Poetul
anunță cetății, pămîntului că ploaia există,
anunță oamenilor că au datoria să spere. Un poet
în fața unui cer ars, în fața unui cîmp pîrjolit
și care nu e în stare să cînte și să creadă în ploi,
să ne aducă aminte că ploaia există, că ea va înflori
pămîntul bolnav,
așadar un poet care nu e profet al speranței,
un poet cu buzele arse care nu simte nevoia să cînte ploile
lumii
n-a înțeles că poezia e în primul rînd o formă a speranței.
La ce bun poetul, în vreme de secetă?
Să cînte ploile tocmai atunci,
Cînd avem cea mai mare nevoie de ele, cînd ne lipsesc și
ne dor,
cînd soarele arde și mîinile miros a îndoială,
cînd arbori de nisip se risipesc la cea mai mică adiere,
cînd amintirile au gust de eroare și speranța e un cuvînt
dificil
și cel care cîntă ploile riscă să fie disprețuit și lovit
chiar cu pietre, urmărit și de zei și de oameni
pentru nebunia și curajul său care cîntă
ploile, care cîntă torentele cînd oamenii ridică brațele
rămîn răstigniți în aer ca pe dealul Golgotei. Cine să anunțe
ploile
dacă nu poezia? Cine să aibă curajul să vadă pe cerul gol
nori de ploaie,
cine să-și ia riscul de a profeți dacă nu poezia,
cea care a stat cu grecii sub zidurile Troiei
și cea care a coborît cu Dante în Infern?
poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre poezie
- poezii despre superlative
- poezii despre religie
- poezii despre nori
- poezii despre nisip
- poezii despre nebunie
- poezii despre iad
- poezii despre greșeli
Citate similare
De cînd îl iubesc pe Isus
De cînd îl iubesc pe Isus,
mai 'nalt mi se pare înaltul,
cărările urcă mai sus
și soarele-i altul!
De cînd îl iubesc pe Isus,
bujorii mai roșii se-arată,
iar stele cum ies în apus,
n-au fost niciodată.
De cînd îl iubesc pe Isus,
as vrea să-L ador ca Debora,
un cîntec, pe aripi adus,
ducînd tuturora.
Ca Iacov o scară aș vrea,
spre nouri de albe răsfrîngeri,
să urc tot pămîntul pe ea,
în murmur de îngeri.
De cînd îl iubesc pe Isus,
mi-e drag să văd oameni cum cîntă,
cu lacrimi de freamăt nespus,
pe cartea cea sfîntă.
Și-aș vrea, cît cu dorul cuprind,
cînd n-or mai fi arcuri și suliți,
s-aud lumea-ntreagă vorbind
de Domnul pe uliți...
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre stele
- poezii despre roșu
- poezii despre iubire
- poezii despre dor
- poezii despre cărți
- poezii despre creștinism
- poezii despre bujori
- poezii despre aripi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Istoria este "coloana infinitului" pe care generațiile omenirii o construiesc zi de zi, necunoscînd exact cînd și cine i-a pus temelia, și cînd i se va finisa construcția.
Vitalie Agarici (8 februarie 2019)
Adăugat de Vitalie Agarici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre istorie, citate despre infinit, citate despre construcții sau citate despre Coloana infinitului
Cântec de ploaie
Iubesc ploile, iubesc să-mi aranjez ploile,
Concretele ploi și ploile literare,
Ploile cu trezorierul și aversele cu poetese rivale,
Ploile bogate de peste hotare și ploile de vară din Amfiteatru,
Iubesc ploile, iubesc să-mi aranjez ploile,
Ador dușurile lor scoțiene, reci și fierbinți,
Să mă spăl pe dinți îmi place cu apă de ploaie
Să-i amețesc, când ies din baie, pe bărbați.
Nu sună prea bine "Sunt cea mai profitoare femeie",
E cinic și poate nu-i real sută la sută,
Dar lasă-mă atunci când cade din cer apa,
Numai atunci când cade din cer,
Să rostesc ceea ce cred: "Sunt cea mai profitoare femeie"
Sunt cea mai profitoare femeie pentru că-mi aranjez ploile
Și-mi stă bine cu bani lichizi în portofel,
Sunt cea mai profitoare femeie, pentru că în avion,
Rochia mea cloș parașută ar putea fi pentru cel îndrăzneț,
Sunt cea mai profitoare femeie pentru că tu
Ții prea departe cardul de mine,
Și tu știi că eu ți-l voi goli,
Sunt cea mai profitoare femeie și știu cum să te iau
Și-o să te iau, n-ai grijă.
E-n aer damf de amor din interes,
De fapt, toți din jurul meu sunt la fel,
Iar eu te-adulmec
Și tu habar n-ai
Iubesc ploile,
Iubesc să-mi aranjez ploile,
Concretele ploi și ploile literare,
Ploile cu trezorierul
și aversele cu poetese rivale...
parodie de Constantin Ardeleanu, după Ana Blandiana
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre apă, poezii despre rochii, poezii despre parașutism, poezii despre muzică sau poezii despre literatură
Îmi spuse
îmi spuse: « Nu poți să știi cînd vine....
de ce nu faci puțină ordine?
Nu poți să știi cînd te găsește
poate e-n tine, poți ști...
Nu poți să știi cum arată...
Și dacă e o pasăre, care înoată fără s-o vezi
prin aer și trece chiar prin tine
și nu are nimic înfricoșător, ci doar un răcnet
la sfîrșit, cînd
cei ce rămîn în urma ta l-aud... »
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre păsări, citate de Eugen Jebeleanu despre păsări sau poezii despre aer
Tu esti cîntecul meu de izbînda
Peste noapte cînd te înfatisezi
în firele ploii,
intru surîzînd
sub cupolele tale de cristal,
uimit de bogatia ta
si mîngîi frîiele cailor tai
batute cu piatra de zamfir.
Eu voi încalca
pe-un armasar alb
si-mi voi agata ploile,
cercel sunator la ureche,
sa ma auzi cînd trec.
Priveste-mi ochii
cît de albastri-mi sunt!
Ma gîndesc la Comuna,
la boltile-i înalte cît privirea.
Si cînd rostesc numele ei de purpura
si buzele mi se roșesc,
ce de-un sarut,
atunci stiu ca s-a facut dimineata
si ma grabesc în întîmpinarea
soarelui.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre urechi, poezii despre ochi, poezii despre noapte, poezii despre cercei, poezii despre cai, poezii despre alb sau poezii despre Soare
Poezia rămâne ultima speranță (Motto. Poetul este ultima speranță. Mircea Eliade)
Poezia este ultima speranță.
Pentru acela care mai crede în eul său.
Și nu a uitat,
Cine a fost marele Orfeu.
Căci cînd a ieșit din infern,
Trecând printre morminte.
El a scris primul vers,
Cu cele mai frumoase cuvinte.
Și cu glas melodios,
La harpa lui de aur,
A făcut din poezie un cântec
Și din muzică un tezaur.
Mii de ani de atunci au trecut,
Dar poezia rămâne ultima speranță,
Pentru acel care iubește viața mult
Și nu are inima de faianță.
poezie de Vladimir Potlog (12 martie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre versuri, poezii despre uitare, poezii despre trecut, poezii despre timp sau poezii despre tezaur
Halucinație intenționată
Spuneți-mi cînd, spuneți-mi cînd
O să ne scoatem ochii din pantofi?
Ne-au intrat pe cînd manifestam cîntînd
Ca niște pietre ude, ca niște cartofi.
Ochii sînt ai morților foarte tineri
Și circula sub asfalt ca niste ganglioni.
Am mai găsit vreo doi într-o vineri
Și i-am ascuns în buzunarul de la pantaloni.
Ochii - dacă nu-i descoperim la vreme -
Lunecă iremediabil spre fundul pămîntului.
În drum, scot uneori o fîntînă cu blesteme
Pe la răscruci de drumuri, sub furculița vîntului.
Călcăm în fiecare zi pe mormane de pupile,
Pe sticla frageda, pe apă gelatinoasă.
Niciodată n-au alergat pe maidane atîtea bile!
Niciodată parada n-a fost mai frumoasă!
Și am strivit sub calcîi un ochi ca o icră mare
Care-a mirosit pînă la ultimul rînd.
S-a făcut ziuă... Pîn' la ferestre au crescut trotuare...
Spuneți-mi cînd, spuneți-mi cînd?
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre tinerețe, citate de Nina Cassian despre tinerețe, poezii despre moarte, citate de Nina Cassian despre moarte, poezii despre frumusețe, citate de Nina Cassian despre frumusețe, poezii despre creștere, citate de Nina Cassian despre creștere sau citate de Nina Cassian despre apă
Cine este poet
Poet e cel care scrie poeme
și cel care nu scrie poeme
poet e cel care se eliberează de legăturile lui
și cel care își impune singur legături
poet e cel care crede
și cel care nu reușește să creadă
poet e cel care a mințit
și cel care a fost mințit
poet e cel care are buze
și cel care înghite adevărul
cel care cade
și cel care se ridică
poet e cel care pleacă
și cel care nu poate pleca.
poezie de Tadeusz Rozewicz, traducere de Claudiu Komartin
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre adevăr
Spre apus, soarele incendiase cerul. Era, pentru Hășmașul Mare, ora cînd, cel mai mult, putea să-și dezvăluie măreția. Ora cînd, din cîmpie, se zărește ca o cetate cuprinsă de flăcări.
Geo Bogza în Cartea Oltului, Capitolul II Tragedii pe înaltul podiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate de Geo Bogza despre timp, citate despre ore, citate de Geo Bogza despre ore, citate despre foc, citate de Geo Bogza despre foc, citate despre Soare sau citate de Geo Bogza despre Soare
Cînd o să ai o zi
cînd o să ai o zi
în care nu trebuie nimic
iar în vasele de cristal
se iscă
flori
precum sfîrcurile tale
la presimțirea sărutului
atunci ai să tai
prăjitura
pe care ai vrăjit-o ieri
ai să-mi împarți
și n-are să se termine
nicicînd
poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre flori sau poezii despre dulciuri
Poezia la sate
Sunt aici în Leta Mare,
Beu din apa Letei, dar
Orișicîtă încercare
Să fac versuri, e-n zadar;
Căci de cumva prind a scrie
Vreo mică poezie,
Caut so-ntrerup de loc,
Căci deloc nu am noroc...
Palid fiind de mînia,
Nu pot scrie poezia!
Cînd aș sta să scriu mai bine,
Și am idei de a lucra,
Ce năpastă-atunce vine
Un fecior ce-mi zice-așa:
"Domnișorule, poftește,
Ca să dăm la porci mălaiu!"
Merg și cînd re-ntors, firește,
Nu mai știu ce plănuiam
Palid fiind de mînia
Nu pot scrie poezia!
Cînd ușoară fantezia
Mi-arată un cer plăcut,
Și eu pînă de a scrie
Toate cîte am văzut:
Un vițel ce e prin curte,
Vine ca să-mi facă curte,
Și mi-o spune băunînd,
Cum că dînsul e flămînd.
Palid fiind de mînia
Nu pot scrie poezia!
Și cînd iar mă pun la masă,
Și a scrie începui:
Iată-o cloșcă vinen-n casă
Cu vreo douăzeci de pui,
Și-mi făcu zgomot foarte mare,
Apoi cînd voiesc să-i scot,
Cloșca chiar pe masă sare,
Varsă tinta mea de tot.
Palid fiind de mînia
Nu pot scrie poezia!
poezie de Iosif Vulcan (13 mai 1864)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre porci, poezii despre noroc sau poezii despre idei
Cei care-am fost la Troia
I
Această dragoste,
această lumină care nu mă cruță
care mă obligă să-mi aduc totul aminte
și cerul așa cum îl știu, strălucind după ploaie,
cerul ca un obraz de copil.
Dar nimeni nu mai vrea să audă de consolări.
Am fost poate naivi cînd ne-am suit pe corăbii,
am crezut tot ce ni s-a spus,
marea fierbea ca sîngele nostru
și cînd tăceau valurile
nu se auzeau decît vorbele noastre trufașe
atît eram de convinși că înțelepciunea e un cuvînt găunos.
Apoi corabia noastră a mers prin nopți în care lumina
era un fel de amintire ciudată
și printre păsări albe care zburau
între noi și greșelile noastre
și nu ne mai separa de zei decît moartea.
De ce trebuia să fiu vinovat
cînd eu n-am vrut decît să rămîn credincios?
Uneori vîntul mă face să cred că totul a durat doar o clipă,
cînd eram stînjeniți amîndoi
și nu mai știam ce să spunem,
dar nimeni nu mai vrea să audă de consolări,
iar păsările albe care zburau
pe mare între umbrele noastre și zei
îmi amintesc că acesta sunt și nu altul,
aceștia suntem și nu alții,
noi care-am fost împreună
și singuri la Troia.
II
Am lăsat în urmă atîtea mări și greșeli
încît mă întreb, de ce trebuiau toate acestea?
De ce ne trebuiau remușcări pentru a învăța să iubim?
De ce trebuiau toate acestea, de ce?
Da, trebuiau.
Trebuiau, poate.
Trebuia poate să fim mai întîi vinovați
pentru a învăța să iubim.
Trebuia să greșim
pentru a cunoaște sfîrșitul greșelii
și poate numai cei ce-au fost la Troia au dreptul să spună
că știu totul despre iubire și țărm.
Nimeni nu va cunoaște vreodată mai bine ca noi
ce înseamnă iubirea, pentru că nimeni
n-a pierdut-o și n-a visat-o ca noi. Pentru că
nimeni n-a trebuit să tacă mai dureros decît noi
cu speranța că-ntr-o zi vom striga: iată țărmul! Pentru că
nimeni n-a privit ca noi steaua prăfoasă a singurătății
luminîndu-ne mîinile
în vreme ce ne-acopeream ochii ca să ne-aducem aminte mai bine.
Și iarăși cerul așa cum îl știu, strălucind după ploaie,
și mă întreb, poate, pentru ultima oară.
De ce trebuiau toate acestea, pe care nu le mai pot răscumpăra
decît iubind și mai mult țărmul
pe care stau și visez că voi ajunge într-o zi?
Și mai ales de ce suntem noi vinovați că toate acestea au fost?
Cînd eu n-am vrut decît să rămîn credincios.
Cînd noi n-am vrut decît să fim asemenea păsărilor
cărora nu le pasă nici de zei, nici de timp.
III
Dar eu știu că moartea există
și există și țărmul,
există în zori plaja goală
și există urmele care ne fac vinovați,
există corăbiile care ne-au dus la Troia
și există iubirile pentru care n-am avut vreme destulă,
există amintirile
și există pescărușii țipînd,
există nisipul de care mă lipeam gol la amiază
și există locul gol de lîngă mine,
exsită toate, numai tinerețea s-a dus
în acest prea lung asediu al Troiei,
în acestă eroare spre care ne-am dus liniștiți.
O, gustul ucigaș al plecării.
IV
Am cutreierat ani în șir mările
și cînd ne-am întors ne-am dat seama
cît de puțin ne îndepărtasem de țărm.
De fapt, nu ne îndepărtasem deloc.
Eram tot acolo și iubeam aceleași lucruri
numai că eram mai bătrîni
și ne venea greu să surîdem.
Ne-am pierdut la Troia obiceiul de a asurîde ușor.
Și iubim altfle, mai trist.
În rest, suntem aceiași și iubim aceleași lucruri,
iubim...
V
Suntem obosiți
și nu ne mai separă de zei decît moartea.
Am văzut cum se golește clepsidra
și cineva dintre noi spunea că și mormintele mor,
nu numai cei ce-au coborît să le umple, și poate așa trebuie,
altfel mormintele ar cuceri toată lumea.
Suntem obosiți, dar acum știm ceea ce știu și zeii.
Și poate chiar mai mult. Am descoperit în noi înșine
lucrul cel mai important pe care trebuie să-l știe un om.
Această dragoste,
această lumină și vîntul care nu ne cruță.
care ne obligă să ne-aducem totul aminte...
poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre marină, poezii despre lumină, poezii despre vinovăție sau poezii despre amintiri
Iar felul în care curg, dă, și astăzi, temei legendei. Pe cînd Mureșul străbate visător Ardealul, mînîndu-și tot timpul undele spre apus, Oltul și le poartă, cînd spre o zare, cînd spre alta, neliniștit de calea pe care a ales-o, chinuit de o mereu trează conștiință. Patetic, răzvrătit, căutînd primejdiile, provocînd soarta, veșnic în luptă cu lumea și cu sine însuși, iar în cele din urmă împăcat cu sine și cu lumea, treptele pe care el coboară și în același timp urcă sînt ale unui destin eroic și fecund.
Geo Bogza în Cartea Oltului, Hășmașul Mare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre visare, citate de Geo Bogza despre visare, citate despre prezent, citate despre pericole, citate despre eroism, citate despre conștiință, citate despre Transilvania sau citate de Geo Bogza despre Transilvania
Monotonie pe vioară
De cînd nu mi-ai mai cîntat
Sînt, vioară, întristat.
N-ai putea ști ce mă doare
De tot cad într-o-ntristare?
Întristat de ce să fiu?
Că-i devreme, că-i tîrziu?
Și n-am cine să mă-nvețe,
De mi-e dor sau mi-e tristețe,
Ca să știu, la întrebat,
Că ceva s-ar fi-ntîmplat.
Dor de ce-ar putea să-mi fie?
De-altă nevinovăție?
Nu-mi dau seamă ce-ntristare
Negrăită, iar mă doare.
Întristările ți-s multe.
Cine să ți le asculte?
Cine ți le înțelege
Întristările pribege?
Că nici eu nu le-nțeleg,
Să le-nșir, să le dezleg.
Te-ntristează cînd și dacă
Alții cîntă, rîd și joacă?
Scripcă veche, mai de mult,
Doar tăcerea ți-o ascult,
Nu-mi dau seama ce-ntristare
Decît altele te doare,
Oare trebuie să-mi pară
Că-a murit ceva-n vioară?
Ori, vioară, simți mai bine,
N-a murit ceva din mine?
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, citate de Tudor Arghezi despre tristețe, poezii despre vioară, citate de Tudor Arghezi despre vioară, poezii despre tăcere, citate de Tudor Arghezi despre tăcere, poezii despre nevinovăție, poezii despre jocuri, citate de Tudor Arghezi despre jocuri sau citate de Tudor Arghezi despre dor
Mini trăise acele nevoi materiale ale impresiei, fără să-și dea seamă de ele decît atunci cînd se închegaseră într-una prea evidentă; cînd, la dejun, îmbrățișase cu două mîini avide paharul, în care abia se turnase băutura proaspătă și acest gen spontan și neprotocolar atrăsese privirea ironică a lui Nory, care îi azvîrlise din ochi un: ce faci?
Hortensia Papadat-Bengescu în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1925)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre băuturi
Anomalii
Sufletul meu, copil tembel, cunoaște,
Inima mea de bivol tînăr știe
Că pe al lumii pat absurd de broaște
Iubirea este o anomalie.
Să mai iubești cînd visul un negoț e,
Să mai iubești cînd prea puțini au șale,
Cînd ne clocesc de-un veac prudente cloțe,
Acestea toate nu sînt stări normale.
Eu cînt la o vioară care doare,
Eu cînt la un pian bolnav de ciumă,
Cu voioșie și cu disperare
Eu cînt un cîntec care mă consumă.
Nu-i profitabil să iubești cînd este
Mai profitabil să te faci că sîngeri,
Dar pe robotul meu cade-o poveste,
Robotul meu e-nduioșat de îngeri.
Normal rămîne numai restul lumii
Care să se abțină bine știe,
Vioara caldă și pianul ciumii
Nu sînt decît acea anomalie
La care pururi sufletul mai speră
Pentru că ea s-ar mai putea numi iubire
Jos, în prudenta lume mamiferă,
Și sus, pe unde gîndul meu e mire.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pian, poezii despre visare, poezii despre suflet, poezii despre roboți sau poezii despre prudență
Tabloul cu scoici
Cînd pianul bătrîn își visează sonata
În tabloul cu scoici noi intrăm pe ascuns,
Un picior mai întîi, apoi celălat,... gata,
Poposind printre melci în nisp am pătruns.
Goi ne-ntindem în templul de ape al mării
Mirosind a pădure de alge și iod
Cînd pe buze simțim gustul rece al sării
Și al cărnii albastre de langustă și cod.
Ne visăm ca doi regi ai oceanului verde
Alergînd printre lumi de coral marmoreu
În adîncul din care lumina se pierde
Ne-mbrăcăm cu abis ca-ntr-o piele de zeu.
Rătăcim ore-ntregi prin corăbii pierdute
Tulburînd somnul mut al atîtor corsari
Ruginite comori ne îmbie tăcute
Cu legende-ncrustate în șekeli și dinari.
Iar cînd pleopele mării se deschid roșietic
Adormim pe nisipul risipit din tablou
Și visăm un pian care cîntă sonate
Și adoarme apoi rătăcit în ecou...
poezie de Virgil Titarenco
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre verde, poezii despre păduri, poezii despre prăpăstii sau poezii despre piraterie
Lucruri singure
N-are cum să nu fie frumos orașul din care vii tu,
de pe o stradă între două uitări.
Acolo se aud nesfîrșite fabrici de umbră
împachetînd lucruri singure. Vorbim despre ele
cum am semăna nisip în pustiu. Noi,
cea mai împlinită văduvă și cel mai vesel orfan.
Vorbim tăcerilor în case fără drum,
cînd nu iese soarele și luna mai așteaptă.
Se-ntunecă cerul de vorbe și seacă albia sîngelui.
În război există supraviețuitori. În dragoste, nu.
Iar mîinile tale sînt așa de curate
că poți spăla apa cu ele...
poezie de Adrian Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văduvie, poezii despre vorbire, poezii despre supraviețuire, poezii despre război sau poezii despre oraș
N de la S
Cu toții avem o patrie
pe care o părăsim din cînd...
unii mergînd pînă la bazarul din colț
alții cînd merg la toaletă...
El nu a părăsit-o niciodată
nici măcar în gînd
și cînd merele s-au copt
a invitat la cina cea de taină
inamicii glasului
și șase trîmbiți cîntau
pentru că prin venele lui
curgeau toate rîurile României
l-a pogorît pe Adam din Rai
fără să-l răstignească
apoi a mers prin deșert
cale de cinci zile
sub arșița dogorîtoare a soarelui
nisipul îi frigea fisurile din talpă
a dat pîinea săracilor
era singur și obosit
și a strigat
și ecoul a zburdat
Eu sunt România!
poezie de Evra Gart
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre zile, poezii despre rai, poezii despre patrie, poezii despre mere sau poezii despre deșert
Bărbatul se revoltă, în primul rând, cînd cineva pune la îndoială mintea lui. Pentru femeie, insulta cea mai mare e să atentezi la frumusețea ei.
Aurelian Silvestru în Fărâme de suflet
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre superlative, citate despre revoltă, citate despre frumusețe, citate despre femei și bărbați, citate despre femei sau citate despre bărbați