Măsor cu Ochi pătrunzător
Măsor cu Ochi pătrunzător
Orice Durere-mi iese în cale -
Mă-ntreb de cântărește cât a Mea
Ori mai ușoară pare.
Mă-ntreb de e răbdată mai de mult
Ori tocmai a început -
De Când o am pe a Mea - nu știu -
A-mbătrânit de mult
Mă-ntreb - Acei loviți în viață
De-ar fi să îndure a doua oară
Și de-ar putea alege - ar mai încerca -
Ori poate ar vrea să moară -
Pe Unii-i văd - cum suferă îndelung -
Și-ntr-un târziu, un zâmbet au pe chip -
O imitație a Luminii
O pâlpâire de Opaiț sleit -
Mă-ntreb - când Anii se adună
Milenii - peste Răni amare -
Mai pot avea cumva puterea
Să le aducă Alinare -
Ori ei străbat Veacuri de Nervi
Răscolind tainițele firii -
Să dea peste Dureri mai mari -
Ce-ntrec Durerile Iubirii
Cei care Suferă - sunt mulți -
Și pricini sunt - o mie -
Moarte e una - și o dată vine -
Și ochii-i bate în cuie
Există Durerea din Dor - și cea a Nepăsării -
Durerea ce se cheamă "Disperare"
Există Despărțirea de cei dragi -
Despărțirea de Locuri Natale
Eu nu-mi pot defini Durerea -
Dar mă ajută Darul
Sfredelitoarea Mângâiere -
Să-mi pot răbda Calvarul
Să văd - ce fel de Cruci există -
Și-n ce fel se pot duce -
Și dacă seamănă - Vreuna -
Cu Propria mea Cruce
poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Ileana Mihai-Ștefănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre durere
- poezii despre timp
- poezii despre moarte
- poezii despre cruce
- poezii despre început
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viață
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Clipa
De-ar fi să scot din amintiri o clipă
Și, în puterea mea, un timp s-o am,
Aș vrea să văd, în ea, cum se-nfiripă
Tot ce simțea acela ce eram.
Și poate-aș crește-o cât aș vrea să fie
De-ar fi să-mi placă mult ori aș dori
Să-mi fie mare cât o veșnicie
Sau, dacă-i mult, măcar cât ține-o zi.
Iar de va fi ca ea să nu-mi mai placă,
Aș strânge-o-n pumni, aș face-o gând uitat
Și n-aș mai vrea cu mine să petreacă
Prin amintiri ce-n urmă am lăsat.
De-ar fi să pot s-o fac, n-aș face-o-n pripă
Și nu mi-aș risipi puteri de mag
Pe altceva decât aceeași clipă
Ce revenea când te priveam cu drag.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre uitare, poezii despre gânduri, poezii despre dorințe sau poezii despre amintiri
Mă-ntreb...
Mă-ntreb: dincolo de lume,
Veșnicia se împarte
În fuioare de lumină
Și-apoi într-o altă noapte?!
Mă întreb: Cârmuitorul
Lumii-aceleia, de pace,
Pentru faptele umane
Săvârșite, de ce tace?!
Este hău între "pământuri",
Neființă sau firesc?!
A. D. N.-ul existenței,
Care cale a ales?!
Căror îngeri, în mătănii,
Să le cerem socoteală
Pentru greul și durerea
Dintr-o viață pământeană?!
Și mă-ntreb: o altă moarte
În clepsidră se ascunde?!
Cât ne sunt de-ndepărtate
Propriile noastre rude?
Transcendenți în devenire,
Ne vom naște-a doua oară?!
Cine-mi spune toate astea?
Timpu-acolo se măsoară?!
Cei de dincolo de cruce,
În deșertul ființei lor,
Mai cunosc deșertăciunea?
Vă întreb, Mai Marilor...
Om spera în vremi mai bune!
Poate-om crede-n alte vieți...
În justiție divină...
Voi, Mai Marilor, credeți?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre îngeri, poezii despre tăcere, poezii despre rude, poezii despre prăpăstii, poezii despre pace sau poezii despre noapte
O pleoapă peste lumea mea
Păstrează pleoapa-nchisă peste lumea mea,
nu vreau nicicum s-o văd cum moare,
aș vrea pe toate, eu, să ți le pot ierta,
chiar dacă știu, că sufletul, mă doare!
Închide ușa-ncet, s-acopere cărările spre tine,
n-aș vrea acum, în pribegie să pornesc,
nu vreau să văd cum înserearea vine,
ori cum lumina zilei, stelele-mi strivesc!
Din ploaie, picuri grei au început să cearnă
și-n ochi-mi triști, s-au strecurat ușor,
în timp ce genele timide, de dor se înfioară,
privesc visele mele și văd, cum ele mor!
Păstrează pleoapa-nchisă peste lumea mea
și poate, doar așa vor înflori iar nuferi
și-n albul pur, eu, să-mi sădesc o stea,
să nu mă văd, să nu te văd, cum suferi!
poezie de Rodica Cernea (30 august 2011)
Adăugat de Rodica Cernea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre tristețe, poezii despre suflet, poezii despre ploaie sau poezii despre nuferi
Acum mă doare
Astăzi când scriu mă doare,
când dorm aș vrea, dar nu pot,
să cânt versul pentru fiecare,
o melodie nouă pentru liniște suport.
Uneori citesc și adorm târziu,
deși aș vrea să văd frumosul
și natura verde unde nu pot să fiu
și-n florile ei să simt mirosul.
Se știe că gândesc prea mult,
și de durere iar nu pot zâmbi,
singură lângă tine aș vrea să uit,
durerea mea ca să pot trăi.
Uneori detest unele persoane,
și mult aș vrea să mă izolez,
ca să pictez natura, dar nu am creioane
și ce văd în zare să colorez...
Drag și înțelept ești tu aici,
și poezia mea cu drag tu ai citit,
sper că durerea mea nu te-a făcut trist
și mă rog pentru tine să fii fericit.
poezie de Eugenia Calancea (23 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre poezie, poezii despre înțelepciune, poezii despre versuri sau poezii despre verde
O femeie trecută vorbește cu toamna
(....)
Te așteptam si astăzi, ca ieri,
Cu-aceeasi vagă
Tristete-n care nu stiu daca mai am
vreun țel,
Căci nu mă-ntreb
De-o viață trăită in alt fel
Mi-ar fi părut mai tristă
Ori mi-ar fi fost mai dragă
Dar iată că din glastră o alba tufanică
Se-ntinde peste masă până pe fruntea mea.
Se-ntinde si m-atinge
de parc-ar vrea să-mi zică
De ce te las să intri în casă peste ea
Si iată ca din cripta celui răpus de tine
Ma cheamă iarași, toamna,
De parca-ar fi acum
El singurul cu care puteau să-mi fie altcum
Toți anii ce trecură de-atuncea peste mine.
poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre trecut, poezii despre toamnă, poezii despre prezent, poezii despre femei sau poezii despre alb
Limba mea, cea română
Dintre toate ce sunt, ori au fost, ori devin
Dintre graiuri uitate, ori prezente și vii
Limba mea, cea română, te învață să fii
Cum nici una nu poate, mai înalt, mai divin...
Sunt plecați de acasă peste mări, peste țări
Milioane de frați și surori, aprig chin...
Limba mea, cea română, cea în care mă-nchin
Cea în care mă rog, pentru ei, către zări...
Limba-n care gândesc, mă exprim și iubesc
Mă hrănește din cărți cu o hrană de vis
Limba mea, cea română, cea în care v-am scris
Cea în care iubiți și trăiți har ceresc...
Și-ntr-o zi, peste timp, când m-oi stinge de tot
Voi gândi către voi - rugă Celui de sus
Limba mea, cea română, mi-ar zâmbi la apus
Și-ar grăi pentru mine, când eu n-am să mai pot...
poezie de Petrică Conceatu (2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre înălțime sau poezii despre învățătură
Triste sărbători
Când primii fulgi
Au căzut pe pământ,
Stau la fereastră
Mă-ntreb, cine sunt?
Spune-mi tu Doamne
De ce ai uitat
Să-mi dai o rază
Din tot ce-am visat?
Unde s-au dus
Anii mei, rând pe rând?
Mă văd copil
Lângă brad colindând
Părinții oare,
Unde-au plecat?
Mă-ntreb în noapte;
Ce viscol i-a luat?
E iarnă afară,
E iarnă și-n gând
Aud peste tot
Clopoțeii sunând
E sărbătoare,
Dar, fără folos
La mine de mult
Nu mai vine vreun moș.
poezie de Stefan Băiatu (14 decembrie 2006)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători, poezii despre viscol, poezii despre iarnă sau poezii despre copilărie
Poate ai zâmbit...
poate ai zâmbit sau poate nu,
pe fața ta se vede, îngândurare,
din ochi mă fulgeri cu un gând,
aș vrea să îl citesc. Ce spune oare?
în brațe te-am umplut de flori,
nu-s pentru tine și mă doare,
dar știu că-mi mulțumești de mii de ori,
că zâmbet vor aduce și nu ți-e oarecare
aș vrea să pot mai mult să-nfăptuiesc,
și printre mult, privirea-mi arzătoare,
aș vrea cu faptele să-ți ocrotesc,
tot ce-ți lovește sufletul cu întristare
sunt simplu om și am putere,
atât cât Dumnezeu va vrea,
să-mi dăruiască fără eu a cere,
să pot să-ți luminez drumul ca stea
mă iartă și din când în când mă ceartă,
așa eu simt, ce mult te mai iubesc,
așa voi ști de îmi greșești vreodată,
că am puterea să te iert, mai mult să te doresc
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mulțumire, poezii despre iertare, poezii despre religie, poezii despre protecție sau poezii despre ocrotire
Crucea noastră
E importantă a mea cruce și pururi eu mă rog,
chiar și-n întuneric, sau când nu pot să mă-ntorc,
mi alină suferința să mai pot exista,
mă sfâșie durerea, dar gânduri rele nu am.
e grea a mea tristețe și dulce al meu chin,
mă rog în fața ta cruce în loc întunecat, pustiu,
acolo unde nimeni nu mă poate vedea,
alung și lacrima și dorul, nimic nu las în urma mea.
Alungă suferința ce coboară peste mine
și fug de întuneric că acolo nu e bine,
îmi fac o cruce și alung durere și lacrimi și dor,
să-mi fie mie bine și mă rog până mor.
poezie de Eugenia Calancea (14 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre dor, poezii despre suferință sau poezii despre existență
De Dragobete
Mă-ntreb unde ești?
azi e ziua când se logodesc păsările
între două lacrime
mi-e de dragoste până departe
chiar dacă te-ai mutat în cer
chiar dacă durerea mă-nfiază
nu-mi lipsești!
dar fă-mă să-mi pese
te-am pus în rândul zeilor
să văd cum se iubește
după legile cerești...
trăiesc o viață pe pedepse
între 'a fi'' și 'a nu fi''
un poem amar mi se țese
unde tu-mi ești un vers mut-
între noapte și zi!
în toate-așteptările pământului
m-am înveșmântat
că să pot rupe granița
între viață și moarte...
dar mai lasă-mă un pic
mai am ceva de spus,
de plâns,
de cântat...
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Volum nou, Amprente (24 februarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre plâns sau poezii despre muzică
Trup cu nume
Sunt singur și în jur e-atata lume,
Dar Doamne cât de singur pot să fiu!
În trupul meu ce poartă al meu nume,
M-am rătăcit și cine sunt nu știu.
Sunt foarte mulți acei ce-mi dau binețe,
La fel și foarte mulți ce nu îmi dau
Și stau în bucurie sau tristețe,
Atunci când doar cu mine, eu mai stau.
Încerc să mă cunosc pe dinlăuntru,
De eu n-o fac, un altul n-o va face,
Mă-ntreb de sunt iubire sau sunt sumbru,
Atunci când sufletul în mine tace.
Sunt singur înlăuntru-n ăsta lume,
Dar am să mă împart atât cât pot,
Să dau bucăți din trupul meu cu nume,
Acelor ce iubire nu mai pot.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre promisiuni, poezii despre cunoaștere sau poezii despre bucurie
Logica spune că un om este puternic atunci când face ceva ce alții nu pot să facă. Dacă un om poate să ridice 200 de kilograme și mulți nu pot, acel om este mai puternic decât ceilalți care nu pot. Dacă un om poate să alerge 100 de kilometrii și ceilalți nu pot, este mai puternic. Dacă un om poate să îndure frig sau căldură mai mult ca alții, este mai puternic. Atunci în iubire cum măsurăm puterea ca să ne dăm seama ce este ea de fapt? Cine în iubire face ce nu pot alții să facă, acela este un om puternic. Și ce fac majoritatea? Se îndrăgostesc. Sunt atrași de o altă persoană și poate chiar o iubesc cu acea iubire adevărată. Cealaltă persoană nu le răspunde conform așteptărilor. Cealaltă persoană înșeală și acordă iubire altor persoane. Majoritatea oamenilor în această situație se închid în ei și spun "nu am să mai iubesc!". Oamenii sunt răi. "Dacă nu primesc prima oară, nu mai dau." Aceștia sunt oamenii slabi, pentru că sunt majoritatea. Mă uit în jur și văd că oamenii sunt răniți, spun cuvinte precum "nu voi mai iubi niciodată". Așadar, iubirea și capacitatea de a iubi sunt caracteristici ale oamenilor puternici. Există și o altă categorie de oameni care după ce au fost loviți în miezul sufletului lor, iubesc mai tare, mai mult. Să iubești continuu și mai mult este putere, pentru că puțini pot să o facă.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre iubire
- citate despre metrologie
- citate despre suflet
- citate despre promisiuni
- citate despre lungime
- citate despre logică
- citate despre greutate
- citate despre existență
- citate despre cuvinte
Clipe care nu se mai repetă
Ai crede că trăim de două ori
Când din țărână noi venim
Și în țărână suntem călători
Ca mai apoi din altă destinație
Să vrem ca într-o meditație
O clipă doar să mai trăim, o viață
Ajuns acolo sus ai remușcări
Că timpul l-ai trișat de-atâtea ori
Gândind ca niciodată n-ai să mori
Aș da orice să pot să îndrept
Greșeli fără de vină și clipe de tandrețe
Să fiu iertat, să pot să iert
Aș vrea să mă întorc în anii de liceu
A ta mare iubire aș vrea să fiu doar eu
Știu, nu e ușor, dar sper, nici nu e greu
Sunt clipe care nu se mai repetă
Chiar de-aș trăi o viață desuetă
Aș da orice, m-aș și reîncarna
Nu știu, poate nu am dreptate
Sunt clipe ce nu pot fi decriptate
Au fost de mult, acuma, sunt deja uitate
Asta e viața, curge pe-un culoar,
De vrei să stai ca un perete
Dezamăgit vei fi să știi că sunt doar
Clipe care nu se mai repetă
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre reîncarnare sau poezii despre liceu
Străin sărac
Străină-n suflet și-n afara mea,
Mă-ntreb ce viața-ar mai putea să-mi dea.
Sunt un străin prigeab, uitat de soartă,
Străinii vin smeriți să-mi bată-n poartă.
Mulți vin și fură, mulți mă necinstesc...
Cu gând curat, eu încă îi (iubesc) primesc...
Străin la poarta sufletului meu
Mă simt un hoț venind să fure, eu.
Mă mint și eu în fiecare zi
Atât cât mai respir, cât pot trăi,
Îmi fur speranța zilei următoare
Luptând doar pentru bolul de mâncare...
Nu am averi, doar sufletul ce-mi bate
Și strălucește ca un far în noapte.
Împart un colț de stea în pribegie,
Cu cel ce-l are de o veșnicie.
Împart din taina sufletului meu...
Dar ce mai am?! Credința-n Dumnezeu!
Săracă și bogată-s totodată
Străinii vin la ușa mea să bată...
Și eu sunt un străin necunoscut...
Caut în viața mea un început...
Sărac, la poarta sufletului meu,
Mă regăsesc plângând, același eu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie sau poezii despre smerenie
Înainte de a descifra geometria destinului
te-aș întreba doamne despre prima zi
de ce a trebuit să faci mai întâi lumină
probabil că întunericul era deja
și cuvântul doamne
poate că înaintea lui a fost un gând
că lumea ta nu e făcută din versuri scrise în vis
sau poate că ești un poet și visezi infinit
și eu ce caut în visul tău și de ce pot să mă-ntreb asta
ori sunt doar un fel de răzvrătit pe scenariul acesta tâmpit
cu nașteri și moarte cu durere și chin
înainte de orice alt răspuns însă
chiar dacă ego-ul meu oricum nu ar putea pricepe
aș vrea să știu de ce nu ai făcut numai duminici
în care să te slăvim mereu
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere sau poezii despre infinit
Peachum (spre public): Ceva nou - asta trebuie să aducem. Misiunea mea e una foarte complicată. Vedeți voi, sarcina mea este aceea de a încerca să stârnesc mila. Există unele trucuri care pot trezi mila în oameni, nu multe, dar problema e că după ce le folosești de câteva ori, nu mai servesc la nimic. Specia umană are oribila înclinație de a-și împietri inima la comandă. Așa se întâmplă, de pildă, că un trecător care vede la colțul străzii pe unul cu brațul ciuntit, va fi într-atât de șocat prima dată, încât îl va milostivi cu niscai bani. A doua oară, abia dacă îi va mai arunca trei parale. Iar dacă îl vede și a treia oară, îl dă pe mâna poliției fără să clipească. La fel e și cu armele astea psihologice.
replică din piesa de teatru Opera de trei parale, Actul I, Scena 1, scenariu de Bertolt Brecht (1928), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre psihologie, citate despre polițiști, citate despre mâini, citate despre inimă sau citate despre bani
Mă bucuri
De câte ori ai să te faci simțită
În carnea mea și-n Cerul meu,
Eu am să pot, tot de-atâtea ori să stau
Cu- ai-mei ochi deschiși spre tine.
... Albă am să fiu mereu! Curată!... am de grijă
să fiu o floare mândră-n adăpostul Dumnezeului
ce-mi știe gândul și puterea, să-ți zâmbesc!
De câte ori ai să te faci simțită
În oxigenul meu și-n ungerea Lui Dumnezeu,
Eu am să pot, tot de-atâtea ori să cresc
Cu -ai -mei ochi smeriți spre tine.
... Albă am să cresc! Curată!... am de grijă
să nu mă strâng de frică-n dinții tăi de fiară
din care o să-mi fac o scară, spre Hristos!
De câte ori ai să te faci simțită
În orice clipă și-n orice gând de-al meu,
Eu am să pot, tot de-atâtea ori să nu te simt
Să nu te văd ce formă prinzi mușcând.
... Albă am să fiu mereu! Curată!... în gura ta
ce se despică să mă-nece în negrul hău,
din care am să fiu smulsă, pentru înviere.
De câte ori ai să te simți victorioasă
În osul meu, și-n coasta ruptă din Adam,
Eu am să pot, tot de-atâtea ori să te întorc
Cu slava Lui Isus ce trece peste tine.
.. Albă am să fiu botezată! Curată!.... în tine
o să am frumoasă nuntă de înviere în Hristos
cu care am să mă bucur de viața veșnică!
Vino, mă bucuri Moarte! Doar prin Tine ajung
la Mirele meu.
poezie de Adelina Cojocaru (22 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă, poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre victorie
Sunt în stare
să înot în apa teribil de rece
sub luna plină de regrete
înaintez încet și abia respir
privesc cum se mărește distanța
de țărm de nisip
în largul mării
în adâncul ei
unde razele soarelui nu pătrund
înot cât pot
și până când mai pot
durerea mea e ascunsă în fundul mării
stă acolo
e departe de mine
mă cuprinde o sete ne
bună de înghițit toată apa
înot cât mai pot
osteneala vine din durerea
lepădată în larg
continui să înot până mă eliberez
apoi simt cum durerea
mă trage în adânc
unde nu pătrund razele soarelui
unde apa e rece și paralizantă
voi sta acolo cu durerea mea re
găsită pe nisipul rece
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip, poezii despre înot, poezii despre lună plină, poezii despre apă, poezii despre Soare sau poezii despre Lună
Am greșit
Am greșit c-am încercat să te visez
Și chiar mă-ntreb de ce te mai păstrez
În gândul meu?... În fiecare noapte
Ți-aud ecoul în ascunse șoapte
Te pot ierta, dar nu pot în uitare
Să te ascund... durerea-i mult prea mare!
Și mă tot pierd în somnul ce mă iartă
Că bântui peste tot cu a mea soartă...
Chiar am greșit că n-am dorit să pleci?
Mă urmăresc secundele prea reci
În care așteptam zâmbetul tău
Ca pe-o lumină a sufletului meu.
Și-am așteptat, dar n-am găsit în vis
Nimic din ceea ce tu mi-ai promis...
Poate greșesc că-ți dau iertarea mea,
Nici nu prea cred că-ți pas-acum de ea
Mă-ntreb și-acum de ce te mai păstrez
În gândul meu și încă te visez...
Greșeala mea a fost că te-am crezut
Și poate de aceea te-am pierdut...
Când fericirea ta va fi deplină
Îți voi trimite o rază de lumină
Te va-mbrăca-n albastru infinit
Iar eu mă voi ierta că te-am iubit
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre greșeli sau poezii despre secunde
De ce tu?
De ce nu mă țin de cuvânt,
De câte ori te-alung din mine?
De ce te strig să te alint?
De ce te joci și jocul tău cât ține?
Ce mi-ai făcut și nu îmi spui,
De nu pot nopții să te cer?
Sunt oare-a ta, a nimănui!
În ce mă schimbi, ce am fost ieri?
De ce-s pierdută fără tine?
Ce mi-ai făcut, ce îmi faci oare?
Supărarea mea, de ce nu ține?
De ce chiar lipsa ta mă doare?
De ce adorm mereu târziu?
Ce-mi faci de somnul nu îmi vine?
Te simt în toate, dar nu știu,
Cum să te uit, sau cât pot ține?
De ești tu și cine-mi ești?
Cum ai venit așa deodată?
De ce ești parte din povești
Ce nu credeam că scriu vreodată?
De ce mă faci să-mi pară rău
Că nu-s fecioară, să mă ai?
Să fii tu primul om al meu
Ce gustă colțul meu de rai.
De ce tu și de ce eu,
Am să mă-ntreb mereu... mereu?
poezie de Mihail Coandă (3 decembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre virginitate, poezii despre supărare, poezii despre schimbare sau poezii despre rai