Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ion Untaru

Ascunsă la vedere

nu-mi spune că mă vinzi
răscolitor și straniu
prin noaptea mea când trec
planete de uraniu

zadarnic mă expui
la tirul cu săgeți
în carnea mea dorm pâlcuri
din luptătorii geți

străin, însă de-al casei
pierdut în câte-un act
și îmbrâncit de lume
cu fiece impact

sechestru pe argilă
comandament sau lest
în sâmburele de foc
e numai un protest,

o sită care cerne
și zboruri și căderi,
mereu la îndemână
comorile ce-mi ceri

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Ion Untaru

Miza unui risc

se risipește vraja
ciclopul își ia partea
o mână la scadență
la toți ne-nchide cartea

adună- cuminte
din mii de risipiri
prin carnea mea trec fragezi
cohorte de fachiri

de cele două lumi
silit sunt să iau act
frizând ademenirea
și teama de impact

o teamă de mister
o geană de menisc
lumină și-ntuneric
și miza unui risc!

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Între vorbe și-ntre fapte

Între vorbe și-ntre fapte
E mereu un spațiu gol
Peste care un șeol
Stăpânește ca o noapte

Oamenii de teamă urcă
Semnele care coboară
Când lumina înfioară
Lighioanele ce spurcă

Și întoarce împotrivă
Marginea după un centru
Veșnic temerea ei pentru
Naufragiu sau derivă

Totul ni se pare straniu
Nici aievea, nici în vis
Un abis întredeschis
Ca o mină de uraniu

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Da și nu

... pe cerul plin de stele numai tu
ești steaua mea
mereu departe- între da și nu
și nu și da

și printre toate florile doar tu
ești floarea mea
mereu albastră între da și nu
și nu și da

printre ființele din lume numai tu
nu ești a mea
mereu sfidând când da când nu
când nu, când da...

poezie de (24 aprilie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dorm în ochiuri de izvoare

dorm în ochiuri de izvoare
cu lună și stele,
toate dorurile mele:
umbre călătoare.

dorule, unde –ai plecat
ce poteci mai sui,
te-ai pierdut pe carărui,
unde să te cat?

dat-au buzna teii-n floare
și tu nicăieri
vin și trec la primăveri,
umbră călătoare.

am pierdut doi ochi albaștri,
iartă-, părinte,
când de ei mi-aduc aminte,
-nchin la toți aștrii.

sub poleiul alb de stele,
totul e feeric,
numai chipul ei himeric
stă printre perdele.

îmi întinde mâna lin
peste geam prin ceață
și c-o frunză de pelin
mângâie-a mea viață...

poezie de (16 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Așteptare fără miză

așteptare fără miză
somnul greu îmi dă târcoale
și prin apele domoale
nu adie nici o briză

a murit orice elan
parcă-aștept de ani întregi
elixirul unor regi
sau popas la câte-un han

întrebați-mă că nu știu
parcă nu-mi doresc nimic:
tron din care să abdic
sau livrea de vizitiu

aș pleca într-un surghiun
ardă, să mustre
discordante și ilustre
valurile de simun

luntre trasă la edec
visul meu un orizont
mi-l fi trecut în cont
în registrul cel mai sec

și mi-aș trage niște palme
nu știu cine e de vină:
partea mea numai chinină
și potopul de sudalme!

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Curaçao

Iubita mea din noaptea de cacao
În care ne-am pierdut prin alte sfere,
Era cognac și-un strop de curaçao,
Ori numai rom... în halba mea de bere?

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

POVESTE BIZARĂ

în povestea mea bizară
începută-n primăvară
lanul grâului e copt
și cireșul dezinvolt.
trandafir a inflorit
și noaptea a ațipit,
doar, vreo ceasuri câteva
cât să pot adulmeca
un miros de fân cosit
pe care m-am odihnit.

adu-mi vară ceva nou,
pune-n casa mea cadou
suflet viu, șoaptă de om,
ca să pot noapteadorm.
lasă-mi florile-n fereastră
și nu pune sită deasă
din a norilor cădere...
lasă-mi ziua ce mă cere,
zvăpăiată, zgomotoasă,
vara mea, vară frumoasă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Un nod pe care nimeni nu-l desface

Doi pisoi naivi, îmi stau în poală
Și torc un fir de calm imperturbabil
Înțelepciunea care e, probabil,
O scurgere tăcută și domoală

Meditează ei, meditez și eu
Cocorii lumii zboară peste ape
În care vin să se îngroape
Fiecare soclu cu un zeu

Absent, răscolitor, un duh de pace
Cu uimire peste noi se varsă
Parcă mi-ar spune: - Asta-i doar o farsă,
Un nod pe care nimeni nu-l desface;

Sorb din cafeaua mea molcum
Un ambient de liniște senilă
Și dintr-odată mi se face milă:
Care din noi, mai mult noroc avum?!

Și-atâta-nțelepciune vag respiră
Pedanteria lor subțire
Felinele ingenui peste fire
Ca un descânt suav de hetairă;

Cunoscători secretelor ce trec
În lume peste caste, peste plebe
Și parcă ar voi să întrebe:
- Ce ne privești ' ca un zevzec?!

poezie de din manuscris
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Magdalena Dorina Suciu

Strugurii din rai...

Tu umbli atât de încet prin mine
luna uită să răsară,
sorbi din ochi, pierdut de tot,
de parcă aș fi cireașă amară.

Cu mâna mea te-mbraci frumos
și-n buzunarul de la piept
îți pun duminici cu trupuri goale
și rugăciuni în care te aștept...

Când ploaia mușcă pieptul ierbii,
ne trec fiori prin carnea tremurândă:
ah, ce aripă de rug ne taie
când noaptea e de noi flămandă!

Ne cad pe buze strugurii din rai,
șarpele iubirii ne-ncolăcește în lumină,
nici nu mai contează de acum,
cine-i ram și cine-i rădăcină...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Un nod pe care nimeni nu-l desface

Doi pisoi naivi, îmi stau în poală
Și torc un fir de calm imperturbabil
Înțelepciunea care e, probabil,
O scurgere tăcută și domoală

Meditează ei, meditez și eu
Cocorii lumii zboară peste ape
În care vin să se îngroape
Fiecare soclu cu un zeu

Absent, răscolitor, un duh de pace
Cu uimire peste noi se varsă
Parcă mi-ar spune: - Asta-i doar o farsă,
Un nod pe care nimeni nu-l desface;

Sorb din cafeaua mea molcum
Un ambient de liniște senilă
Și dintr-odată mi se face milă:
Care din noi, mai mult noroc avum?!

Și-atâta-nțelepciune vag respiră
Pedanteria lor subțire
Felinele ingenui peste fire
Ca un descânt suav de hetairă,

De parcă știu secretele ce trec
În lume peste caste, peste plebe
Și ar voi cumva să întrebe:
- Ce ne privești ', parc-ai fi zevzec?!

poezie de din manuscris
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu vreau să gândesc la cele 19 luni trecute în închisoare. E ceva atât de străin de gândul meu, de soarta mea adevărată îndreptată spre libertate, încât nu-mi recunosc nicio rudenie, nicio afinitate, nicio coincidență între mine și cele prin care am trecut. Zadarnic am încercat să integrez acest timp în sensul vieții mele. Am vrut să-i găsesc un rost, o explicație. Mă amăgeam când pretindeam că e o mare experiență ce-mi putea folosi. Nu mi-a folosit toată urâțenia și murdăria și comicăria decât să delimiteze și mai bine, să smulg din ea.

în Jurnal (1997)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Jurnal" de Alice Voinescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -67.38- 50.99 lei.

Clandestin

De ce-mi sunt ploile secate,
De ce nu-mi bate fir de vănt?
De ce eu trezesc din noapte
Același, singur pe pământ?

De ce secunda mi-e strivită
De ani ce zac în pieptul meu?
De ce mă trec mereu prin sită
Capricii ale... cărui zeu?

De ce mi-e viața clandestină
Pe o epavă în ocean,
Iar cerul de lumină lină
E un teren extra-vilan?

poezie de (8 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan MorosanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Minulescu

Pășește-ncet

Un singur lucru-ți cer: Să nu regreți...

Și-acum,
Pășește-ncet să nu-mi deștepți covorul
Și măștile-adormite pe pereți!...
Pășește-ncet ca și cum nici n-ai fi
Intrat aci!...
Odaia mea e o scenă-n care-actorul
E veșnic altu-n fiecare seară -
O scenă ce-și păstrează doar decorul
Și liniștea
Ca și-o modestă gară
Prin care trenurile trec mânate
De gestul unor mâini halucinante.

Pășește-ncet să nu-mi deștepți minciuna
Scrisorilor închise prin sertare
Și florile-adormite prin pahare.
Odaia mea e grota fără soare
Prin care nu mai intră azi
Nici una
Din cele ce pășiră la-ntâmplare...

Pășește-ncet să nu-mi deștepți bazarul
De lacrime-ncrustate prin dantele
Și nasturi descheiați de mâini rebele.
Odaia mea-i covorul fără poartă
Din care poți ieși afar' când vrei,
În el nu odihnește nici o moartă,
Ci numai visuri blonde de femei...

Pășește-ncet să nu-mi deștepți groparul
Și umbrele-adormite pe pereți,
Pășește-ncet și nu privi spre ele...
Și nu uita ce-ți cer: Să nu regreți!

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.

Cânt

Tu, căreia nu-i spun că noaptea
zac plângând,
care blând ostenești
ca un leagăn.
Tu, care nu-mi spui când veghezi
din pricina mea:
de ce n-am îndura
fără să-l ostoim
acest fast neștiut?
................................................
Ia seama la îndrăgostiți;
de-ndată ce dragostea și-o mărturisesc
încep să mintă.
...........................................
Tu însinguri. Pe tine doar te pot schimba.
Un răstimp ești tu, apoi din nou foșnetul,
sau numai o mireasmă.
O, în brațele mele pe toate le-am pierdut –
tu singura, tu renaști mereu:
pentru că nu te-am încleștat niciodată, te țin strâns.

(Din Însemnările lui Malle Laurids Brigge)

poezie de din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -88.00- 34.99 lei.
Ion Untaru

Palmieri străjuind

Priviți cu grijă palmierii
Străjuind la vânturile din sud
Cum plânge noaptea seva și-o aud
În adierea primăverii

Cum trec deasupra zboruri caste
Printr-un ținut împovărat
din mit în mit. Adevărat
Și-n tot itinerariul vast e

Îmi exilez de frica lumii
Pe țărmuri leneșe emoții
Unde-au lăsat și ostrogoții
Zigzaguri largi pe fața humii

Acolo dorm legende care
Mai dăinuie în câte-un grai
Palpând ca-n alfabetul Braille
Între mistere și eroare

Acolo-un domn bătrân și calm
Chimist, cercetător cu sprayuri
Îi storcea ziua de uleiuri
Și făcea bombe cu napalm

În umbra lor ades vin fete
În primăvara vieții coapte
Cu ochi de jar și păr de noapte
Ca în reclamele helvete

Adâncă pavăză ori scut
Și bun liman pentru corăbii
Din larg se văd ca niște săbii,
Pe care zeii le ascut.

poezie de din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Pamieri străjuind

Priviți cu grijă palmierii
Străjuind la vânturile din sud
Cum plânge noaptea seva și-o aud
În adierea primăverii

Cum trec deasupra zboruri caste
Printr-un ținut împovărat
din mit în mit. Adevărat
și-n tot itinerarul vast e

Îmi exilez de frica lumii
Pe țărmuri leneșe emoții
Unde și-au lăsat și ostrogoții
Zig-zag-uri largi pe fața humii

Acolo dorm legende care
Mai dăinuie în câte-un grai
Palpând ca-n alfabetul Braille
Între mistere și eroare

Acolo-un domn bătrân și calm
Chimist, cercetător cu sprayuri
Îi storcea ziua de uleiuri
Și făcea bombe cu napalm

În umbra lor ades vin fete
În primăvara vieții coapte
Cu ochi de jar și păr de noapte
Ca în reclamele helvete

Adâncă pavăză ori scut
Și bun liman pentru corăbii
Din larg se văd ca niște săbii
Pe care zeii le ascut

poezie de din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Să dorm...

Lăsați-dorm întruna
Pe canapeaua asta verde
Și dacă uit, îmi spune luna
Că toată lumea pierde, pierde

La cai pariuri, la câștiguri bani
Circul s-a mutat din stradă-n viață
Nici un idol nu mai are fani
Trecem toți printr-un tunel de gheață

E cursa vieții tot mai grea
Și tot mai greu la cap ajungi
Milionari de catifea
Sfârșesc purtând costume-n dungi

O lume-n care se răstoarnă
Cam tot ce-am învățat la școală;
Nici un gornist și nici o goarnă
Să dea alarma, nu se scoală

Mă rup de voi, de restul lumii
Și-ntr-altă lume cer azil
Măcar atât: de dragul glumii
Pășiți pe vârfuri sau tiptil

Ci eu în somnu-mi voi avea
Popasuri, visele mai lungi
Cu personalul în livrea
La care azi nu mai ajungi

E viața mea într-un imperiu
Cu cheia-ascunsă la vedere
Bătrân orgolios, Tiberiu
Chiar și murind, voia să spere!

Lăsați-dorm, să dorm
S-ajung la cap numai în vis
Măcar așa ca un proscris
În mediul ăsta mutilat, diform!

poezie de din Vestitorul (1999)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Numele meu străin e de atingerea Răului, murdărind
Cuvintele magice. Acestea, puteri în ele pot să adune
Pe care gura mea vouă vi le spune;
Din toată Ființa mea, se revarsă Lumina în valuri
Sunt o Ființă împrejmuită cu ziduri
Într-o lume înconjurată de ziduri,
Sunt chiar zidul zidului
Unicul, fiu al Unicului,
În mijlocul Universului,
Contemplându-l cu har...
În Singurătatea mea, rămân un Solitar...
Nu trece nicio zi fără ca eu să nu salvez ceva...
Toți trec! Și trec! Toți trec prin fața mea!
Este adevărat, sunt o Ființă din care sevele țâșnesc
Și sunt născut în Oceanul ceresc...
Mama mea este zeița Cerului, Nut,
Ea este cea care Forma mea, de-acum, mi-a făcut;
Eu sunt Nemișcatul,
Marele Nod al Destinului care zace în Ieri,
În mâna mea își află destinul Prezentul.
Nu cunoaște nimeni:
Eu pe toți vă pot cunoaște, vă pot ști;
Pe mine nimeni nu mă poate simți
În timp ce eu pe toți vă port în Inimă.
O, tu, Ou cosmic! Ascultă-!
Eu sunt Horus! De milioane de ani vă trimit
Focul din razele mele țâșnit,
Pentru ca inimile voastre spre mine, să le întorc.
Eu sunt Stăpânul pe tron,
Liber de orice Rău, străbat Timpurile și Spațiile...
Sunt chinocefalul de aur, căruia îi lipsesc picioarele și brațele,
În templul din Memphis se află tronul meu...
Să știți: dacă eu o duc bine și el o duce bine, mereu,
El, chinocefalul de aur din Memphis!

poezie din Cartea egipteană a morților (1993), traducere de Maria Genescu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Am descins de azi la mare

Am descins de azi la mare
La o mare care nu există
Câtă vreme mai persistă
Aderența la eroare

Cocoțat pe-un colț de stâncă
Mă prefac aștept corăbii
Și trec prin zăngănit de săbii
Pirații-n noaptea mea adâncă

Singur. Nimeni împrejur
Cale de-o leghe sau mai multe
Vin pescărușii să asculte
Al catedralei ape, murmur

Și bronzez. Am pielea arsă
La țărm pierdutele iubiri
Făcând recurs la amintiri
Asupra mea se iar revarsă

Un vânt de senectute adie
Reconfortant pe deal și luncă
Și hăituit ca la poruncă
Mereu cu lipsuri la simbrie

Și stau așa înfipt pe scaun
Pun valurile să vibreze
Zvârlindu-se spre metereze
Pe care s-a urcat un claun

Mi-nchipui sarea de omăt
Pe harta vieții cum transpare
Un punct de dincolo de zare
Din viitor spre îndărăt

Pe alții poate îi intrigă
Improvizația această
Când nu fac parte din vreo castă
Dar au pretenții la cvadrigă

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Eminescu

Pierdut în suferință...

Pierdut în suferința nimicniciei mele,
Ca frunza de pe apă, ca fulgerul în chaos,
M-am închinat ca magul la soare și la stele
Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos;
Nimic să nu s-audă de umbra vieții mele,
trec ca o suflare, un sunet, o scânteie,
Ca lacrima ce-o varsă zadarnic o femeie...
Zadarnica mea minte de visuri e o schele.

Căci ce-i poetu-n lume și astăzi ce-i poetul?
La glasu-i singuratec s-asculte cine vra.
Necunoscut strecoară prin lume cu încetul
Și nimene nu-ntreabă ce este sau era...
O boabă e de spumă, un creț de val, un nume,
Ce timid se cutează în veacul cel de fier,
Mai bine niciodată el n-ar fi fost pe lume
Și-n loc să moară astăzi, mai bine murea ieri.

poezie celebră de (1876)
Adăugat de Adelina VSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook