Amintiri
Timpul a stat o clipă-n loc și plouă
În ochii noștrii, azi, cu stropi de rouă...
Ne săgetează amintiri și vise,
Gânduri rămase-n noi atunci, nescrise.
Ne fulgeră-n priviri întâia clipă,
Când cu sfială, pașii ni-i opream
În fața clasei și lăsam în urmă,
Lumea în care încă mai credeam.
Apoi ne-am ridicat vlăstari sub stele...
Cerneau din ochii noștrii scânteiri...
Aveam speranțe, vise efemere...
Și în minuni credeam... și în iubiri...
Când ne-am întors privirea spre vărsare,
Aceiași pași timizi ne-au însoțit
Și-același crez ne-a înălțat sub soare
Și în oglinda vieții ne-am privit.
Aceiași vechi copii de altădată
Cu-același suflet, ne priveau tăcut...
Dar ochii lăcrimau... Trecuse timpul...
În noi simțeam că-mbătrânisem mult...
Azi i-am zâmbit copilului... Oglinda
Cărări de raze mi-a deschis sub soare
Și-n mii de ani s-a despicat lumina
Și mi-a adus în suflet sărbătoare.
Pluteau săruturi printre crizanteme...
S-au dus departe anii de liceu...
Acum sunt prunc, cu-a pruncilor pruncie
Și mă întorc la ce am fost mereu.
Copilu-n mine încă mai trăiește
Căci timpu-n loc a stat, dar n-a ucis
Această veche piatră prețioasă...
Copilăria- singurul meu vis...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copilărie
- poezii despre timp
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre lumină
- poezii despre bebeluși
- poezii despre tăcere
- poezii despre sărut
- poezii despre sărbători
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.