Din cuvinte fără rost
motto:
Se revarsă luna peste urbe
Statuile plâng pe străzile curbe
Pe care se plimbă ușor resemnate
Figurile triste cu șeile-n spate.
Pacea noastră echivocă
Nimeni nu o mai invocă;
Orz de turtă, grâu de pâine
Trăim doar de azi pe mâine.
Dintr-un gol de alambic
Nu mă mai privea nimic
Că din câte sunt capcane,
Mi-ați făcut numai șicane
Părul tău, ce diademă
Naște altă teoremă
Șterge timpul fără zarvă
Zvârcolirea dintr-o larvă
Că din câte boarfe ca
A rămas doar foarfeca
Și tricoul lui în dungi
La care nu mai ajungi;
Dă-mi alteță înapoi
temerile. Amândoi
Datorii câte-au rămas
Flautul ne-a râs în nas;
La atâta preț de cost,
Doar cuvinte fără rost.
poezie de Ion Untaru din Lociuesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre sculptură
- poezii despre râs
- poezii despre păr
- poezii despre pâine
- poezii despre prezent
Citate similare
Orfanul
Acum... nu am nimic!
Nici bunică, nici bunic...
Și părinții mi-au plecat.
Am rămas singur în sat.
Totuși, mi-a rămas un câine,
Și trăim de azi pe mâine.
Dintr-o pâine, amândoi,
Ce simțim? o știm doar noi.
poezie de Nicanor Casandruc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sat sau poezii despre câini
Azi, lângă mine, am rămas doar eu
Mai pot copile, azi, să te mai chem
Și tu mai poți răspunde la chemare.
Cu fiecare zi, mai mult mă tem...
Să-i dau răspuns tăcerii, la-ntrebare.
Mai pot copile, azi, să te privesc,
În ochii mei mai picură lumină,
Dar pozele prin care te găsesc,
Nu știu, cum dorul mamei se alină.
Tu nu ai timp și nici nu înțelegi...
Să fii bătrân și doar cu amintirea,
În câte zile... câte nopți întregi,
Doar golul îți acoperă privirea.
Atâta gol m-apasă și doboară...
Și parcă m-a uitat și Dumnezeu,
Prin tot pustiul care mă-nconjoară,
Azi, lângă mine, am rămas doar eu.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zile, poezii despre uitare, poezii despre tăcere, poezii despre religie, poezii despre ochi, poezii despre noapte sau poezii despre mamă
Dă-mi, iubito, vorbele îndărăt
Dă-mi, iubito, vorbele-ndărăt
Dacă și-au pierdut de mult văpaia
Că ne vine iarna cu omăt
Și-ai să vezi ce rece e odaia
N-ai de unde face rost de șube
Nu mai spun de lemnele de foc
Sunt sătul de câte am eu, bube
Totu-n viață e un fel de troc
Nu-ți oferă nimeni gratuit
Nici măcar un compliment în gaj
Dai ce nu-ți convine și ești chit,
Toată lumea cere avantaj
Dă-mi și luna ce-ți puneam în brațe
La-ntâlniri sau prin telepatie
Pasărea când scapă din laț, e
Alergică la orice colivie
Eu îți las grădina și terasa
Cu niscai oftaturi amintire
Rău că viața nu ne trece clasa
La capitolul conviețuire
Numai banca veche doar lipsește:
Au trecut probabil ostrogoții
Și-au luat-o ca să dea la pește
Nimeni n-a-ndrăznit să strige; - Hoții!
La ce bun să facem vreun bilanț
Câte ne-au unit și ne despart?
Plânge carul răsturnat în șanț
Paradisul nostru are capul spart
Ne-a rămas atât: copilăria
Ca un vis furat dintr-o grădină
Fiecare-și cere jucăria
Dar refuză partea lui de vină
Dă-mi iubito vorbele-napoi
Multe spune omul la necaz
Greu în unu' dar mai greu în doi:
Lampa noastră nu mai are gaz!
Dă-mi iubito vorbele-napoi
Când pornesc cu zorul olăcari
Și-am să-ți dărui Indiile noi
Și din Lipsca, niște icusari
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre rai
- poezii despre păsări
- poezii despre plâns
- poezii despre pești
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Doar rugăciunea ne-a mai rămas
Cu atât de mulți patriotarzi
E moartă orice perspectivă;
La Domnul ne rugăm de azi,
Să facem mâine o colivă.
epigramă de Laurian Ionică din revista "Cugetul" (2010)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre viitor, epigrame despre religie, epigrame despre prezent, epigrame despre patriotism sau epigrame despre moarte
Și s-a făcut noapte dintr-odată
și s-a făcut noapte dintr-odată
în ziua aceea mai tristă
din câte știam că există
în lumea noastră de vată
tu priveai doar într-acolo
de unde așteptai (poate) să vină
pasărea înveșmântată în lumină
subțire cum e lira lui Apollo
nimeni nu se mai grăbea încât
timpul parcă se oprise în loc
deasupra orașului răsăriseră luceferi,
la care când te uitai, luau foc
poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș, poezii despre lumină, poezii despre foc sau poezii despre existență
Casa fără trepte
Casa fără trepte
sunt mai bătrân cu câteva anotimpuri
nu știu precis câte au mai trecut
sau câte mai sunt
am părul albit
și
ochii sticlați
îmi place așa cum sunt cu
umerii apropiați și
gâtul reazăm
sub cer
doar pantalonii mi-au rămas mici
și
privirea cât o rază
nu-i bai
privesc în urma anotimpurilor ce
au trăit în carnea mea și
acum se duc...
nu pot să le mai țin în mine
chiar dacă unul l-am pus de-o parte
pentru atunci când nimeni nu va înțelege nimic
dar cine știe...
azi am învățat să-mi fac o cafea
și să îmi strig nepotul
mai am și câteva amintiri
poate într-o altă zi îmi a fi
cu mult mai bine
rănile îmi vor curge precum sîngele absent
în târziul din noapte o
să mă ghemuiesc până adorm
și-n tot timpul acesta cineva
îmi va construi o casă fără trepte
cu o singură fereastră care
va da
înspre apus...
despre toate aceste lucruri
am vorbit cu Dumnezeu
și totuși
nu mă pot desprinde de voi
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre anotimpuri, poezii despre învățătură, poezii despre vorbire, poezii despre trecut sau poezii despre somn
Casa fără trepte
sunt mai bătrân cu câteva anotimpuri
nu știu precis câte au mai trecut
sau câte mai sunt
am părul albit
și
ochii sticlați
îmi place așa cum sunt cu
umerii apropiați și
gâtul reazăm
sub cer
doar pantalonii mi-au rămas mici
și
privirea cât o rază
nu-i bai
privesc în urma anotimpurilor ce
au trăit în carnea mea și
acum se duc...
nu pot să le mai țin în mine
chiar dacă unul l-am pus de-o parte
pentru atunci când nimeni nu va înțelege nimic
dar cine știe...
azi am învățat să-mi fac o cafea
și să îmi strig nepotul
mai am și câteva amintiri
poate într-o altă zi îmi a fi
cu mult mai bine
rănile îmi vor curge precum sîngele absent
în târziul din noapte o
să mă ghemuiesc până adorm
și-n tot timpul acesta cineva
îmi va construi o casă fără trepte
cu o singură fereastră care
va da
înspre apus...
despre toate aceste lucruri
am vorbit cu Dumnezeu
și totuși
nu mă pot desprinde de voi
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insistent
Când ai plecat, ai uitat izul de înapoi,
Atinsul pielii, toată buze înroșite
De atâta sânge, lavă caldă de amândoi
Și atâta dor strigat în șoapte înăbușite.
Te-ai prelins toată, din torente un șuvoi
Cu purul cald de lacrimă în sudoare....
Ești doar un nume, nu romanul cu eroi,
Doar ai rămas parfumul dintr-o floare.
Mai umpli rama, se-aplecând încă pe scrin,
Ce-o țin cu suflet, să nu cadă-n disperare
Și-mi țin doar gând de amintiri, le tăind spin...
Plutind din vise, înlăcrimate cât o mare.
Poate te întorci, cum valul din oceane,
Mai înspumată, într-un galeș de privire,
Să mă topesc printre genunchi-ți în volane,
Ce i-am atins și-i mai ating în amintire.
Sunt tot aici, scurs tot răvașul de amor,
Doar loc să stai, pe timpu-mi ce încă-l mai am,
Făcut buchet, tot numai brațe, pline dor,
Portretul, veșnic, dinspre stradă, pus pe-un geam...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri, poezii despre sânge, poezii despre suflet, poezii despre roșu, poezii despre portrete, poezii despre ocean, poezii despre gânduri sau poezii despre flori
Un vis ce fuge
Dintre toate câte sunt
în privire și-n cuvânt
au rămas, ca-ntr-o magie,
anii din copilărie,
zilele cu lună plină,
nopți cu soare în grădină,
nori pufoși, ploaie perlată,
amintiri de ciocolată,
clipele de zahăr ars
ce ți se lipeau de nas,
și mai știu un vis ce fuge
în papuci de turtă dulce...
Toate câte-au fost mai sunt
abur, ceață, fum și vânt.
Ceru-i tot acolo sus,
dar albastrul lui s-a scurs,
Poți să zbori, ca și atunci,
în papuci
de turte dulci?
poezie de Carmen Firan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre zahăr, poezii despre vânt, poezii despre ploaie sau poezii despre nori
Doar nebunii mai aleargă
Viața doamnă nu-i așa cum vrei
Să mergi cu sacul la umplut
Un obuz ca un abuz
Va cădea mâine la trei
Și-ai să vezi că din tot vraful
Se alege numai praful
Și pe nimeni n-a durut
Și-o s-o luăm de la început;
Viața doamnă e o luptă
Fără milă, fără legi
Și nu știi cu ce te alegi
Că e zilnic mai abruptă:
Fiecare pentru sine
Lasă în urma lui cadavre
Și frumoasele palavre
Numai cât să-i fie bine;
Poți să suferi, poți să speri
Jinduind la primăveri
Doar nebunii fără scuturi
Mai aleargă după fluturi
Cât mai poate fiecare
Și se îmbată de culoare!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre primăvară, poezii despre nebunie, poezii despre legi, poezii despre frumusețe sau poezii despre fluturi
Desene pe zăpadă
desenezi triunghiuri pătrate și faci cercuri trapezoidale
în punctul în care se adună toate amintirile tale
după o săptămână de ploaie nu mai e nimic din ce a fost.
ca după un foc de paie; astăzi parcă toate sunt fără de rost.
pași fără de urme, ochi fără vedere, palme fără mângâieri;
nu știi cum să trăiești deodată tot ce ai trăit până mai ieri.
a izgonit, iată, ploaia toți oamenii din jurul tău, și-ai rămas
neputincios, cu mainile prea goale pe lângă trup, și fără glas.
ici -colo câte o amintire începe din nou a fumega
și fug de ploaie, îmbulzindu-se toate să ardă în mintea ta.
desenezi triunghiuri pătrate și faci cercuri trapezoidale.
pe geamul aburit ai înșirat toate amintirile tale.
le ștergi cu palma pe toate și lași geamul să se aburească iar -
mâine va ingheța peste tot și nu- ți vei mai aminti nici tu măcar.
doar sufletul tău va mai desena uneori triunghiuri pătrate
și albe cercuri trapezoidale peste zăpezile toate.
poezie de Lucia Firefly Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre desen sau poezii despre trup și suflet
Un bătrân de poveste
Mâine dimineață beau apă din trei fântâni
înainte de răsăritul soarelui,
nu știu dacă voi izbuti să o deosebesc
cum fac degustând vinul.
Știu doar că un bătrân bea apă din ele
și face din asta un obicei zilnic,
unii îl consideră dus, dar el nu se lasă
și face umbră pământului.
Timpul trece și fostul prizonier de război
ce a venit pe jos acasă
luptă cu sine
și cu amintirile pe care le povestește,
i s-a făcut și înmormântare creștinească,
nevasta s-a măritat,
dar a iertat-o fiindcă a murit devreme.
Lumea lui a dispărut și ea
și a rămas doar câte o fantomă grăbită
care mai bântuie câte o casă părăsită
în care nimeni nu intră.
Credința sa în apa vieții sfințită
ce o păstrează în fiecare fereastră,
să o sărute lumina soarelui
și astfel bătrânul nu se teme,
uită de moarte.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre bătrânețe, poezii despre apă, poezii despre vin sau poezii despre sărut
Dă-mi...
Dă-mi azi, sensul vieții mele,
Dă-mi un gând de dor purtat,
Dă-mi cununa mea de stele,
Dă-mi iubirea ce-am uitat.
Dă-mi duioasa mângâiere,
Dă-mi în palme dulce-alint,
Dă-mi a ochilor sclipire,
Dă-mi șoapte de mărgărit.
Dă-mi a vieții mele rost,
Dă-mi sărutul tău cu sete,
Dă-mi din viața fără cost,
Dă-mi surâsuri alegrete.
Dă-mi din taine neștiute,
Dă-mi atingerea de mână,
Dă-mi din ochi pe cele vrute,
Dă-mi ceva ce-o să rămână.
Dă-mi azi zborul spre visare,
Dă-mi norii ce scriu pe gânduri,
Dă-mi acea iubire mare,
Dă-mi-o scrisă printre rânduri.
Dă-mi senin în vise albe,
Dă-mi a brațelor iubire,
Dă-mi sărutul florii dalbe,
Dă-mi tărâm spre nemurire.
Da-mi somnul pe brațul lumii,
Dă-mi sclipire-n loc de lacrimi,
Dă-mi lumina cald-a lunii,
Dă-mi iubirea fără patimi.
Dă-mi speranța către mâine,
Dă-mi iubirea ce-am sperat,
Dă-mi lumina care vine,
Dă-mi din toate, am meritat.
Dă-mi să pot să dau la toți,
Dă-mi iubirea Ta Celestă,
Dă-mi să las și la nepoți,
Dă-mi ce tot nu se contestă.
Dă-mi cărări de viață lungă
Dă-mi din bunătatea Ta,
Dă-mi iubire să-mi ajungă,
Dă-mi, de Tine n-oi uita.
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire sau poezii despre alb
Îmi caut pricini fără rost
Îmi caut pricini fără rost
Și n-am cu cine să mă cert
Pentru trecutul meu anost
Și viitorul meu incert
E searbăd totul împrejur
Drumurile trec pe lângă mine
Aștept osânda ca un fur
Dezbaterea juraților cât ține
Fiecare trage la un jug
Și când puterile îl lasă
În carnea lui se-aprinde-un rug
Cu flăcări albe de melasă
De unde vin? Și cine sunt?
Ce za mă ține într-un lanț
Când nici un vânt, nici un avânt,
Nu mai ajunge la Bizanț?
Pe care cronică-afectivă
Se scriu și șterg atâtea nume
Când totul ține de-o eschivă
Și de-un secret ascuns anume?
M-aș război cu fiecare
Dar singur contra lumii-ntregi
E-o tragi-comică eroare
Ce-a dus la eșafod și regi
Iar țintele-s înșelătoare
Scadențele vin mai devreme
De parc-anume o eroare
Naște la rândul ei, dileme
Că fiecare-ntr-un alt fel
Își vede propriul sacrificiu
Și când rămâne fără zel,
Se pierde anonim în viciu
Citesc în mine ca-ntr-o carte
Pe care-a scris-o un străin
De care astăzi mă desparte
Un fratricid: al lui Cain!
Că toate au un preț de cost
Precum o rentă viageră
Cum fermentează un compost
Să-ngrașe solul dintr-o seră
La fiecare vârstă omul
Aleargă dup-un ideal
Da-i pune-n cale metronomul
Un munte,-o vale sau un deal;
Cu ce-oi fi eu mai bun ca altul
Ce-și duce traiul într-o cramă?
Ne-a zămislit, e drept, înaltul
Și amândoi dăm morții vamă
O pâine și-un pahar cu vin
E mulțumit: nu vrea mai mult
Cotidianul lui tumult,
Nu știe cât e de puțin
Își arde darurile sale
La foc mărunt și fără zel
Și-l duce viața tale quale
Cum duci de zgardă un cățel
Atâta doar că nu se-ntreabă
Ce va fi dincolo de mâine
Și-și toarce firul fără grabă
Pân-la bucata lui de pâine
Mă lupt cu morile de vânt
Găleata vieții mele-i spartă
Se scurge vlaga în pământ
Cu toată forfota deșartă
Zadarnic să întrebi ghiocul
Ce cale trebui' să urmezi
Că nici eroarea, nici norocul
Nu-i mai salvează pe aezi
Și nu e nici un neajuns
Mărunt, atunci când nu-l poți trece
O taină doar de nepătruns
Face izvorul să nu sece.
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre greșeli, poezii despre văi, poezii despre vârstă, poezii despre vamă sau poezii despre secrete
Doi câte doi
trec oameni pe stradă
mândri, sfidători
doi câte doi
uneori și amândoi
pășesc încet
foarte discret
spre vremea de apoi
sunt oameni mari, de soi
buni să îi pui la gunoi
pe amândoi
mereu mă întreb
desigur fără rost
ce rost am eu aici
în bâlciul asta
mare-mare...
ce pot să fac..
privesc la ei, mă închin, mă întreb
Doamne, ce ai cu noi
ne dai, ne dai doar ticăloși de soi
mereu doi câte doi
îmi aduc aminte
de o vorbă din bătrâni
despre cei doi..
proștii merg mereu
la braț
doi câte doi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prostie sau poezii despre mândrie
Se dă lumea în scrânciob
Vorbește presa despre drepturi
Mă rog, acesta-i dreptul ei
Îndreptăție în câte piepturi
Nemulțumirile se strâng temei
Greve, mitinguri, zaveră
Încitații, incitații
Peste tot o filieră
Zeii soma beau. Somații,
Nimeni nu mai ține seama
De la Cotroceni în jos
Dacă teama sau doar zeama
Ne-a întors mințile pe dos!
Peste tot e câte un clinci
Când se ocupă o uzină
Cu pancarte și lozinci
Și canistre de banzină!!!
Geme țara de avarii
Spor în nici un fel de fel
Dacă noi vrem doar salarii
Și la muncă n-avem zel
Drepturi, drepturi, numai drepturi
Că tot ei și numai iei
Câte ofuri strang în piepturi
Toți acarii din Carei
Că plătim la oale sparte
Nu știu cin' le-a făcut zob
Și de dragul cărei arte,
Se dă lumea în scrânciob
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre zgârcenie, poezii despre salariu, poezii despre plată, poezii despre nemulțumire, poezii despre muncă, poezii despre hărnicie sau poezii despre grevă
Din tot ce am...
A mai trecut o zi, a mai trecut un ceas,
simt clipele prin amintiri cum zboară
din câte-au fost, din câte-au mai rămas
duc mai departe-a timpului povară.
Și nu mă plâng, și nu regret nimic,
las timpului destinul să mi-l treacă
din ieri, din azi, din mâine mă ridic
chiar dacă-ar fi să sap și-n piatră seacă.
Ani grei s-au adunat în urma mea
tăcerile, mai lungi ca niciodată,
din gânduri îmi alungă piaza rea
și calea dreaptă-n suflet mi-o arată.
Iar de mă-ntorc cu gândul în trecut,
cărările îmi par tot mai schimbate,
din tot ce am, din câte am avut,
în inimă-mi rămân doar nestemate.
Ridic cu ele-n cuget un altar,
pentru tăceri loc sfânt de întrupare
din vorbele arzânde ca un jar,
de strajă stând pe dune mișcătoare.
Chiar dacă toamna vieții a sosit,
nu mă opresc din drum, merg înainte,
pornind tăcut din locul hărăzit,
mă-ndrept tot mai smerit spre cele sfinte.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre toamnă
Ai rămas
ai rămas în scrierea mea târzie.
în cuvântul ce respiră tăcere.
scris cu litere ce ard sau se fac apă.
ești mult prea departe
pentru paranteza fiecărei duminici.
drumurile noastre dispar singure.
cioburile din liniște nu ne salvează.
fereastra adună clipele ce fug fără noi.
doar clipa rebelă sfâșie prezentul ce încape într-o sacoșă.
pe verticală urcă lumina,
pământul nu se naște din nou.
ți-ai luat ziua bună cu tine.
mi-ai lăsat senzația că orizontul e fără linie,
agonia așteptărilor nu există,
toți sfinții sunt la locul lor
și mâine vom închega o altă respirație
în timpul fără zăpadă.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare sau poezii despre naștere
Adam și Eva
(atâta zarvă în cer pentru o frunză uscată)
în singurătatea mea stă ascunsă
singurătatea ta care la rândul ei
ascunde o altă singurătate
și tot așa până ajungem la Dumnezeu
și bucata lui de lut înmuiat cu apă
dar și la credința lui că nu-i bine
să fiu singur și flămând
de spații
drept pentru care
într-un moment de rătăcire
te-a creat pe tine
dintr-o coastă de-a mea
de atunci parcă și mai tare doare
singurătatea
și ne-a făcut mai ușori decât aerul
fără aripi fără un rost
culegători de lumină în rai
tot țopăind din cracă în cracă
până într-o zi când degetele noastre
s-au atins
sufletele noastre s-au atins
Doamne, a început în cer o furtună
cum nu a mai fost
și nici nu cred că va să mai fie
tu picurai din sâni viață amară
ne creșteau sub tălpi
stalagmite de sare
deja ne uram cu îndârjire
de moarte
când între eternitate
și o îmbrățișare nebună
ai ales să fim muritori...
mulți nu știu că Dumnezeu
nu ne-a izgonit doar pe noi
ci și mărul și șarpele
și restul lumii
cei care au privit pe fereastră la noi
poezie de Petru Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre șerpi sau poezii despre sâni
... cel mai frumos poem din câte-au fost
și câte încă nu pe suflet scrijelite
este acest catren, subtil și fără rost
și fără gingășiile șoptite...
catren de Iurie Osoianu (6 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, citate de Iurie Osoianu despre poezie, poezii despre superlative, citate de Iurie Osoianu despre superlative, citate de Iurie Osoianu despre suflet sau citate de Iurie Osoianu despre frumusețe