Epitaful lui Mateiaş Basarab

Aicea zac eu, Mathei, în cest pământ reace
Pentru ce cu voi, cei vii, nu poci petreace.
Cela ce-am fost oarecând de toţi prea lăudat
Acum zac fără suflet cu lut împresurat.
Numai vă rog, greşitu, tot să mă iertaţi,
Cest mormânt întunecat, pururea să-l cercetaţi.

epitaf de Udrişte Năsturel (1652)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce doreşte cest apus?

Jefuită, se supune,
Contând pe cele promise,
Pe primirea-n Uniune,
C-au semnat cuvinte scrise,

România devastată
De lacomi fără onoare,
Siluită şi forţată
Cetăţenii să-şi omoare,

Să-i alunge, să-i despoaie,
Sau, să-i bage-n puşcărie,
Să-i lase făr' o lescaie,
De-o perfidă cârdăşie,

Iată că se dumireşte
Cå e cum Poetu-a spus:
"Ce-i mână pe ei aicea?
Ce doreşte cest apus?"

poezie de Marius Adrian Porojnicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ma uit la cer

Mă uit la cer şi la pământ:
Frumos e cerul şi pământul,
Dar port în suflet un mormânt,
Şi-ntr-însul, mort, avîntul.

Ah! doarmă dus acel mormînt
Cu imne pline de misteruri...
Prea bun am fost pentru pământ,
Prea rău sunt încă pentru ceruri.

poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi fi pământ

Nu mă-ntreba dacă mă tem
În viaţa asta de ceva
O moarte am şi nu mai mult
De ce să mă mai tem de ea?

Cât timp mai sunt cu tine-aici
De vrei, mă poţi privi de "sus"
Şi mă poţi critica acum
Pentru ce-am scris sau ce am spus

Nu face asta-n ziua când
Eu, înarmată, până-n dinţi
Doar cu nimic din ce-am avut
Voi căuta drum către sfinţi

Am îndrăznit să nu accept
Ce alţii au tot vrut să fiu
Venind, plecam spre nică ieri
Când prea devreme-a fost târziu

Tot ce-am iubit şi am visat
Lăsat-am în al meu cuvânt
Suflet şi trup am fost cândva
Sub pasul tău voi fi pământ...

poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stihuri în stema domniei Ţării Româneşti, neam casei băsărăbească

Ceastă ţeară corbu-ş poartă întru pecetea ei,
fericit acum se-au dat adaos peceţii.
Scut la pieptul corbului cu un semn ca acela,
om den jeţiu şezându-ş toiag laudă acela.
Mare neam băsărăbesc cu aceasta semnează,
că marea acelor isprăvi a toţ să-i vază.

poezie de Udrişte Năsturel (1644)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa din suflet

În lumea asta mare şi fără de-nceput
Ţi-ai fi dorit vreodată să nu te fi născut?!
Ori să fi fost o floare, sau poate chiar un pom,
Însă cu siguranţă să nu fi fost un om.
De câte ori eu asta cu ardoare mi-am dorit
Că-n viaţa asta tristă destul am suferit,
Şi lacrimi multe, amare au curs pe-al meu obraz
Că unul după altul, necaz după necaz,
Îmi poposeau în poartă, bătându-mi să deschid.
Când mi-aduc aminte, îmi vine sa te strig:
O Doamne, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit
Şi m-ai lăsat tu pradă unui nenorocit
Că joc de mine atâta timp el şi-a bătut
Ş-am suferit, o Doamne cât am mai suferit...
Măcar de-ar înţelege cei ce-s în jurul meu
Cu siguranţă Doamne n-ar fi aşa de greu.
Ce viaţă-mpovarată, ce suflet, ce destin
Însă "dincolo" poate sfârşi-se-va'cest chin.

poezie de Mariana Simionescu (30 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măcelarii tinereţilor

Scrijelesc în carne vie
Trei apeluri pentru viaţă.
Cine să le ia în seamă?
Prea era... de dimineaţă.

Dumnezeu e dus cu treabă
Să vegheze alţi pribegi,
Iar acei ce sunt chemaţi
Se încurcă. Printre legi.

N-o găsesc, sau n-au "căderea"
Pentru "vii" să intervină,
Deci aşteaptă, ori să moară,
Ori s-o cate pe lumină.

Trei apeluri disperate
Şi un suflet ce se teme,
Ce imploră îndurare,
Ce scânceşte, urlă, geme.

Ce era în mintea fetei,
Jertfă pe altarul sorţii,
Cum îşi reţinea durerea,
Cum lupta cu gheara morţii?

Schingiuită, maltratată,
Fără drept la vreun cuvânt
Şi cu buzele lipite
E ca frunza dusă-n vânt.

Un nebun la chip ca omul,
Dar cu suflet de catran,
Măcelar mârşav, feroce,
Mai hidos, din an în an,

Măcelar de tinereţe,
Alexandre şi Luize
Şi-a scos colţii şi-a lovit
Când instant, când... pe reprize.

"Bravi oşteni" ce apăraţi
Lumea, dar n-aţi fost în stare
Pe fetiţă s-o salvaţi,
Faceţi, azi, o faptă mare:

Nu-l legaţi, nu-l judecaţi,
Daţi-l triştilor părinţi
Să-l condamne pic cu pic,
Să-l scoată, încet, din minţi.

Daţi-l mamelor de prunci
Care ştiu să se răzbune
Şi la unu-unu-doi
Schingiuit şi-n van să sune.

Toţi ca el, neoameni sluţi,
Ce găsesc în prunci, plăceri,
Să se zbată în genunchi,
În şicane şi dureri.

(Măcelarului cumplit
Deie-i Dumnezeu cel sfânt
Liniştea pe care-o au
Fetele, de sub pământ.
Din mormânt? Din ce mormânt?
Le-a împrăştiat în zare,
Fără lumânări la cap,
Fără drept de-nmormântare.)

poezie de Eugenia Mihu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

4... 3... 2... 1...

(знаменный распев - reloaded)

E început de ev agricol
Iar cest pământ lan de păpuşi
Lucrarea Domnului aşteaptă
Făcută iar prin interpuşi.

Şi-i vin puţin doar pentru morţi
Căci peste vii cereasca mană
Căzut-a prost prin tras la sorţi.

De veghe-n lanuri, de pomană
Sperietori ne ţin de hoţi. Visăm la îngeri dar

Deschise, aripile nu trec prin porţi...

poezie de Mihai Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful meu

Din tot ce-am fost eu pe pământ
Rămas-a umbra din mormânt,
O amintire de-altădat'
Şi-un nume scris pe-un lemn uscat.

Drumeţ ce te-ai oprit din drum,
Chiar dacă azi sunt praf şi scrum,
M-aş bucura să mă cinsteşti
Şi al meu nume să-l citeşti.

poezie de Octavian Cocoş (20 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimă de stea...

Dacă-n cer se va mai naşte un Iisus, oare l-am vrea,
Vom şti oare să-l iubim ca pe-o lacrimă de stea,
Şi vom înţelege oare că doar suntem pe pământ
Ale sale lacrimi tandre de pe cruce şi mormânt.

Vor mai fi în cartea vieţii prinse într-un legământ
Şi iubire şi tristeţe, lacrimi, zâmbete în gând,
Sau va trece ca o boare, peste zare duhul sfânt
Fără să îi lumineze felinare pe pământ.

Va mai trebui o moarte să îndure pentru toţi
Să-nţelegem că iubirea nu e tragere la sorti,
Vom mai şti să mai aprindem felinare pe la porţi
Să mai punem lumânări pentru vii şi pentru morţi.

Vom şti să avem iubire cât în viaţă va mai fi
Şi iubind a lui menire va fi noaptea numai zi
Sau îl vom lăsa pe cruce să plătească pentru noi
Să-i putem face lumina sclavă-a noastrelor nevoi.

Mi-aş dori să nu mai fie iar nevoie de un fiu
Ce în lacrimi să aline sufletul de dor pustiu,
Să mai ştim că din iubire ne-ambrăcat cu har divin
Ne-a dat suflet şi lumină să-nvăţăm să ne iubim.

poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt aici!

Sunt aicea cu voi, dar cu-n pas înainte
Şi cu-n pas înapoi, să vă am lângă mine,
Să mai scriu un poem spre aducere-aminte,
Că mi-e timpul trecut şi cu clipe puţine.

Tot ce-am fost, tot ce-aţi fost, viaţa noastră modestă,
Ca o carte deschisă, la capitol final,
Cu iubirea la zi şi făţiş manifestă,
Ca o hartă străveche fără punct cardinal.

Sunt candori ce-au trecut munţii mei de uitare,
Cu popas la troiţe de speranţe ce-au fost,
Praful lumii îl car pe-ale mele picioare,
Ca pe-o treanţă prea veche, ca pe-un nimb fără rost.

Ochii mei obosiţi la opaiţul vremii
Şi-n eclipse cereşti şi în fulger de ploaie,
Sunt săraci ce imploră cristaline ca premii,
Bieţi bătâni invalizi prea sătui de războaie.

Sunt aicea cu voi, rană arsă de sare,
Să mă vindec de dor, să mă vindec de toate,
Să mă simt important, nu un ins oarecare,
Între cert şi incert doar iubirea răzbate.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anticoronavirus...

Dragi părinţi, copii şi fraţi,
Coronavirus nu-l sfidaţi!
Casele dezinfectaţi,
Mâinile să le spălaţi,
Cugetul să-l curăţaţi,
Credinţa s-o înălţaţi,
Postul binecuvântaţi,
Fiţi uniţi şi depărtaţi,
Lui Dumnezeu vă rugaţi,
Pacea lumii invocaţi,
Preşedinţii fie fraţi,
Înţelepciuni urmaţi,
Corona poate mai are fraţi...
Şi nu-s chiar îndepărtaţi,
Iubiţi-vă mult şi iertaţi,
Raiul să-l reinstalaţi,
Moarte răului pledaţi,
Să trăim necenzuraţi,
Paştele să-l aşteptaţi,
Pământul să-l luminaţi,
Lui Cristos rugi înălţaţi,
Ca să fim din nou iertaţi
Şi cu toţi regeneraţi.

poezie de Valeria Mahok (23 martie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până acum, în istorie de câte ori am avut un Ev Întunecat, a fost temporar şi local. Şi în alte părţi ale lumii, oamenilor le-a mers bine. Şi până la urmă am fost ajutaţi să ieşim din Evul Întunecat. Noi, acum, ne confruntăm cu un posibil Ev Întunecat care să fie global şi permanent. Asta este ceva diferit. Dar odată ce vom realiza mai multe lumi, vom putea face ce dorim, atât timp cât o facem odată într-o singură lume.

citat clasic din Isaac Asimov
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi vrem pământ!

Flămând şi gol, făr-adăpost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Şi m-ai scuipat şi m-ai bătut
Şi câine eu ţi-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legământ
Să-ţi fim toţi câini, loveşte-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
Şi ham de cai, şi jug de boi
Dar vrem pământ!

O coajă de mălai de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci.
Băieţii tu-n război ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
Înjuri ce-avem noi drag şi sfânt:
Nici milă n-ai, nici crezământ!
Flămânzi copiii-n drum ne mor
Şi ne sfârşim de mila lor -
Dar toate le-am trăi uşor
De-ar fi pământ!

De-avem un cimitir în sat
Ni-l faceţi lan, noi, boi în jug.
Şi-n urma lacomului plug
Ies oase şi-i păcat!
Sunt oase dintr-al nostru os:
Dar ce vă pasă! Voi ne-aţi scos
Din case goi, în ger şi-n vânt,
Ne-aţi scos şi morţii din mormânt; -
O, pentru morţi şi-al lor prinos
Noi vrem pământ!

Şi-am vrea şi noi, şi noi să ştim
Că ni-or sta oasele-ntr-un loc,
Că nu-şi vor bate-ai voştri joc
De noi, dacă murim.
Orfani şi cei ce dragi ne sunt
De-ar vrea să plângă pe-un mormânt,
Ei n-or şti-n care şanţ zăcem,
Căci nici pentr-un mormânt n-avem
Pământ - şi noi creştini suntem!
Şi vrem pământ!

N-avem nici vreme de-nchinat.
Căci vremea ni-e în mâni la voi;
Avem un suflet încă-n noi
Şi parcă l-aţi uitat!
Aţi pus cu toţii jurământ
Să n-avem drepturi şi cuvânt;
Bătăi şi chinuri, când ţipăm,
Obezi şi lanţ când ne mişcăm,
Şi plumb când istoviţi strigăm
Că vrem pământ!

Voi ce-aveţi îngropat aici?
Voi grâu? Dar noi strămoşi şi taţi
Noi mame şi surori şi fraţi!
În lături, venetici!
Pământul nostru-i scump şi sfânt,
Că el ni-e leagăn şi mormânt;
Cu sânge cald l-am apărat,
Şi câte ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am vărsat -
Noi vrem pământ!

N-avem puteri şi chip de-acum
Să mai trăim cerşind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpâni luaţi din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa
Nici în mormânt!

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hristos din Nazaret

Ca Isus Hristos Mesia
N-a fost nimeni pe pământ
El ne este bucuria
Al vieţii Viu Cuvânt

Ca Hristos din Nazaret
Nimenea nu a mai fost
Al Vieţii Sfânt Profet
Ne-a dat viaţă ne-a dat rost

Ca Isus Pâinea Vieţii
Nimenea n-a mai vorbit
Sfătuind mereu drumeţii
Cum Tatăl a poruncit

Precum Isus şi Mesia
Nimenea nu a trăit
Punând omu-n sfinţenia
Şi la locul rânduit

N-a fost nimeni pe pământ
Aici viaţa s-o descrie
Ca al Vieţii Sfânt Cuvânt
Venit chiar din veşnicie

Nimenea nu a vorbit
Despre Tatăl — de credinţă
Ca Isus cel răstignit
Ce dă aicea biruinţă

Numai El ni-e adăpost
Stâncă tare în furtună
El dă vieţii nostre rost
Şi la Sine ne adună

Ca Isus din Galileea
Nimenea n-a vindecat
Numai El e astăzi cheia
Şi salvarea de păcat

Căci Isus doar ne oferă
Iertare şi biruinţă
A vieţii sfinte sferă
Şi iertarea prin credinţă

De Tatăl cel Prea Înalt
Numai Isus a fost uns
Şi viaţă El ne-a dat
Într-un chip viu şi ascuns

Doar Isus e Adevărul
Şi Viaţa pe pământ
El deţine-n veci misterul
Şi viaţa prin Cuvânt

În lumina mântuirii
Numai El şi azi ne-mbracă
El e soarele iubirii
Şi de fire viaţa seacă

Numai El ne ocroteşte
Ca o stâncă-n Israel
Viaţa El ne-o dăruieşte
Al vieţii sfinte ţel

Nimeni nu ne-ntinde mâna
Ca Isus cel răstrignit
Ne sprijină-ntodeauna
În harul Lui înmiit

În Hristos doar ni s-a dat
Tot ce-i bun frumos şi sfânt
Adevărul cel curat
Şi al vieţii vii Cuvânt

Numai El este lumina
Viaţa sfântă-n veşnicie
Ce ne-ndrumă-ntodeauna
Un izvor sfânt să ne fie

Numai El ne e menire
Uşa vieţii şi Păstorul
El ne-mbracă-n fericire
Şi ne ia în mână dorul

Doar Hristos azi ne arată
Şi lumina şi-ndurarea
Viaţa sfântă fără pată
Să avem cu toţi salvarea

Nu-i lumină nu-i viaţă
Fără Isus pe pământ
Numai El şi azi ne-nvaţă
Al vieţii sfânt Cuvânt

El e Uşa şi menirea
Omului de pe pământ
Şi prin El găsim iubirea
De la Tatăl nostru Sfânt

Căci Isus e Creatorul
Al luminii şi-al vieţii
El ne stâmpără azi dorul
Din grădina dimineţii

Munţii marea şi chiar mersul
Numai El le-a întocmit
Şi în palme Universul
El numai l-a potrivit

Şi toate au fost create
Prin Isus — Cuvântul viu
Sus pe boltă aşezate
Că-s al Lui eu azi să ştiu

Chiar şi vântului i-a dat
Legi şi norme-n conduită
Şi-nspre noi s-a aplecat
S-avem viaţa azi sfinţită

În Isus azi ni se cere
Sfinţenia biruinţa
El fiindu-ne avere
Noi să moştenim credinţa

Domnu-i totul pentru noi
Sfinţenie şi viaţă
El ne scapă din nevoi
Şi-nspre Sine ne înalţă

Glorie în veci să-i fie
Lui Isus ce ne-a creat
Să-i cântăm în veşnicie
Fie pururi lăudat
18 mai 2018 cluj

poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate...

Poate nu eşti un falnic împărat
Poate nu eşti un filozof de marcă,
Dar dacă tu nu ai fi existat
Azi lumea ar fi fost mult mai săracă.

Poate nu eşti o mare cântăreaţă
Poate nu eşti model şi nici artistă
Dar fără râsul tău de dimineaţă
Azi lumea ar fi fost cu mult mai tristă.

Poate nu sunteţi buni şi plini de-avânt
Poate că-n suflet nu aveţi tărie
Dar fără voi aicea pe Pământ
Azi lumea ar fi fost mult mai pustie.

poezie de Octavian Cocoş (5 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire din iubire (Şi tot ce-am vrut a fost...)

Şi tot ce-am vrut a fost numai iubire...
Să mă topesc în braţe ce ard nemărginit,
Am fost avută-n loc de o dezamăgire,
Visând numai la soare, primit-am asfinţit.

Şi tot ce-am vrut a fost numai lumină...
Să zbor spre cer cu aripi luminând,
Însă, călătoria mea salină,
M-a obosit şi am căzut oftând.

Şi tot ce-am vrut a fost să fii ca mine...
Să mă iubeşti... să simţi şi să-ţi doreşti,
Să urci în dragoste munţii şi coline,
Să fii ce-am vrut şi să mă împlineşti.

Uitând de dăruire şi splendoare,
Tu ai uitat să mă iubeşti... încet...
Ai ignorat şi inima ce moare,
Şi ruga lăcrimându-mi în verset.

Nu tot ce simţi te-aruncă în iubire...
Nu tot ce crezi înseamnă ce tu simţi!
Priveşte-n tine înspre regăsire,
Iubeşte prin fapte să alinţi...

Şi tot ce-am vrut a fost numai iubire...
Să mă desprind de norii pământeşti,
Şi-am tot avut visare în trăire,
De m-am rănit... iar tu-ai rămas ce eşti!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iad şi rai

Ai fost lăsat o viaţă pe-un petec de pământ
Să-ţi faci pe el o casă şi mai apoi, mormânt.
Puterea cea divină un chip ţi-a dăruit
Şi-o moarte care-n umbră, mereu te-a însoţit.

Luptându-te cu vântul cel aprig şi viclean
Ai străbătut secunde şi ore, an de an
Strivind sub paşi o piatră care n-avea vreun rost
Dar n-ai gândit că poate şi ea suflet a fost.

Ştiai că sus e raiul şi vor pleca spre el
Acei care-aveau mărul, dar n-au muşcat din el
Ai mai sperat că totuşi iertare-avea să vie
De parcă toţi am fost doar sfinţi de meserie.

Născut dintr-o culoare prea bine definită
Rămas-ai doar o umbră în veac încremenită
Şi să nu-mi spui tu mie că-i fals al meu cuvânt
O fi raiul în ceruri, dar iadu-i pe pământ!

poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Na-ş vrea să stau nepăsător

Na-ş vrea să stau nepăsător
Să văd in jurul meu cum mor
Atâţia oameni ce nu vor
Să iasă din păcat.

Ei se complac in acest fel
Şi nu doresc schimbare-n ei
Nu cred că este ceva sfânt
Dincolo de a lor mormânt.

Şi fac în viaţa tot ce vor
Sunt prinşi în păcatele lor
Nu cred c-o şansa li sa dat
Să fie iertaţi de-a lor păcat.

Te rog acum pentru omenire
Trimitele Doamne trezire
Din cerul Tău cel minunat
Şi scapa-i Doamne de păcat.

Îndreapta inimi noi spre Tine
În care Doamne fă trezire
Trezeşte de pe acest pământ
Să nu ajungă aşa-n mormânt.

Să fie Doamne dezbrăcaţi
Cei cu păcate îmbrăcaţi
Să-i poţi ierta prin mila Ta
Să vadă şi ei Slava Ta.

Şi să se poata bucura
Când la cer îi vei lua
Să vadă că după mormânt
Este viaţă-n cerul Sfant.
AMIN

poezie de Elena Fărăgău (2009)
Adăugat de Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urât mirositor...

Se simte-n aer dacă vreţi
Miros de clismă şi bureţi
Miros de ape ce-s stătute
De dive zis... contrafăcute...

De iarbă putredă, respect,
Nu înţeleg cest dialect
Poate sunt eu rămas în urmă
Ori n-am, scuzaţi, spirit de turmă...

Mă simt, mă rog, neputincios
Cu termenul... suspicios
O fi vreo lovitură,-n fine
Dar mie nu-mi miroase-a bine...

Mai am aici să fac remarcă
De mult prea mult, dar parcă, parcă
Mă simt luat peste picior
Şi ce urât... mirositor...

N-aş vrea, vă rog, ca să insist
Dar nu mai pot, nu mai rezist!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pleci

Admite! Pentr-o clipă, m-ai iubit;
Păcat că numai pentr-o clipă!
De dragoste, nu faci risipă,
Dar tu, trufaş, prea nu te-ai străduit!

Sau, pentru tine, era prea târziu,
S-aprinzi scânteia de mult stinsă,
Dar eu n-am stofă de învinsă,
Şi-am insistat, căci muză-am vrut să-ţi fiu!

Nu pleci, eşti o romanţă fără sunet,
N-a fost să fie o iubire,
Acum rămâi o amintire,
Un neclintit tablou la mine-n suflet!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!