O, neputincioasă tină

"... neputincioasă humă, lumina Lui îţi ia privirea...
Toate câte le văd ochii, câte nu le văd dar sunt.
Toate sunt la a Lui vrere, sus în cer şi pe pământ...
Şi El data tuturora libertatea a alege.
Între ce este virtute şi ce este fărdelege.."
Vasile Militaru

O, neputincioasă tină
Lumina Lui îţi ia privirea
Până de lut îţi e retină
Cum poţi privi tu nemurirea?

Din sfânta-I vrere e lumină
Şi-n cer şi pe pământ Îi e ştirea
O neputincioasă tină
Lumina Lui îţi ia privirea.

Virtutea dat-a El creştină
Pe toţi de întrebi îşi dau părerea
Prin mila lui mai şterge vină
De nu-ţi alegi fărădelegea şi durerea
O, neputincioasă tină,

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem lumină din lumină

Motto:
"Suntem făptura lui Dumnezeu, după chipul şi asemănarea Lui, suntem copii Lui care greşim pentru că haina pământească a sufletului nostru etern, e prea greoaie şi nevrednica de cer, dar cu avânturile noastre spre frumos şi adevăr, suntem lumină din Lumină."
V. Pîrvan

Suntem lumină din Lumină
Copiii Domnului ne ştim
Cu haina de pământ, de tină
Ca şi copii noi mai greşim

Cu chipul Lui, faţă creştină
Din lut un înger noi zidim
Suntem lumină din Lumină
Copii Domnului ne ştim

În viaţa ce-o avem puţină
Nevrednici pentru cer ne ştim
Având însă la fel tulpină
Venim la El şi ne smerim
Suntem lumină din Lumină

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După cum lumina soarelui nu se poate privi cu vederea, care-i slabă şi neputincioasă, tot astfel, ba într-o măsură şi mai mare, nu se poate privi adevărul cu mintea, care-i slabă şi neputincioasă.

citat din Rheginus
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biblia

Îţi spune Domnul fericit
De ai citit, de-ai împlinit
CUVÂNTUL LUI.
Şi ţie ea-l recomandată
Că are o putere minunată
ÎŢI DĂ VIAŢĂ.

Ea îţi arată mântuirea
Ea îţi fereşte rătăcirea
E UN DAR MINUNAT.

Ea alină suferinţa
Ea măreşte pocăinţa
E O HRANĂ ZILNICĂ.

Întăriţi-vă prin ea
În Domnu-n puterea Sa
ÎN CREDINŢĂ.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu s-o ierte.Amin!

În adâncul întuneric
mama sub pământ suspină.
Acolo-i ceva himeric,
nu e licăr de lumină.
Pământul greu o apasă.
De plâns, nu poate să plângă.
Moartea hâdă nu o lasă
la copiii ei s-ajungă.
Se simte neputincioasă.
Zbaterea e în zadar.
Întunericul n-o lasă
să vadă lumina iar.
Speranţa îi e deşartă.
Rămâne ca la-început.
Din pământ a fost creată,
va deveni iarăşi lut.
Chiar dacă acolo n-are
lumină şi cer senin,
Lumina eternităţii are.
Dumnezeu s-o ierte. Amin!

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tină

Tină

Voi rămâne în fotografii,
Şi astea până când
Prea îngălbenite vor fi duse
La tomberonul din colţ.
Voi rămâne vreo patruzeci de ani după,
Dar poate nici atât,
Toate vor sta
La mâinile descendenţilor.
Voi rămâne fumul din tină
În dimineţile când,
Lumea prinde lumină.

poezie de Tincuta Sava Borsan
Adăugat de Tincuta Sava Borsan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închiderea ce se deschide

căror picioare li s-ar potrivi
ghetele lui Van Gogh?
poate tălpilor lui Durer
ambele, respiră un aer mistic
apoteotic, indicând un drum
-drumul către nemurire-
ambele se deschid către nemurire
îi voi aduna în perechi
precum multcredinciosul Noe
şi îi voi încălţa pe rând
pe toţi încercaţii pământului
frământat cu lacrimile azurului
şi rubinul cărnii lunare, pe toţi
cei care au călcat prin lumină
şi prin miejii stelelor de tină
preumblându-se prin vremi
şi pe deasupra vremilor...
doar lumina suferinţei
te ridică către raza nădejdii
şi slavei viitoare
e lumina văzută doar de cei
care zăresc străzile aurii
ale cetăţii veşnice.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti creator

În cântări de bucurie
Izbucnesc ‘naintea Ta
Stelele de dimineaţă,
Cerul în splendoarea sa.
La cămările zăpezii
Nimeni altul n-a pătruns
Dintre toţi ce sunt în lume
Cine altul dă răspuns?

Poarta morţii ai deschis-o
Doamne îţi e supusă Ţie
Cerurile îţi scot toate
Strigăte de bucurie.

Tu cunoşti drumul ce duce
La locaşul de lumini
Tu pe spini şi pălămidă
Le poţi transforma în crini.

Împarţi a luminii cale,
Vântul Ţie ţi-e supus
Ai legat cu legătură
Toate stelele de sus.

Porunceşti lumina zilei
Ea să îşi arate zori
Glasul Tău Ţi se înalţă
Din pământ până la nori.

Picăturilor de rouă
Naştere Doamne ai dat
Tu cunoşti la toate calea
Toate Doamne ai creat.

Eşti trecutul şi prezentul
Şi la toate viitor
Eşti Stăpânul de creaţie
Eşti a toate Creator.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina dorită

Lumina vieţii-o porţi
Unde privesc bărbaţii,
În adâncimi de nopţi
Şi-n ceruri cât Carpaţii.

Lumina ta, femeie,
E rodul unui pom
Din care o scânteie
S-aprinde într-un om.

Şi-aşa lumina vieţii
Pe care ţi-o cuprind
Din pragul tinereţii
Se coace în zenit.

Tu ai surâs de floare,
Eclipse uneori,
În mine cu ardoare
Apui fără să mori.

Lumina ta ne ţine
Pe aripă de vis
Hrănind doar cu rubine
Raza ce ne-a cuprins.

Acum tu eşti lumină
Luminii ce se naşte
În inima de tină
Ce cu dor ne paşte.

Şi trecem iar prin fapte
Zâmbind când te privesc
Unde bărbaţii-n şoapte
Lumina ţi-o doresc!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Papagalul politic
(Demagogul)

Vorba lui obscură
Aruncată-n tină
Poate da căldură
Dar nu dă lumină

citat din Corneliu Sofronie
Adăugat de cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva la malul apei

urmele paşilor Lui răsar luminând tăria nopţii
e noaptea inimii ce-şi doarme somnul
e noaptea cugetului ce-şi toarnă falsa împăcare
e noaptea sufletului însingurat şi alungat

ziua, lumea e pustie, arsă de soarele chemărilor
dar noaptea, urmele paşilor Lui devin solare
încălzind lumea cu iubirea Lui
limpezind ceruri şi cugete şi suflete

undeva la malul apei, umbra mea se curăţă de tină
sufletul meu însetat îşi ostoieste arşiţa
inima mea împăcată se cuibăreşte în pacea nopţii
iar cugetul meu se îmbrăca în lumină

în Grădina Ghetsimani fântânile au secat de lacrimi
Iordanul spăla picioarele cerului
cerul îşi caută lumina
iar lumina aşteaptă o nouă întrupare

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte rece de lumină

Au rămas câteva zile
De azi până la Crăciun
Peste-a nopţii color file
În ochi ce ni se depun

Geme noaptea prin oraş
De mulţimea de culori
Zugrăvită din lămpaş
Cu-o mulţime de fiori

Cu-o mulţime de lumini
Aşa — diversificate
Sufletu să ţi-l alini
Din puhoiu de bucate

Cu atâtea prăjituri
Să fii dar întâmpinat
Însuţi tu ca să te bucuri
Menţinând duhul curat

Noaptea rece de lumină
Apoi tu să o străbaţi
Având pacea-n duh deplină
Cu mulţimile de fraţi

Căci Hristosul s-a născut
Şi a Lui e sărbătoarea
Fie-ne dar veşnic scut
Şi de-a pururi El salvarea

Glorie dar Lui Isus
Tatălui— Cel Prea Înalt
Căci lumină ne-a adus
S-avem sufletul curat

În lumina Lui Divină
Ne vrem toţi azi îmbrăcaţi
Fără pată fără vină
Pe veci să fim dar salvaţi

Noi Isus îţi mulţumim
Pe pământ căci te-ai născut
Şi iată îţi proslăvim
Numele-ţi— ce-i veşnic scut

poezie de Ioan Daniel Bălan (22 decembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din rodul vremii

Din rodul vremii ce am strâns a vieţii roată-a pus în noi,
fie c-am râs, fie c-am plâns, mai mult tristeţi decât nevoi.
Din vise şi îngândurări, cum dulce-amară ne-o fi soarta,
vom rătăci poteci, cărări, iar la... zăpor vom duce arta.

De-om tremura ne-om face foc, să ne-ncălzim pe dinafară
şi-n noi păstra-vom doar noroc, ca poezia să nu piară!
Vom scoate capul în lumină, ne-om mântui Celui de Sus,
din tină am venit şi-n tină ne vom întoarce la... apus!

poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine are vină

de ce cerem lumină
v-aţi gândit că nu are vină
când o punem mască peste tină
ca să o aruncăm cu a noastră vină

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă-L ai pe Domnu-n toate

Dumnezeu să te asculte
ocrotească fiinţa ta
Ajutor să îţi trimită
din cerească casa Sa.
Inima ce îţi doreşte
Domnul să îţi împlinească
În tot ce nădăjduieşti
numai El te sprijinească.
Dacă-L ai pe Domnu-n toate
zilnic te vei bucura
Biruinţa-ţi va fi steagul
care îl vei flutura
Flutură-l în al Său nume
ţine tu stindardul sus
Inima nedespărţită,
ochii ţintă la Isus

Ştiu că Domnul El te scapă
prin a Sale sfinte unde
Din locaşul cel ceresc
la toate El îţi răspunde
Gândul Domnul îl cunoaşte,
îl şti care e şi unde
Căci în minte şi în suflet
raza Lui ea te pătrunde

Nu avea ca biruinţă
tu puterea care-o ai
Nu avea ca biruinţă
care, călăreţi şi cai.
Reazemă a ta viaţă
doar de braţul lui Isus
Vei uita grijile toate
te vei bucura nespus

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi aduc Isus onoare

Îţi aduc Isus onoare
Şi te laud şi îţi cânt
Căci ne-ai dat a Ta salvare
Oamenilor pe pământ

Cânt iubirea ta Divină
Şi eu Numele-ţi cinstesc
C-o viaţă fără vină
Tu mi-ai dat şi te iubesc

A ta milă eu o cânt
Şi iubirea Ta cea vie
Cât voi fi pe acest pământ
Căci privesc spre veşnicie

Îţi cânt Doamne a Ta Fiinţă
Pururea eu te slăvesc
Şi Isuse prin credinţă
Fiinţa mea îţi dăruiesc

Cânt Isus a Ta lumină
Al Tău har ce mi l-ai dat
Căci mă vreau fără de vină
Să fiu Doamne mai curat

Mai aproape azi de Tine
Şi Isus de-al Tău Cuvânt
Să văd ziua care vine
Când ne duci în cerul sfânt

În Lumina Feţei Tale
Fiinţele să ne zideşti
Să ne fii izvor şi cale
Pe braţe să ne primeşti

Să fim Doamne o lumină
Din Lumina Ta Isus
Cu-o viaţă fără vină
Şi un duh Ţie supus

Umple-ne de-al Tău Cuvânt
Să trăim neprihănirea
Viaţa-ntreagă pe pământ
Să ne dărui mântuirea

Ca să fim ai Tăi Isus
În veci şi în veşnicie
Să-ţi cântăm în ceruri sus
Slăvit Numele îţi fie
21,21-01-2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi de ceară

Curg lacrimi calde dintr-o lumânare,
Îi pâlpâie lumina printre umbre,
Iar tu îmi stai ascunsă într-o stare,
În care nepăsarea te pătrunde.

Îţi joacă forme negre pe pereţi,
Le urmăreşti însă n-ai vrea să fie
Şi te întrebi de oare nu repeţi,
Greşeli precum acela ce nu ştie.

Mai e puţin, lumina ei se stinge,
Iar altă lumânare nu mai ai,
Te uiţi la ea cum ceara se prelinge,
La fel cum curge-o lacrimă din rai.

Te tot gândeşti, îţi va fi întuneric,
Nu ştii de vrei să dormi, de vrei să nu,
Priveşti spre cer, sunt stele, e feeric
Şi una-i vrea să fii, de poţi, chiar tu.

Îţi plâng din lumânări lacrimi de ceară,
Adememenite parcă de firesc,
Căderea lor nu pare să te doară,
Dacă nu-ţi curg din trupul omenesc.

poezie de Adi Conţu (13 august 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ce alegi să fii în viaţă? O victimă neputincioasă sau un învingător puternic şi înţelept?

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe degetele vântului

fluturi de aer
ne îmbracă privirea cu zâmbetul soarelui
ce aduce iarăşi
viaţa pierdută
din iarna trecută

vântul
cu aripile lui
ne mângâie şi ochii şi faţa
înviorându-ne fiinţele
cu mireasma aceast-a păşunii şi
a
pădurii atât de aproape

cu grijă
soarele ne picură căldura
îmbrăcându-ne ochii
în lumina lui caldă
şi-n
bătaia vântului
din aripi
până în umbră
unele fire de iarbă
se clatină îmbrăcate într-o romantică mişcare
pe
degetele vântului
inundându-I şi ochii uneori

aici
romantismul
îţi scaldă fiinţa pe treptele Ardealului

poezie de Ioan Daniel Bălan (9 aprilie 2018, Păşunea Ardealului, Gilău)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Îţi aminteşti, iubite,
Îţi aminteşti tu, oare?
Treceam prin infinituri
Pe-o lacrimă de soare...

Ne ascundeam privirea
În cuibul de sperare
Cu noaptea lui prea mică
Şi ziua ei prea mare!...

Ia, cată cum te cheamă,
Cum tremură, sărmana,
Ascunsă a ta privire
În goliciunea doamnei!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfaturi utile

Viaţa este darul desăvârşit dat de Dumnezeu,
bucură-te pentru viaţă!
Soarele este lumina lui Dumnezeu,
bucură-te de căldura şi lumina lui!
Stelele sunt ochii lui Dumnezeu,
bucură-te de strălucirea stelelor!
Natura este creaţia lui Dumnezeu,
bucură-te de binefacerile naturii!
Aerul este suflul prin care Dumnezeu ţi-a dat viaţă,
bucură-te de aerul pe care îl respiri!
Râul este cristelniţa în care Dumnezeu a botezat omul,
bucură-te de susurul apelor! Apa îţi potoleşte setea.
Răcoarea codrilor este adierea prin care Dumnezeu ţi-a dat mişcarea,
bucură-te de răcoarea codrilor!
Dumnezeu ţi-a dat lumina zilei ca să ta orientezi în viaţă,
bucură-te de lumina zilei!
Dumnezeu ţi-a dat liniştea nopţii,
bucură-te de liniştea nopţii! Ea îţi odihneşte sufletul.
Bucură-te de toate în puţinul timp pe care îl petreci pe pământ!
Numai astfel vei pute sune că trăieşti.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!