Uitați-vă la cer
Uitați-vă la cer
Uitați-vă la cer, priviți mai sus de soare;
Viața-i un mister de zbateri trecătoare,
Închise într-un ungher, să nu poată să zboare,
Valori ce zilnic pier spre-a fi nemuritoare...
Uitați-vă la cer, priviți mai sus de soare;
Sub soare toate pier, sunt toate pieritoare,
Închisentr-un mister de zbateri trecătoare,
Sumând într-un ungher, valori nemuritoare...
Uitați-vă la cer, priviți mai sus de soare:
Al duhului ungher, vă fie-n sărbătoare
Și-atunci când toate pier, în lumea trecătoare,
Gătiți veți fi-n mister, de slăvi nemuritoare.
Uitați-vă la cer, priviți mai sus de soare,
La lucruri ce nu pier; valori nemuritoare
Ce inima vă cer, s-o umple de splendoare!
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre valoare
- poezii despre timp
- citate de Ioan Hapca despre timp
- poezii despre sărbători
- poezii despre inimă
- citate de Ioan Hapca despre inimă
- poezii despre Soare
- citate de Ioan Hapca despre Soare
Citate similare
Cer...
De la Domnul cer doar Cer,
Să îmi umple inima
Dragostea, sublima.
De la mine însumi cer
Ce cer alții de la alții
Însă ceea ce ofer
Vede Domnul, nu și frații...
Sus, răspunsu-i ger
Jos, doar conspirații
Dar eu nu disper,
Am numai senzații...
Le consider grații...
Fiindcă toate pier,
Cultiv aspirații
Veșnice în Cer
Și caut inspirații
Ce pace-mi confer.
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre ger sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Praf de stele
De sus, de pe un mănunchi de stele,
Ce strălucesc în miez de noapte,
Zăresc o lucitoare stea,
Cu raza ei, ce îmi zâmbea...
Să fie oare mama mea?!
Mă întrebam în gândul meu,
Cu inima zdrobită de durere,
Să fie oare ochii mamei mele,
Ce mă privesc duios și cu căldură,
Ferindu-mă de lumea rea, dușmani și ură?
Și stând îngândurată pe prispa casei,
Priveam îndurerată către cer...
Sunt multe stele care pier
Și oameni dragi, ce ne privesc de sus,
Ca vremea bună ce-a apus...
De ne privesc cu drag, din cer, de sus.
Atunci steaua lumina mai tare
Și umbra ei mă urmărea tăcut;
Îngenunchind în fața ei, să-mi cer iertare,
Dar dispăru în depărtare,
S-a dus pe boltă, lângă Carul Mare.
În fiecare noapte luminează neîncetat
Și parcă ar vrea ceva să-mi spună...
Că viața-i praf de stele, sufletul furtună;
Pe acest Pământ suntem precum o lună,
Iar zilele noastre, toate un mister,
Ce-n zori, la fel ca steaua... pier!
poezie de Livia Mătușa din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre mamă
- poezii despre zile
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre miezul nopții
CIOCÂRLIILE
Înspre înălțimi de cer,
Printre razele de soare
Urcă lin, se văd cum pier
Două puncte negre-n zare.
Fâlfâiau în vânt stingher
Din aripile-i ușoare
Înspre înălțimi de cer,
Printre razele de soare.
Pe o rază sclipitoare,
Urcă dragostea-n eter,
Cu dorință arzătoare
Împreună vor să zboare
Înspre înălțimi de cer.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre înălțime, poezii despre vânt sau poezii despre dorințe
Fiule, pe-acest pământ,
viața-i tare trecătoare;
Ia aminte la Cuvânt
și trudește-te sub soare
după averi nemuritoare,
fugi de goana după vânt!
Ioan Hapca în Reflecții
Adăugat de Marian Popovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vânt, citate de Ioan Hapca despre vânt, citate despre cuvinte, citate de Ioan Hapca despre cuvinte, citate despre avere sau citate despre Soare
Rondelul fântânii
Cumpăna-i lance spre soare
Spintecă albastrul cer,
Stăpânește lunga zare
Ca un solitar străjer.
Susură-n străfund izvoare
Și puterile nu-i pier,
Cumpăna-i lance spre soare,
Spintecă albastrul cer.
Lanțul cu zale de fier
Să-i fi dat putere oare?
A-îndurat furtuni și ger,
La margine de răzoare
Cumpăna-i lance spre soare.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre fier sau poezii despre albastru
Noapte înstelată
Priviți, stelele! Priviți în sus, priviți spre zenit!
O, priviți mulțimile care stau în jurul focurilor cerești!
Citadele strălucitoare, palate cu luminate ferești!
poezie de Gerard Manley Hopkins, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre palate sau poezii despre foc
Sus pe cer
Sus, pe cer, ard două stele:
Sunt chiar ochii mândrei mele!
Brusc a dispărut o stea...
- Faci cu ochiul, draga mea?
epigramă de Grigore Lupescu din Colocviu umoristico-medical. Epigrame (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre ochi sau epigrame despre mândrie
Răstigniți la amvon...
Câte păsări sunt pe cer
Sunt mai multe ca noi... și pier.
Cimitir pe unde au?
Lângă ele vreau să stau!
Când-mi va veni să pier
Să nu mai stau atârnat
Cu picioarele spre cer
Si cu ochii ingropat...
În lutul de noi săpat
Regurgitat și chinuit
In zăbrele de beton
Răstigniți, sus,.. la amvon!
Și ele poate mi-or
șopti... cum să iau zbor...
Fără trup de muritor
În lumi fără zăbrele și beton
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre păsări, poezii despre picioare sau poezii despre lut
Să rămân nu pot!
Azi călătoresc prin cer,
Să văd ce mister
Și mai ales pe unde
Se ascunde...
Calc pe urmele norilor
Și cocorilor...
Toate stelele-au căzut.
Cineva le-a cernut
În râuri și mare?!
Ce mirare!...
Luna se scaldă și ea
Într-o vâlcea.
Aleargă cometele,
Cochetele,
despletite ca fetele...
Dintre ele, o stea cu coadă,
Ce neroadă!
S-a sărutat cu pământul,
Ca ploaia cu vântul.
Carul Mare s-a răsturnat
Și-ntr-un iaz tulburat,
Stă resemnat.
Întind un braț spre zenit
Ce mi-a venit?!
Cu cât mă înalț mai sus,
Toate s-au dus...
Iaca nu-s!
Nimic nu se vede din cer
Și oamenii pier...
Nu, asta-i prea de tot,
Să rămân nu pot!
Jos, sunt prietenii mei buni:
Frumoșii nebuni...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre râuri, poezii despre prietenie, poezii despre prezent, poezii despre ploaie, poezii despre nori sau poezii despre nebunie
Între pământ și cer
Neliniștea șerpuia printre frunze
Își desfăcea eșarfele de umbre,
Atârnandu-mi de priviri
Idoli de lut.
Doar o rază de soare mi-a întins
O frânghie să mă cațăr în sus,
Tot mai sus,
Și n-am observat cum amurgul
Își ascuțea stiletul...
Și eu atârnam între pământ și cer.
poezie de Zeno Ghițulescu din Dincolo de umbre (1968)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze
EU, COPACUL...
Eu m-am ascuns adesea, de mine, prin pădure
Și mă credeam copacul cu trunchi și ramuri dure;
Am alergat timidă spre licăriri de soare
Și mă credeam, eu însămi, o stea nemuritoare....
Mi s-a-ntâmplat odată s-alerg spre nicăieri,
Să zbor printre iluzii chiar dincolo de zări,
Am alergat prin beznă și prinsă în hățiș
Nu-mi mai găseam cărarea să ies spre luminiș...
Atuncea eu, copacul, m-am clătinat în noapte
Și-am picurat în zori cu rouă și cu șoapte...
Mi s-a deschis deodată fereastra către Cer
Și m-am rugat în taină:,, Nu mă lăsa să pier!''
Și am rămas copacul firav, dar în picioare;
Eu mai alerg și-acuma, ca orice muritoare,
Să ies din întuneric, culeg din cer lumină,
Și trec prin,, uși'' deschise... cu inima senină....
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre rouă, poezii despre păduri sau poezii despre crengi
Cuvinte
Cuvinte pierdute-n eter
cer azi tributul de ieri
eu caut un sens
și mai sper
că nu sunt doar
vorbe rostite prin ger
topite de soare
când stelele pier.
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, citate de Monica Trif despre stele, citate de Monica Trif despre prezent, poezii despre cuvinte, citate de Monica Trif despre cuvinte sau citate de Monica Trif despre Soare
Albastru
cer,
văd nori, soare și ploi
cer,
văd praf, lut și noroi
cer,
văd iarbă și flori
cer,
văd copaci omizi și culori
cer,
văd un zâmbet și doi bujori
cer,
văd lumină și râsete
cer să sărut plânsete.
poezie de Grigore Carpianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre râs, poezii despre flori sau poezii despre culori
Rondel la Poiana Sibiului
Urcat-au satul pe coline
Și mai aproape, lângă cer,
Să viețuiască mult și bine
În obiceiuri ce nu pier.
Dar când s-apropie prier
Și-i semn că primăvara vine
Răsună-n satul din coline
Și mai aproape, lângă cer,
Chemări și valuri de suspine
Ce-nvăluite-s în mister,
Că pleacă turme de ovine
Și plânge vântul prin coșer
În sat urcat peste coline.
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre viață, poezii despre primăvară, poezii despre plâns, poezii despre oi sau poezii despre Sibiu
E vară, Sânziene și-i mister!
Adie vânt în clopoței de fier
Și focuri se aprind în fapt de seară
Să vină Sânzienele să ceară,
Să se deschidă porțile în cer!
Se prind de mâini, și-al nopții temnicer
Cu vraja glasului îl înconjoară,
Și lacătele-nchise le doboară,
Să se deschidă porțile în cer!
Sub talpa goală neîncrederi pier;
Iubirea-n noaptea asta-i re-nnoită,
Noroc răsare-n hora tropotită,
Să se deschidă porțile în cer!
Adie vânt în clopoțeii de fier
E vară, Sânziene, și-i mister...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Drăgaica, poezii despre vinovăție, poezii despre seară, poezii despre noroc sau poezii despre mâini
Steaua mea nemuritoare
Iubita mea, cu ochi mari, albaștri,
Steluța cea mai caldă dintre astre,
Iubita mea cu buzele subțiri,
Ești o paletă scumpă de-amintiri.
De tine, zi și noapte-mi este dor,
Frumoasă ești ca pasărea în zbor,
Care se înalță tot mai sus spre soare.
Ești steaua mea în veci nemuritoare!
poezie de Vladimir Potlog (19 octombrie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre frumusețe, poezii despre dor sau poezii despre astre
Uitați-vă la cer, cerul trăiește! Are aripi în numele celui ce i le-a modelat.
Camelia Oprița în Însemnări din inima Olteniei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate de Camelia Oprița despre viață, citate despre aripi sau citate de Camelia Oprița despre aripi
Starea vremii... la noi...
Cer noros...
Cer cu soare...
Cer ploios...
Cer... mâncare...!
calambur epigramatic de Vasile David
Adăugat de Leontin Vlass
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre nori, epigrame despre mâncare sau epigrame despre Soare
Hora
Lui Grigore Alexandrescu, industriaș român
Era zâmbitoare,
Cântând se ducea.
În cer era soare
Și flori pe vâlcea.
Pe lângă izvoare
Voioasă trecea.
În cer era soare,
Și flori pe vâlcea.
Sub ulmi la răcoare
Să șeadă-i plăcea.
În cer era soare
Și flori pe vâlcea.
Era zâmbitoare,
Cântând se ducea...
În cer era soare,
Și flori pe vâlcea.
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Alexandru Macedonski despre zâmbet, poezii despre industrie, citate de Alexandru Macedonski despre flori, citate de Alexandru Macedonski despre Soare sau poezii despre România
Soare, lună, stele
Despre soare, lună, stele,
Scriu în versurile mele.
Când soarele strălucește,
Luna atunci odihnește.
Ceru-i văduvit de stele
Fiindcă odihnesc și ele.
Apoi, roata se-nvârtește:
Astrul nopții strălucește
Și soarele odihnește.
Stelele pe cer apar,
Se aprind în lampadar.
Sub feericul ei cer,
Noaptea este un mister.
poezie de Dumitru Delcă (14 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre odihnă, poezii despre versuri sau poezii despre poezie