Mutaţie definitivă în derizoriu

Caţavencu Gagamiţă
Zoe şi cu toată şleahta
neamul meu de mioriţă
a umplut cu peşte balta

Zoe şi cu toată şleahta
ne-a întors iarăşi din drum
geaba ne mai plângem soarta
e doar o perdea de fum

Ne-a întors iarăşi din drum
neamul meu de mioriţă
nu ştiu când şi nu ştiu cum
Caţavencu Gagamiţă

Zoe şi cu toată şleahta
ne-a(u) mutat din lumea asta

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (12 august 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Made Mister Caţavencu

Gagamiţă se întoarce într-o joi
puicusorule trezeşte-te c-am ajuns în rai
deşi e vai de noi
nu-i bai

poezie de Costel Zăgan din Nenea Iancu redivivus (3 august 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zoe: Ai cerut, în schimbul scrisorii de care e vorba, mandatul de deputat. Ai jurat pe onoarea d-tale că poimâine când ai fi proclamat, vei da scrisoarea aceluia ce te-ar face să fii ales... Ei! eu te aleg, eu şi cu bărbatul meu; mie să-mi dai scrisoarea... Primeşti?
Caţavencu (ca lovit de o idee): Primesc...

replici celebre din piesa de teatru O scrisoare pierdută, Actul II, Scena 10, scenariu de Ion Luca Caragiale (1884)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce sunt aşa pornit contra tatălui meu? Nu ştiţi? Credeam că toată lumea e la curent. Tata ne-a abandonat pe mine, pe fratele meu şi pe mama în august 1914, pe un peron din gara Berlinului. Apoi a venit războiul.

Eduard Einstein în Cazul Eduard Einstein (2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

După decembrie '89, când demagogia s-a "democratizat", ne-am pomenit destul de repede cu un Caţavencu "de tranziţie" care a învăţat expresii noi. El "implementează", "anvizajează" sau ne lămureşte cum "se derulează" cutare problemă. În rest, "progresul, stimabile, progresul"! Totul pare o farsă pe care ne-a jucat-o soarta. Căci nu poţi să vezi la nesfâşit "Scrisoarea pierdută" nici măcar în forma originală, dar cu atât mai puţin în forme caricaturizate. În parlament sau în alte saloane ale Puterii, Caţavencu, Farfuridi şi Agamiţă nu te amuză, te exasperează.

Octavian Paler în Vremea întrebărilor (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parteneriat

Apusul iarăşi ne-a trădat:
În fel şi chip ne-a ajutat
Făcând din Estu-ndepărtat
Un partener apropiat.

epigramă de Vasile Moşneanu din Între coasă şi floretă - Epigrame (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna Z... una dintre invitate, o văduvă respectabilă, care ştie toate câte se petrec în societatea noastră, şi chiar mai multe, ne-a afirmat pe drum - "contând, se înţelege, pe discreţia noastră" - că N..., cum e cam bolnăvicios, şi-a făcut testamentul şi lasă aproape toată averea sa copilei lui Manolache, pe care o iubeşte la nebunie. Şi toţi, fireşte, am trebuit să zicem iarăşi: "Mare noroc pe Guvidi!"

finalul de la Om cu noroc de Ion Luca Caragiale (1890)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am luptat şi am învins

Covid-19 a ucis
primăvara mult aşteptată.
Pe toţi în casă ne-a închis,
ne-a pus lacătul la poartă.

Covid-19 a ucis
bucuria primăverii. Ne-a lovit
când în livadă, muguri s-au deschis
şi când grădini au înflorit.

Covid-19 a ucis
frumuseţea florii de cireş.
Să ne salutăm, n-a fost permis,
zâmbetul din faţă ni l-a şters.

Covid-19 a ucis
copilăria-n lumea toată.
Să ne-întâlnim, n-a fost permis.
Doamne, ce urâtă soartă!

Dar, Covid -19,
oricât de mult s-a străduit
sufletul nu ne-a ucis.
Noi, PENTRU VIAŢĂ am luptat
şi AM ÎNVINS.

poezie de Dumitru Delcă (22 mai 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În urmă drum de pietre...

din nou o piatră,
aşezată peste drum, în drum,
aş lua-o să o pun în vatră,
să pot să ard, salcâm şi ulm

s-astup cu ea un loc de taină,
un loc crăpat, de noi în timp,
pe-acolo ne-a fugit în grabă,
iubirea florilor, din verde câmp

căldura focului din lemne,
ne-a ars, au mai rămas tăciuni,
ei fumega lansând în semne,
chemări furate, de nebuni

.... şi noi din colţuri separate,
ne mai privim, din când în când,
în ochii noştri mări spumate,
se oglindesc, ne curg din gând

în urmă drumul plin de pietre,
nu îl mai văd, l-am petrecut,
îmi este sete, tare sete,
un susur de izvor, ascult

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cineva aruncă în discuţie un cuvânt mare (pe care nu îl ştiu), eu doar îi spun: "Îmi pare rău, dar nu ştiu ce înseamnă asta, poţi, te rog, să explici?" Nu îmi pasă dacă stau la masă cu Preşedintele SUA şi că iau cina, trebuie să fiu eu însămi. Vreau să exersez în fiecare zi ce înseamnă să fiu eu însămi.

citat din Zoe Saldana
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gagamiţă şi cultura

Bă ţineţi-vă acasă gura

monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (7 august 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visase că unde venise la dânsul, măre, o zână mai frumoasă decât toate zânele din cer şi de pre pământ, şi-i zisese să se ducă la curtea împăratului locului aceluia, că acolo are să se procopsească. Când se deşteptă, îşi zise: "Mă, ca ce să fie asta?" şi începu a se pune pe gânduri; toată ziulica îl munciră gândurile şi nu se domirea de loc, de loc ca ce să însemneze un asemenea vis. El nu înţelegea că steaua sub care se născuse venea să-l slujească. A doua zi, mergând iarăşi cu vitele la păscut, abătu din drum şi dete iarăşi pe la copaciul cu pricina, şi iarăşi se culcă la tulpina lui, şi iarăşi visă acelaşi vis. Sculându-se, îşi zise: "Mă, ăsta nu e lucru curat", şi iarăşi toată ziulica fu dus pe gânduri. A treia zi cu dinadinsul făcu să-i fie drumul pe la acelaşi copaci sub care se culcă, şi visă acelaşi vis; ba încă de astă dată zâna îl ameninţă cu boală şi cu toate ticăloşiile omeneşti, dacă nu s-o duce. Atunci şi el, dacă se sculă şi veni acasă cu vacile şi le băgă în coşar, se înfăţişe la stăpânu-său...

Petre Ispirescu în Cele douăsprezece fete de împărat şi palatul cel fermecat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetăţeanul: O pălărie, da, asta... şi astăzi tot îndesând-o pe capul meu s-o potrivesc - că mi-era strâmtă - am vrut să-i scot căptuşeala s-o mai lărgesc... când colo în căptuşeală peste ce dau?
Zoe: O scrisoare!

replici celebre din piesa de teatru O scrisoare pierdută, Actul IV, Scena 8, scenariu de Ion Luca Caragiale (1884)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată lumea fură, fură

confuzia domneşte peste lume
la tribună lideri spun poveşti
momârlanii fură din caleşti
sacii politicienilor cu glume

nimeni nu mai are chef de muncă
mai uşor e să ieşim în stradă
să strigăm un huuo!, la grămadă
să ne dea guvernul bani de şuncă

toată lumea fură, fură
nouă nu ne-a mai rămas nimic
ni se spune să tăcem chitic
şi să ducem degetul la gură.

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori simt că oamenii despre care scriu sunt mai reali pentru mine decât oamenii din jurul meu. Atunci când faci acel salt în imaginaţie, trăieşti atât de mult în acea lume creată de tine, încât îţi pare reală.

citat din Zoe Kazan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zoe: Am făcut sex în timp ce sora mea dormea în camera cealaltă. Eram beată şi îmi plângeam de milă. Nu ştiu ce scuză a avut el.

replică din filmul serial Mesaje de dincolo
Adăugat de Alexandra Bleoancă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epoca ne-a cerut

Epoca ne-a cerut să cântăm
Şi-apoi ne-a tăiat limbile.

Epoca ne-a cerut să curgem
Şi-apoi ne-a pus cep.

Epoca ne-a cerut să dansăm
Şi-apoi ne-a înghesuit în pantaloni cazoni.

Şi la sfârşit epoca a primit
Exact genul de rahat pe care-l ceruse.

poezie celebră de Ernest Hemingway, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea a început să uite să vorbească, pentru că nu mai citeşte.

citat clasic din Zoe Dumitrescu Buşulenga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

170 de ani cu Luceafărul

Toată lumea te slăveşte
Când îţi e aniversarea
Mai apoi, nu ştiu de tine.
Se aşterne iar uitarea...

Când la Putna clopotarul
Către cer, ridică rugă,
Privim iarăşi calendarul
Şi venim la tine-n fugă

Ca să cerem îndurare
Că uităm de rădăcină
Şi mimăm a remuşcare
Făr' a ne găsi vreo vină.

Nu ne judeca, mărite,
Noi suntem pigmei în scrisuri.
Iar cuvintele rostite
Doar alambicate visuri.

Dar, odihna ţi-i în stele,
Eminescule, ferice.
Tu te roagă către ele
Limba, neamul nu se strice!

Astăzi la mormântu-ţi suntem
Să aprindem lumânare,
Jurând ca măcar post-mortem
Să rămâi în neuitare!

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nesincronizaţi

Cum să îi spui unei femei
la jumătate vârsta ta,
Că din atâtea miliarde,
Tu te-ai îndrăgostit de ea?

Eu am ales să stau tăcut,
Ştiu bine că nu s-ar putea,
Aşa că nu a cunoscut,
Ce ascunde inima mea.

Am întors spatele zâmbind,
Ea nici măcar n-a observat,
Ea înfloreşte, eu mă scutur,
Viaţa nu ne-a sincronizat...
Păcat!

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de carte

Tot mai vânăt, murgule, e ceasul
la întorsul ultimului drum.
De când batem vămile cu pasul
ţi-ai tocit potcoavele de fum.

Alelei; de cât amar de vreme
am pornit cu tinereţea-n şa
să culegem stele şi poeme
din văzduhul albăstrind abia.

Iată, gârbovi ne-am întors în lume,
neguri am adus în amintiri,
pe rugina laurilor brume,
în caiete mari neîmpliniri.

Murgule, să-ncepem a ne strânge,
fruntea-i umbră, mâna a-ngheţat.
Azi vor înflori trei stropi de sânge
pe năframa cui ne-a aşteptat.

poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!