Pasărea măiastră

Luncă desfrunzită
Singur călăuză
Doruri, care sită
Cerne şi recuză

Fals mărgăritarul
Cu sclipiri viclene
Nopţile, cântarul
Înclinând Selene?

Vrăji ce mai adie
Un parfum uşor
De melancolie
Rănind un cocor

Crivăţ la fereastră
Mor tăciunii-n vatră
Pasărea măiastră
Se ciopleşte-n piatră

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu te-am iubit, femeie

eu te-am iubit, femeie,
perlă de diamant,
mi-ai fost mereu iubită
iar eu ţi-am fost amant.

te-am ocrotit o viaţă
tu, floarea mea de dor,
dar nu ţi-am spus-o-n faţă,
ţi-o spun după ce mor.

stând singur în cetate,
tu încă îmi lipseai,
vrăjile mele toate
numai tu le-mplineai.

eşti pasăre măiastră,
cu aripi de cocor,
stai singură-n fereastră
şi mă-nveţi să zbor.

şi am zburat cu tine
într-un tărâm de vis,
prin lumile divine
şi chiar în paradis.

ţi-am fost mereu povară,
iubire şi durere,
iar tu o floare rară,
din care-am sorbit miere.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (14 februarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O cometă confuză

daţi-vă la o parte din calea noastră
noi alergăm o cometă confuză
dacă vrei să ne fii călăuză
desenează în cer o fereastră

tu nu mai erai atent
la ce se spunea pe seama ta
şi îţi creşteau aripi fără să ştii

de bine de rău
nu-mi mai amintesc numele tău
pe care l-am dus toată viaţa în spinare
ca o eroare

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măiastra nevăzută

Dragostea ciopleşte-n piatră
caută-n adânc lumina
întunericul mă latră
sus în ceruri poate-i tina

Caut în adânc lumina
mă cioplesc parcă pe mine
sunt miner şi tu eşti mina
iarăşi m-am pierdut ce bine

Mă cioplesc parcă pe mine
întunericul mă latră
o statuie creşte-n fine
dragostea ciopleşte-n piatră

Caută-n adânc lumina
dar nu zboară-a cui e vina

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (6 martie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascunsă la vedere

nu-mi spune că mă vinzi
răscolitor şi straniu
prin noaptea mea când trec
planete de uraniu

zadarnic mă expui
la tirul cu săgeţi
în carnea mea dorm pâlcuri
din luptătorii geţi

străin, însă de-al casei
pierdut în câte-un act
şi îmbrâncit de lume
cu fiece impact

sechestru pe argilă
comandament sau lest
în sâmburele de foc
e numai un protest,

o sită care cerne
şi zboruri şi căderi,
mereu la îndemână
comorile ce-mi ceri

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe copii îi aduce barza, doar pe viitorii artişti - pasărea măiastră.

aforism de Ion Diviza din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantă de lumină-n piatră

Piatra piatră, de e piatră,
tot se lasă sărutată,
înfloreşte şi suspină
şi străluce în lumină,
precum floarea din grădină...

Ştie răsărituri şi apusuri,
mii de împliniri şi presupusuri,
zac în ea scenete epocale,
chiar regrete şi dorinţi carnale.

În mesajul pietrei, vertical,
intuieşti Edenul muzical,
împietrit, acolo, în răstimp,
de toţi zeii Marelui Olymp!

Îndeaproape –
trup cuprins de dor,
fantă de lumină-n piatră,
ca un foc verzui din vatră,
cu sclipiri de Meteor,
fraged, cânţi, Eleaonor!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferestrele

Între mine şi restul lumii
se află întotdeauna
una sau mai multe ferestre;
Între mine şi aproapele meu
se află iarăşi o fereastră;
Între mine şi între mine,
între cel care mă ştiu
şi cel care nu mă ştiu,
se află de asemenea o fereastră:
o fereastră nevăzută
şi de o viaţă întreagă
mă strădui să ajung la ea...

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dine Costandine

Dine, Dine Costandine
Nu mai, nu mai da în mine
Cu stele şi cu potcoave
Că mi-s nopţile bolnave
De urgie şi adaos
Şi mă pierd, mă pierd în haos

Dine, Dine Costandine
Nu mai, nu mai da în mine
Că mi-s nopţile pustii
Bântuite de stafii
De mândre şi de cârlani,
De jandarmi şi pungi cu bani

Dine, Dine Costandine
Nu mai, nu mai da în mine
Cu luceferi şi cu sori
Că-i fac galbeni sunători
Să-ţi ia ochii, să te-mbete
Şi să-i pun la mândre-n plete

Dine, Dine Costandine
Nu mai, nu mai da în mine
Cu vin vechi şi grâu domnesc
Că-n somn puteri mă-ncolţesc
Să mă fulgere sub lună
Să nu mor de moarte bună

poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dine Costandine

Dine, Dine Costandine
Nu mai, nu mai da în mine
Cu stele şi cu potcoave
Că mi-s nopţile bolnave
De urgie şi adaos
Şi mă pierd, mă pierd în haos

Dine, Dine Costandine
Nu mai, nu mai da în mine
Că mi-s nopţile pustii
Bântuite de stafii
De mândre şi de cârlani
De jandarmi şi pungi cu bani

Dine, Dine Costandine
Nu mai, nu mai da în mine
Cu luceferi şi cu sori
Că-i fac galbeni sunători
Să-ţi ia ochii, să te-mbete
Şi să-i pun la mândre-n plete

Dine, Dine Costandine
Nu mai, nu mai da în mine
Cu vin vechi şi grâu domnesc
Că-n somn poteri mă-ncolţesc
Să mă fulgere sub lună
Să nu mor de moarte bună.

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Presimt...

Presimt că o să am o zi cam proastă.
Din cât greu fost-a, este cel mai greu.
Dealtfel, zarea va rămâne-albastră
Şi Ştreangul mâine fi-va curcubeu.

Spre mine mă deschid ca o fereastră
În care stă pe gânduri Dumnezeu.
Şi iată vine pasărea măiastră
Şi pasărea aceasta sunt tot eu.

Fragilă-alcătuire şi capcană,
Las corpu-acesta unei alte flori.
O voi privi, cu lacrima-mi, din nori,

Deşi, vii prea devreme, tu, dojană...
Şi cui să-ncredinţez această pană?
Cum să te iau, durere, să nu dori?

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mucul

ce soare zgârâie-n fereastră
în fapt de seară
şi tril de pasăre măiastră
cu ruptă gheară

ce lună trist pe cer se zbate
în miez de noapte
căzută când adânc pe spate
când lin pe şoapte

şi ce melancolie oarbă
pe muc de ceară
palpită ba să mă mai soarbă
ba iar să doară?!

poezie de Iurie Osoianu (15 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icar

Cu-aceste aripi de hârtie
mă-nalţ
din dragoste pentru tine pământ
nu fug
de sus vreau să te cânt
nu plec
în cercuri zbor
ca un cocor

şi într-o zi
de toamnă timpurie
îţi voi cădea în vatră

ciocârlie
fierbinte
cântătoare
piatră.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Introspecţie

Îmi cerne timpul încetişor,
Iarna, mulţi fulgi, pe tâmple,
Sclipiri admir din balansor,
Cu primăveri prin bucle...

Îmi cerne, iarna, norişori,
Petale albe zorii,
Emoţiile împletesc fiori,
Ninsele, plânse, doruri...

Rămâne-o umbră pe alei,
E clipa! Nu se mai-ntoarce,
Eu voi rămâne printre tei,
Când primăveri voi toarce!

Răzbat ecori în ierni târzii,
Priviri cu simfonii de irişi,
Tărâmul pleoapei, pentr-o zi,
E zbor de fluturi albi şi roşii...

poezie de Carmen Pinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Madrigal Nadiei Comăneci, "Pasărea măiastră" a gimnasticii româneşti

Din zborul ce l-a intuit
Brâncuşi, cu dalta şi cu dorul,
Doar Nadia l-a împlinit,
Având drept aripi... Tricolorul.

madrigal de Gheorghe Popescu-Ger din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rar

Singur, singur, singur,
Într-un han, departe
Doarme şi hangiul,
Străzile-s deşarte,
Singur, singur, singur…

Plouă, plouă, plouă,
Vreme de beţie
Şi s-asculţi pustiul,
Ce melancolie!
Plouă, plouă, plouă…

Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atât mai bine
Şi de-atâta vreme
Nu ştie de mine
Nimeni, nimeni, nimeni…

Tremur, tremur, tremur…
Orice ironie
Vă rămâne vouă
Noaptea e târzie,
Tremur, tremur, tremur…

Veşnic, veşnic, veşnic,
Rătăciri de-acuma
N-or să mă mai cheme
Peste vise bruma,
Veşnic, veşnic, veşnic…

Singur, singur, singur,
Vreme de beţie
I-auzi cum mai plouă,
Ce melancolie!
Singur, singur, singur…

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cireşe la urechi şi cu fragi

Această femeie pe care
O iubeam nebun în tinereţe
S-a şters ca un semn de-ntrebare
Când mor între vârstnici poveţe

Din toate-a rămas doar consemnul
Uitării precum o nălucă
De unde şi poate, îndemnul
Cu veşnice doruri de ducă

Această femeie de care
Întreabă amintirile-mi vagi
M-aşteaptă în nopţi viitoare
Cu cireşe la urechi şi cu fragi

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am descins de azi la mare

Am descins de azi la mare
La o mare care nu există
Câtă vreme mai persistă
Aderenţa la eroare

Cocoţat pe-un colţ de stâncă
Mă prefac că aştept corăbii
Şi trec prin zăngănit de săbii
Piraţii-n noaptea mea adâncă

Singur. Nimeni împrejur
Cale de-o leghe sau mai multe
Vin pescăruşii să asculte
Al catedralei ape, murmur

Şi mă bronzez. Am pielea arsă
La ţărm pierdutele iubiri
Făcând recurs la amintiri
Asupra mea se iar revarsă

Un vânt de senectute adie
Reconfortant pe deal şi luncă
Şi hăituit ca la poruncă
Mereu cu lipsuri la simbrie

Şi stau aşa înfipt pe scaun
Pun valurile să vibreze
Zvârlindu-se spre metereze
Pe care s-a urcat un claun

Mi-nchipui sarea de omăt
Pe harta vieţii cum transpare
Un punct de dincolo de zare
Din viitor spre îndărăt

Pe alţii poate îi intrigă
Improvizaţia această
Când nu fac parte din vreo castă
Dar au pretenţii la cvadrigă

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râul a secat

mi-e milă de mine
mi-e silă de toate
aş vrea să mă întorc,
dar nu se mai poate

speranţele arse,
noaptea dorm cu bufniţele din turlă
eu sunt nebunul care se ţine de farse
şi nopţile urlă

m-aţi hrănit cu iluzii
că viaţa-i frumoasă şi oamenii drepţi
m-aţi împins în pustiu
şi acum mă mir singur
că mai sunt viu

râul a secat,
izvorul mai dăinuie oare?
cine le plânge pe cele
care nu mai ajung la mare?

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetate în suflet

Şi azi Cetatea-i în fereastră,
Şi-n suflet linişte-mi presară,
Arhitectura sa măiastră,
Mi-e hrană, pentru-a câta oară...

În sutele de ani, strămoşii,
Au ctitorit zidiri din piatră,
Tivind trecutul cu coloşii,
Ce-s paznici neclintiţi pe vatră...

Căci ce-am fi noi de n-ar urca,
Pe-al urbei noastre paşnic cer,
Cetatea, luminoasă stea,
Învăluită în mister...

Poate ne pare fapt banal,
Dar de s-ar risipi în zare,
Am şti ce simbol colosal,
Cetatea e, şi ce rost are...

Căci Deva, -n noi, este Cetate,
La fel cu tata şi cu mama,
Icoane sfinte, venerate,
Ca fericirea şi... ca teama...

Ai noştri pruncii ce-o să se nască,
Când vor privi la bolta-albastră,
Şi pesta veacuri să zărească,
Cetatea Devai, în fereastră...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna la fereastră:
două ciori zgribulite
privindu-mă

haiku de Ion Untaru din Când greierii tac (2010)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!