Poezii despre doică, pagina 2
Orbirea
Băiatul cu scame citea doar romane, băiatul cu plete plimba Margarete,
În India, China se caută chinina, Mong Tze și cu Me-Ze nu niște teze,
Gestul lui Kien aduce a chin, dar unde-i orbirea, barbara cu lira?
La nerozie răspunzi cu-o chirie, cârpa de praf recită gângav,
O menajeră înseamnă o eră, limbi mar de foc cuprind un bârlog,
În care iernează un urs cu gălbează, plimbarea cu taina te costă doar haina,
Iar Tania dorește ținutul Orania, Confucius nu știe ce scrie și Lucius,
De unde luași talentul de-apaș? Din scoică, din doică, te-mbeți într-o troică.
Nimic nu se schimbă, orbirea ne plimbă.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plimbare
- poezii despre vestimentație
- poezii despre urși
- poezii despre talent
- poezii despre schimbare
- poezii despre păr
- poezii despre foc
- poezii despre dorințe
- poezii despre chirie
Cântarea lui Nicole
(cu bucurie, să fie!)
La Histria se-ncinge iarăși piatra
de cum începe luna mai să fie
arcadele de vis și poezie
precum zici tu-n cântarea lui Nicole
pe care-o faci ocol de Curte Veche
plină de ochi de vie-ntr-o ureche
purtând cercel de scoică
de la doică
doinind și-nmugurind butucul
pe care cântă mierla
și cuibărește cucul
"Sâmburi de adevăr
eu - măr căzut departe de copac,
rostogolit spre zidul ce se-nalță
când lacrimile Anei în sâmburi
[...] Citește tot
poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre muzică
- poezii despre verde
- poezii despre urechi
- poezii despre timp
- poezii despre poezie
- poezii despre ploaie
- poezii despre mere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Eu vin din lumea lui foaie-verde
Eu vin din lumea lui foaie-verde
De unde dorul este pribeag,
Unde dragostea ni se pierde
În tot ce-i frumos și ni-i drag.
Eu vin din lumea lui Făt-Frumos,
Unde totul este iubire,
Cânt doina pe fluier de os
Și caut calea spre fericire.
Eu sunt făcut din lutul barbar
Țara o doică cu sânul plin,
De la ea am supt lapte cu har,
Dar și mierea și vinul pelin.
Îmi pare c-aud depărtările cum
Plutesc pe aripi de dulce mătase,
Pe toate-aș vrea să le-adun
Din rune trecute, din vise și oase.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 decembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre țări, poezii despre vin, poezii despre mâini, poezii despre miere, poezii despre lut, poezii despre lactate sau poezii despre frumusețe
Regele Liră
Trece ziua precum fumul,
Iernile Sumbul, hordunul,
Ierburile sun tăiate,
Fete electrocutate,
Din suspine și din jale
azi tomata e mai moale,
se lipește os de pele,
ca surcica de surcele,
că cum face pelicanul,
scrie cronici cu pumnalul
și ca corbul cel de noapte
bea coneac cu boabe coapte,
ca o vrabie să face,
ba mai mic pentru potroace,
cine-și face zid de pace
tot păzește poloboace,
cântă ce cumplită-i viața,
o măsori numai cu ața,
i-ha-ha, pri-hi-hu,
tu zici ba, eu zic nu,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iarnă, poezii despre vrăbii, poezii despre tinerețe, poezii despre spaimă, poezii despre seducție, poezii despre prezent sau poezii despre pace
Ion Prostul
Era pe vremea când purtau
Cucoanele niște turnuri
Și-un malacof piramidal
Și multe alte... umpluturi,
Ion Ciortei, un țopârlan,
Un românaș de viță veche,
Purtând suman, purtând ițari
Și-o țurcănească pe ureche,
A fost luat la militari...
Da'n loc să dea de greu și el,
Ion ajunse vistavoi
La domnu' colonel.
Băiat voinic, făcea de toate,
Era grăjdar, spălătoreasă,
Și vizitiu, și bucătar,
Și sofragiu, și fată-n casă,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre armată, poezii despre prostie, poezii despre noapte, poezii despre naștere, poezii despre moașe sau poezii despre gânduri
Tabla de Smarald
Este adevărat, de la sine înțeles și fără nicio îndoială.
Ce e deasupra este la fel cu ceea ce este dedesupt; iar ce este dedesupt e la fel cu ce este deasupra, pentru a împlini, astfel, miracolul întregului.
Și după cum toate provin din Unul, toate lucrurile au fost create de acest Unic, prin reflectare.
Soarele îi este tată, luna îi este mamă, vântul l-a purtat în pântec, pământul îi este doică.
Este părintele întregii minuni a lumii.
Puterea sa este desăvârșită dacă preschimbat în pământ.
Separă pământul de foc, subtilul de grosier, cu băgare de seamă și cu judecată.
Urcă de la pământ la cer și apoi coboară din nou pe pământ și strânge laolaltă puterile lucrurilor superioare și ale celor inferioare. Astfel dobândi-vei slavă întregii lumi, iar întunericul se va depărta de la tine.
Este puterea puterilor, căci biruie asupra tuturor lucrurilor subtile și le pătrunde pe cele solide.
Astfel a fost creată mica lume, după modelul celei mari. Din aceasta și în acest fel se fac minunate realizări.
Iată pentru ce sunt numit Hermes Tri-smegistus, având cele trei părți ale esenței lumii întregi.
Ceea ce am avut a spune despre lucrarea Soarelui este complet.
poezie de Hermes Trismegistul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre întuneric, poezii despre vânt, poezii despre tată, poezii despre prudență, poezii despre perfecțiune sau poezii despre mamă
Țară în ipostaze
Dragostea de pământ de țară rămâne o pururea ascunsă,
Nesimptomatică, cum codul de-un virus înglobat în genă,
Un saprofit ce-ți ține hang cât simbioza-i nepătrunsă
Și-un neștiut, ori cunoscut, pretinde loc... o alergenă.
Se poate rupe doar liant, când pasul calcă în afară
Și duce trup pe alt tărâm, mințind pe minte că-i la fel,
Iar mintea-și spune că-i doar tren, ce s-a oprit în altă gară,
Poate o haltă, o escală, cum pușca în pace... pe-un rastel.
E-un dedesubt dogoritor, cum magma sufletului, caldă,
Ce poate plânge în ochi de lavă când s-a strâns, doar insurmontabil
Și, vrea să curgă, să atingă marea, iubirea ce i-e scaldă,
Să-și răcorească mădulare de-atât visat... în sol instabil.
E loc și mamei adoptive, ce primitoare crește pui,
De-i mic, ori mare și-l adoptă și-i face leagăn, fără lanț,
Doar să se avânte, că-i o doică ce alăptează orișicui
Și-și pune cald sân la bătaie și pat, culcuș... în loc de șanț.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre creștere, poezii despre trup și suflet, poezii despre trenuri, poezii despre sânge sau poezii despre plâns
Tinerețe
Să fii tânăr, e a nu ști că este o vârstă, ce trece cum cea ce o vezi la părinți,
ce-i crezi nemurire, mereu neschimbați... cuvinte de dor, drag, pe obraji lăcrimați,
bucatele în gust te așteptând toate întinse
și camera veșnic la fel de curată, cu cearceafuri și, perne în parfum, neatinse,
conclav de mătuși, veri, de unchii chemați,
când vii să-i revezi, puri... cu gânduri de sfinți.
A fi tânăr, nu-i doar o casă, natal, e pielea cu luciul de proaspete arome
și, pieptul o dană ce așteptă vapoare încărcate cu vise, ce zilnic descarci...
când orice nu doare, că trece, trecut e-un prezent viitor mai idilic,
când cartea e efort câteodată, nu-i timp și scrisul îți pare a fi un chirilic,
căci gândul e aiurea la chip de-o icoană ce-n inimă încarci,
iar țeluri, de ai, nu-s mereu cele vrute de cei ce-ai în preajmă... sunt vii, policrome.
Tinerețea, e-o pală de simțuri, fiori ca briza de mare ce-ncrustă amintiri,
ce nu se despart, cum nisipul de plajă, rămân ca un sunet de val într-o scoică,
ce nu se deschide să nu-și piardă perlă... e-un pururea vrut, o mărgea pe șirag
sclipind de-un frumos ce refuzi uneori, dar toți te iubesc, le ești tânărul drag,
iubit de bunici, de părinți, de prieteni, de fete, femei, de băieți, de natura... o doică
ce-ți mângâie părul, tuleiele-n barbă și ochi ți se scaldă în ferici licăriri...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre viitor, poezii despre vară sau poezii despre trecut
Cântul XXI
Dar setea naturală-n noi, aceea
ce nu ți-o curmi decât cu apa care
la puț ceru-o lui Hristos femeia,
m-ardea, făcând, pe-așa de grea cărare,
trudită după domn să-mi pară duca,
și mil-aveam de justa răzbunare.
Și-atunci, pecum de Crist ne scrie Luca,
cum el, de-abia ce din mormânt ieși,
la doi pe cale-și arătă năluca,
în urma noastr-un suflet se ivi,
privind la gloata care-ntinsă zace,
și-abia-l văzurăm numai când rosti,
zicând: "O, frați, s-aveți din ceruri pace!"
Grăbiți noi ne-am întors și-un semn Virgiliu
făcu precum așa se cade-a-l face
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre tăcere, poezii despre nuntă, poezii despre creștinism, poezii despre îngeri, poezii despre știri, poezii despre școală sau poezii despre zăpadă
Articole culturale referitoare la doică
- „Cufărul zburător” de Hans Christian Andersen
- Surse folclorice în romanul „Domnișoara Christina” de Mircea Eliade