Limba mea, cea română
Dintre toate ce sunt, ori au fost, ori devin
Dintre graiuri uitate, ori prezente și vii
Limba mea, cea română, te învață să fii
Cum nici una nu poate, mai înalt, mai divin...
Sunt plecați de acasă peste mări, peste țări
Milioane de frați și surori, aprig chin...
Limba mea, cea română, cea în care mă-nchin
Cea în care mă rog, pentru ei, către zări...
Limba-n care gândesc, mă exprim și iubesc
Mă hrănește din cărți cu o hrană de vis
Limba mea, cea română, cea în care v-am scris
Cea în care iubiți și trăiți har ceresc...
Și-ntr-o zi, peste timp, când m-oi stinge de tot
Voi gândi către voi - rugă Celui de sus
Limba mea, cea română, mi-ar zâmbi la apus
Și-ar grăi pentru mine, când eu n-am să mai pot...
poezie de Petrică Conceatu (2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre țări
- poezii despre înălțime
- poezii despre învățătură
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
În Limba Română
În limba română a sculptat Brâncuși,
Și și-a vărsat tot dorul Eminescu,
A plans pe corzile viorii, a lui Enescu arcuș,
În limba română a pus viață-n pânze, Grigorescu.
În limba română cântă așa duios privighetoarea,
Și tot în limba noastră toți stejarii povestesc,
În limba română strălucește-n razele de soare marea,
În limba română toate florile iubesc.
În limba română lumea este mai frumoasă,
Și tot în limba noastră rugile se înalță către stele,
Limba română pentru mine e "Acasă"
Limba română, limba visurilor mele.
poezie de Marius Alexandru (9 august 2021)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vioară
- poezii despre stele
- poezii despre stejari
- poezii despre sculptură
- poezii despre privighetori
- poezii despre muzică
- poezii despre limba română
- poezii despre limba maternă
Limba română
Limba română este patria mea
A zis poetul demult cândva.
Limba română e sufletul meu
Zic acuma cu mândrie eu!
Limba română e dor nemuritor
A zis pământul pe care trăiește al meu popor.
Limba română este a doua mamă a mea
A zis un copil cu ochi ca de stea.
Limba română e dulce și frumoasă
A zis un bătrân care stătea singur la un colț de masă.
Limba română e tot ce v-am dat eu mai sfânt.
A zis domnul cu glasul lui curat și blând.
poezie de Vladimir Potlog (29 august 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre suflet, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre poezie, poezii despre patrie, poezii despre mândrie sau poezii despre mamă
În limba română
Fratelui ucrainean de
crez și suferință Ion Dumeniuk,
căzut în marea bătălie pentru limba română din Basarabia
De m-a prinde vreun dor de-al cocorilor zbor,
Îmbrăcat ca ascetu',-n târsână,
Îmi voi pune-n boccea o baladă și-un nai
Să m-aline în limba română.
Lângă mare de-o fi să mă fure-ntr-o zi
Din genunile apei vreo zână,
Pizmuiți-mă, frați, ori destinu-mi deplângeți
În duioasa mea limbă română.
Când s-a da la hotare bătălia cea mare
Și-oi sta scut pentru-a Țării țărână,
Voi urați-mi să vin nu pe scut, ci cu scutul
Și doinind tot în limba română.
De va fi să-mi trădez al strămoșilor crez,
Nici o urmă de-a mea nu rămână:
Ochii dați-i la corbi, leșul dați-l la câini,
Blestemați-mă-n limba română.
Iar de fi-va să cad lângă cetini de brad
În vreo luptă cu lifta păgână,
Prohodiți-mă, frați, după legea lui Crist,
Cu Aleluia în limba română.
poezie de Nicolae Mătcaș din Surâsul Giocondei (1997)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre război, poezii despre trădare, poezii despre suferință, poezii despre prăpăstii, poezii despre ochi sau poezii despre legi
Limba Română
Limba română sunt eu!
Am fost zămislit de părinți
În limba română.
Fiecare celulă a ființei mele
Pământene,
E plămădită în grai românesc.
Până am ieșit la lumină,
Am început a-l șopti,
Odată cu prima picătură de sânge
Pornită să ducă viața și limba
În celelalte alcătuiri
De le zicem celule sau inimă.
Apoi... am gângurit primii pași,
Laptele ce l-am supt
Și brațele de gâtul mamei
Au fost în limba română.
Limba română nu se învață.
Ea există odată cu mine.
În școală am deprins doar
S-o șlefuiesc, s-o fac să strălucească
Și, mai ales, s-o păstrez neîntinată.
Auzit-ați grai mai frumos
Și mai plin de expresivitate
Decât limba română?
Puteți spune în alte graiuri
A ogoi, a jindui, a tânji ori a doini?
Nici poveste! Vorbe asimilate!
Limba română sunt eu!
Eu sunt patria, izvoarele, munții,
Cimitirele și ceilalți asemenea mie
Din cuprinsul României.
Patria e dăruită de Dumnezeu
Cu nenumărate și felurite bogății.
Ni le pot fura, smulge, străinii.
Dar cea mai mare și mai sfântă bogăție,
Limba română,
Nimeni nu ne-o poate lua.
Smintiții de noi, ne cam batem joc
De limba română
Și o mânjim, netrebnic, cu
Halloween, locații, a aplica.
Marfă de import. Circumstanțială
De mod, de timp, de loc.
Eu sunt limba română!
Când nu voi mai fi
Și preotul va rosti, ca la orice slujbă:
"Să se desfacă în limba din care a fost făcut!
Amin!"
poezie de Virgil Răzeșu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre religie, poezii despre bogăție, poezii despre început, poezii despre școală sau poezii despre sânge
Limba mea, limba romana!
Limba mea e cea mai dulce,
Dintre toate pe pamant,
De ma las purtat, ma duce,
Printre versuri si prin cant.
Limba mea e din Lumina,
Rasarita-n zori de zi,
Limba mea, limba romana,
Straluceste-n poezii.
Limba mea-i glas de izvoare,
E in fluier de ciobani
E-n cant de privighetoare,
Si in graiul la tarani.
Limba mea e adierea
vantului, prin frunza deasa,
Limba mea-i dulce ca mierea,
Limba mea-i cea mai aleasa.
Limba mea-i freamat de stele,
E iubirea dintre frati,
E in versurile mele,
Si-n ecoul din Carpati.
Limba care ne aduna,
De la margini de pamant,
Limba mea, limba romana,
Va fi pururi graiu-mi sfant!
poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte (31 august 2018)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre lumină, poezii despre superlative, poezii despre oi sau poezii despre miere
Limba noastră
Limba noastră cea română -
Rai mergând cu noi de mână,
Munți și ape, și pământuri,
Calde zări din patru vânturi.
Și pustiu, și oază vie,
Suflet de român ce-nvie
Patria ce-n veci nu moare -
Cânt de paseri călătoare.
Iarbă grasă ce foșnește
Limba ce ne îngerește,
Crucea moșului străbun -
Ritmul inimii de-alun.
Voci de pene și condeie
Înmuiate-n curcubeie -
Foc ce scânteie ades
Glasul lumii cel ales.
Glasul dulce-al mamei mele
Îngânând povești cu Iele
Și cu zmei înaripați -
Basmul cu trei împărați.
Doina cea duios născută
Peste suflete crescută
Și-așternută gaj pieirii -
Haină albă mântuirii.
Limba cea cu turle multe
Clopote de vânt s-asculte,
Peste ceru-n rugăciune -
Lumină și-nchinăciune.
Voievozi în catedrale -
Domnului cu osanale -
Ridicând pe-acest pământ
Nemurirea din cuvânt.
Limba noastră cea română -
Rai mergând cu noi de mână,
Limba noastră cea română -
Maică nouă, maică bună!
poezie de Gheorghe A. Stroia (26 august 2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre îngeri, poezii despre voce, poezii despre vestimentație, poezii despre ritm sau poezii despre rai
Limba noastră
Limba noastră e dulce
Ca fagurul de miere,
E măreață și frumoasă
Ca luceafărul între stele.
E ca soarele care răsare,
Sus pe cer.
Limba noastră e plină
De taină, tandrețe și mister.
Altă limbă mai frumoasă
Nicăieri nu mai găsești,
Limba noastră cea română,
Limba gliei strămoșești!
Chiar și sufletul și dorul
Au și ele limba lor,
Acesta este limba vechilor cazanii,
Limba Românilor!
poezie de Vladimir Potlog (31 august 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre dor, poezii despre apicultură sau poezii despre Soare
Limba noastră nu moare
Limba noastră-i încântare,
Limba noastră-i dulce tare
Ce-ați lăsat în urma voastră
Bogăția strămoșească.
Limba noastră-i mlădioasă
Dulce, dragă și duioasă
Lacrima cea mai aleasă
A românului ce lasă.
Limba noastră-i tare sfântă
Limbă scumpă, îndrăgită,
Tu nicicând nu te vei pierde
Tu mereu ești frunză verde.
Limba noastră cea română
Tu ai fost mereu stăpână
Între veacuri sau în vreme,
Tu ești glasul meu ce geme.
poezie de Eugenia Calancea (31 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre moarte sau poezii despre frunze
Limba noastră
(nepoatei mele, Maria Elaine)
Limba noastră cea română,
Cea mai dulce și străbună.
Rostim prin vers minunăția
Patriei noastre, România.
În limba noastră se doinește
Concertul dorurilor noastre.
Prin grai dulce, românește,
Sub cerul zorilor albastre.
poezie pentru copii de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru sau poezii despre Maria
Profesorului meu de limba română din liceu
Ne-a sădit dragostea de țară
Și de limba cea română,
Ni l-am pus ca pe-o brățară,
Ca pe veci să ne rămână.
De aceea l-am iubit
Și cu toți l-am prețuit.
Fie-i țărâna ușoară
Amintirea-i să nu moară.
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre profesori, poezii despre patriotism, poezii despre liceu sau poezii despre educație
Versuri în limba română
Știu, m-a trimis Dumnezeu
Dintr-un izvor de lumină
Pe Terra să sorb graiul Său
Limba Lui dulce, română
Ca mai apoi revenit
Iar în esența divină
Din când în când să-i recit
Versuri în limba română...
poezie de Iurie Osoianu (31 august 2017, Moscova)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre Pământ sau poezii despre Dumnezeu
Limba română - protestantă
Plânge limba și oftează:
Veorica cea bălană
Sigur este lesbiană,
Căci mereu... mă violează...
epigramă de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre sex, epigrame despre protestantism, epigrame despre plâns, epigrame despre limba română sau epigrame despre România
Grecismul năbuși limba noastră, clasele avute abia mai îngânau limba părinților lor și numele de Român devenise un nume de dispreț; limba greacă comanda de pe Tron drepturile și datoriile oamenilor, dascălii greci ocupau catedrele în școala domnească și tot în limba greacă se ridicau imnurile la cer, pe când cea română abia se mai auzea pe lungul brazdei, în monologul plugarului ce mână boii.
citat din Ion Brătianu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre România, citate despre Grecia, citate despre țărani, citate despre școală, citate despre limba maternă, citate despre imn sau citate despre boi
Limba din glia străbună (sonet aniversar) )
LIMBA DIN GLIA STRĂBUNĂ
(sonet aniversar)
Armonioasă e limba română,
Ce m-a-ntâmpinat pe glia străbună,
Ca zână din basm, cu flori în cunună,
Să o slujesc la fel ca pe-o stăpână.
Este cetate în vatra străbună,
De cărturari zidită, să rămână
Ecou de balade lângă fântână,
Ce însetați cuvântători adună.
Limba e graiul în care se cântă
Pruncului în leagăn și se doinește
Iubirea pentru patria cea sfântă.
Din rădăcina ei, limba hrănește
Dragostea de neam pe drapel răsfrântă,
Cât patria-mamă pe fii îi crește.
*Ziua Limbii Române - 31 August
Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu din Ziua Limbii Române (31 august 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori
Limba pruncului este cea a izvorului, a copilului - cea a setei, a adolescentului - cea a învolburării, a adultului - cea a apelor adânci, a bătrânului - cea a liniștii.
aforism de Gheorghe A. Stroia din revista "Armonii Culturale" din Adjud (21 octombrie 2015)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre copilărie, aforisme despre bătrânețe, aforisme despre bebeluși, aforisme despre apă sau aforisme despre adolescență
Limba Română, ultima mănăstire
Luna își odihnește obrazul pe Limba Română.
Ea își unduie sunetele
ca niște pene de egretă.
Limba târâtă la Roma odată cu Decebal,
aspră ca tăișul sabiei ascuțit printre
pietre tăcute, și-a întors fața mandră
către schitul lui Dumnezeu,
munții Carpați.
Soarele se răsfrânge în inima ei
pulsând veșnicii.
Picioarele cuvintelor romanești caută harul
în somnul gliei
încălțate în sandale romane.
Serenitatea vocalelor are timbru
de clopot ortodox.
Ele înalță curcubeu peste Prut
pe cerul de un albastru voronețian.
Răsună în trupul Limbii române
glasul lui Ștefan cel Mare și Sfânt.
Limba Română este ultima Lui mănăstire,
cea mai dreaptă, temeinică, eternă.
Eminescu așază
mâna lui Dumnezeu pe spicele de grâu
coapte, încolțind în cuvintele
din câmpia Limbii Române!
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre cuvinte, poezii despre Ștefan cel Mare, poezii despre tăcere sau poezii despre sunet
Mi-e dor de România
Mi-e dor de România,
De țara mea
Cum alta nu era.
Mi-e dor de Demnitatea
Neamului străbun.
Mi-e dor de-a lui Cinste și Sinceritate,
Mi-e dor de tot ce-am moștenit
Mai bun,
Mi-e dor de-a sa Dreptate.
Mi-e dor de un Bălcescu,
Și-un Mureșan,
De un Eminescu și-un Cioran,
Mi-e dor de strigătele lor
Să le purtăm în noi, mi-e dor.
Îmi este dor mereu
De limba neamului meu,
Acea limbă română
Suavă și genuină
Ce făcea să răsune,
Dincolo de Carpați,
Virtuțile române.
Mi-e dor de România mea
Să țină fruntea sus în Europa
Ca o adevărată stea.
Mi-e dor să strălucească,
Peste zări,
Mi-e dor să fie cea mai iute
Dintre țări.
poezie de Gheorghe Alionte (21 octombrie 2020)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre sinceritate, poezii despre moștenire sau poezii despre dreptate
Limba Română
Nu-mi place să vorbesc în limbi străine
Eu sunt un vultur, nu sunt papagal
Privighetoarea cântă pentru sine
Un singur cântec, dar e magistral.
De ce-aș vorbi engleză sau germană
Sau graiul rus, francez sau spaniol?
Când limba mea-i balsam de pus pe rană
Izvor de apă vie, nu nămol.
În limba asta mă simt cel mai bine
Ea varsă raze de argint în jur.
Mai dulce e ca mierea de albine
Limba Română, templu de azur.
Ea s-a născut și a-nflorit sub mâna
Lui Dumnezeu în 2.000 de ani.
Regină între graiuri e româna
N-o poate nimeni cumpăra cu bani.
Ce n-ar da alții, Doamne, să vorbească
Atât de dulce, simplu și bogat!
Ei știu să latre, să maimuțărească
Să dea comenzi scrâșnit și cadențat.
Firește, știu că toate au valoare
Exprimă stări de spirit, rațiuni
Dar nici o limbă nu cunosc sub soare
Precum e graiul nostru din străbuni.
Pentru această limbă a curs sânge
Pentru această limbă s-a murit.
E limba-n care Creștinismul plânge
În fiece biserică sau schit.
Eroică e limba cea română
A rezistat prin anii cei mai grei.
Cuvinte din retorica păgână
Ea a topit în creuzetul ei.
Nu-mi place să vorbesc în limbi străine
Deși le știu și chiar le prețuiesc.
Fiți demni, urmași de legiuni latine,
De acest vechi veșmânt împărătesc.
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (9 februarie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre creștinism sau poezii despre vulturi
A lucra la Stat este cea mai sugestivă expresie din limba română.
aforism de Teodor Burnar
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre superlative, aforisme despre limba română sau aforisme despre România
Limba română
Timp care curge, timp ce purcede
În urmă-ne multe n-or să rămână,
Dar niciodată nu se va pierde
Doamna frumoasă, limba română.
S-or duce zilele, iubiri fără margini
Vor trece sub marea uitare stăpână,
Dar niciodată n-o cădea în paragini
Doamna românilor, limba română.
Cuvântul ei dulce ne este nume
Glasul ei cântec mereu ne adună,
Bunii și răii nu au pe nume
Mai sfânt decât ea, decât limba română.
Pământu-acesta cât ne rămase,
Munții cu vulturi, marea cu spumă
Stau sub lumina ce arde în case
La fiecare, limba română.
Făcuți dintr-un sânge străvechi precum vinul
Din boare și rouă și din furtună,
În ea ne rostim bucuria și chinul,
În prea iertătoarea limbă română.
În ea se botează și viii și morții,
În ea se șoptește sub clarul de lună,
Au dus-o pe buze și domnii și hoții
Trăind de milenii în limba română.
Iar timpul tot curge și curge-va veșnic
Și sufletu-mi tainic mereu se cunună
În fiece toamnă, sub stelele sfeșnic,
Cu blânda mireasă, limba română.
poezie de Mihai Duțescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre vin sau poezii despre toamnă