Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Doamna cu gust de gutuie

Doamne, frumoas㠖 i toamna cu gust de gutuie!
Cad frunze pe noi și strugurii crapă,
Din cana de lut un cântec mă îmbată.
Vara își face bagajul și pleacă
Spre crama albastră de unde se adapă.

Bea busuioacă din cercuri dințate.
Pere prin iarbă încearcă să coacă.
Valuri de ceață ne latră în fereastră,
Luna, doarme întinsă pe piatră.

Noaptea se tescuie până la ziuă
Cu fructe căzute din sâni de statuie.
Legat㠖 i cu spice sub bolta de vie.
Doamne, frumoas㠖 i toamna cu gust de gutuie!

Haide doamnă, începe – ți concertul,
Frământ㠖 mi pe buze versuri și must.
Râde cu mine, urmeaz㠖 ți ursita,
Aici, în mine, trăiește, Nichita!

Cad frunze pe noi și strugurii crapă,
Din cana de lut un cântec mă îmbată.
Vara își face bagajul și pleacă
Spre crama albastră de unde se adapă.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Ploaie cu frunze

Cu ranița plină și ierni pe la tâmple,
Cu gânduri rebele și doruri pe frunze,
Iubito, hai vino paharul de–mi umple
Cu boabe de struguri stoarse în buze!

Vino ducem toamna în cramă,
Vino –i punem iernii o toartă.
Sub bolta golașă, arsă de brumă,
Noaptea târzie să ne bată în poartă.

Am pofte nebune, și foame, și sete,
Am poftă scriu cu tine în brațe.
Prin ceața lăsată, iubirea, plutește,
Să curgă magia cuvintelor bete!

Să cânte cocoșii pentru noaptea nebună,
La geam colinde fulgi câte doi.
Frumoasă–i, iubito, iubirea la lună,
Când luna–i în geam și doarme cu noi.

Parcă înot într–o mare de șoapte,
Parcă sunt beat într–o fântână albastră.
Stau și ascult la tine în plete
Cum ploaie cu frunze la noi în fereastră.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frumusețea ta...

Atunci când cerul se lupta cu marea
și prin pădure vântul frunze croșeta,
Primăvara în iarbă își îmbrăca culoarea
furată din privirea ta.

Glasul tău la tâmpla mea se scaldă
peste buze mute de uimire,
Aici, versul magic stă și arde
frumusețea ta purtată în nemurire.

Și orbii pot – ți vadă frumusețea
ce – ți umple amfora de lut,
Cu ea spăl pe față dimineața
și noaptea învelesc în așternut.

Frumusețea ta e muzică pe acorduri ample,
pentru surzi ești grai purtat de unde,
Izvor împresurat de stele,
Dumnezeu, îmi face cu ochiul și îmi râde!

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântec stelar

ea vine de departe
din zodia fecioarei
unde coaja crăpată a lunii
are gust de marțipan...

când calcă pământul
toamna face donații considerabile
noilor născuți.

... și e frumoasă!
mult prea frumoasă pentru o femeie
trecută de prima tinerețe
care nu știe spele aripile îngerilor
cu detergenți.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Noaptea de Crăciun

Afară e întuneric, ninge și e ceață.
Și gerul, pe unde trece, totul îngeață,
Dar noi stăm în casă și bunelul colide ne învață.
Inimele ne sunt pline de speranță.

Privim cum arde focul în sobă,
În depărtare se aude cum bate o tobă,
Poate vin colidători și la noi să ne colinde,
Bunica o candilă la icoane aprinde.

O gutuie stă pe fereastră
Ca o lună într-o noapte albastră,
Mirosul ei pe toți ne îmbată.
Iată, se aud colindătorii pe la poartă.

Un câine aude cum latră,
Se duc colindătorii de la a noastră poartă,
Noi ne uităm cum pe cer se arată
Steaua cea de toți așteptată.

poezie de (22 decembrie 2015)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Strugurii din rai...

Tu umbli atât de încet prin mine
că luna uită răsară,
sorbi din ochi, pierdut de tot,
de parcă aș fi cireașă amară.

Cu mâna mea te-mbraci frumos
și-n buzunarul de la piept
îți pun duminici cu trupuri goale
și rugăciuni în care te aștept...

Când ploaia mușcă pieptul ierbii,
ne trec fiori prin carnea tremurândă:
ah, ce aripă de rug ne taie
când noaptea e de noi flămandă!

Ne cad pe buze strugurii din rai,
șarpele iubirii ne-ncolăcește în lumină,
nici nu mai contează de acum,
cine-i ram și cine-i rădăcină...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amor de toamnă

Toamna a coborât, de amor e flămândă
Ca zâmbetul tău pe sărutul de seară,
Vibrând trupu-ți nud în voal de sfială
Gust strugurii dulci ce gura-ți inundă.

În basmul ruginei ai sacrul în iarbă,
Foșnind sfâșii timpul cu pleata bălaie,
Pe buze vibrezi cu litere-n ploaie,
Iubirea-n alb-negru pe foaie fiarbă.

Lucește mătasea aurie-n icoană
Pe rama ei cresc crizanteme-n alai,
Când noaptea oftează pe trupul tău, doamnă,

În plete miroși ca gutuia din rai.
Visează iar toamna și-n gând ne condamnă,
În vers este scrum, iar în noi mucegai.

poezie de (23 octombrie 2017)
Adăugat de Aurel PetreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pleacă vara...

Zbenguie vara încinsă,
Din tălpi scapără scântei,
De tristețe e cuprinsă
se duce vremea ei.

Lanurile-ngălbenite
Își arată roadele,
Livezile pârguite
Aprind lampadarele.

Vântu-aduce adiere
Hoinărind în deal la vie,
Strugurele-a prins putere,
Plină-i vena sângerie.

Florile din grădiniță
Cu răbdare suferă,
Cad ușor în neputință
Și petale-și scutură.

Pe-o floare de busuioc
Ce-ar vrea să se scuture
S-a oprit o clipă-n loc
Minune de fluture.

Puf ușor de păpădie
Din înaltul cerului
A căzut fără știe
Chiar în gura leului.

Seara umbre negre-adună
Deschizând zăvorul porții,
Veghează sub clar de lună
Singură regina nopții.

Vine toamna răvășită
Dinspre ruginite zări,
Pleacă vara ostenită
Pe-ale timpului cărări.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamna asta

Miroase-a rod bogat și-a must de stele
Și dau în pârg aducerile-aminte...
Cad frunze și mătănii de mărgele
Pe tălpile speranței nămolite.

Am început o nouă partitură...
Miroase a gutuie în cuptor...
Ne-acoperim cu mantie de brumă...
Copacii dezveliți de vis ne dor...

Trăim în universuri paralele,
Într-un tacit și veșnic celibat,
Iar între noi tăcerea se așterne
Și plouă!... Plouă!... Plouă rod bogat...

Și plouă-n noi... Atâta amintire
La gura sobei, coapsele-și arată,
De parcă, toamna asta, de departe,
Ar fi cea mai frumoasă și bogată.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamna asta

Miroase-a rod bogat și-a must de stele
Și dau în pârg aducerile-aminte...
Cad frunze și mătănii de mărgele
Pe tălpile speranței nămolite.

Am început o nouă partitură...
Miroase a gutuie în cuptor...
Ne-acoperim cu mantie de brumă...
Copacii dezveliți de vis ne dor...

Trăim în universuri paralele,
Într-un tacit și veșnic celibat,
Iar între noi tăcerea se așterne
Și plouă!... Plouă!... Plouă rod bogat...

Și plouă-n noi... Atâta amintire
La gura sobei, coapsele-și arată,
De parcă, toamna asta, de departe,
Ar fi cea mai frumoasă și bogată.

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vocalize autumnale

în eufonice adieri
pereții camerei deșiră mătănii
aud toamna cum pleacă în toate desprinderile
construind sunete din frunze
altele decât cele de ieri în vârtejuri palide
una cu hazardul și porumbele coapte
își va continua jocul
până când
debarasată de vânt
nici ultima frunză nu mai face nimic
copacule copacule ce pot face eu
cu atâtea frunze îngălbenite aproape de perna mea
ce vei face tu vântule
cu cele care stau agățate de gol
toamna se va așterne în curând ca o ninsoare roșiatică
pământule tu ce vei face
cu atâtea culori ce vor pieri pe trotuare
lipite de toți pantofii
prin ploile întrezărite printre copaci înalți până la cer

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Serge Gainsbourg

Cântec a la Prevert

Acum parcă îmi mai amintesc
De acest cântecel ciudat
Mult prea tomnatic și uitat
Ca poezia lui Prevert.
Și mi-era toamnă adâncă-n suflet,
Trist visam lângă felinar.
Tu erai moartă-n fața ușii
Și îngropată sub frunzar.

M-aș mai putea oare întoarce
Cu acest cântec de plictis
Morbid nu îmi mai este-n suflet
Și-am devenit mai optimist.
Dar dacă întinde iarăși toamna
Trena-i de frunze, arămie,
Încep plâng și să mă tângui
Și să mă mor din nou în mine.

Azi nu mai pot, ce-aș mai începe,
Viața mea a fost cândva,
Prevert mi-nchide ultima ușă
Din toamna și din iarna sa.
Dar acest cântec mă mai poartă
Prin vara ca un labirint,
Sunt mort deja, pierdut de lume
Și-n focul verii sunt doar frig.

cântec interpretat de Serge Gainsbourg, muzica de Serge Gainsbourg, versuri de , traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Glossă de sfârșit de vară

Ascultă! Cântă chitara
Și codrul vuiește de plâns,
Pleacă, oh, pleacă și vara
Și păsări și vise și râs.
Se-aprind sub jăratice ploi,
Focuri de frunze și teamă,
Tăcuți, ne-afundăm în noroi,
Schimbăm fericirea în dramă.

Ascultă! Cântă chitara
Și păsări se-nalță spre cer,
Se pierde în cețuri și vara,
Sub umbre de vis și mister.
O flacără-i vara și arde
În rugi de tăceri și dorinți...
E azi atât de departe,
Iar noi suntem triști și cuminți.

Și codrul vuiește de plâns,
Se-ascunde în ochiul de jar
Și soarele iar a apus
Și curge un râu diafan.
E râul cu pești de argint,
E râul cu valuri de miere.
Sub pleoape, târziu adorit,
Simt frunza din ramuri cum geme.

Pleacă, oh, pleacă și vara,
Mătăsuri de taină și jar,
Chihlimbărie și rece,
Toamna se-apropie iar.
Copaci ruginii peste deal
Și rod de gutui aromate,
E toamnă în suflete iar
Și vara-i atât de departe.

Și păsări și vise și râs...
Un râu în aval ai plecat
Și fluturi de stele am strâns
Și vară, din nou te-am iertat.
În cupa trecutelor zări,
Un "X" călător și stingher,
Un vuiet de plâns și ninsori,
M-am pierdut și eu în eter.

Se-aprind sub jăratice ploi
Azi clipe și vreascuri de vară,
Rămânem tăcuți amâdoi,
Ne-ascundem la margini se seară.
Un râu spre aval te tot pierd,
Oh, vară, dereme-ai plecat!
Zadarnic te chem și te iert,
Zadarnic mereu te-am iertat...

Focuri de frunze și teamă,
Poem-razelit reclădesc,
Cad ploi de cenușă și-aramă,
Tăcut, peste trupul lumesc.
Trec îngeri aripa să-și 'moaie
În arșița verii târzii,
Să uite durere din ploaie
Și nopțile iar vineții.

Tăcuți, ne-afundăm în noroi,
Un gând reumatic ne doare,
De sângeri, uitatele ploi,
Aleargă mereu după soare.
Ciorchinii de stele cobor
În casele slab luminate,
Oh, vară, de tine mi-e dor
Și plâng după tine în noapte.

Schimbăm fericirea în dramă,
Inundă vulcanice ploi,
Pădurea-n copaci de aramă,
Sfielnic se-apleacă spre noi.
Cioplitele umbre îngână
Un cântec cu versul ciuntit,
Pădure, pădure bătrână,
Mereu, tot mereu te-am iubit.

Scimbăm fericirea în dramă,
Tăcuți, ne-afundăm în noroi,
Focuri de frunze și teamă
Se-aprind sub jăratice ploi.
Și păsări și vise și râs...
Pleacă, oh, pleacă și vara
Și codrul vuiește de plâns.
Ascultă! Cântă chitara...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dor amețit de băutură

Te alerg prin vie și prin livezi, supărat,
Ai fugit din mine odată cu Luna
În ochii zorilor te-ai ascuns supărat
Fără te bat ori te iau la goană.

Ce-ai căutat gonești printre pomi, asudat,
Cu sufletul meu târâș după tine
Ce ai crezut că pierzi ori câștigi
Prin strugurii copți și păpuși de cârpă?

Unde crezi că poți ajunge acum, pierdut,
Din carnea mea rupt și scăpat
Cine te primește astăzi în piept
Dacă Tu ești pruncul zămislit în mine?

Te-a pus pe fugă licoarea băută
Din cupa întinsă de-o doamnă distinsă
Ce te-a îmbătat cu lacrimile viței de vie
Strânse de ea din ochii strugurilor uciși.

Te-a ademenit cu păhărele de-argint
În care prunele și-au pus inimile
Tăria scoasă din miezul pieptului
Ce ți-a băgat în ceață toate simțurile.

Te alerg și te caut printre galbene căciuli
Ce stau atârnate prin crengi obosite
Mâini biciuite de vânt ce se întind
Cu pere dulci spre mine și lume.

Hai acasă Dor îmbătat de o Toamnă
Nu pribegii cu speranțe deșarte
Nu o găsești în lume alinare
Și nici dragostea ce te ține-adormit.

Hai acasă până nu-ți cârpesc o palmă!

poezie de (5 octombrie 2018)
Adăugat de Adelina CojocaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Luna este albă, mică și rotundă și frumoasă
Ca un sân de fată mare și cuminte și sfioasă
Razele-i pătrund prin geamuri și pe fața unui prunc
Se opresc șoptindu-i visul. Doamne, unde să mi-arunc
Ochii, sufletul din mine și cu tot ce am în el
Spre lumina ta din ceruri sau spre David-Mugurel?

poezie de din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondelul razachiei coapte

S-au strâns și strugurii din vii,
Cocorii sunt plecați departe,
În bănci se reîntorc copii
Prea dornici învețe carte.

Din pomi cad frunze ruginii
Fără de sevă, frunze moarte!
S-a copt și razachia-n vii,
Cocorii sunt plecați departe...

Prin piețe, mulți tarabagii
Îmbie lumea cu de toate;
Îndrăgostiți--prin mustării
De must și de-un sărut au parte...

S-au strâns și strugurii din vii.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În timp ce culorile te privesc de aproape...

Să cânte ploaia peste noi! Să cânte.
O simt goală, cântă–ntr–una.
De brațul ei luna se ține.
Cântec te strig, cântec ai nume.

Să cânte păsările în noi! Să zboare.
Ultimul tren răstoarnă stele aprinse.
Miroase a foșnet de iarbă în palme
Când râde cu toată gura cuvântul.

Să cânte pereții când se trezește tăcerea! Să audă.
La atingerea ta lumina zâmbește,
Tremură, respiră cu ochii limpezi.
Din trupul tău viața – mi citește!

Să cânte frumosul înainte de gând! Să vină.
Ar crede că glonțul alearg㠖 și soarbă cadența.
Verbe conjugate în iubire, cântec în mine.
La tine în plete o literă își îmbracă nuanța.

Să cânte nisipul în iarba crudă! Să spună.
Penelul se bucură, ninge mărunt.
Ciorchini de castani cu vise în brațe
Mă mângâie verde, mângâie blând.

cântec, versuri de (1 decembrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

câteodată tremurul frunzei
îl simt adânc
în buze

acolo
unde nourii și țărâna
își duc în geană lumina un foșnet de frunze moarte
se coboară din tălpi în sus către genunchi

***

câteodată tremurul frunzei
îl port cu mine
în sânge
până-n jos la glezne

acolo
unde iarba și roua se unesc
sub tălpile goale
într-o părtașă solitudine prin anotimpuri-rugi

***

câteodată tremurul frunzei
îl simt rostogolit până la umerii mei
până la buzele tale

acolo
unde nimeni nu calcă lacrăma firului de iarbă
un cântec gângurit lăsat-am ca pe un rug înflorit să se-audă
în tremurul frunzei

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Infractiuni contra infaptuirii justitiei. Tomul 9" de Maria Oprea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -69.00- 55.99 lei.

Tributul

Numai aur printre clipe perindate
Printre ramuri și alee și ruine
Toamna și cu ea singurătatea
Își plătesc tributul cu suspine...

Frunze cad ivalmasind privirea
Zări albastre innalbesc cocorii
Toamna și cu ea desăvârșirea
Își plătesc tributele notorii...

Rog nesigur iarba de pe șesuri
-Nu pleca iubito de la mine...
Toamna și cu ea lăptoase cețuri
Își plătesc tributul cu destine...

poezie de (18 noiembrie 2012)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamna din oglindă

Plină-i toamna de parfum, cu cerceii ei din struguri,
Colieru-i din castane mai aprinde-n inimi, ruguri.

Și-a luat rochia de frunze, decorată-n stilul ei
Și cu rubiniu pe buze a pornit-o pe alei.

Are pașii măsurați și privirile blajine.
Toamna de o căutați, e-n oglindă-aici, la mine!

poezie de din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unde cad anii când se duc?

Unde cad anii când se duc, în noi, în cer sau în pământ?
Am început –mi frământ visele sub scara ce urcă spre cer.
Poate vor fi șifonate.
Poate vor ieși din chenar, dar cu siguranță îmi vor umple gândurile.
Mari și năstrușnice.
Fără le poată muta cineva de sus în jos, de la est la vest.
Nu știu unde se duc când toate rămân departe, așa cum sunt, până ziua întâlnește moartea.
Cine stie?
Simt ceva! Parcă este adierea unei mâini peste genele care s–au contopit pentru o secundă în amfiteatrul gândurilor.
Teribilă treabă cu anii. Cu gândurile. Cu visele...
Și totuși, unde cad anii când se duc, în noi, în cer sau în pământ?

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce greutate maximă poate avea bagajul de mână într-un avion? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!