afine

Purple thought

mă trezesc cu visul agăţat în realitate
mă întorc în contemplaţie
acolo totul era haotic, carnal şi extravagant
tu nu purtai timpul pe umeri
aşa cum eu nu mă purtam cum se cuvine
erai aşa cum eu ştiam că suntem
îmbrăţişaţi şi noi – "amân-goi "
miroseai a mosc şi a dulceaţă de afine crude
saxofonul spărgea clima umedă de afară
mă întindeam lângă tine
la fel cum se întinde ploaia pe asflat
eram unul şi nulă era scânteia dintre noi
când aburi mov plecau spre lume
picurai în mine viaţa de pe Marte
Rapsodie
era firesc de nebunesc să aburim
clima asta purpurie
din realitatea agăţată-n visul meu
cu tine, beyond the time
......

[...] Citeşte tot

poezie de Andreea Moldovan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leagă, Doamne

Leagă, Doamne, vântu-n iesle
şi mă-ncuie-ntr-o copită
cu cinci maici de crânguri murge
şi cu jar trosnind sub plită;
Doamne, de-un potop frumos
cu doi miei de câmp de mure
leagă ochii mei să-ndure
dorul ei de vin lutos

Leagă-mă de mine, Doamne
cu tăciune stins pe râuri
cum şi ea pe greabăn frâuri
mi-a tot pus din colţ de ochi
şi mi-a răsucit prin oase
verzi spărturi de lemne coapte
şi-mi tot rupe şi-mi tot coase
ploi de ea prin mâl de nopţi.

Leagă-mă ca pe o toamnă
de un stâlp de mânăstire

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Camelia Radulian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arbust

Mi-am creat singur standard de înălţime... de arbust,
Suficient de stufos să mă pot şi ascunde, un "terre a terre",
Să nu risc defrişări, s-ajung mobilă cu mult lustru, lemn de foc ster...
Îndeajuns, la nevoie tocat, să mă torn în peleţii de-un bust.

Mi-am amestecat, însă, din naivitate, boabele-fructe, culori;
Sunt cătina ce înţeapă, dar şi coacăze, zmeură, mure, afine
Şi câte şi mai câte, cam toate cu spini, înţepăturile fine...
Dar de natură de sălbatic, un pic acrişor, bun la dulce licori.

N-am nimica din falnic, nu mă întrec să fiu primul sub soare,
Mă acopăr de vânturi, sunt globul de ramuri fragile...
De pus pe la garduri de pază, încâlcit precum limbile abile
Să astupe din găuri, de goluri lăsate de parii, ţăruşii, ori stâlpul... Ce pare!?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baladă vrăjită pe un stâlp înflorit

Leagă, Doamne, vântu-n iesle
şi mă-ncuie-ntr-o copită
cu cinci maici de crânguri murge
şi cu jar trosnind sub plită;

Doamne, de-un potop frumos,
cu doi miei de câmp de mure,
leagă ochii mei să-ndure
dorul ei de vin lutos.

Leagă-mă de mine, Doamne,
cu tăciune stins pe râuri,
cum şi ea, pe greabăn frâuri
mi-a tot pus din colţ de ochi

şi mi-a răsucit prin oase
verzi spărturi de lemne coapte
şi-mi tot rupe, şi-mi tot coase
ploi de ea prin mâl de nopţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumini şi nelumini

Nu ştiu dacă trebuie să mai spunem ceva
poate ar trebui să tăcem ani infiniţi începând de astăzi
infinitul, ştii. încape şi într-o ghindă.
Molecular
şi mai
jos
de atom
În raţii multiple.
Apoi, cum să nu-l ţină în apa în care mă joc acum cu picioarele, nepăsătoare şi liberă
infinituri sunt peste tot, îmi spui tu
şi al tău este foarte frumos şi adânc sub un ochi de demult care încă priveşte
dintr-o religie veche
probabil acel ochi să mă păzească şi pe mine - îţi zic
şi mă întorc fericită în mare, să mă joc din nou, cu picioarele obosite în ea.

E o mare frumoasă,
bate soarele cu mâinile lui pline de afini şi de afine în ea.
Şi nimic nu
pare să mă doară mai tare văzându-mă de jos sau de sus
odată cu păsările care trec pe deasupra ca nişte evantaie

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ochii tăi...

În ochii tăi văd luminând
o stare paşnică şi-un gând
care străbate pân' la mine
dealuri cu văi şi ape line.
Se-volbură cânt prin păduri
şi luncile-s pline de nuri,
cu fructe sufletu-mi hrănesc
şi sentimente ce nutresc
afine, coacăze şi mure,
taină stârnită în pădure,
e tot ce-ţi ofeream: iubire,
rămasă-acum drept amintire,
tu nu mai vii, te-ai săturat,
pe mine m-ai abandonat
că ţi-ai găsit alt vinovat!
Nu încerca să mai păstrezi
himerele pe care crezi
că le vei folosi în viaţă,
blânde, slugarnice, povaţă,
venin, teribilism, dulceaţă,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Estul extrem, Vestul extrem ( poem-vis istoric )

La o altitudine de 12 000 de metri
la 870 de mile pe oră
cu vânt din faţă de 40 km/h
în patru ore depăşesc podul de gheaţă,
lacurile albe, pădurile,
tundra
acolo
unde şi ei au traversat
de-a lungul miilor de ani
acum cam douăzeci şi şase de mii ani
( în era glaciaţiei Würm )
bărbaţi
femei
copii mici
femei bătrâne, bărbaţi
care au descoperit lumea nouă
Primăvara
când piciorul cocoşului înflorea
şi când tufişurile erau pline cu afine
ei reluau expediţiile lor în direcţia

[...] Citeşte tot

poezie de J.M.G. Le Clezio, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ileana

1.
Pesemne, stele am visat,
– Pe-un cer, din timpuri grele,
La tini' pe trup s-au arătat
Tulpini prea vechi de stele.

2.
Şi, poate, vremuri de-început
Spre spaţii să te cheme
Şi ai scăpa, din azimut
Spre-întâile lor gheme.

3.
Care sunt stele ce se nasc,
De mult, se scrie vreme,
Şi poate, încă, stele pasc
Lumini ce cresc, devreme.

4.
Din apă, este dorul meu,

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nihil Sine Deo

Vin pe furiş în primăvara vieţii tale,
Să-i fac cadou, o rază de culoare şi splendoare,
Nu îmi doresc putere, faimă, ori bogăţie...
Lumea ar fi mai bună, doar Bunul Dumnezeu să le deţie.

Dumnezeul iubirii veşnice este lumina conştiinţei noastre,
Să Îl conştientizaţi trebuie să vă uitaţi în sufletele voastre.
Visele albastre şi senine îs blânde ca de vară,
Culoare ca nestemata de opal, tot sufletul îl spală.

Aduc comori culese dintre astre,
Lumea ca să se bucure de nopţile albastre,
Pe toata lumea aş vrea s-o fac ferice,
Oamenii niciodată ca să nu se oftice.

Femeia-i dulce de-ţi vine să-i dai Luna,
S-o cucereşti e imperativ să îi araţi şi să-i explici natura şi scriptura.
Frenetic zboară fluturi coloraţi şi albi prin iarbă,
Nunta de vis, nimeni în veac să nu le-o şteargă.

[...] Citeşte tot

poezie de Cînepă Ştefan (1 martie 2021)
Adăugat de Cînepă Ştefan
Comentează! | Votează! | Copiază!