Uitaţi-vă la cer

Uitaţi-vă la cer

Uitaţi-vă la cer, priviţi mai sus de soare;
Viaţa-i un mister de zbateri trecătoare,
Închise într-un ungher, să nu poată să zboare,
Valori ce zilnic pier spre-a fi nemuritoare...

Uitaţi-vă la cer, priviţi mai sus de soare;
Sub soare toate pier, sunt toate pieritoare,
Închisentr-un mister de zbateri trecătoare,
Sumând într-un ungher, valori nemuritoare...

Uitaţi-vă la cer, priviţi mai sus de soare:
Al duhului ungher, vă fie-n sărbătoare
Şi-atunci când toate pier, în lumea trecătoare,
Gătiţi veţi fi-n mister, de slăvi nemuritoare.

Uitaţi-vă la cer, priviţi mai sus de soare,
La lucruri ce nu pier; valori nemuritoare
Ce inima vă cer, s-o umple de splendoare!

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer...

De la Domnul cer doar Cer,
Să îmi umple inima
Dragostea, sublima.
De la mine însumi cer
Ce cer alţii de la alţii
Însă ceea ce ofer
Vede Domnul, nu şi fraţii...
Sus, răspunsu-i ger
Jos, doar conspiraţii
Dar eu nu disper,
Am numai senzaţii...
Le consider graţii...
Fiindcă toate pier,
Cultiv aspiraţii
Veşnice în Cer
Şi caut inspiraţii
Ce pace-mi confer.

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Praf de stele

De sus, de pe un mănunchi de stele,
Ce strălucesc în miez de noapte,
Zăresc o lucitoare stea,
Cu raza ei, ce îmi zâmbea...
Să fie oare mama mea?!

Mă întrebam în gândul meu,
Cu inima zdrobită de durere,
Să fie oare ochii mamei mele,
Ce mă privesc duios şi cu căldură,
Ferindu-mă de lumea rea, duşmani şi ură?

Şi stând îngândurată pe prispa casei,
Priveam îndurerată către cer...
Sunt multe stele care pier
Şi oameni dragi, ce ne privesc de sus,
Ca vremea bună ce-a apus...
De ne privesc cu drag, din cer, de sus.

Atunci steaua lumina mai tare
Şi umbra ei mă urmărea tăcut;
Îngenunchind în faţa ei, să-mi cer iertare,
Dar dispăru în depărtare,
S-a dus pe boltă, lângă Carul Mare.

În fiecare noapte luminează neîncetat
Şi parcă ar vrea ceva să-mi spună...
Că viaţa-i praf de stele, sufletul furtună;
Pe acest Pământ suntem precum o lună,
Iar zilele noastre, toate un mister,
Ce-n zori, la fel ca steaua... pier!

poezie de Livia Mătuşa din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CIOCÂRLIILE

Înspre înălţimi de cer,
Printre razele de soare
Urcă lin, se văd cum pier
Două puncte negre-n zare.

Fâlfâiau în vânt stingher
Din aripile-i uşoare
Înspre înălţimi de cer,
Printre razele de soare.

Pe o rază sclipitoare,
Urcă dragostea-n eter,
Cu dorinţă arzătoare
Împreună vor să zboare
Înspre înălţimi de cer.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiule, pe-acest pământ,
viaţa-i tare trecătoare;
Ia aminte la Cuvânt
şi trudeşte-te sub soare
după averi nemuritoare,
fugi de goana după vânt!

Ioan Hapca în Reflecţii
Adăugat de Marian Popovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul fântânii

Cumpăna-i lance spre soare
Spintecă albastrul cer,
Stăpâneşte lunga zare
Ca un solitar străjer.

Susură-n străfund izvoare
Şi puterile nu-i pier,
Cumpăna-i lance spre soare,
Spintecă albastrul cer.

Lanţul cu zale de fier
Să-i fi dat putere oare?
A-îndurat furtuni şi ger,
La margine de răzoare
Cumpăna-i lance spre soare.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte înstelată

Priviţi, stelele! Priviţi în sus, priviţi spre zenit!
O, priviţi mulţimile care stau în jurul focurilor cereşti!
Citadele strălucitoare, palate cu luminate fereşti!

poezie de Gerard Manley Hopkins, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus pe cer

Sus, pe cer, ard două stele:
Sunt chiar ochii mândrei mele!
Brusc a dispărut o stea...
- Faci cu ochiul, draga mea?

epigramă de Grigore Lupescu din Colocviu umoristico-medical. Epigrame (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răstigniţi la amvon...

Câte păsări sunt pe cer
Sunt mai multe ca noi... şi pier.
Cimitir pe unde au?
Lângă ele vreau să stau!

Când-mi va veni să pier
Să nu mai stau atârnat
Cu picioarele spre cer
Si cu ochii ingropat...

În lutul de noi săpat
Regurgitat şi chinuit
In zăbrele de beton
Răstigniţi, sus,.. la amvon!

Şi ele poate mi-or
şopti... cum să iau zbor...
Fără trup de muritor
În lumi fără zăbrele şi beton

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să rămân nu pot!

Azi călătoresc prin cer,
Să văd ce mister
Şi mai ales pe unde
Se ascunde...
Calc pe urmele norilor
Şi cocorilor...
Toate stelele-au căzut.
Cineva le-a cernut
În râuri şi mare?!
Ce mirare!...
Luna se scaldă şi ea
Într-o vâlcea.
Aleargă cometele,
Cochetele,
despletite ca fetele...
Dintre ele, o stea cu coadă,
Ce neroadă!
S-a sărutat cu pământul,
Ca ploaia cu vântul.
Carul Mare s-a răsturnat
Şi-ntr-un iaz tulburat,
Stă resemnat.
Întind un braţ spre zenit
Ce mi-a venit?!
Cu cât mă înalţ mai sus,
Toate s-au dus...
Iaca nu-s!
Nimic nu se vede din cer
Şi oamenii pier...
Nu, asta-i prea de tot,
Să rămân nu pot!
Jos, sunt prietenii mei buni:
Frumoşii nebuni...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între pământ şi cer

Neliniştea şerpuia printre frunze
Îşi desfăcea eşarfele de umbre,
Atârnandu-mi de priviri
Idoli de lut.
Doar o rază de soare mi-a întins
O frânghie să mă caţăr în sus,
Tot mai sus,
Şi n-am observat cum amurgul
Îşi ascuţea stiletul...
Şi eu atârnam între pământ şi cer.

poezie de Zeno Ghiţulescu din Dincolo de umbre (1968)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

EU, COPACUL...

Eu m-am ascuns adesea, de mine, prin pădure
Şi mă credeam copacul cu trunchi şi ramuri dure;
Am alergat timidă spre licăriri de soare
Şi mă credeam, eu însămi, o stea nemuritoare....

Mi s-a-ntâmplat odată s-alerg spre nicăieri,
Să zbor printre iluzii chiar dincolo de zări,
Am alergat prin beznă şi prinsă în hăţiş
Nu-mi mai găseam cărarea să ies spre luminiş...

Atuncea eu, copacul, m-am clătinat în noapte
Şi-am picurat în zori cu rouă şi cu şoapte...
Mi s-a deschis deodată fereastra către Cer
Şi m-am rugat în taină:,, Nu mă lăsa să pier!''

Şi am rămas copacul firav, dar în picioare;
Eu mai alerg şi-acuma, ca orice muritoare,
Să ies din întuneric, culeg din cer lumină,
Şi trec prin,, uşi'' deschise... cu inima senină....

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte

Cuvinte pierdute-n eter
cer azi tributul de ieri
eu caut un sens
şi mai sper
că nu sunt doar
vorbe rostite prin ger
topite de soare
când stelele pier.

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru

cer,
văd nori, soare şi ploi
cer,
văd praf, lut şi noroi
cer,
văd iarbă şi flori
cer,
văd copaci omizi şi culori
cer,
văd un zâmbet şi doi bujori
cer,
văd lumină şi râsete
cer să sărut plânsete.

poezie de Grigore Carpianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel la Poiana Sibiului

Urcat-au satul pe coline
Şi mai aproape, lângă cer,
Să vieţuiască mult şi bine
În obiceiuri ce nu pier.

Dar când s-apropie prier
Şi-i semn că primăvara vine
Răsună-n satul din coline
Şi mai aproape, lângă cer,

Chemări şi valuri de suspine
Ce-nvăluite-s în mister,
Că pleacă turme de ovine
Şi plânge vântul prin coşer

În sat urcat peste coline.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E vară, Sânziene şi-i mister!

Adie vânt în clopoţei de fier
Şi focuri se aprind în fapt de seară
Să vină Sânzienele să ceară,
Să se deschidă porţile în cer!

Se prind de mâini, şi-al nopţii temnicer
Cu vraja glasului îl înconjoară,
Şi lacătele-nchise le doboară,
Să se deschidă porţile în cer!

Sub talpa goală neîncrederi pier;
Iubirea-n noaptea asta-i re-nnoită,
Noroc răsare-n hora tropotită,
Să se deschidă porţile în cer!

Adie vânt în clopoţeii de fier
E vară, Sânziene, şi-i mister...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua mea nemuritoare

Iubita mea, cu ochi mari, albaştri,
Steluţa cea mai caldă dintre astre,
Iubita mea cu buzele subţiri,
Eşti o paletă scumpă de-amintiri.

De tine, zi şi noapte-mi este dor,
Frumoasă eşti ca pasărea în zbor,
Care se înalţă tot mai sus spre soare.
Eşti steaua mea în veci nemuritoare!

poezie de Vladimir Potlog (19 octombrie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitaţi-vă la cer, cerul trăieşte! Are aripi în numele celui ce i le-a modelat.

Camelia Opriţa în Însemnări din inima Olteniei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea vremii... la noi...

Cer noros...
Cer cu soare...
Cer ploios...
Cer... mâncare...!

calambur epigramatic de Vasile David
Adăugat de Leontin Vlass
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hora

Lui Grigore Alexandrescu, industriaş român

Era zâmbitoare,
Cântând se ducea.
În cer era soare
Şi flori pe vâlcea.

Pe lângă izvoare
Voioasă trecea. —

În cer era soare,
Şi flori pe vâlcea.

Sub ulmi la răcoare
Să şeadă-i plăcea.
În cer era soare
Şi flori pe vâlcea.

Era zâmbitoare,
Cântând se ducea...
În cer era soare,
Şi flori pe vâlcea.

poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare, lună, stele

Despre soare, lună, stele,
Scriu în versurile mele.
Când soarele străluceşte,
Luna atunci odihneşte.
Ceru-i văduvit de stele
Fiindcă odihnesc şi ele.
Apoi, roata se-nvârteşte:
Astrul nopţii străluceşte
Şi soarele odihneşte.
Stelele pe cer apar,
Se aprind în lampadar.
Sub feericul ei cer,
Noaptea este un mister.

poezie de Dumitru Delcă (14 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!