Seara

Seara s-a lăsat pe lume,
Soarele-a apus în spume
De mari, si-n câmpii de brume,
Umbra fâlfâie pe lume,
Ca o pasare ce fum e,
Ca o àripa ce fum e.

poezie de Dan Botta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatru

Şi pe aceste file
Notez sibile, inscripţii,
Ca un mare actor
Trăind şi murind,
Nefiind şi fiind,
În fantastice roluri,
În imaginara, tragica lume a sa,
În carcera grea,
De gheaţă şi fum.
Şi vezi ce scriu acum despre gheaţă şi fum.
De multe ori am murit pe scenă,
Însă niciodată ca acum...

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scena, ca un teatru al lumii

Şi pe aceste file
Notez sibile, inscripţii,
Ca un mare actor
Trăind şi murind,
Nefiind şi fiind,
În fantastice roluri,
În imaginara, tragica lume a sa,
În carcera grea,
De gheaţă şi fum.
Şi vezi ce scriu acum despre gheaţă şi fum.
De multe ori am murit pe scenă,
Însă niciodată ca acum.

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căruţa cu coviltir

Spre stinse zări se pierd fuioarele de fum,
Amurgul fâlfâie pe-aripă de zefir,
Pe mal de râu, oprind din nesfârşitul drum,
Au poposit căruţele cu coviltir.

Necaz, nevoi, tristeţi sunt prefăcute-n scrum,
Cântă ţiganii, fuste se rotesc în şir,
Spre stinse zări se pierd fuioarele de fum,
Amurgul fâlfâie pe-aripă de zefir.

Sunt fericiţi, se-nveselesc mai abitir,
Speranţa-n licăr nu se spulberă nicicum,
O ţigăncuşă-şi prinde-n păr un trandafir,
Doru-i vrăjit se unduie pe-al apei fir,
Spre stinse zări se pierd fuioarele de fum.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de carte

Tot mai vânăt, murgule, e ceasul
la întorsul ultimului drum.
De când batem vămile cu pasul
ţi-ai tocit potcoavele de fum.

Alelei; de cât amar de vreme
am pornit cu tinereţea-n şa
să culegem stele şi poeme
din văzduhul albăstrind abia.

Iată, gârbovi ne-am întors în lume,
neguri am adus în amintiri,
pe rugina laurilor brume,
în caiete mari neîmpliniri.

Murgule, să-ncepem a ne strânge,
fruntea-i umbră, mâna a-ngheţat.
Azi vor înflori trei stropi de sânge
pe năframa cui ne-a aşteptat.

poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fum de asfinţit

Duhnim a înserare de toamnă şi a fum,
Şi ne pripim la focuri de frunze ruginii,
Prin ţoale ne pătrunde în sânge, nu ştim cum,
Parfumul depărtării, ce toamna dată ni-i.

Ne îndreptăm spre casă în sensuri diferite,
Venind ca dintr-un codru care s-a rătăcit,
Îmbătrânim la poala iubirii desfrunzite
Şi mirosim a toamnă şi-a fum de asfinţit.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (25 octombrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima frunză

şi ultima mea frunză a căzut
de pe copacul trist de lângă drum
învăluit de ceată ca un fum
şi ca un fum în ceată dispărut

se duce toamna şi se duc cu ea
nostalgice tristeţi agonisite
de brume dimineaţa hămesite
de viitoarea iarnă şi de nea

şi soarele-i mai jos de orizont
şi umbra mea-i mai lungă şi mai dreaptă
deşi azi mai coboară inc-o treaptă
şi-i la nivel cu ţărm de Hellespont

la uşă iarnă bate-ncetişor
şi scurta ei bătaie mă sugrumă
cu degete de sticlă şi de gumă
esinde ca o aţă din fuior

noiembrie se stinge-n calendar
precum în candelă s-ar stinge dimineaţa
nu flacără ci pur şi simplu viaţa
întinsă într-o raclă de cleştar...

... şi ultima mea frunză a căzut
de pe copacul trist de lângă drum
învăluit de ceată ca un fum
mă simţ devastator de dispărut...

poezie de Iurie Osoianu (19 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul celui ce s-a dus

S-a dus în altă lume,
Unde-s oamenii egali.
Acolo nu mai sunt cutume,
Nici prieteni şi rivali.

Ca el poart-acelaşi nume,
Trei copii ai lui, legali.
S-a dus în altă lume,
Unde-s oamenii egali.

S-a dus şi a lăsat renume
Urmaşilor săi loiali,
Binecrescuţi şi sociali,
Dar nu poate să-i îndrume,

Că s-a dus în altă lume.

rondel de Ioan Friciu (28 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acoperişuri de fum

neliniştea coboară pe tâmplele cărunte
cu paşi trişti
în priviri e un gol care creşte
în faţă nu-i nici o lumină limpede
doar un păienjeniş de umbre şi ceaţă
într-o toamnă cu brume şi burniţe
să stai locului ca o pasăre-n cuib
cu ciocul sub pene
şi să aştepti îngândurat iarna.

se ridică acoperişuri de fum
o mişcare greoaie şi lungă
suntem oameni şi ne cheamă vorbele
fără să gândim singurătatea
decât ca o moarte lentă
venită de pe drumuri neştiute
cu glasul îngheţat

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reţetă

Ca sà ai un somn uşor,
Ia o "pungà "de umor
Şi-o ràstoarnà într-o zeamà,
Unde-ai "fiert" o epigramà!

epigramă de Constantin Enescu (16 martie 2013)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doine sub caldarâm

Merg pe caldarâm în nor de fum
Şi aud sub el flori ce şoptesc
Cu iarba să răsară acum
Închise-n bitume ce-nlăţuiesc

Cu lanturi de beton turme
De asini de cauciuc cu fum
Ce ni se pare că ne fug
Mai repede prin astă lume

Să-nselăm timpul în viteză
Când de fapt el înaintează
Cu cât mai repede noi fugim
Să încercăm să-l păcălim

Invârtindu-i în fum acele
Spre ce nu dorim, cafalcele
Ce le-am pus roţi de dorinţi
Să ajungem in clipe prinţi

Cu o secundă mai repede
Să o trăim in plus prea efemer
Când nisipul ne fuge ager
Cu noi oricând, oriunde

In era vitezei malefice
In scriie de metal carapace
A unor melci mult prea lenţi
Să întrecem in fugă neglijenţi

Timpul ce nu se stă decât
Când privesti ce e dedesubt
În umbra florii ce va înflorii
Atunci când noi nu vom mai fi

Prin crăpături de caldarâm
Unde aud doine de flori acum

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fum

O tânără cu bustul gol
Şi minifustă transparentă,
Dă fum spre mine cu menthol
Şi-am întrebat-o de-i de mentă.

epigramă de Eugen Albu din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * * (Aripa mea fâlfâie)

Aripa mea fâlfâie
Şi tu laşi aripa mea să fâlfâie
Să fâlfâie şi să o laşi să fâlfâie da,
Nu
Cer
Tu poţi să opreşti aripa mea
să mai fâlfâie
Şi poate că da,
Şi poate că nu
Ţin să fâlfâie

Aripa ta fâlfâie
Şi tu iei aripa mea
Să fâlfâie cu aripa ta nu
Da,
Cer
Tu poţi să ţii aripa mea
Şi poate că nu
Şi poate că da,
Fâlfâie o singură aripă

poezie de Mihaela Cătană (septembrie 2004)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenului E. Gruber

"M-am lăsat de poezie!"
Spui la lume ne-ncetat;
Lumrea spune că de tine
Poezia s-a lăsat!

epigramă de A.C. Cuza din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vei fi judecată după legea florilor

O Simplitate, un fum,
că durerile trec, îmi tot spune...
O Simplitate, un fum,
în valea frumoasă unde şezum,
iubito, eşti umbră, îmi spune.
O Conştiinţă, o stea,
că-i veşnicie durerea îmi spune...
O Conştiinţă, o stea,
că eşti durere, iubito, îmi spune,
că veşnicia eşti, pururea.
Şi îngerii, o, tu, adormită,
pe lut de ivoriu recită
şi e al pierzării, ecoul nebun:
că eşti durere îngerii spun.

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fum şi fluturi

De dorul tău eu mă topesc
Fum şi fluturi fum în zbor
Zilele topite-mi curg de zor
Sufletul abia mi-l mai zăresc

Viaţă, în tine mă zvârcolesc
Trezită-n fum de lumânare
Încerc senzaţia de alinare
Cu ochi minţii caut să privesc

În jurul meu suflete întâlnesc
Şi văd ce rău sunt pedepsite
De Dumnezeu sunt ocrotire
M-am hotărât ca să trăiesc

Suflet, te-am întâlnit tăcut
Din ceara arsă, chip ceresc
Îmi dai puterea să plutesc
Zâmbesc că te-am cunoscut

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Propagandă mascată de fum

Când a fumat întâia oară,
Voind şi el major să pară,
El n-a ştiut că viaţa zboară
Cu fum albastru... de ţigară.

epigramă de Georgeta Vătavu din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am plecat în lume...

Miroase a fum şi lămpile s aprinse,
Fumul se indoie, pe coşuri, în afara,
Copacii par in floare cu crengile lor ninse
Şi mă cuprinde iar un dor de primăvară.

Mă cuprinde un dor de satul de departe
Gândurile, stol, aleargă spre cei dragi
Ca am plecat în lume, ca să învăţ carte,
Lăsând copilăria lângă păduri de fagi...

poezie de Titina Nică Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul e fum, totu-i coabitare!

A mai trecut un an din viaţa mea,
Şi azi îi fac guvernului bilanţul
Mi-aş spânzura iluziile cu ceva,
Da' s-a stricat la bicicletă lanţul.

Jocul politic? - Treabă serioasă,
Naivi, mereu solicitaţi schimbare,
Guvernarea este ca o nebuloasă:
- Totul e fum, totu-i coabitare!

pamflet de Alex Dospian (aprilie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

De obicei, când e mult fum... e şi mai mult fum.

citat din Goerge Foreman
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Golgote-spini

Când în icoana
lumea în goana
transforma-n gânduri
sute de rânduri
serafii-n fiare
îngerii-n boare
apele-n stari
oamenii-n mari
unde te duci
vezi numai cruci
vorbe si zgura
frig si caldura
rai si haini
coroane spini
Golgote-n fum
imperii scrum.

Scrum si imperii
fum si vecernii
spini si coroane
zgura si ura
hoti care furâ
mari ferecate
oameni pacate
sute de file
mii de reptile
lumea le sfarma
într-o icoana.

poezie de Florentin Palaghia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!