O, neputincioasă tină

"... neputincioasă humă, lumina Lui îţi ia privirea...
Toate câte le văd ochii, câte nu le văd dar sunt.
Toate sunt la a Lui vrere, sus în cer şi pe pământ...
Şi El data tuturora libertatea a alege.
Între ce este virtute şi ce este fărdelege.."
Vasile Militaru

O, neputincioasă tină
Lumina Lui îţi ia privirea
Până de lut îţi e retină
Cum poţi privi tu nemurirea?

Din sfânta-I vrere e lumină
Şi-n cer şi pe pământ Îi e ştirea
O neputincioasă tină
Lumina Lui îţi ia privirea.

Virtutea dat-a El creştină
Pe toţi de întrebi îşi dau părerea
Prin mila lui mai şterge vină
De nu-ţi alegi fărădelegea şi durerea
O, neputincioasă tină,

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem lumină din lumină

Motto:
"Suntem făptura lui Dumnezeu, după chipul şi asemănarea Lui, suntem copii Lui care greşim pentru că haina pământească a sufletului nostru etern, e prea greoaie şi nevrednica de cer, dar cu avânturile noastre spre frumos şi adevăr, suntem lumină din Lumină."
V. Pîrvan

Suntem lumină din Lumină
Copiii Domnului ne ştim
Cu haina de pământ, de tină
Ca şi copii noi mai greşim

Cu chipul Lui, faţă creştină
Din lut un înger noi zidim
Suntem lumină din Lumină
Copii Domnului ne ştim

În viaţa ce-o avem puţină
Nevrednici pentru cer ne ştim
Având însă la fel tulpină
Venim la El şi ne smerim
Suntem lumină din Lumină

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După cum lumina soarelui nu se poate privi cu vederea, care-i slabă şi neputincioasă, tot astfel, ba într-o măsură şi mai mare, nu se poate privi adevărul cu mintea, care-i slabă şi neputincioasă.

citat din Rheginus
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biblia

Îţi spune Domnul fericit
De ai citit, de-ai împlinit
CUVÂNTUL LUI.
Şi ţie ea-l recomandată
Că are o putere minunată
ÎŢI DĂ VIAŢĂ.

Ea îţi arată mântuirea
Ea îţi fereşte rătăcirea
E UN DAR MINUNAT.

Ea alină suferinţa
Ea măreşte pocăinţa
E O HRANĂ ZILNICĂ.

Întăriţi-vă prin ea
În Domnu-n puterea Sa
ÎN CREDINŢĂ.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închiderea ce se deschide

căror picioare li s-ar potrivi
ghetele lui Van Gogh?
poate tălpilor lui Durer
ambele, respiră un aer mistic
apoteotic, indicând un drum
-drumul către nemurire-
ambele se deschid către nemurire
îi voi aduna în perechi
precum multcredinciosul Noe
şi îi voi încălţa pe rând
pe toţi încercaţii pământului
frământat cu lacrimile azurului
şi rubinul cărnii lunare, pe toţi
cei care au călcat prin lumină
şi prin miejii stelelor de tină
preumblându-se prin vremi
şi pe deasupra vremilor...
doar lumina suferinţei
te ridică către raza nădejdii
şi slavei viitoare
e lumina văzută doar de cei
care zăresc străzile aurii
ale cetăţii veşnice.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina dorită

Lumina vieţii-o porţi
Unde privesc bărbaţii,
În adâncimi de nopţi
Şi-n ceruri cât Carpaţii.

Lumina ta, femeie,
E rodul unui pom
Din care o scânteie
S-aprinde într-un om.

Şi-aşa lumina vieţii
Pe care ţi-o cuprind
Din pragul tinereţii
Se coace în zenit.

Tu ai surâs de floare,
Eclipse uneori,
În mine cu ardoare
Apui fără să mori.

Lumina ta ne ţine
Pe aripă de vis
Hrănind doar cu rubine
Raza ce ne-a cuprins.

Acum tu eşti lumină
Luminii ce se naşte
În inima de tină
Ce cu dor ne paşte.

Şi trecem iar prin fapte
Zâmbind când te privesc
Unde bărbaţii-n şoapte
Lumina ţi-o doresc!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti creator

În cântări de bucurie
Izbucnesc ‘naintea Ta
Stelele de dimineaţă,
Cerul în splendoarea sa.
La cămările zăpezii
Nimeni altul n-a pătruns
Dintre toţi ce sunt în lume
Cine altul dă răspuns?

Poarta morţii ai deschis-o
Doamne îţi e supusă Ţie
Cerurile îţi scot toate
Strigăte de bucurie.

Tu cunoşti drumul ce duce
La locaşul de lumini
Tu pe spini şi pălămidă
Le poţi transforma în crini.

Împarţi a luminii cale,
Vântul Ţie ţi-e supus
Ai legat cu legătură
Toate stelele de sus.

Porunceşti lumina zilei
Ea să îşi arate zori
Glasul Tău Ţi se înalţă
Din pământ până la nori.

Picăturilor de rouă
Naştere Doamne ai dat
Tu cunoşti la toate calea
Toate Doamne ai creat.

Eşti trecutul şi prezentul
Şi la toate viitor
Eşti Stăpânul de creaţie
Eşti a toate Creator.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Papagalul politic
(Demagogul)

Vorba lui obscură
Aruncată-n tină
Poate da căldură
Dar nu dă lumină

citat din Corneliu Sofronie
Adăugat de cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din rodul vremii

Din rodul vremii ce am strâns a vieţii roată-a pus în noi,
fie c-am râs, fie c-am plâns, mai mult tristeţi decât nevoi.
Din vise şi îngândurări, cum dulce-amară ne-o fi soarta,
vom rătăci poteci, cărări, iar la... zăpor vom duce arta.

De-om tremura ne-om face foc, să ne-ncălzim pe dinafară
şi-n noi păstra-vom doar noroc, ca poezia să nu piară!
Vom scoate capul în lumină, ne-om mântui Celui de Sus,
din tină am venit şi-n tină ne vom întoarce la... apus!

poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte rece de lumină

Au rămas câteva zile
De azi până la Crăciun
Peste-a nopţii color file
În ochi ce ni se depun

Geme noaptea prin oraş
De mulţimea de culori
Zugrăvită din lămpaş
Cu-o mulţime de fiori

Cu-o mulţime de lumini
Aşa — diversificate
Sufletu să ţi-l alini
Din puhoiu de bucate

Cu atâtea prăjituri
Să fii dar întâmpinat
Însuţi tu ca să te bucuri
Menţinând duhul curat

Noaptea rece de lumină
Apoi tu să o străbaţi
Având pacea-n duh deplină
Cu mulţimile de fraţi

Căci Hristosul s-a născut
Şi a Lui e sărbătoarea
Fie-ne dar veşnic scut
Şi de-a pururi El salvarea

Glorie dar Lui Isus
Tatălui— Cel Prea Înalt
Căci lumină ne-a adus
S-avem sufletul curat

În lumina Lui Divină
Ne vrem toţi azi îmbrăcaţi
Fără pată fără vină
Pe veci să fim dar salvaţi

Noi Isus îţi mulţumim
Pe pământ căci te-ai născut
Şi iată îţi proslăvim
Numele-ţi— ce-i veşnic scut

poezie de Ioan Daniel Bălan (22 decembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine are vină

de ce cerem lumină
v-aţi gândit că nu are vină
când o punem mască peste tină
ca să o aruncăm cu a noastră vină

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi de ceară

Curg lacrimi calde dintr-o lumânare,
Îi pâlpâie lumina printre umbre,
Iar tu îmi stai ascunsă într-o stare,
În care nepăsarea te pătrunde.

Îţi joacă forme negre pe pereţi,
Le urmăreşti însă n-ai vrea să fie
Şi te întrebi de oare nu repeţi,
Greşeli precum acela ce nu ştie.

Mai e puţin, lumina ei se stinge,
Iar altă lumânare nu mai ai,
Te uiţi la ea cum ceara se prelinge,
La fel cum curge-o lacrimă din rai.

Te tot gândeşti, îţi va fi întuneric,
Nu ştii de vrei să dormi, de vrei să nu,
Priveşti spre cer, sunt stele, e feeric
Şi una-i vrea să fii, de poţi, chiar tu.

Îţi plâng din lumânări lacrimi de ceară,
Adememenite parcă de firesc,
Căderea lor nu pare să te doară,
Dacă nu-ţi curg din trupul omenesc.

poezie de Adi Conţu (13 august 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă-L ai pe Domnu-n toate

Dumnezeu să te asculte
ocrotească fiinţa ta
Ajutor să îţi trimită
din cerească casa Sa.
Inima ce îţi doreşte
Domnul să îţi împlinească
În tot ce nădăjduieşti
numai El te sprijinească.
Dacă-L ai pe Domnu-n toate
zilnic te vei bucura
Biruinţa-ţi va fi steagul
care îl vei flutura
Flutură-l în al Său nume
ţine tu stindardul sus
Inima nedespărţită,
ochii ţintă la Isus

Ştiu că Domnul El te scapă
prin a Sale sfinte unde
Din locaşul cel ceresc
la toate El îţi răspunde
Gândul Domnul îl cunoaşte,
îl şti care e şi unde
Căci în minte şi în suflet
raza Lui ea te pătrunde

Nu avea ca biruinţă
tu puterea care-o ai
Nu avea ca biruinţă
care, călăreţi şi cai.
Reazemă a ta viaţă
doar de braţul lui Isus
Vei uita grijile toate
te vei bucura nespus

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe degetele vântului

fluturi de aer
ne îmbracă privirea cu zâmbetul soarelui
ce aduce iarăşi
viaţa pierdută
din iarna trecută

vântul
cu aripile lui
ne mângâie şi ochii şi faţa
înviorându-ne fiinţele
cu mireasma aceast-a păşunii şi
a
pădurii atât de aproape

cu grijă
soarele ne picură căldura
îmbrăcându-ne ochii
în lumina lui caldă
şi-n
bătaia vântului
din aripi
până în umbră
unele fire de iarbă
se clatină îmbrăcate într-o romantică mişcare
pe
degetele vântului
inundându-I şi ochii uneori

aici
romantismul
îţi scaldă fiinţa pe treptele Ardealului

poezie de Ioan Daniel Bălan (9 aprilie 2018, Păşunea Ardealului, Gilău)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfaturi utile

Viaţa este darul desăvârşit dat de Dumnezeu,
bucură-te pentru viaţă!
Soarele este lumina lui Dumnezeu,
bucură-te de căldura şi lumina lui!
Stelele sunt ochii lui Dumnezeu,
bucură-te de strălucirea stelelor!
Natura este creaţia lui Dumnezeu,
bucură-te de binefacerile naturii!
Aerul este suflul prin care Dumnezeu ţi-a dat viaţă,
bucură-te de aerul pe care îl respiri!
Râul este cristelniţa în care Dumnezeu a botezat omul,
bucură-te de susurul apelor! Apa îţi potoleşte setea.
Răcoarea codrilor este adierea prin care Dumnezeu ţi-a dat mişcarea,
bucură-te de răcoarea codrilor!
Dumnezeu ţi-a dat lumina zilei ca să ta orientezi în viaţă,
bucură-te de lumina zilei!
Dumnezeu ţi-a dat liniştea nopţii,
bucură-te de liniştea nopţii! Ea îţi odihneşte sufletul.
Bucură-te de toate în puţinul timp pe care îl petreci pe pământ!
Numai astfel vei pute sune că trăieşti.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haine de lumină

În lumina Ta Divină
vrem Isus să ne scăldăm
să trăim fără de vină
pe veci Domn să te avem

vrem lumina mântuirii
Tu Isuse să ne-o dai
izvorul neprihănirii
să fim cu Tine în Rai

în lumina Ta curată
toţi azi ca să ne zidim
o viaţă fără pată
pe pământ ca să trăim

vrem să fim cu toţi lumină
raze vii de pe pământ
pentru patria Divină
şi al vieţii viu Cuvânt

toţi dar să ne îmbrăcăm
chiar în haine de lumină
pe Hristos să-l onorăm
până când El o să vină

curgă dar de azi lumina
din noi toţi pe acest pământ
să-l cinstim întodeauna
pe al nostru Mire Sfânt

El ne este sărbătoare
şi lumnină şi menire
Isus ne este un soare
ce ne-mbracă în iubire

haideţi dar acum cu toţii
să-i dăm fiinţa şi iubirea
Isus chiar şi-n clipa morţii
să ne fie mântuirea

ale Lui cuvinte sfinte
să străluce azi în noi
pe a vieţii aşezăminte
toţi să fim de fire goi

din lumină spre lumină
tot mai mult noi să privim
să-i dăm viaţa-n veci deplină
Mirelui ce îl iubim

curgă dar lumina sfântă
fiinţele să ne inunde
ca noi toţi să fim la nuntă
unde lumea nu pătrunde

fie-i glorie -- onoare
Celui Sfânt ce ne-a creat
să-i cinstim Numele-i mare
fie-n veci gflorificat

poezie de Ioan Daniel Bălan (2 octombrie 2018, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ce alegi să fii în viaţă? O victimă neputincioasă sau un învingător puternic şi înţelept?

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe căi de veacuri

mă varsă vremea-n sens de prin suişuri
şi doar în morb de ploaie curg în tină
şi-n dulcea ta făptură clandestină
în patrii de cuvinte cu tăişuri.

mai duc rostiri de drag la ghilotină
spre a le curăţa de mărunţişuri
şi ape pietruiesc acoperişuri
dansând sub gene până pe retină.

apoi suiau din soare raze-n scaldă
a duhurilor noastre, ce zâmbesc
prin anotimp cu sângerare caldă.

cu vise de lumină mă umbresc,
metalic duc tăcerea noastră-n haldă,
pe căi de veacuri munţii noştri cresc.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, păcătosule căzut...

O, păcătosule căzut
în mlaştina pieirii
Isus te poate ridica
pe Stânca mântuirii.
Ridică-te atât cât poţi
suspină-amar şi-L cheamă:
Isuse Doamne — sunt pierdut
coboară-Te şi ia-mă!

O, ia-mă de aici pe braţ
şi scoate-mă din tină
de rele spală-mi viaţa mea
şi scoate-o la lumină.

— El lângă tine-i dragul meu
nu-i nimeni mai aproape,
aşteaptă doar chemarea ta
să vină să te scape.

Şi de-ai avea pe suflet tu
păcate cu grămada,
prin jertfa Lui ai fi spălat
mai alb decât zăpada.

poezie de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privirea ta atinge şi influenţează elementul privit. Perspectiva din care priveşti, îţi formează percepţia, iar percepţia îţi formează experienţa în relaţia cu elementul perceput. Privirea ta contribuie, în mod indirect, la modelarea realităţii tale. Elementul perceput tinde să se manifeste în realitatea ta, chiar prin percepţia ta asupra lui. Mintea noastră este Mintea Cosmică şi avem cu toţii acelaşi Divin.

Cătălin Manea în Totul din Întreg
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinciosule...

Credinciosule - eşti preot -
Aşa tu eşti numit (1 Petru 2:4)
Eşti lucrător cu Tatăl, (1 Corinteni 3:9)
De El eşti tu iubit (Ioan 17:2).
Tu eşti lumina lumii (Matei 5:14)
Eşti ca un strop de rouă
Neprihănit pe lume (Romani 3:24-26)
Şi eşti făptură nouă (2 Corinteni 5:17).

Păzit eşti de puterea
Ce Dumnezeu o are (Evrei 5:30)
Ostaş ţi se mai spune
În sfânta Lui lucrare (2 Timotei 2:3).

De Dragostea cea sfântă,
Tu eşti nedespărţit (Romani 8:35-39),
Pecetluit cu Duhul (Efeseni 1:13),
Iertat şi mântuit (Coloseni 1:14; Efeseni 2:8),

Mireasmă eşti numit(ă)
A lui Isus Hristos (2 Corinteni 2:15),
Răscumpărat din lume
Şi nu un ticălos (1 Corintei 6:20).

Copilul Lui - îţi spune -,
Aşa El te numi (Ioan 1:12)
Ales şi sfânt (1 Petru 1:1; 1 Corinteni 1:2),
Ce veşnic vei trăi (Ioan 20:28).

Pe Valea Umbrei Morţii
Tu eşti un călător (1 Petru 1:1)
Trimis aici, da'-n ceruri
Cu El moştenitor (2 Corinteni 5:20).

Deci umblă-n fapte bune (Efeseni 2:10).
Şi umblă tu-n lumină (1 Ioan 1:7)
Căci inima-i sfinţită (1 Petru 3:15),
De îndurare-i plină (Coloseni 3:12).

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!