doică

Biata doică

Rotindu-se, planeta
ne duce zile şi nopţi în braţe,
o doică iubitoare care face
greşeli înfricoşătoare. Suntem loviţi de vulcani,
tornade, cutremure.

Ruşinată, ea ne oferă buchete de flori
şi răzoare cu cântece de păsărele,
şi apusurile lui Turner.

Biata doică, doar atâta ştie...
Ea, chiar dacă s-ar opri, legănând landoul
într-un părculeţ din spaţiu
şi conversând cu alte doici,
despre ce-ar putea sporovăi?

... despre crizele de nervi ale plodurilor
şi singurătatea de-a fi o doică
al cărui unic copil, draga ei Lună,
se află la mii de mile distanţă?

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un copil al mării

Iubitul copilei Marjory
A avut o oră de viaţă plină ochi;
Acum bătrâna doică, marea, care cu alge îl împodobi,
Îl leagănă şi îi cântă de nani-nani şi deochi.
Fetiţa copilei Marjory
Are-n sânge, să-i pulseze fără încetare,
Soarele strălucitor de miazăzi
Şi, de neînvins, voioasa mare.

poezie de Bliss Carman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulgi îndoiţi

Fulgi îndoiţi pentru străzi drepte
Fulgi rupţi din sân de doică
Fulgi cu trepte ce fug
în sugrumata scoică
de unde până când
de când până la degerare
stătea în frig cu paltonul scrobit
golit de ninsoare.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar curg vise...

Iar curg vise, nu-n pustie,
Ne scăldăm în poezie.

Ne uscăm în amintiri,
Găsind rosturi, potriviri.

Semăn perlele-n scoică
Să te simţi maică şi doică,

Eu mă simt stâlpul de casă,
Vreau să urc zarea mănoasă

Să găsesc izvoarele
Un' se scaldă soarele,

Unde curcubeie noi
Visele urcă în doi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele ce se lăfăie

în bucuria viermilor binevoitori,
pe a căror slobodă
îndestulare
tropăie armăsarii
dorinţelor putrede.
Cele ce de la edenica
doică a fărădelegii
moştenit-au parfumul stihinic
al îngenuncherii.
Cele ce toarnă must de
scadenţe greţoase
în cupa de răsfăţ înveşnicitor
a morţii...
Cele ce cu ifose trufaşe
desferecă chilia
sinelui îmbălsămat
cu întuneric dogmatic.
Cele ce cu suspine rumenite
de miere nebună
sfâşie rărunchii nopţilor

[...] Citeşte tot

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământesc

Dacă aş fi fost sortit
Să stau întins în poala zeilor,
Aş fi fost hrănit de o doică divină
Cu laptele sfânt al norilor.

Aş fi fost zeul refluxului sau grădinii,
Strajă mormintelor sau porumbului,
Dar eu sunt un om şi nu am nevoie de nemurire:
O soartă divină m-ar înspăimânta.

Sunt fericit că nimeni nu mi-a încremenit buzele într-un surâs,
Departe de sarea şi veninul pământului.
Deci pleacă, vioară a Olimpului,
Nu am nevoie de cântecul tău.

poezie de Arseny Tarkovsky, traducere de Necula Florin Dănuţ
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mica îmblânzitoare

Luizei, la vârsta de 5 anişori

Printre urşi din pluş crescuşi
Tu, dresoare mică
Şi de-aceea nu avuşi
De ei pic de frică.

Avuşi badyguarzi din pluş
Lei şi căţeluşi
Şi-un pisoi smolit în tuş
Confident avuşi.

O iediţă cu fustiţă
Ţi-a fost ca şi-o doică
Doi căluţi şi-o măgăriţă
Înhămaţi la troică

Şi... de-atunci prin nea de vată
Printre fuioare de fum
Văd mereu aceeaşi fată

[...] Citeşte tot

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O bulă de perlant

Se-adună râu de-aluviuni în estuar
Şi de-un picior se şchioapătă o scoică
Orbită de nisipu-n mâlul planetar...
Se trage-n carapace ca-ntre sâni o doică.

Îşi avalează sarea mărilor ajunse,
Se ascunde de prea multă lumină
Ce-o mistuie-n ea însăşi valve nepătrunse;
Un glob pe-un fir de praf în sidefare fină.

Se apără cu ce-i mai bun în sine
Timp lung, nu-şi pune cap pe pernă
De parc-ar şti că doar un şnur o ţine
Şi moare într-o zi ucisă pentr-o perlă...

O viaţă-n nevăzut, cum cânt de-o neagră mierlă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul doinei româneşti

Doina-i columnă a golgotei milenare
Ridicată pe ogorul nostru strămoşesc,
Ni-i sân de doică şi cântec de-alinare
Ce ţine-n vieţuire neamul românesc.

Pentru sufletul sângerând de-alienare
Când durerile cu doruri se-mpletesc,
Doina-i columnă a golgotei milenare
Ridicată pe ogorul nostru strămoşesc.

Aducând cu sine-o picătură de-ndurare
Când ecourile oftatului se prelungesc,
Dintr-un instinct primar de conservare,
Prin doină, rănile din suflet se-ostoiesc.

Doina-i columnă a golgotei milenare...

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remember

Străpung în miez de noapte
vraja visului Etern,
găsesc pruncul înfăşat
născut de mamă în Infern.

Mă urc pe scara timpului trecut
deschid fereastra Luminii,
ascult o doică fredonând
un cântec vechi al iubirii.

Văd lumânări aprinse pe morminte,
ce împrăştie mirosul de tămâie,
umbrele morţilor apar pe pământ,
o altă eră vrea să fie.

Doresc să apară mai repede zorii
şi caldele raze de soare,
mă alint cu rând pe rând
dispar imensele felinare.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!