Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Azi, lângă mine, am rămas doar eu

Mai pot copile, azi, să te mai chem
Și tu mai poți răspunde la chemare.
Cu fiecare zi, mai mult mă tem...
Să-i dau răspuns tăcerii, la-ntrebare.

Mai pot copile, azi, să te privesc,
În ochii mei mai picură lumină,
Dar pozele prin care te găsesc,
Nu știu, cum dorul mamei se alină.

Tu nu ai timp și nici nu înțelegi...
Să fii bătrân și doar cu amintirea,
În câte zile... câte nopți întregi,
Doar golul îți acoperă privirea.

Atâta gol m-apasă și doboară...
Și parcă m-a uitat și Dumnezeu,
Prin tot pustiul care mă-nconjoară,
Azi, lângă mine, am rămas doar eu.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Dispărută

Doar ca să nu vă întristez
și să vă fie ziua bună
n-am pomenit (vai, azi greșesc)
de ochii ei ca de alună

ce-atît de tandru ne priveau
care erau și ochi și gură
ce sărutau cum numai ea
știa, pe oricare făptură...

pe care azi nu știu și nu
mai pot să-i chem, căci n-or vie
și nu mai pot să-mi spună: tu
din cerul lor de iasomie...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Oh, tristă mamă!

Azi nu mai sunt nici Zâna Bună și nici Crăiasa din Povești...
Copile, te-am crescut cu suflet, dar astăzi nu mă mai iubești.
Sau poate-s Zmeul din poveste, ori Baba-Oarba hâdă, rea,
Sunt mai bonavă, mai urâtă, nu mă poți lua în grija ta.

Azi Dumnezeu îmi este casă și martor lacrimilor, deci,
Nu-ți cer să mă iubești copile... Nepăsător dac-ai să treci,
Nu mă voi supăra. Știu bine că nu-ți mai sunt de ajutor.
Așa-s părinții - o povară. Nici pentru ei nu e ușor.

Poate că-i timpul de răsplată... Spre ceruri voi îndrepta...
uiți această zi, copile! În urmă nu te mai uita!
De-ar sparge pieptul de durere... O lacrimă a împietrit
În pieptul mamei fără viață. Ea n-a uitatte-a iubit.

P. S.
Te iert, dar văd bine, de-acum e târziu,
Căci duh de lumină dmereu am să fiu...
Duh în Dumnezeu, lumină, cânt,
Altă mamă, pentru alt pământ.
Tristă mamă, oh, când ai plecat,
Pruncii nici măcar n-au lăcrimat.
E târziu, doar clopotul răzbate
Dincolo de viață și de moarte...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mai las o amintire peste flori

Am și uitat, a curs atâta vreme,
Cum arăta pe chipul tău, blândețea.
Prin amintiri, de-aș răscoli, m-aș teme,
Și n-am să-mi iert dac-aș găsi tristețea.

Ai luat cu tine, mamă, neuitarea,
Ca un înscris făcut sub legământ.
Ramâne tot, când ne-a venit plecarea,
Doar ea putea -ncapă în mormânt.

Azi vin aici... să mai aduc o floare
Și un regret, nechibzuinței mele.
E prea târziu, și prea târziul doare...
Tu iartă-, de-acolo, dintre stele.

Doar bietul timp, durerea ne-o mai stinge,
Prin rătăciri de gânduri și simțire,
Azi nu mai plâng... dar lacrima tot curge
pună peste flori o amintire.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Oh, tristă mamă!

(scrisoare din lacrimi de înmormântare)

Azi nu mai sunt nici Zâna Bună și nici Crăiasa din Povești...
Copile, te-am crescut cu suflet, dar astăzi nu mă mai iubești.
Sau poate-s Zmeul din poveste, ori Baba-Oarba hâdă, rea,
Sunt mai bonavă, mai urâtă, nu mă poți lua în grija ta.

Azi Dumnezeu îmi este casă și martor lacrimilor, deci,
Nu-ți cer să mă iubești copile... Nepăsător dac-ai să treci,
Nu mă voi supăra. Știu bine că nu-ți mai sunt de ajutor.
Așa-s părinții – o povară. Nici pentru ei nu e ușor.

Poate că-i timpul de răsplată... Spre ceruri voi îndrepta...
uiți această zi, copile! În urmă nu te mai uita!
De-ar sparge pieptul de durere... O lacrimă a împietrit
În pieptul mamei fără viață. Ea n-a uitatte-a iubit.

P. S.
Te iert, dar văd bine, de-acum e târziu,
Căci duh de lumină dmereu am să fiu...
Duh în Dumnezeu, lumină, cânt,
Altă mamă, pentru alt pământ.
Tristă mamă, oh, când ai plecat,
Pruncii nici măcar n-au lăcrimat.
E târziu, doar clopotul răzbate
Dincolo de viață și de moarte...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Casa fără trepte

sunt mai bătrân cu câteva anotimpuri
nu știu precis câte au mai trecut
sau câte mai sunt
am părul albit
și
ochii sticlați
îmi place așa cum sunt cu
umerii apropiați și
gâtul reazăm
sub cer
doar pantalonii mi-au rămas mici
și
privirea cât o rază

nu-i bai

privesc în urma anotimpurilor ce
au trăit în carnea mea și
acum se duc...
nu pot să le mai țin în mine
chiar dacă unul l-am pus de-o parte
pentru atunci când nimeni nu va înțelege nimic
dar cine știe...


azi am învățat -mi fac o cafea
și să îmi strig nepotul
mai am și câteva amintiri
poate într-o altă zi îmi a fi
cu mult mai bine
rănile îmi vor curge precum sîngele absent
în târziul din noapte o
să mă ghemuiesc până adorm
și-n tot timpul acesta cineva
îmi va construi o casă fără trepte
cu o singură fereastră care
va da
înspre apus...

despre toate aceste lucruri
am vorbit cu Dumnezeu
și totuși
nu mă pot desprinde de voi

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

M-ai crede...?

Dacă ți-aș spune azi copile
Că eram mic și mă duceam cu vaca,
Iar haina ruptă de pe mine,
Era prea mare și-o călcam cu talpa?

M-ai crede sau m-ai lua în râs,
Sau ți-ai întoarce privirea de la mine?
Pentru că știi copile cât am plâns,
Si cât de greu a fost ca să te cresc pe tine.

Eu n-am avut copilărie, am muncit de mic,
Bunicii tăi nu m-au lăsat la școală,
Eu astăzi nu îți cer ție nimic,
Doar te aștept, azi curtea mi-e prea goală.

Imi amitesc că tremuram în luncă
Când pica brumă peste iarba ofilită,
Iar vita noastră începea plângă
Si privea parcă cu milă și obidă.

-Ehei copile, astăzi plâng,
Sunt amintiri ce dor mai rău ca boala,
Nu pot în brațe să te strâng,
Si cel mai mult mă doare depărtarea!

Că de-ai fi fost aici cu mine
Te-aș fi rugat ca să mă duci pe câmp,
Mi-au mai rămas puține zile
Si nu am lacrimi să mai plâng.

Mi-aș fi dorit văd ultima oară
Malul izvorului unde plângeam,
simti și tu cum este să te doară
Când alții râd de tine că tatal tau este țăran.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zidul e o cacialma

Azi, bucolicul peisaj
A rămas doar un miraj,
Nu te face visezi,
Poate doar ca oftezi.

Unde-s vremurile când
Înjurai numai în gând,
Iar plăcutul și prostia
Se uneau cu bucuria.

Azi, poți scrie pe Facebook
Ca să nu te mai simți "cuc",
Poți afla și ce va fi,
Însă doar când ști citi.

Adevărul nu-l mai crezi
Nici atuncea când îl vezi,
Vrei mai mult și tot mai mult,
Egoist incult sau cult.

Nu contează cât muncești,
Doar atâta... cât primești,
Sunteți mulți nemulțumiți,
Dar votați parcă... orbiți.

Cu partid, fără partid,
Vreți doborâți un zid?
Nu se poate dărâma...
Zidul e o cacialma!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar azi

Doar azi îi mai îngădui secetei
să se joace prin ierburi.
Ce s-a împlinit
nu-mi mai aduce vești
și eu caut cuvintele
care mă vor ține minte.
Orice lucru a fost o întrebare,
care m-a învățat răspund.
Ce a fost imposibil
îmi ocupă pereții, înrămându-se
cu privirile mele.
Aș putea descuraja viitorul,
oprindu- aici.
Doar azi mai ascult pădurea
cum se jeluiește
vântului vesel.

poezie de
Adăugat de T. Constantin GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Nicoleta Toniță

De când

de când zdrobim cu pumnii tari țărâna
a mai rămas un punct azi doar lumina
un vers și-n bulgărul amar de tină
topit-am lacrima -nalț la cer, cunună.

de vremea este să mai plec prin ploaie
alerg, din nou genunchii se îndoaie
rescriu iar pași sterg din umilințe,
și-n suflet aștern din nou dorințe.

că uite azi e vreme de-amintiri, copile
și-n calendare-adaug numărul de zile,
întreg mi-e sufletul e chiar rotund
de-i luna plină plâng din nou, răzând

și strâng cu bucurie-n mine fiecare dor
și îl anim de-o coardă de chitară-ncetișor
să-i cânte nopți în cor cu florile de tei
ne-nvelim cu norii și să-i ferim de ploi...

poezie de
Adăugat de Mirela Nicoleta TonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Peste așteptări

M-apasă așteptarea, rău mai e!
tot gândesc: "Nu e atât de greu
S-aduni un geamantan - ce Dumnezeu! –
Doar n-o iei chiar tot. Grăbește-te!"

Of! – așteptarea asta m-a ucis!
A, știu: încet, la tine-i natural,
Ce pot să zic? Sezonul estival:
Căldură mare. Asta e, precis!

Și ce-ai să cari, tricouri? Câte zeci
Sau câți pantofi și rochii? Ce efort!
Eu n-aș lua atâtea, nu, nici mort!

Iubita mea, prin casă fac poteci,
Căci stare nu mai am, nu mai suport:
Aștept mai mult de-o oră. Chiar, mai pleci?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Arheologia sentimentului

nu-ți simt sângele tânăr
de bărbat în floare
alergând prin propria-mi copilărie
trecând prin anotimpurile timidității
ca un înger pe chindie,
nu-ți simt inima mângâind candoarea,
doar labe flămânde de lup
și amintirea unei copile cu păr saturnian
cu umbra liliachie lipită de trup,
nu-ți simt plânsul din timpul- dor
învolburat ca albia unui izvor,
doar copita și mugetul de cerb în rut
și ploaia albind sufletul tău
și inima ta chemând un alt ecou
prin ploi mărunte lovea lumina prin vitralii
și nici primul poem nu l-ai scris pentru mine
cu degete de îndemânatic scrib
locuiai in mijlocul durerii mele
doar buzele arse de dor
povestea sărutului și-o strig
și coapsele-nflorite în primăveri
și odiseea sânilor-un film vualat mut-
și părul ca o metaforă vie crescând
doar trupul cu toate-armele în pârg
îți colora privirea flămândă și viața de cuc
copila timidă se tot privea femeie
în fața oglinzii-dumnezee
își despletea în valuri părul, cădea rochia-șuie
se tot gândea la tine în nopți cu lună mlădioasă
când dorul îi tot zidea câte o coastă
și nopțile foșneau ca o mireasmă
prin sânii ei pulsa și primăvara-n muguri
la tine valsa doar vara, incandescente țeste
povestea noastră azi n- o mai poți scrie
lovește ploaia rece prin ferestre.

poezie de
Adăugat de Mariana DiduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu știu

Nu știu, Doamne, să mă rog mai bine,
Nu știu, Doamne, Te chem mai mult,
Nu știu, Doamne, dacă ești cu mine,
Nici nu știu de știu să Te ascult.
Știu atât: Te privesc întruna,
Să mă cânt la cer de dorul Tău,
Te-aștept când licărește luna
Și să strig când bântuie cel rău.

Nu știu să mă-nchin cu voce tare,
Nici nu știu să plâng dacă mai pot
Ți-am cerut doar milă și iertare
Și-am venit cu sufletul cu tot...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu este nimic mai plăcut decât să îți schimbi starea interioară într-o secundă prin schimbarea de perspectivă. Când ești stresat că lucrurile nu au mers azi exact cum ai vrea meargă și simți stresul, fricile și supărarea cum te copleșesc, adu-ți aminte că ești în plin proces de învățare și că ziua de azi nu e decisivă, ci doar o piesă de domino. Cât timp înțelegi că e mai important apari și să îți faci partea zi după zi decât să ai un șir de zile perfecte, când înțelegi ca rămâi pe drumul măiestriei te va face încet și sigur să nu ai competiție, știi că și azi îți poți da voie să te relaxezi, iei ziua așa cum ți-a fost dată și să te poți bucura de lucrurile mici știind că cele mari sunt acolo, te așteaptă faci drumul până la ele. Oricum ți-a fost ziua și cum se va termina, nu uita simți recunoștința pentru abundența în care trăiești deja. Sunt multe lucruri pe care le ai și le consideri normale și firești, însă gândește-te un pic mai bine. Chiar ți se cuvine totul sau poți să apreciezi azi un pic mai mult ce ai?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ascultă-mă copile

Dacă n-am fost așa cum ți-ai dorit,
Nu căuta, în vina mea, răspunsul.
Mi-e martor, Dumnezeu, ca te-am iubit,
Dar mi-am ascuns și lacrima și plânsul.

Prea multe rugăminți neîmplinite
Trezesc acum... regretele târzii.
Ai -nțelegi durerea de părinte
Când ai să ai la rândul tău copii.

Imi caut, printre gânduri, vindecarea.
Azi, să mă ierți... povară dacă-ți sunt.
Doar grijile îmi rătăcesc plecarea,
S-au strâns cu toate-n părul meu cărunt.

Când am să mor n-ai păreri de rău...
Tot mamă-ți sunt, de n-oi mai fi în viață.
Te-oi cauta prin nopți... în visul tău,
-ți mai aduc o vorbă... o povață.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Byron

Unei doamne

O, dacă Soarta ne unea,
Cum îmi juraseși, mi se pare,
N-aș mai fi fost, în pacea mea,
De-atâtea nebunii în stare!

De vină tu ești, deci, deși
Certat sunt eu, pentru păcate,
De cei ce n-au de unde ști
tu ai rupt logodna, poate.

Mi-era, ca și al tău, curat
Pe-atuncea sufletul, de-aceea
Putea curma orice păcat. -
Azi, altuia îi ești femeia!

Aș fi în stare să-i zdrobesc
Și liniștea și fericirea,
Dar pentru că te mai iubesc,
Nu-l pot urî - așa mi-e firea!

De când plecat-ai, în zadar
Îmi caut tihna, chip de înger!
Tot ce găseam la tine, doar
La multe caut azi, și sânger!

Adio, deci, nu te regret,
Nădejdea-n ajutor nu-mi vine;
Mândria însă-ncet, încet,
M-o face să te-alung din mine!

Azi, caut alte bucurii:
În câte o ceață zgomotoasă
(Pe gânduri, aș înnebuni!)
Încerc uit tot ce m-apasă.

Dar chiar așa, câte un gând
Se mai strecoară prin beție, -
Și diavolii m-ar plânge - aflând
te-am pierdut pentru vecie!

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Corina Mihaela Soare

Azi nu aud

Azi aud doar vuietul din mine
Și pasul schiopătat, eu azi îl simt
Nici soarelui nu-i simt caldura...
Doar asta simt, doar omul obosit.

Sunt zile lungi, departe de tot gândul
Prea liniștite din tot tumultul meu
Sunt zile când mi-e dor de tine
Aș vrea să fii cu mine-acum din nou.

Simt gustul dorului și-al tău,
Și iar, și iar gândesc la tine.
Știu, ne despart doar dimineți
Ce-au fost scaldate doar de nopți senine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cioburi de sticlă

cioburi de sticlă și
prea multe plimbări sub clar de lună;
domina treptat reflexia asta amețitoare,
parcă nu mai aveam scăpare
m-a prins ferm cu un braț muribund și
nu mai aveam scăpare.

de ce se difractează-n fața ochilor mei
noaptea, cu tot cu umbre și stafii
care mă alungă,
îmi creează disconfort și
vreau fug.

privirea mi se-ntunecă și luna o văd
microscopic,
să mă fi îndepărtat de tot?
sau poate nu mai văd și nu mai simt;
nu mai cred?

priveam luna cu speranță;
azi nici n-o mai privesc:
în cioburile de atunci s-a schimbat fizica lumii
și ochii tăi și privirea s-au schimbat;
puțin îmi pasă.

sub clarul de lună,
dansul neobișnuit al valurilor de ape
nu mă decepționa atunci,
obliga cred
că luna-n cioburile sparte de pe mal
e adevărată, e mai frumoasă și
mai calmă ca niciodată.

m-a lovit intens furtuna, neașteptat,
mi-a răvășit ideile, punctul de plecare și
fără -mi dau seama,
m-am trezit în întunericul pur
fără să știu unde sunt, fără nimeni aici,
doar eu și cristale reci din sticlă,
pe care le simt, îmi taie tălpile.

și fug, că nu pot aștepta,
-njunghie ca niște cuțite,
dar nu pot aștepta...
noaptea mă apasă, vântul sufocă
și cioburile
au pierit și nu mai reflectă
nici lumina,
nici întunericul,
nici nu mai înseamnă nimic acum.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Cuvinte nespuse

Nu mai vreau să mă pierd în umbra Ta,
Nici în urma, nici în fața Ta.
Aș vrea să mă regăsesc de partea Ta,
fi parte din ființa mea.

Nu mai vreau să mă tot pierd în privirea Ta,
Să mă tot pătrunzi doar cu ochii tăi.
Doar scântei, foc și văpăi
Întâlniri nevinovate în treacăt fără de noi.

Nu mai vreau doar tăceri si fiori,
Priviri răzlețe și neînțelese.
Nici în mine să sădești un dor, să mă dori
În freamăt și-n cuvinte nespuse.

Nu mai vreau doar sa te vreau
Și-n gând să mă întreb cum să te am.
Cum -ți fiu trunchi și tu parte din mine,
Cum -mi fi ramura ce înflorește din mine.

Nu mai vreau -mi pari doar minune,
Să mă însoțești doar prin vise.
Prin nopți și prin clipe fără de tine,
Nici ruptă de mine, ruptă de lume.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Peste sufletu-mi cărunt

Sunt aici
și mai tresar,
când se-nchid, pe umbre, stele,
mă mai leg
de câte pot...
printre gândurile mele.
Tot mai duc
și tot mai car,
viața-n firul ei subțire,
și ca sprijin,
drept toiag,
folosesc o amintire.

Au trecut
prea multe veri
peste iernile din toamne,
m-a durut
pustiul lor
și mă rog la tine, Doamne,
vreau copiii
să-i mai văd,
cât îmi este incă bine.
Pune-un gând
în gândul lor
să mai treacă pe la mine.

Timpul mult
prea nemilos,
când îi ia și când îi lasă,
n-am o vorbă
cui să-i spun,
bolul singur de pe masă
îmi vorbește
fără grai,
fără grai se-aude-n toate,
tot încerc,
încerc uit,
mamă sunt și nu se poate.

Mai aud
curgând prin ploi
câte-o lacrimă tăcută,
dorul ei
de dorul lor,
când obrazul îmi sărută.
Mai aud
cum nu mai sunt.
poarta, veșnic, încuiată,
peste
sufletu-mi cărunt
s-a uscat tăcerea toată.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar lacrimi

Afară ploua cu lacrimi de îngerași,
Eu te priveam îngenuncheat,
Și te-ntrebam:"-De ce lași?"
Nici azi răspunsul n-am aflat.

Acum stau singurel și plâng,
Pozele mi le-ai furat pe toate,
La piept nu am ce să mai strâng,
Ploaia iar îmi cade pe ceafă și pe spate.

Îngerii în cer încep tune,
Și-ncep plângă lângă mine,
Stau și rostesc o rugăciune,
Să te-ocrotesc mereu pe tine.

Mai ții minte acel început
În care eram doar noi doi în ploaie?
A fost frumos, dar azi doar lacrimi
Mai umblă câmpul în șuvoaie.

poezie de
Adăugat de Vlad BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook