Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Dedicatie postmortem

De care cer mai ești cuprins, Ioane?
migrând cu tine in inima-ți de lut,
că nu s-au inventat canoane
și nu ințeleg cum ai putut…
să chemi albastrul ca un chin să vină
să rupi fâșâia zorilor ca vamă
aveai o atât de mare teamă?
c-ai stins in noi orice lumină…

chitara-ți plânge, cu tine-I nicio muză?
nu prevestește nimeni zboru-ți mut?
e-o amăgire jertfa-n ecou de lehuză
știu bine că nimeni nu te-a priceput…

și-ai ales o zi ca orișicare
să urci pe-o scară foarte, foarte sus!
tu te vei naște-ncet din fiecare
când toți murim de-același nor răpus!

de ochii lumii te-ai ascuns in tărână,
la conacul poeziei nu-ți trebuie bilet,
tu-ngropi versul tău intr-o altă lumină
el pe tine/il plânge pe poet…
știai că-I obosit de rătăcire?...
cum gata-I lumânarea de pe tort,
ai renunțat, Ioane, cu totul la trăire_
ce rană porți cu tine, dă-mi rana ta s-o port…

și stelele se plâng de tine
inchise toate in inima-ți de lut,
cu aceeași teamă de lumină
cu același dor de moarte plină…
…nu ințeleg cum ai putut…

poezie de (20 decembrie 2007)
Adăugat de Daniela PârvuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

George Coșbuc

XLIV

Tu, ulciorule de lut,
Am avut aceeași soarte
Amândoi dintru-nceput
Eu din tine m-am născut
Și de-a pururi după moarte
Iar vom fi același lut!
Astăzi plâng și te sărut,
Că-mi ești singurul meu bine
Și ești lut și tu ca mine.
Din etern am fost un lut,
Dar o soartă-ntâmplătoare
Te-a făcut ulcior pe tine:
Om pe mine m-a făcut;
Ah, întors era mai bine!

sonet de
Adăugat de Avramescu Norvegia ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade si idile" de George Coșbuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 4.99 lei.

Ce ironie a sorții trăim. Să ai deja totul, fii deja totul și să ai o părere atât de proastă despre tine. Să alergi după iubire, abundență și să nu știi ele deja sunt în tine și te-ar putea hrăni din plin în orice clipă ai decide tu. Să trăiești crezând că ești condamnat la sărăcie așezat cu fundul pe comoară, și să îți plângi de milă. Ion Creangă ar scrie fără probleme "Prostia omenească 2". Într-o zi, vei râde cu lacrimi în ochi, lacrimi de râs dar și de bucurie, când te vei uita la cum ai trăit viața prins de atâtea limitări imaginate, suferind de atâtea lipsuri închipuite, căutând suferi cu orice preț și găsind justificări pentru asta în permanentă, pentru că nu ai știut o altă cale. Vei râde de tine și în același timp vei înțelege că nu te-ai fi putut bucura de tine, de iubire și o putere atât de mare fără fi putut avea termen de comparație. Nu poate exista întuneric fără lumină, nu am știi nici binele fără rău. La fel, nu ne-am putea cunoaște și experimenta propria măreție fără ne fi știut prima oară... micimea.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântec pentru tine, Ioane

Prin timpul care, ne-ncetat, se scurge,
prin glorii și prin jertfă grea, de sânge,
ne-am perindat în șiruri milioane,
dar Țara stă, mereu, în tine, Ioane!

În solde stau mărețele armate,
și generali cu piepturile late
de aur și de decorații pline...
Nădejdea Țării, Ioane, e în tine!

În cuvântări alese sau gângavi, la tribune,
își lustruiesc aleșii împăunatul nume,
dar vorba lor șireată ne seacă și ne-ngroapă,
de n-ai ști tu, Ioane, pământul cum se sapă!

Ne-am fi pierdut demult, eram uitare,
nu veșniceam între Carpați și Mare,
de nu-ți iubeai, tu, sfintele pogoane
ce ne sunt vatră și mormânt, Ioane!

Eram mânați de vânturi, la răscruci,
n-aveam la căpătâi nici lemn de cruci,
în lanțuri ne țineau robii tirane,
de nu mureai, tu, pentru noi, Ioane!

De la Rovine pân' la Mărășești,
pe tot întinsul gliei românești,
oriunde ai privi, în lung și-n lat,
un os din tine, Ioane, e-ngropat!

Și-atât de rar ne amintim de tine,
să-ți mulțumim, așa cum se cuvine!
Recunoștința noastră-i praf sub soare,
dar numele tău, Ioane, e iertare!

Ar trebui-n genunchi stăm, pe veci,
câ tot desculț, prin fața noastră treci,
și-ar trebui sărutăm mereu
pământul ce-l sfințește pasul tău!
Și dacă vreme grea spre Țară vine,
că nu pierim, nădejdea e în tine!
Când te privim, renaștem în icoane,
că tu ești tot ce-i sfânt în noi, Ioane!

poezie de (15 ianuarie 2017)
Adăugat de Adrian MicuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dor de tine

Și mă simt atât de goală
Și totuși atât de plină.
Zâmbetele-mi zboară,
Sufletu-mi suspină.

Îmi patrund adânc in suflet
Ochii tăi, lumină.
Pe sunet de vioară,
Inima-mi alină.

Brațele tale, strans mă-nconjoară
Pământ și rădăcină.
Eu sunt a ta fecioară,
Tu intuneric, eu lumină.

Mi-e dor, mi-e dor de tine.
Chipul eu ți-l uit.
Și glasul tău cel dulce
Pe buze cerc -l cânt.

Te vreau aici, aproape,
În brațe mă ții.
Vorbele dulci toate
Te rog să mi le spui.

Dar esti departe, stiu.
Unde esti nu pot ajunge.
Aici este pustiu
Și sufletul imi plânge.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Leonte

Dragoste eternă...

Dragostea mea, de atâția ani,
Lângă tine sunt mereu și voi fi,
Chiar când nu voi exista,
Voi rămâne lângă tine.
Spre tine mă cheamă,
Glasul adâncului,
Misterios parcă.

Tunetul pușcăturilor de dinamită,
Când mă relaxez o clipă,
După efort, tu mă alinți,
Cu trosnete, din încheieturile,
armăturilor.

Întotdeauna când plec de la tine,
Soarele mă-ntâmpină zâmbitor,
E întuneric la tine,
Dar tu îmi zâmbești,
Prin gurile de galerii.
Ochii tăi sunt minuscule firicele,
De aur care sclipesc în lumină,
Lămpii de carbid,
La tine totul e splendid.
Ești frumoasă ca o zână,
Iar eu te iubesc așa cum ești,
Ești iubită frumoasă mină.
În pieptul tău bat mii de inimi,
De oameni, de perforatoare,
Sau de diferite motoare.
Totul pulsează cu o frecvență
Regulată, care ne face, ca noi toți,
te iubim mai mult,
Iar tu să fii mai atrăgătoare,
Să ne lași scoatem,
De la sânul tău comorile,
Ce stau ascunse de veacuri.

Trebuie chiar de nu vrei.
Noi vom învinge duritatea
Rocilor și vom scoate la
Lumină, comorile tale,
Tezaurizate.

poezie de
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Adânca privire

Sunt plin de tine dacă pleci de-acasă,
Cu tine veșnic m-aș împovăra,
Când, noapte-zi, pereții mă apasă
Eu, sub sprâncene port privirea ta.

Absența ta ca ștreangul sub bărbie
Mă strânge, dacă tu te-ndepărtezi,
Iar mâna stângă parcă-mi e pustie
Trăgându-mi inima către zăpezi.

O umbră sunt, atunci când tu n-ai umbră,
Încuviințează umbrei care sunt
nu se teamă când cu tine umblă
Oriunde pui piciorul pe pământ.

La paginile scrise înainte
De ceilalți orbi care-au putut vedea
Adaug iubirea reaprinde
Și ochii tăi, aici, în fruntea mea.

Căci asta e iubirea cea mai mare,
Să vezi cu ochii celuilalt, adânc,
Iar când nu e cu tine și te doare
Să-i simți în ochii tăi pe-ai lui cum plâng.

Așa simt eu acum când ești departe
Și nu mai știu e noapte sau e zi,
Te țin aici pe viață și pe moarte,
Te văd și tem că vei orbi.

Din ochii tăi mi-i fac pe-ai mei acasă,
Ca pe-o lumină vie te aștept,
Dar stânga mea, de dorul tău, mă lasă,
Smulgându-mi parcă inima din piept.

Nici nu mai știu, e iarnă sau e vară,
Privirile ni s-au unit de tot
Rămân aici, dar am fugit afară,
Te-aș părăsi cumva, dar nu mai pot.

Zăpezi și flori trăiesc împreunate,
Miracol și coșmar, la fel, așa,
Cuțitul alții mi-l înfig în spate,
Tu ai privirea în privirea mea.

Și poate aceasta e iubirea,
Nu numai gelozie și asalt,
Ci să-ți modifici într-atât privirea
Încât vezi la fel ca celălalt.

Profeții însă iată ce-mi arată:
Te sorb din ochi, precum și tu mă sorbi,
Și ne vom cheltui lumina toată,
Îngenunchind sub cer ca niște orbi.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

* * *

Iubirea mea se citește la radio în fiecare zi
Iubirea ta mă cuprinde cu dorul ei, la fel ca brațul tău puternic
De cevei împodobi cu flori de cireși, vântul meu de aprilie sau mai
vei acoperi pe sâni cu smochine coapte și moi
vei gusta ca pe-o lumină
Devin candela-ți ce te luminez și chintesența vieții
Adânc voi străbate al tău Mugure de lumină și dor
Voi deveni o altă lumină ce se va uni cu tine, secundă de secundă, din eternitatea ta.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doamne, Tu ești totul...

Fără margini mi-este dragostea de Tine
Orișiunde-aș merge Tu ești Domnul meu
Mă-nfior și tremur când Te simt în mine
Unde ești Tu, Doamne, vreau fiu și eu.
Nu mai pot departe Te știu, mi-e teamă -
Viața fără Tine-i ca și cum n-ar fi -
Stele mii moară, nu le bag în seamă
Tu ești ceru-n care iar le vei zidi.

Ce ești, Doamne sfinte, de rămân pierdută
Când Te văd pe gânduri și-n tăcere stai,
Ochii plâng cu ceață, vorba mi-este mută,
Mâinile-s întinse după Tine-n rai.

Și mă sui pe-o rază gingașă de lună
Să Te văd când, Doamne, mă aștepți în prag,
Pentru Tine, Doamne, mi-am dorit cunună
Mi-e și frică, Doamne, cât îmi ești de drag.

Doamne, Tu ești totul până peste moarte
Ai crescut în mine veșnic Dumnezeu,
Îngerii din ceruri vin și-o să mă poarte
Și cu Tine-n slavă am fiu și eu...

Amin!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iartă-mă că te caut

Iartă-mă că te caut atât de stângaci
în cugetul tău.
Iartă-mi durerea ce ți-o trezesc.
Vreau ridic la lumină
ce e-n tine mai bun,
ceea ce nu văzusem, văd,
ca un scafandru-n adâncuri,
iau
ce-i mai de preț în tine,
și să duc în lumină, cum duce copacul
cea din urmă lumină
cu care soarele l-a mângâiat.
Atunci tu
vei veni în tărie cauți
bunul de preț;
ca să-l ajungi,
deasupra ta însăți ai să te-nalți,
așa cum de vreau,
de-abia atingând pamântul, în trecerea ta,
cu vârful înrourat al picioarelor tale,
cu trupul tot încordat, într-un elan,
din tine, spre tine însuți.

Pentru ca dragostei mele -i răspundă atunci
făptura cea nouă ce vei fi tu.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Măi Ioane...

De ce râzi așa, Ioane?
Lumea-i de necazuri plină!
Dacă vrei, o mai alină
Că-i cuprinsă de frisoane!

Dac-ai vrea dai iubire
De un leu la fiecare,
Tot ar fi un lucru mare
Și pricină de cinstire.

Tu îmbeți de voie bună
Un dor ce te-a prins în valuri;
Înăcrit în idealuri
Noaptea te zgâiești la lună

În perplexa ta visare.
Vorbă bună n-o să-ți spună,
Nici nu-ți va pune cunună
Că dorești ce soarta n-are!

Nu mai râde-așa, Ioane,
te-i încreți pe față
Ca un stârv de cotoroanță!
Zi mai bine-"Ajută, Doamne!",

Vezi de lume și-o alină
Și vers de împăcare,
Dulce pentru fiecare,
de-amar e tare plină!

Măi Ioane, măi Ioane,
Oful tău a prins rugină,
Mult așa n-o să te țină!
Ce? Acum ai tu frisoane?!

Măi Ioane, măi Ioane...

poezie de (1 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan MorosanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

Vei plânge mult ori vei zâmbi?

Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet și noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineață-ți va ucide-odată visul,
sufletul mi-așa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineți,
în care eu ți-oi zice fără umbră de căință:
"Nu știi, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?"

poezie celebră de
Adăugat de SuperproverbSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.
Lucian Blaga

Vei plânge mult ori vei zâmbi?

Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet și noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineață-ți va ucide-odată visul,
sufletul mi-așa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineți,
în care eu ți-oi zice fără umbră de căință:
“Nu știi, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?”

poezie celebră de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Glossă de îndoliere

Și noaptea ca un vis se lasă
Pe ale timpului poteci,
Mă-ntorc de dor, mă-ntorc acasă,
Tu înger de lumină pleci.
Se-nfruptă cu lumini tăcerea
Și eu sunt candelă aprinsă
Iar cerul plânge, așa i-e vrerea...
În casă e lumina stinsă.

Și noaptea ca un vis se lasă
Și frunze cad la tâmpla ta.
Mă-ntorc aici! Mereu, în viață,
Tu ai sperat că-ți vei vedea
Copila-n ceasul cel din urm㠖
Un sprijin, căci, când vei pleca
Să-ți fie calea mai ușoară...
Oh, iartă-mă, măicuța mea!

Pe ale timpului poteci,
Ades de dor răpusă,
Să mă revezi măicuță-ncerci,
Dar eu de gânduri dusă,
Adorm și te visez cum treci -
O umbră la fereastră,
Venind din somnul tău de veci,
Măicuță prea frumoasă.

Mă-ntorc de dor, mă-ntorc acasă,
Din lumi îndepărtate,
Văd poza ta aici rămasă...
De dincolo de moarte,
Pică o lacrimă din cer
Și-un înger se revarsă
Precum o clipă de mister,
Măicuță, peste casă.

Tu înger de lumină pleci
Cu stelele deodată.
Ca tine, mamă,-n lume-s zeci...
Greșit-am? Tu mă iartă!
N-am fost cu tine când te-ai dus
Clepsidră ruptă-n două.
O boală cruntă te-a răpus...
Eu plâng cu stropi de rouă.

Se-nfruptă cu lumini tăcerea
Și-n noapte-i mare jale,
Nu-ți mai simt, mamă, mângâierea,
Azi sufletul mă doare.
Suspin, dar totu-i în zadar,
Îți pun o lumânare,
Mormântu-i rece iar și iar...
Doar tu știi cum se moare.

Și eu sunt candelă aprinsă
Și lumea-i un pustiu,
Străină-s mamă și sunt tristă
Și-atâta-i de târziu!
Oh, îngenunchi în rugi de jar,
Dă timpul înapoi!
Îți las ofrande la altar...
Din ochi cad rugi de ploi...

Și cerul plânge, așa i-e vrerea,
Clopotnița răsună,
Răsună-n suflete durerea...
"Măicuță, noapte bună!"
De-acum veghezi tristețea mea
Și vântul suflă-a jale,
Măicuță dragă, vei pleca
Spre dincolo de zare.

În casă e lumina stinsă...
Te-așezi în palma mea
Și plângi și tu! Și tu ești tristă!
Singurătatea-i grea.
E cerul plub, e pleoapă cerul
Și doliul se revarsă
Pe cer măicuță... și în gând...
Tu nu mai ești acasă.

În casă e lumina stinsă
Și cerul plânge,-așa i-e vrerea
Și ceru-i candelă aprinsă,
Se-nfruptă cu lumini tăcerea.
Tu înger de lumină pleci...
Mă-ntorc de dor, mă-ntorc acasă
Pe ale timpului poteci
Și noaptea ca un vis se lasă.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vino, Isuse

Strig către Tine, Preasfinte
Strig din țărâna umila
Ruga se-nalță fierbinte
Doamne, Isuse, ai milă.
Stau lângă puiul ce moare
Strig hohotind cu suspine
Vino, Isuse, mă doare
Vino, ai milă de mine.

Tu vino cu oastea călare
Pe nouri de foc și lumină
Din capăt în altul de zare
Pământul și cerul se-nchină.

Plâng în neștire, Isuse
Plânge și dorul din mine
Ție-Ți sunt toate supuse
Du-mă, Isuse la Tine.

Plâng, iarăși plâng, plâng întruna,
Plâng pentru toți, pentru mine
Plâng mă bate furtuna
Du-mă, Isuse la Tine.

Să fie și-n cer sărbătoare
Să cânte pământul și firea
Nimic ce-i din Tine nu moare
O, Doamne, dă-mi azi mântuirea...

Vino, Isuse, la mine
Ziua se duce, e seară
Plâng despărțită de Tine
Vino, iubește-mă iar.

Doamne-s aicea străină,
Doamne, Te caut pe Tine
Vino pe nori de lumina
Ia-mă Isuse la Tine...

poezie de (22 mai 2004)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În tine eu mă mut

Când de cer se agață luna
și când ziua nu e zi
Aștern metafore pe pernă
conjugăm verbul a fi.

A fi sau a nu fi,
dilemă sau citat,
Eu sunt, tu ești, vom fi
cu iubire infestați.

Cu iubire infestați
ne încântă iar㠖 și vara
Și singuri printre cărți
topim lumină–n ceară.

Topim lumină–n ceară
iubita mea și mâine
Cântându–ți la chitară,
eu nu mai plec din tine.

Eu nu mai plec din tine
cântare cu sărut,
De mai trăiesc și mâine
în tine eu mă mut.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Psalm

Nimeni nu plămădește iarăși din lut,
nimeni nu ne descântă nisipul.
Nimeni,
Slăvit fii, Nimeni.
De dragul tău
visăm înflorirea Spre tine.
Nimic
eram, suntem, vom fi,
înflorind vom rămâne
trandafirii nimănui.
Cu sufletul în lumină,
cu urma pustie a nisipului în cer,
cu coroana, înroșită
de aprinsul cuvânt ce-l cântăm
deasupra, o! deasupra
spinului.

poezie clasică de
Adăugat de Irina RSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Opera poetica" de Paul Celan este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -43.30- 32.99 lei.
Adina-Cristinela Ghinescu

Nu pot fără Dumnezeu!

Ești Cel ce vede lacrima din suflet...
Atunci când inima suspină în tăcere;
Ești Cel care-nțelege orice urlet,
Atunci când viața îți fură orice plăcere!

Ești Cel care respiră ca și mine,
Și duce mari poveri de pe la toți...
Ești Cel ce-aduce miere la ruine,
nu ne-mpotmolim ca niște tonți...

Ești Cel numit judece popoare.
Dar Tu, nu judeci cu ochi de pământean...
Nu ai prejudecăți otrăvitoare
Și ne iubești neîngrădit după-al tău plan.

În fiecare ceas te strig pe Tine.
Îmi place îmi ești mai mult de Domn...
Și plâng și râd când valurile-s pline,
Și mă ții tare prin credință și în somn!

Și mă iubești când mă răstesc la Tine,
Cânt viața mi-a mai dat încă o rană...
Tu înțelegi poverile străine
Și inima-Ți nu se preface-n stană...

Atât de multă răbdare ai avut...!
Ne îmblânzești leii din fiecare...
Cu Tine Doamne, niciun ceas pierdut,
Ești tot numai sublim și încântare!

Iubesc modulul Tău de Infinit...
Iubesc așa cum Tu iubești pe lume...
Fără prejudecăți și neîngrădit
Și-as scrie desprea asta în albume.

Iubesc că ai macheta vieții șlefuită
Și pentru fiecare ai un rost...
Și chiar și-atunci când mă găsești grăbită,
Îmi amintești de dragoste și post.

M-ai învățat simt cu cel ce simte...
Și mi-ai dat numai daruri... dedor!...
mai avea totuși o rugăminte...
Când trebuie să plec... să nu mai mor!

Și mi-ai șoptit despre răbdarea -i virtute...
Și nu prea mulți o înțeleg pe ea;
Cu mai puțin, de evlavie asculte,
Căci, cine-o are... moartea nu va vedea.

Mă mângâi uneori cu palme grele...
Ești Cel care încearcă răbdarea-n orice dar;
Ești Cel care rupe și leagă zăbrele...
Ești Cel care încearcă inima-n amar.

Ne vrei curați la minte, trup și suflet...
Ne vrei neînfricați și luptători!
Lumină noi să fim toți într-un cuget,
Să dăruim din ce ne-ai dat, fim iar flori!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin șanțuri,
pentru cântecul tău țintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău, pus în lanțuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mânia scrâșnită-n măsele,
ci ca s-aduni chiuind pe tăpșane
o claie de cer și-o căciulă de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Așa, ca să bei libertatea din ciuturi
și-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
și zarzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Așa, ca să-ți pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane,
pe toate ce slobote-ți ies înainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanțuri și funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Și sus, ca lumina din urma furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 11 februarie 2016.
Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Adina-Cristinela Ghinescu

Nu pot fără Dumnezeu!

Ești Cel ce vede lacrima din suflet...
Atunci când inima suspină în tăcere;
Ești Cel care-nțelege orice urlet,
Atunci când viața îți fură orice plăcere!

Ești Cel care respiră ca și mine,
Și duce mari poveri de pe la toți...
Ești Cel ce-aduce miere la ruine,
nu ne-mpotmolim ca niște tonți...

Ești Cel numit judece popoare.
Dar Tu, nu judeci cu ochi de pământean...
Nu ai prejudecăți otrăvitoare
Și ne iubești neîngrădit după-al tău plan.

În fiecare ceas te strig pe Tine.
Îmi place îmi ești mai mult de Domn...
Și plâng și râd când valurile-s pline,
Și mă ții tare prin credință și în somn!

Și mă iubești când mă răstesc la Tine,
Când viața mi-a mai dat încă o rană...
Tu înțelegi poverile străine
Și inima-Ți nu se preface-n stană...

Atât de multă răbdare ai avut...!
Ne îmblânzești leii din fiecare...
Cu Tine Doamne, niciun ceas pierdut,
Ești tot numai sublim și încântare!

Iubesc modulul Tău de Infinit...
Iubesc așa cum Tu iubești pe lume...
Fără prejudecăți și neîngrădit
Și-as scrie desprea asta în albume.

Iubesc că ai macheta vieții șlefuită
Și pentru fiecare ai un rost...
Și chiar și-atunci când mă găsești grăbită,
Îmi amintești de dragoste și post.

M-ai învățat simt cu cel ce simte...
Și mi-ai dat numai daruri... dedor!...
mai avea totuși o rugăminte...
Când trebuie să plec... să nu mai mor!

Și mi-ai șoptit despre răbdare -i virtute...
Și nu prea mulți o înțeleg pe ea;
Cu mai puțin, de evlavie asculte,
Căci, cine-o are... moartea nu va vedea.

Mă mângâi uneori cu palme grele...
Ești Cel care încearcă răbdarea-n orice dar;
Ești Cel care rupe și leagă zăbrele...
Ești Cel care încearcă inima-n amar.

Ne vrei curați la minte, trup și suflet...
Ne vrei neînfricați și luptători!
Lumină noi să fim toți într-un cuget,
Să dăruim din ce ne-ai dat, fim iar flori!


Tuturor celor care iubesc Lumina Divină...

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Înainte să te întâlnesc pe tine, Bella, viața mea era o noapte fără lună. Foarte întunecoasă, dar cu puține stele-puncte de lumină și motivații... Apoi ai traversat cerul meu ca o cometă. Brusc totul a luat foc; exista lumină și frumusețe. Când n-ai mai fost, când cometa a căzut peste orizont, totul s-a făcut negru. Nimic nu se schimbase, dar ochii îmi erau orbiți de lumină. Nu mai puteam văd stelele. Și nu mai exista nicio motivație pentru nimic.

în Lună nouă
Adăugat de AntoniaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Eclipse Collector's Edition" de Stephenie Meyer este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -100.00- 15.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!