Epitaful lui Mateiaș Basarab
Aicea zac eu, Mathei, în cest pământ reace
Pentru ce cu voi, cei vii, nu poci petreace.
Cela ce-am fost oarecând de toți prea lăudat
Acum zac fără suflet cu lut împresurat.
Numai vă rog, greșitu, tot să mă iertați,
Cest mormânt întunecat, pururea să-l cercetați.
epitaf de Udriște Năsturel (1652)
Adăugat de Dan Costinaș
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre întuneric, poezii despre suflet, poezii despre lut, poezii despre laudă, poezii despre iertare sau poezii despre cercetare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.