Orfanul
Acum... nu am nimic!
Nici bunică, nici bunic...
Și părinții mi-au plecat.
Am rămas singur în sat.
Totuși, mi-a rămas un câine,
Și trăim de azi pe mâine.
Dintr-o pâine, amândoi,
Ce simțim? o știm doar noi.
poezie de Nicanor Casandruc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viitor, poezii despre viață, poezii despre sat, poezii despre pâine, poezii despre prezent sau poezii despre câini
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.