuie!

Haide doamnă, începe – ţi concertul,
Frământă – mi pe buze versuri şi must.
Râde cu mine, urmează – ţi ursita,
Aici, în mine, trăieşte, Nichita!

[...] Citeşte tot

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statuia libertăţii la terra

prin sala mare cu ouă de lut
dar şi pui de zbor către steme
le de teracotă ale hoinarilor
am trecut
şi eu cu puterile mele (?!) – şi eu
şi armatele de copii cu mirare –
şi au căzut
câteva statui: printre ele statuia
libertăţii de exaltare! – cu torţa
dând foc tineresc la sandale

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicatie postmortem

De care cer mai eşti cuprins, Ioane?
migrând cu tine in inima-ţi de lut,
că nu s-au inventat canoane
şi nu inţeleg cum ai putut...
să chemi albastrul ca un chin să vină
să rupi fâşâia zorilor ca vamă
aveai o atât de mare teamă?
c-ai stins in noi orice lumină...

chitara-ţi plânge, cu tine-I nicio muză?
nu prevesteşte nimeni zboru-ţi mut?
e-o amăgire jertfa-n ecou de lehuză
ştiu bine că nimeni nu te-a priceput...

şi-ai ales o zi ca orişicare
să urci pe-o scară foarte, foarte sus!
tu te vei naşte-ncet din fiecare
când toţi murim de-acelaşi nor răpus!

de ochii lumii te-ai ascuns in tărână,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Pârvu Dorin (20 decembrie 2007)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful lui Mateiaş Basarab

Aicea zac eu, Mathei, în cest pământ reace
Pentru ce cu voi, cei vii, nu poci petreace.
Cela ce-am fost oarecând de toţi prea lăudat
Acum zac fără suflet cu lut împresurat.
Numai vă rog, greşitu, tot să mă iertaţi,
Cest mormânt întunecat, pururea să-l cercetaţi.

epitaf de Udrişte Năsturel (1652)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Enumerare

Cantilenă reverie
melancolie trepte meri
vioară lut concert căderi
praguri sfere veşnicie

Uragane toamne veri
cavalcade apă vie
alambicuri terezie
recidivă învieri

Insomnii deşert sudoare
utopie vânturi ploi
punte flăcări scrum paloare
perle amăgiri noroi
vânători nebuni culoare
autodafé altoi

sonet de Ion Untaru din volumul de versuri Invitaţie la castel (1995)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plansul unui ciob de lut...

Trupul mi-e tăiat în două,
mi-este smuls şi dus departe.
Mi-a ramas doar jumătatea,
care este-acum pe moarte.
Smulsă-i carnea de pe mine;
nici măcar nu curge sânge,
Numai sufletul se zbate
şi cu lacrimi grele, plânge.
Cum să-mi înţeleg destinul,
cum să cred că-mi va fi bine,
Cînd din tot ce-a fost odată,
sunt doar lacrimi şi suspine?
Cum să mai privesc în mine,
dacă-n jur e totul gol,
Seara când merg la culcare...
dimineaţa când mă scol...?
Şi-n zadar întind eu mâna;
nu e nimeni s-o atingă,
Numai credinciosu-mi câine,
e alături să o lingă.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muguri calzi ce cad

E-un ritual ce parcă s-a născut
Din liniştea de piatră a mesei de tăceri,
E caldul obicei de sori de lut
De-a rupe raze-n pomii grăniceri.

E nudul obicei din zori de zi
Plânsorile din flori desferecând,
Sunt muguri calzi ce cad, sunt muguri vii,
De primăveri eterne fremătând.

E-acelaşi ritual de mii de ani,
Când paşii te mai poartă prin livezi,
E veşnic ritual de pomi orfani
Ce plâng copiii calzi şi vii şi verzi.

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!