Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Sfârșit de carte

Tot mai vânăt, murgule, e ceasul
la întorsul ultimului drum.
De când batem vămile cu pasul
ți-ai tocit potcoavele de fum.

Alelei; de cât amar de vreme
am pornit cu tinerețea-n șa
să culegem stele și poeme
din văzduhul albăstrind abia.

Iată, gârbovi ne-am întors în lume,
neguri am adus în amintiri,
pe rugina laurilor brume,
în caiete mari neîmpliniri.

Murgule, să-ncepem a ne strânge,
fruntea-i umbră, mâna a-nghețat.
Azi vor înflori trei stropi de sânge
pe năframa cui ne-a așteptat.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Citate similare

Bastilia

Mâna care-a strâns de gât se strânge
vânătă, în cântec de prohod.
A căzut Bastilia de sânge
și-a murit un veac pe eșafod.

Toate pietrele zidite în Bastilii
crapă, mai târziu sau mai curând,
ca facă loc luminii zilei...

- Dar a noastră, Doamne, oare când?

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vorbitor

Ar fi timpul stăm lângă foc, iubim
câte-o fată de grâu, cu privirea albastră,
scriem poeme sau cărți citim
la lumina ce scade treptat în fereastră.

Pe masă, paharul cu ceai sau țigara
să-și urce spirala căldurii am vrea.
târzie pe dealuri fumege seara,
luceafărul palid licăre abia.

Dar întinsele noastre câmpii dobrogene
ne ard peste față cu plesnet de bici
pe când visul mustește amar printre gene:
Cumplitul Danubiu va trece pe-aici.

Va trece cândva, peste ani, peste vreme,
cu apele tulburi de crâncen tumult,
iar undele sure vor sparge blesteme
din guri astupate cu pumnul demult.

Străvechi amintiri vor ieși din morminte
și-o clipă vor arde pe-o creastă de val.
Acolo, sub mâl, vor rămâne-oseminte –
toți morții de-acum, risipiți pe Canal.

Și umbre de mame, venindu-le-aproape,
pe malul înalt, se vor frânge de dor.
Vor izbi milițienii cu cizma-n pleoape:
Banditule, scoală că ai vorbitor!

Și-adâncă va crește tăcerea din ape –
Din ape – sau poate din sângele lor.

poezie clasică de
Adăugat de Mishu57Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amintiri

Timpul a stat o clipă-n loc și plouă
În ochii noștrii, azi, cu stropi de rouă...
Ne săgetează amintiri și vise,
Gânduri rămase-n noi atunci, nescrise.

Ne fulgeră-n priviri întâia clipă,
Când cu sfială, pașii ni-i opream
În fața clasei și lăsam în urmă,
Lumea în care încă mai credeam.

Apoi ne-am ridicat vlăstari sub stele...
Cerneau din ochii noștrii scânteiri...
Aveam speranțe, vise efemere...
Și în minuni credeam... și în iubiri...

Când ne-am întors privirea spre vărsare,
Aceiași pași timizi ne-au însoțit
Și-același crez ne-a înălțat sub soare
Și în oglinda vieții ne-am privit.


Aceiași vechi copii de altădată
Cu-același suflet, ne priveau tăcut...
Dar ochii lăcrimau... Trecuse timpul...
În noi simțeam că-mbătrânisem mult...

Azi i-am zâmbit copilului... Oglinda
Cărări de raze mi-a deschis sub soare
Și-n mii de ani s-a despicat lumina
Și mi-a adus în suflet sărbătoare.

Pluteau săruturi printre crizanteme...
S-au dus departe anii de liceu...
Acum sunt prunc, cu-a pruncilor pruncie
Și mă întorc la ce am fost mereu.

Copilu-n mine încă mai trăiește
Căci timpu-n loc a stat, dar n-a ucis
Această veche piatră prețioasă...
Copilăria- singurul meu vis...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și totuși

Se-aprinde spre neguri, amurgul,
Rebele scântei mă stârnesc,
Un cer enigmatic e burgul
Și totuși... și totuși... iubesc.

Deschideri piezișe m-așteaptă,
Încinse de patimi și dor,
Tăcerea-i oricum... înțeleaptă
Și șansa nebunului zbor.

Nocturnul vacarm desenează
Lumini înfrunzite... pe-alei,
Și pașii ce-acum, decontează
Misterul din numărul trei.

Trotoarele-s straniu... sfințite,
De timpul, mereu, Demiurg,
Când visele abia încolțite
Îndeamnă în sânge să-ți curg.

Privirea-i o mare de stele,
În suflete focu-i nestins,
Păcatele-mi par tot mai grele
Și gându-ndrăzneț... ne-a atins.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Albe amintiri

E prima oară când întind mâinile
și strâng fulgii spre tâmple...
albe amintiri
frigul mă strânge în brațe
se frâng cuvintele în două
cad stele pe pământ
în pașii fără drum
din iarna ta
o lacrimă înghețată
se prelinge
încărcată de doruri trecute
se reflectă în imagini
pe chipul plin de ninsoare
picături desprinse
din suflet
calc pe umbre albastre
scufund tristețea
în norii de fum
las timpul vorbească.

poezie de (22 noiembrie 2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pagini nescrise

rătăcesc prin valurile vieții
nu am cale, nu am drum
sunt chitara ce plânge acum
am întors fața către ieri
în față o umbră chioară
în spate o viață în delir
aici doar cenușa palpită
am obosit întorc pagina către nicăieri
o lume fără soare
mi-e gândul între pagini nescrise, necitite
pe cer ard stele, sfâșie văzduhul
negrul e fumul ce se scurge pe drum

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Canalul

Aici am ars și-am sângerat cu anii,
aici am rupt cu dinții din țărână,
și aici ne-am cununat, cu bolovanii,
câte-un picior uitat sau câte-o mână.

Pe-aceste văi și dealuri dobrogene
am dat cu veacuri înapoi lumina.
Amare bezne-am așternut pe gene
și le-am gustat în inimi rădăcina.

Aprinși sub biciul vântului fierbinte,
bolnavi și goi pe ger și pe ninsoare,
am presărat cu mii de oseminte
meleagul dintre Dunăre și Mare.

Trudind, flămânzi de cântec și de pâine,
înjurături și pumni ne-au fost răsplata.
Să facem drum vapoarelor de mâine,
am spintecat Dobrogea cu lopata.

Istoria, ce curge-acum întoarsă,
va tine minte și-ntre foi va strânge
acest cumplit Danubiu care varsă
pe trei guri apă și pe-a patra sânge.

Iar cântecele smulse din robie
vor ctitori, cu anii care vin,
în cărțile pe care le vom scrie,
o noua Tristie la Pontul Euxin.

poezie celebră de
Adăugat de Mishu57Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 30 iunie 2018.
Distribuie

Ave Maria

Nimic din tot nu ne mai place
Și ne-a cuprins melancolia
Războaiele nu ne dau pace
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

Semnăm tratate pentru moarte
Și mii de morți sunt mărturia
Când însăși viața ne desparte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

Și nu mai punem preț pe carte
Și am ucis copilăria
Privim în gol tot mai departe
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

Nu mai visăm în miez de noapte
Căci prea ni-e slută omenia
Ne pleacă îngerii din șoapte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

Tristețea la tot pasul zace
Omul își uită bucuria
Când însuși Dumnezeu azi tace
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

Și Lumea toată își împarte
În mii de lacrimi tragedia
Dar când speranțele-s deșarte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

De circ avem mai zilnic parte
Dar tragică ni-e comedia
Când clipele sunt visuri sparte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

Nu-i strop de liniște în lume
Și păcălim democrația
Iubirea nu mai are nume
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

În mersul lumii crud, rapace
E sfântă numai liturghia
Din ea se naște-un gând de pace
Spre cerul pur. Ave Maria!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sângerează lumina

zilele sunt arse acum
în jur lacrimi și fum
am despărțit drumurile, am ajuns la amintiri
tragice amintiri
azi dorm între sălcii plângătoare
nimeni pe drum, nimeni în cale
târziu am aflat
sunt străin de mine, de lume, de toate
eram proscrisul din cetate
nu am știut că am pășit într-o noapte dincolo de mine
am atins cu fruntea zenitul unei lumi
azi capul mă doare
lumina sângerează pe drum
ce pot fac aici, acum
când viața asta este scrum

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Daniil Sihastrul

Ajuns în vale, pe un râu în spume,
Așa cum scris-a pana de poet,
Bătrânul Ștefan glăsui încet
Către sihastrul ce-a fugit de lume:

Când am simțit pe-al țării trup nepace
m-am răsucit la Putna în mormânt
și-am răsturnat cinci veacuri de pămînt
de pe pieptarul meu, vin încoace.

Au mă smintește ochiul ce se bate
sau nu-mi ajută mintea dezleg?
Hotarul drept vi l-am lăsat întreg
și aflu-acum Moldova jumătate.

Vânduta-ți oare hoardelor de-afară,
în târgul vremii, una din moșii?
Eu nu cunosc pe lume avuții
-mi poată prețui un colț de țară.

Sau nu cumva pe platoșe oțelul
a ruginit prin sutele de ani,
de-au spart zăgazul vechii mei dușmani
și-au slobozit din sulițe măcelul?

De ce nu bate ceasul de vecernii
în pieptul Putnei – clopot necuprins?
Au taci și tu, bătrâne? Sau ți-au stins
făclia vieții, viscolele iernii?

Târziu abia, în noaptea de cărbune,
cu ochii grei de-atâta nepătruns,
s-a îndurat sihastrul cu răspuns:
Măria Ta, eram în rugăciune.

Ci nu păstra în inimă sminteală,
că nu plăieșii și-au ieșit din minți
precupețind Moldova pe arginți,
cum le-ai adus la cuget bănuială.

Ei zac în lanțuri, lângă hăul mării,
și trag în juguri puse de călăi.
Bicele însă nu le țin ai tăi
și mâna ce izbește nu-i a țării.

Potop cumplit de neamuri fără cruce
se năpustesc acum spre crucea ta,
dar în zadar se-ncrâncenă sub ea
căci prea e sus – și nu pot s-o apuce.

Măria Ta. Înseninează-ți fața,
pușcașii n-au uitat dea la semn,
ci doar așteaptă chiot de îndemn
rupă lanțul și să ia sâneața.

Atunci vor arde țestele dușmane
cu vâlvătăi de sânge și de fum
și nu va fi zăgaz pe nici un drum
să ne oprească iureșul, Ștefane.

Și-ți vom zidi biserică frumoasă
sub nesfârșitul cerului safir
intre neamul tot sub patrafir
ca -l primești, cuminecat, acasă.

poezie clasică de
Adăugat de Mishu57Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cuiul

mă strecor încet
îngrozitor de încet
printre obosite gânduri
caut aroma unui vis
trăim și uităm
inutile amintiri
o creangă bate într-un geam
al cui
al vieții poți spui, dar cui, că nu am cui
mai bine bat un cui în dricul de pe drum
al cui...
trist am plecat pe lângă drum
printre oase și fum
căutam în van
o creangă verde sau un ram
ce am găsit
mai bine tac
lucrurile trec
uneori se mai rotesc
spre nicăieri
trăiesc intre vis și adevăr
aici a mai rămas
doar un geam spart
într-o casă moartă
mai am în mână doar un cui
al cui

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Spune-mi...

Spune-mi, câte stele vor mai pieri,
câte vise s-or nărui,
printre stropi de ploaie deasă
ce-mi bat astăzi la fereastră?
Ce cuvinte mai pot spune,
acum când soarele apune
peste cărări, peste poteci,
peste iubiri ce pier pe veci?
Spune-mi, câte dureri sunt pe lume,
câte tăceri pline de nume,
ce nu mai vor să fie spuse
când inimile-s de dor răpuse?
Ce stele mai străluce acum,
când ceru-i plin de praf și fum,
când ploaia cade neîncetat
la poarta sufletului însetat?
Spune-mi, de unde atâta melancolie,
în sufletele noastre de hârtie,
când norii acoperă gândul
măturând de dor și foc pământul?

Spune-mi, de lupt sau sper,
la un alt cer
fără nori, fără furtuni,
fără zilele de luni,
vei mai opri din stropi de ploaie
-mi stingă ultima bătaie?

poezie de (30 martie 2016)
Adăugat de Adriana Monica BurteaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Pâine de dor

Pâine-mi e de dor și grâuri
Și vin cai de mă mângâie
Eu mă duc -mpletesc frâie
Până crește apa-n râuri

Și la fel de stepe-ntinse
Și de fetele morgane
Hai cu mine măi cârlane
După nopți albe și ninse

Hai să batem zarea-albastră
Și luceferii-n copite
Murgule plin de ispite,
Cât e lumea contra noastră

Dor de frâu -l țin la brâuri
Coama-n vânt mă mângâie
Eu mă duc -mpletesc frâie
Până crește apa-n râuri

poezie de din Condorul (2001)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Leit-motiv

Simt toată vremea care curge hău
Cu Dumnezeu de mână prin oraș
Și-o prinde omul, hoț ca un geambaș,
Ca s-o anime-n calendarul său.

Ispita asta ne-a cuprins de mult,
Orânduiți sub moarte și sub cer
Și ne-a legat în zodii ca un fier -
Otrepe vechi în cosmicul tumult.

Culegem an cu an în traista grea,
O movilă de ani până la fund,
Cădem sub crucea ei – rotund,
Lați și fărâmați ca o curea.

O, dă-ne Doamne, ceasul cât un veac,
Cât muntele de piatră necuprins,
Să trecem pe sub stele mai întins
Departe mai un pic de berbeleac.

poezie de din revista "Oltul", anul I, nr. 1 (august 1943)
Adăugat de Anisoara Elena ScarlatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Izvoare curg fierbinti...

Aromitor vlăstar de vers hoinar
Pogoară din icoană bizantină,
Târzii risipe-și saltă tot mai rar
Pasul pe drum de cețuri și de tină.

Izvoare curg fierbinți, râvnind prelung
La clipa albă coaptă-n jar de stele,
Când beau din ele doruri, ajung
Să lepăd brume, de trufie grele.

Cocori în zbor etern pecetluind
În cer înalt lumină din lumină
Se-ntorc, năluci uitate veșnicind,
Cu chipuri de icoană bizantină.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Alerg acum spre tine, libertate

Dintre iluzii veșnic ponosite,
De-a valma puse în năluci de fum,
Aleg un madrigal și trei ispite
A mă-nsoți pe nu știu care drum.

Tot amânat-am clipelor prea-plinul,
Charisma închizând-o în tăceri
Și-amestecând cu umbrele destinul
Am risipit prin suflete... poveri.

Alerg acum... spre tine... libertate,
Deși abia, abia, te înteleg,
Răstălmăcind cuvinte-ncrucișate
Păcatelor... din care te culeg.

Pașii rebeli... au început doară,
Smerite dimineți mă definesc...
Când liniștea în așternut coboară
Și-n brațe, iată, mi-te regăsesc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu Tine vrem să-ncepem anul...

Cu Tine vrem să-ncepem anul
C-așa-n credință fi-vom tari
Și-așa poate spori elanul
Să fim în lupte temerari.

Privind ‘napoi cu nostalgie
Azi recunoaștem c-ai condus
Tot traiul nostru-n pribegie
Spre lumea fără de apus.

Ne st㠑nainte și-ncercarea
Dar și-ajutoru-Ți prețios
Vrem sporească-ncredințarea
Când drumu-ngust e mai pietros.

Pornind pe calea-ntortocheată,
Prin labirinturi reci și lungi
Pe cei din infernala ceată
Pe toți... pe toți o să-i alungi.

O, nu lăsa se strecoare
Perfizii stropi cu ezitări
Spre-a fi uniți cu o splendoare
Ce-i dincolo de-albastre zări.

Pășim spre viitoarea lume
Călăuziți de Raza Ta
Rosti-vom des slăvitu-Ți nume,
Lângă Cuvântul Tău vom sta.

Nevoi, ofense, suferințe
Le depășim când mergi cu noi
Când vin, Isuse, neputințe
Ne dai putere de eroi.

Să-ncepem zilele cu Tine
Și anii toți câți ne sunt dați
E modul de-a putea menține
Un dor de-a fi încununați.

poezie de din Pelerini printre versuri (2016)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Ne aflăm

Ne aflăm mereu pe drum
Când la vad, când la răscruce,
Apa-i foc, și ceru-i fum
Drumul, nu știm unde duce

Semne nu-s, iar hărți lipsesc,
Ghizi, de mult nu se găsesc.
Batem pasul în cerc mic
Alegând când drept, când dreapta
Impingând ba scut, ba dric
Și nu-i cugetul ca fapta,
Ne certăm, ca orișicine
Că nu știm că știm mai bine

Drumu-i strimt și e spinos,
Noi, bălângănind pe jos
Pe țurloaie prea firave
Ne-mproșcăm în culpe grave
Cum că drumu-i drum de dos

Ne aflăm mereu pe drum...
Mișunând în duh credința,
Căutându-ne ființa
Până ce devine scrum.

Ne aflăm.

poezie de din So many words (1 august 2010)
Adăugat de Laurian TalerSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Biet nebun

aici nu-i casa mea
e doar o hrubă hâdă și urâtă
în care șacalii au plecat la vânare
e poate a ta, a cui o vrea
de ce mai stau, de nu plec
tu oare crezi că știu
sunt doar un biet nebun
ce plânge pe un drum
ce drum, doar zoaie, scrum și fum...
mult, mult fum, ascundă ticăloșii ce stau
la colțuri de drum
cărările sunt reci
drumurile, pustii și seci
pe unde vrei treci
unde pleci, deci...
e neagră noaptea
cad stele din cer
a mea, a ta, a cui o vrea...
pritene, nu căuta infernul
e aici, în noi, în jur
nu, nu înjur, pe cine conjur
oameni smintiți, nu rupeți flori
mai bine plantați panseluțe, cu bâte
visele fug și pier, ce să mai sper
acum beau cucută
la masă cu dracul și tovarășii lui
ce lume tristă și mută

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Semne de iarnă

nici nu știu dacă
durerea pe care o port îmi aparține
știu doar că trecem iarna în doi
ocupând aceeași parte de drum
din când în când
lumina
se aprinde pe la colțuri

Dumnezeu ne face cu mâna

prind curaj
împing întunericul de-o parte și
mă uit îndărăt
un câine pornit pe urmele mele
scheaună confuz
e o iarnă cu miros de ploi
cozonac și fum
în apropiere se conturează o umbră
pare spună o poveste
îmi desfac nasturii de la geacă
și-mi pun mâna pe piept
respir sacadat
am senzația că cineva
mă privește pe furiș
a nu
nu poate fi ea
iar moartea nu doare
îmi zic...

poezie de din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!