Toate rezultatele despre +inima +nu +este +o +fata +de +masa, pagina 2
Ultimul erou
L-am așezat la locul de odihnă cu blândețe;
Am întors fața către țară-n incendiul asfințitului de jar;
Și am gândit tăcuți, în sinea noastră, cu tristețe
Toată povestea țărânii este spusă iar.
Un cuvânt frumos de despărțire-a fost rostit:
O inimă mare cât a celor din trecutul eroic, legendar,
A trecut dincolo; apoi vorbitorul a pierdut firul, copleșit
Sau toată povestea țărânii a fost spusă iar.
Praful atârna deasupra drumurilor spălăcite ca o ceață
Vertiginos incendiată de aurul asfințitului de jar,
O amintire amară a fluturat pe fiecare față
Și toată povestea țărânii a fost spusă iar.
***George William Russel, 1867-1935, care publica sub pseudonimul AE, a scris acest poem în timpul Primului Război Mondial, când ideea eroismului tradițional a fost amar contestată de războiul purtat cu mijloacele industriei moderne și cu masacrele în masă.
poezie de George William Russell, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre eroism
- poezii despre trecut
- poezii despre război
- poezii despre incendii
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre tradiții
- poezii despre timp
- poezii despre poezie
Viața poate fi doar respirată
Mă-ntreb de viața e un laitmotiv
când mă trezesc zâmbind fără motiv
și navighez în trecut fără respirație
lipsită fiind de inspirație.
Observ primele schimbări fără patimi,
doar uneori cu ochii brăzdați de lacrimi...
În fața primelor transformări evidente,
ochii se predau privind noul portret
și gândurile în labirituri se pierd.
Se scurg anii cu iuțeală,
aș vrea să-i opresc dar reflectez
și până la urmă cedez.
Trec chiar și zilele întunecate,
printre râuri limpezi și zbuciumate
pecetea-nsângerată o lasă,
inima se reanimează, sufletul se clatină.
Câteodată viața-i ipocrită,
la masa verde joacă, nicicând adormită,
destinul pentru fiecare scrie,
ironică așteaptă reacțiile nostre,
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre întuneric, poezii despre zile, poezii despre viață, poezii despre verde, poezii despre toleranță, poezii despre suflet sau poezii despre somn
Inimă de părinte
Precum este mama, nime-n lume nu e!
Sau precum e tata! Doamne, dă-le lor
O cărare lină, nu poteci să suie
Iar in ochi, lumină, nu lacrimi de dor!
Își ascund povara așteptării terne
De-i întrebi ce-i doare, spun că n-au nimic;
N-or să-ți pomenească bolile eterne
Sau de ce-a zis vraciul:... că mai au un pic.
Uneori se ceartă, dar cu gingășie,
Că s-a-nchis portița prea de timpuriu.
Ochii li-s în lacrimi! Ora-i prea târzie
Să le vină fata, să le-apar-un fiu.
Des mai lăcrimează! Sufletul lor știe
Că de-acum sunt singuri! C-or muri de dor!
Casa, plin-odată, azi, este pustie.
Le-au plecat copiii; au căsuța lor!
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre moarte, poezii despre vinovăție, poezii despre tată, poezii despre singurătate, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre râs
Scrisoarea
Îmi scrii că cerul s-a întunecat, iar cocorii nu mai zboară, se îneacă asfințitul în gurile văzduhului, te văd grăbită să treci cu spatele prin viață. nu ești prezentă orei?
Sunt eu pentru tine un câine de pripas, să umblu cu fularul atârnat de gât ca un lanț ce l-ar ține pe sârmă într-o gospodărie? Eu nu-mi pierd timpul cu amintiri doar scriu iritat de nostalgia ta care mă muscă.
Tăcerea ta este semn de neputință, liricul se deapănă la focul iubirii când rupi buzele să te lipești la inima revărsată în noapte, te îmbrățișează și apoi se ascunde în clipă, sfarmă legende.
Îți voi construi o lume cu mesteceni și cetăți în fața necunoscutului să-mi apăr cuvintele pe care acum le vărs într-o desagă pe care o porți peste tot să aduni poveștile altora fără să crezi că orice suflare cerne taine de nepătruns, poate atunci vei tinde spre latura infinitului să adormi vigilenta raționalului.
Singure doar cuvintele te vor îmbogăți să-ți cosi cămașă înflorită din taina cerului. Nu-mi spune că doare, lumina nu doare tăcerea este cea care rănește. Puneți scutul să te aperi de furtună și intrigă.
Astăzi te văd, te simt rătăcită. Ego-ul asemeni lui Icar vrea să-ți înalți aripile ai grije la răni. Fi asemenea lui Prometeu adu focul și vino la masa mea să deșertăm taine despre originile rătăcite intre pietre pe albia răului unde primi oameni pescuiau iubire.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre iubire, poezii despre apărare, poezii despre înălțime, poezii despre zbor, Ne poți propune o poezie de dragoste? sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
În fața neputinței
Lacom îmi este gândul,
să nu mai zic de poftă!
Dar, din păcate, tu
nu ai deloc habar
Că-n inimă și suflet
ți-am ridicat altar,
Unde mereu mă rog,
să mi te am, în faptă!
Râvnesc ca un nebun
la tot ceea ce-nsemni,
Dar ce păcat că teama
mă ține la distanță.
De câte ori n-am vrut
să-ți spun totul în față,
Să fac să se grăbească
acele rugăciuni...
Îmi pare un blestem,
nu pot să nu mă tem,
[...] Citește tot
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre visare, poezii despre superlative, poezii despre religie sau poezii despre poftă
Alege viața pură
Prea ocupat, ca să privești realitatea,
Gol pe dinăuntru, ți-ai vândut de mult identitatea.
Vrei echitate?
Tu tot mai crezi că libertatea e undeva, departe?
Îți lași visele deoparte, ca pe o carte, prăfuită pe o masă de sticlă ce nici nu coboară dar nici nu ridică,
Nimic, căci "ceva-ul" pare prea greu,
Plăcerea îți stă acum în monezile ce te privesc din portmoneu.
Lupți împotriva dogmelor și a sistemelor,
Însă îngenunchiezi la picioarele consumerismului și antenelor.
Știi deja că nu îți face bine, să fugi de umbra ce se tot ține după tine,
Să negi superficialitatea ce ți s-a lipit de minte ca mierea de albine.
Nu este dulce, și nici nu a fost vreodată,
Băiat sau fată, needucat sau educată, lumea tot pare nedreaptă.
Strânge-ți laolaltă, forțele ce par să te fi părăsit, interoghează gândurile ce îți repetă zi de zi că nu ești văzut, dorit sau iubit.
Respiră pe beat, și lasă-ți inima să cânte odată cu tine, dezbracă-te de judecată și sari gol în marea caldă,
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Pop
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apicultură, poezii despre superficialitate, poezii despre realitate sau poezii despre plăcere
E-n doi December
culmi domoale în văi de amintiri și-n timpuri
săpate-n adânc de mine, fum spre cer încet ridică
zidul sufletului meu, umed de lacrimi
trist și-n rece alb și-n vânturi, strigă
ascult-mă!
te caut și ard în albastru tău și-n gânduri
ard în taciuni, ard în clipe și rup bucăți din viață
te caut în trecut, te caut în ghem trecut de ață
ard pe cer, ca stea ce-n jos privește printre nouri
ard ascuns în amintiri, ard în grele doruri
ascultă-mi te rog, inima cum strigă
tu cer!
nu pune să bată niciodată vântul, ca să spulbere
amintirea mea și gândul nimănui
nu arunca privirea, nici trecutul, nici cuvăntul
lasă-le-ncetate, lasă-le-ntre noi
iar voi!
aburi de cețuri, nu lipiți lutul greu de pașii mei
iar tu december, să știi, mă bucur
ca ai venit prin ziua cea din-tâi
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (decembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre vânt, poezii despre gânduri, poezii despre amintiri, poezii despre început, poezii despre văi sau poezii despre uitare
Din dragoste pentru copil
Văd ceva în depărtare
Care aleargă-n disperare,
Spre nu știu unde și de ce
Pe vreme nemiloasă, rece.
Norii furioși împroașcă
Pământul cu ploaie rece.
Fantasma cu greu înoată
Prin apa ce stă s-o înece.
Nu e fantasmă, e o mamă,
Femeie cu pielea albă,
Cu suflet negru de mânie
Și urlete de furie.
Toate astea se întâmplă
Din dragoste pentru copii,
Care-i mare, cât o stâncă,
Cât ceru-acoperă câmpii.
O mamă care e în stare
Să facă moarte de om.
Să-și înfigă a sale gheare
Ca drujba când taie pom.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre femei, poezii despre sperieturi, poezii despre sfârșit, poezii despre ploaie sau poezii despre mulțumire
Robbie și Maroony
Sunt încă o copilă, rău și atât de rău, de rău brunetă,
născută crud o iarnă grea, din părăsita o grea mamă
frumoasă, culmea albinoasă, o blondă șic, un pic egretă
cu ceva bej-maron în păr, pe cap, mai mult pe coamă...
și-am ochii vii alb cu piper, ieșiți un pic, de expresivi,
și-am și cravată și de aceea-i de sunt așa de apreciată...
nu doar că nu-mi plac hoinăreli și nici masculii posesivi,
dar și că ascult mereu, cuminte, cu cap și mintea aplecată,
la orișice cuvânt ce simt și-aș ști că mi-este adresat...
se pare firea care-o am încântă mulți, pe gazde, o lume,
chiar zvăpăiată de-s în brațe, că n-am avut niciun dresat
și totuși știu deja o groază; străini, părinți și atâtea nume....
... Stai, sunt și eu, ciocolatiu-nchis pe botul meu de față,
născut la fel pe-un frig năprasnic, ce l-am memorie în minte,
rămas la fel, orfan de mic, când mai sugeam, oh, ce mai viață,
de mic copil cu bunul simț, timid, alert, dar și cuminte...
iubesc nespus pe sora-mi Robbie, părinții mei cei adoptivi
-că nici în minte n-am de-un tată, seamăn și dacă o fi fost,
c-așa se-ntâmplă printre-ai noștri, egoiști, trecători parșivi,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 ianuarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre plâns, poezii despre noapte, poezii despre naștere sau poezii despre cuvinte
"Atunci" și "Acolo"
(Geneza 18,17 și 22)
Când citești Sfânta Scriptură luminat de Duhul Sfânt,
Găsești taine mari pitite sub câte un mic cuvânt.
Iată unul spre exemplu: Avraam, privind odată
Cum fierbea-n văpaia zilei pustia înfierbântată,
A văzut trecând pe-acolo trei bărbați, trei călători,
Exponenți sfinți ai puterii, cu un rol executor.
Cum îi vede, li se pleacă și le cere ca favor
Să îl lase să le facă spălarea picioarelor.
Iar după ce-i ospătează cu ce are și ce poate,
Să îi lase să-și urmeze drumul lor pe mai departe,
Îngerii primesc oferta, apoi Avraam grăbit
Pregătește iute cina și începe la servit.
După ce termină masa, îngerii îi spun că vor
Să-și vadă pe mai departe de călătoria lor.
Aici este punctul unde se consumă actul care
Justifică poezia căreia-i dați ascultare.
[...] Citește tot
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre cunoaștere, poezii despre bani, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre sărăcie, poezii despre prezent sau lecții de engleză