Moartea Mitropolitului
Din viața pământeană a plecat, acolo printre stele.
În cer locul și-a aflat și locuiește cu ele.
Acuma, de sus ne privește cu ochii cerului, senin.
De multe rele ne păzește, la chipul lui eu mă închin.
Cum luna are nevoie de soare, ca să poată lumina,
Tot la fel Dumnezeu are, nevoie de Sfinția Sa.
Să-i stea alături l-a luat.
L-a așezat printre cei drepți.
Cu îngeri l-a înconjurat
și cu Sfinții Înțelepți.
Astfel, Mitropolitul Anania, o altă viață a început.
Pe pământ a fost făclia, celor ce-n Dumnezeu au crezut.
S-a stins Duhovnicul Carpaților.
Spiritul lui a rămas.
În eternitatea munților
și-acum ne cheamă al său glas.
De sus, din ceruri, el veghează, cum credincioșii pe pământ,
continuă și mai păstrează, al credinței lui cuvânt.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre religie
- poezii despre lumină
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre îngeri
- poezii despre început
- poezii despre timp
- poezii despre sfinți
- poezii despre ochi
Citate similare
În noaptea sfântă, de Crăciun
În noaptea sfântă, de Crăciun
Am făcut un lucru bun.
În genunchi m-am așezat,
Rugăciuni am înălțat,
Să-l aflu pe Dumnezeu,
Pe Tatăl Ceresc al meu.
Toată noaptea m-am rugat
Și pe Domnul l-am aflat.
L-am aflat în cer, în stele,
Și în gândurile mele.
L-am găsit acolo, sus,
Stând alături de Isus.
Lângă fecioara Maria,
Care-a născut pe Mesia.
El de-acolo ne veghează
Și mintea ne luminează.
Tot de acolo ne privește
Și de rele ne păzește.
Dumnezeu este în toate,
E în viață, e în moarte.
Tot în noaptea luminată,
În zarea îndepărtată,
Cu ochii minții am văzut
Tărâmul necunoscut,
Spre care ne îndreptăm
De pe pământ când plecăm.
Chiar și-acolo l-am aflat
Pe Cel care ne-a creat.
Toată viața, cât trăim,
Cu credință să-i slujim,
Din suflet să-i mulțumim.
poezie de Dumitru Delcă (2 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre creștinism, poezii despre Maria, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre suflet sau poezii despre stele
A plecat actorul
Actorul Radu Beligan
a plecat acolo, sus,
să recite-al său alean,
Domnului nostru, Isus.
Spectatorii lui vor fi,
toți sfinții și îngerii.
Va fi-îndelung aplaudat,
cu aură luminat.
Acolo, pe scena divină,
va recita fără hodină
trăirile de pe pământ,
cum a lăsat cu jurământ.
Maestrul Radu Beligan
și-n ceruri va fi titan.
Dumnezeu să-l odihnească,
Dumnezeu să-l ocrotească.
poezie de Dumitru Delcă (22 iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre protecție, poezii despre promisiuni, poezii despre ocrotire sau poezii despre actorie
Lumina din Infinit
cinste slavă și mărire
Lui Isus Cel răstignit
care iată din iubire
pentru noi El a murit
pentru noi și-a dat viața
sus pe cruce la Calvar
și scuipată i-a fost fața
să ne dea viața-n dar
cinste slavă și onoare
îi aducem Lui Mesia
și-i cântăm cu-nflăcărare
căci ne oferă veșnicia
pentru noi Isus și-a dat
și viața și Ființa
când la moarte condamnat
i s-a dat atunci sentința
fără pată fără vină
El viața și-a trăit
a fost unica Lumină
ce nouă s-a dăruit
doar Isus cel acuzat
de preoți și farisei
a trăit fără păcat
printre oamenii cei răi
căci doar El era iubirea
al vieții Creator
ce-a trăit neprihănirea
chiar sub ochii tuturor
numai El a îndrăznit
să susțină că-i Viața
Lumina din Infinit
ce străluce dimineața
n-a fost nimeni pe pământ
ca și El ca să susțină
că e Fiul Celui Sfânt
și trăiește fără vină
doar Isus Hristos Mesia
pe Tatăl ni l-a descris
căci El este bucuria
de-a intra în Paradis
Tatăl vrea ca omenirea
mântuirea s-o primească
și să guste fericirea
sus în Slava Lui cerească
și Hristos l-a înălțat
pe Tatăl dându-i onoare
Isus doar l-a lăudat
cinstind Numele Lui Mare
altul nimeni n-a vorbit
de Tatăl ca și Isus
nimenea nu l-a slăvit
ca și Fiul Lui supus
nici David nici Moise chiar
n-au vorbit de Dumnezeu
ca și Mielul din Calvar
căci El este Tatăl Său
doar Isus în mod real
pe Tatăl l-a cunoscut
când pe-al vieții veșnic val
ambii omul l-au făcut
din pământ și din lumină
și din apă și din vis
să trăiască fără vină
omul chiar în Paradis
Isus doar ne e menirea
și Iubirea din Cuvânt
prin El noi neprihănirea
o avem jos pe pământ
El pe brațe ne-a luat
când murise sus pe cruce
pentru al meu și-al tău păcat
în rai să ne poată duce
El păcatu-a ispășit
și pedeapsa ne-a iertat
când pe Golgot-a murit
și noi inima i-am dat
Tatăl Sfânt a hotărât
ispășirea și iertarea
omul iarăși mântuit
să trăiască îndurarea
glorie Lui Dumnezeu
slavă-i fie Lui Mesia
căci acum prin planul Său
ni se oferă mântuirea
mulțumesc o Tată Sfânt
mulțumesc Isus iubit
căci eu astăzi prin Cuvânt
sunt pe veci dar mântuit
poezie de Ioan Daniel Bălan (4 ianuarie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre rai, poezii despre mântuire, poezii despre iertare sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Țăranul e pe câmp
A îmbrățișat pământul
Și l-a sărutat,
Că îi e așezământul
De unde a plecat.
Roua din ceruri coboară,
Aburii ies din pământ,
Și tot ca odinioară
Țăranul e pe câmp.
Vrea ca să înfrunte vântul,
Că el așa e deprins.
Îl va răcori pământul
Când arșița s-a încins.
A făcut un legământ
Pentru veșnicie,
Să lucre acest pământ
Până cade-n glie.
Are și un jurământ
Către moșii lui,
Că va scoate din pământ
Bogăția rodului.
Iar când pământul îl cheamă
Lasă la copii cuvânt,
De muncă să nu se teamă.
Să scormonească-n pământ!
Că în pământ vor găsi
Elixirul vieții.
Astfel vor putea trăi
Precum zorii dimineții.
poezie de Dumitru Delcă (27 septembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țărani, poezii despre vânt, poezii despre sărut, poezii despre sat, poezii despre rouă, poezii despre muncă sau poezii despre frică
Înainte de Crăciun
În noaptea sfântă, de Crăciun,
un imn de slavă să-nălțăm
Domnului nostru cel bun
și-n genunchi să ne-așezăm.
Cu glas smerit să ne rugăm,
viață lungă să ne dea.
Lui sufletul încredințăm
când pe cer ajungem stea.
Tot în noaptea luminoasă
Cerului să mulțumim,
că în lumea tumultuoasă
pe pământ noi viețuim.
Smeriți și cu mult folos,
cu glas dulce să rostim,
Slavă Lui ISUS HRISTOS
că lumina Lui primim.
Prea Cuvioasei MARIA
flori de stele-i dăruim
că ni L-a dat pe Mesia.
Din suflet îi mulțumim!
Crăciun Fericit, prieteni!
Sărbători cu bine!
Doamne ajută tuturor!
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre smerenie, poezii despre sărbători sau poezii despre sfințenie
S-a stins un înger
Azi s-a mai stins un înger drag
De pe acest pământ pribeag
Ce sufletul ne-a mângâiat
Te-ai dus acolo, în paradis,
Să-I cânți lui Dumnezeu "Fata din vis".
În amintire vei rămâne
După ani și ani
S-a stins un înger, de boala îngenuncheat,
Ce oameni la rândul te-au aplaudat,
În muzica tezaur ai lăsat...
Toți Răcarii te vor iubi neîncetat,
Flori și lacrimi presărându-ți pe ultimul tău drum.
Din suflet, un drum bun îți spun...
Chiar Dumnezeu a creat că sa te cheme,
Probabil te-a iubit prea mult,
Îți va pune acolo un frumos loc
Să îi cânți și lui balade Rock,
Te-ai așezat acolo, printre stele,
Tu, înger blând, cu chip senin.
Drum bun pe veci... Amin!
(Poezia a fost scrisă în memoria lui Leo Iorga)
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre visare, poezii despre tezaur sau poezii despre rock
Lumina lui Hristos
Pentru ca să luăm lumină
În noaptea de Înviere,
Arhanghelul de lumină
Va birui multe himere.
Vom putea lua "Lumină
din Lumină",
vom fi cu,
"Dumnezeu adevărat,
din Dumnezeu adevărat",
și sărbătorile sfintelor Paști,
vor fi înșirate pe un fir de soare.
Ne vom lumina sufletele
cu lumină din lumina credinței,
cu lumină din lumina primăverii.
Numai așa, întreaga viață ne va fi
o primăvară cu soare și cer senin.
Hristos a înviat!
poezie de Dumitru Delcă (5 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară sau poezii despre noapte
Pământ și cer
Vorbesc bătrânii că a fost, demult,
un cer mult mai aproape de pământul
ce l-a primit să-i fie lui veșmântul,
pe vremea din povestea ce-o ascult.
Era ușor atunci să urci la cer
sau, pentru cei de-acolo, să coboare,
făcându-și trepte razele de soare,
la cei aflați mai jos c-un palier.
Erau nemuritori acolo, sus,
dar nu și jos, în viața pe pământ
în care își găseau, ades, mormânt,
căci Timpul nu-l aveau aici supus.
Dar ea, o zână-n vremea de demult,
venea adesea-ntr-un anume loc,
atrasă de-un mănunchi de busuioc
cu un efect, asupra ei, ocult.
Știa și el, cel care-l așeza,
știa și ea că legea e nedreaptă
cu ea, cu el, cu tot ce îi așteaptă,
dar nu putea să nege: îl iubea.
Și a rămas, privind albastrul cer
cum se ridică dezgolind pământul,
a alungat din inimă frământul,
iar ce a fost apoi... e un mister.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre legi, poezii despre inimă, poezii despre bătrânețe, poezii despre albastru sau poezii despre Soare
Cântarea lui Moise (Deuteronom 30)
Pământule, asculta spusele gurii mele,
Luați aminte ceruri, căci, iată, voi vorbi
Ca ploaia să se-arate înțelepciunea-n ele
Ca roua peste iarbă în fiecare zi.
Să nu va fie nici mintea, nici inima bolnavă,
Eu voi vesti un Nume, pe Dumnezeu cel Sfânt
Veniți ca să-L cunoașteți și să-I aduceți slavă
El ne păzește viața și pașii pe pământ.
Din Legea Lui o vorbă nu poate fi ciuntită
Ea stăruie-n dreptate și-o-mparte orișicui
Credincioșia-I mare rămâne neclintită
Ea ca o stâncă este pentru poporul Lui...
Pustiu era ținutul în care rătăcise
Și-orbecăia în beznă al Domnului popor
Pierdut era când Domnul S-a arătat ca-n vise
Și i-a întins o mână venind în ajutor.
I-a-nconjurat cu milă și l-a păzit întruna
Cum vulturul păzește pe puișorii săi
El zboară pe deasupra, pe aripi totdeauna
Îi poarta și-i ferește de pietrele din văi.
Așa făcut-a Domnul cu cei aleși de Dânsul -
Și nu era în ceruri alt Dumnezeu mai viu -
Acuma ne doboară și ne îneacă plânsul
Acuma suntem iarăși cu fiarele-n pustiu.
Dar Dumnezeul ne strigă: - Veniți și n-aveți teamă,
Veniți cât nu e vremea ajunsă la sfârșit,
Eu, Domnul-Dumnezeul sunt Cel care vă cheamă,
Eu, Domnul-Dumnezeul sunt Cel ce v-a iubit!
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre văi, poezii despre vulturi, poezii despre stânci sau poezii despre sfârșit
A venit Isus Mesia
Din cer Domnu a venit
Să ne-mbrace în lumină
Omul rău și rătăcit
La viața ca să vină
Și Isus Mântuitorul
Coborî jos pe pământ
De Tatăl să lege dorul
Să trăim al Lui Cuvânt
A venit Isus Mesia
În lumină să ne prindă
Să ne ofere veșnicia
Să trăim viața sfântă
Ceru Domnul l-a lăsat
Coborând dar printre noi
Să ne ierte al nost" păcat
Să trăim viața apoi
Să trăim în curăție
Mereu în neprihănire
Privind dar spre veșnicie
Din dragoste și iubire
A venit Mântuitorul
Să ne ia pe-a Sale brațe
Să ne fie El izvorul
Iubirii să ne înalțe
Să ne fie El Lumina
Călăuză pe pământ
Ca noi toți întodeauna
Să trăim al Lui Cuvânt
Și astfel să fim lumină
Din lumina Lui Hristos
O viață fără vină
Să avem cu toții jos
Domnul Isus ne-a-nvățat
Să trim doar Adevărul
Pururi sufletul curat
Nouă să ne fie țelul
Din lumină spre Lumină
Ochii să ni-i îndreptăm
Pe brațe El să ne țină
Mire Sfânt să îl avem
Astfel în neprihănire
Să trăim surori și frați
Doar prin sfânta Lui iubire
Lui în veci să-i fim predați
Umple-ne Isus de Tine
Pentru veci de-al Tău Cuvânt
Viața doar cum se cuvinbe
S-o trăim pe acest pământ
Glorie Doamne mărire
În veci fii dar onorat
Căci în marea Ta iubire
Viață veșnică ne-ai dat
28-10-2019 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție
Pe Noul Pământ
Cuvântul Sfânt azi ne arată
că cerurile și pământul vor pieri
în ziua de judecată
cerul când se va topi
pământu-ntreg atunci va arde
într-o flacără de foc
universul iată cade
și nu își mai află loc
stelele se vor topi
și planetele de asemeni
când sfârșitul va veni
cu pedepse pentru oameni
se va pune odată capăt
universului de acum
ce va trece atunci cu trosnet
pe-al pieirii groaznic drum
lună stele pământ soare
atunci toate vor pieri
de a focului dogoare
care le va acoperi
universul va dispare
și timpul se va sfârși
din a Domnului cărare
care tot va împlini
un cer nou eu am văzut
Ioan iată apoi ne spune
un nou pământ a fost făcut
să cuprindă o nouă lume
ce e vechi a dispărut
iată nou totul apare
Dumnezeu a conceput
tot parcă într-o splendoare
un cer nou și-un nou pământ
unde marea nu era
a primit un locaș sfânt
din ceruri care venea
și din cer s-a coborât
cetatea Ierusalimul
pentru sufletul cel sfânt
care l-a iubit pe Domnul
cu oamenii a venit
cu sfinții de pe pământ
fie Domnul proslăvit
al vieții drag Cuvânt
din scaunul de domnie
un glas eu am auzit
iată cortu-n veșnicie
cu oamenii pregătit
iată cortul Lui Dumnezeu
cu oamenii a Lui popor
ei îl vor slăvi mereu
până-n vecii vecilor
orice lacrimă va șterge
Dumnezeu din ochii lor
căci doar El îi înțelege
și le e Mântuitor
nu va mai fi tânguire
nici durere și nici chin
ci doar pace fericire
bucurie pe deplin
toate lucrurile noi
El le fac pentru-omenire
ca să-mi fiți popor de soi
trăind numa-n sfințenie
iată tot s-a isprăvit
Eu sunt Alfa și Omega
început până-n sfârșit
să îmi înțelegeți voia
celui ce îi este sete
îi voi da fără de plată
să ia căile-nțelepte
în viața adevărată
celui ce va birui
îi voi da aceste lucruri
și el fiul Meu va fi
nu va rămânea pe drumuri
unul dintre cei șapte îngeri
ce-au vărsat a lor potire
mi-a vorbit atunci din ceruri
despre acestă înnoire
vino să-ți arăt mireasa
Mielului de pe pământ
căci ea doar este aleasa
Lui Hristos Sfântul Cuvânt
și în Duhul el m-a dus
pe un munte foarte mare
ca mireasa Lui Isus
să-mi arate-n sărbătoare
și-am văzut Ierusalimul
din cer ce se pogora
să-l aibă în veci pe Domnul
pururea de partea sa
a cetății vii lumină
avea slava Lui Dumnezeu
strălucind pe veci Divină
pentru oameni Fiul Său
ca o piatră de iaspis
străvezie cum cristalul
era chipul ei deschis
și mai scump decât coralul
douăsprezece porți avea
și la ele doișpe îngeri
pe când zidul strălucea
într-o operă de frângeri
douăsprezece temelii erau
în zidul sfânt al cetății
și pe ele străluceau
apostolii Divinității
a lor nume erau scrise
fiecare pe o temelie
ca-ntr-o flamură de vise
lăsată în veșnice
de iaspis zidul era
iar cetatea doar din aur
ca să stai pe veci în ea
ea însăși fiind tezaur
c-a ei scumpe temelii
erau doar de pietre scumpe
safir smarald topaz să-ți ia ochii vii
de nuanțe așa de multe
douăsprezece porți erau
din tot atâtea mărgăritare
pe când străzi de aur străluceau
în lumină fiecare
acolo nu-i trebuință
nici de soare nici de lună
căci a Mirelui Ființă
o inundă cu lumină
slava sfântă a Lui Dumnezeu
acolo doar luminează
Mielul fiind doar mereu
făclia ce-o colorează
nimic iată întinat
acolo nu va intra
ci doar cei ce și-au predat
Mielului deplin ființa
poezie de Ioan Daniel Bălan (5 decembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre oi sau poezii despre nuntă
Muribundul
Soarele nu mai e sus,
Luna și ea s-a ascuns.
Din cer cade câte-o stea,
Semn că moare cineva.
Dansul celorlalte stele,
Încheind un ritual
Se aduna-ntr-un altar
Ca să apară mâine iar.
Am o vedere de smoală
Totu-i negru... peste tot
E și o liniște nebună
Dar și o negură păgână.
Adio și m-am dus,
Mă așteaptă cel de sus.
Am de dat o socoteală,
De jos, din viața reală.
Și să spun sub jurământ
Tot ce am făcut pe pământ.
Se lasă negura pe sat,
Îmi pare rău că am plecat.
Soarele nu mai e sus,
Chiar și luna s-a ascuns,
Din cer cade câte-o stea,
Cred că s-a dus cineva.
epitaf de Cimpeanu Dumitru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre negru, poezii despre moarte sau poezii despre dans
Așa plătim la despărțire
Când ceasul biologic încetează să mai bată,
tu trebuie să înțelegi, că e dusă a ta soartă.
Că din lumea adevărată, tu de mult ai dispărut,
că în lumea neființei, prea devreme ai trecut.
Dacă nu te-ar fi răpus, o pârdalnică de boală.
ai fi rămas mai mult timp, în viața asta reală.
Ai plecat acolo sus, unde Dumnezeu te cheamă
Și te-a așezat în rând, cu toți oamenii de seamă.
Când sufletul se desparte, de ființa unde a stat,
pe pământ rămâne trupul, duhul la cer s-a înălțat.
Așa plătim la despărțire, trăirea pe-acest pământ
și aducem mulțumire, Creatorului cel Sfânt.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre trecut, poezii despre plată sau poezii despre mulțumire
Dumnezeu e acasă
mi-ai spus că Dumnezeu
a murit strivit de întuneric
și nu te-am crezut
mult mai târziu
mi-ai spus că
Dumnezeu a înviat
și te-am crezut
a pășit printre suflete
a pus durere lângă durere
viață lângă viață
și ne-a privit
am uitat să-ți spun că
unul din mine l-a iubit deși
nici măcar nu l-a cunoscut...
sunt prea independent și
stau în spatele unui răsărit
din când în când
îngenunchez
la capăt de zi
și te strig
vino iubito fii complice
la viața asta trăită printre oameni
unde e Dumnezeu e și lumină
poezie de Teodor Dume (14 aprilie 2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre uitare, poezii despre independență sau poezii despre durere
Dumnezeu e acasă
mi-ai spus că Dumnezeu
a murit strivit de întuneric
și nu te-am crezut
mult mai târziu
mi-ai spus că
Dumnezeu a înviat
și te-am crezut
a pășit printre suflete
a pus durere lângă durere
viață lângă viață
și ne-a privit
am uitat să-ți spun că
unul din mine l-a iubit deși
nici măcar nu l-a cunoscut...
sunt prea independent și
stau în spatele unui răsărit
din când în când
îngenunchez
la capăt de zi
și te strig
vino iubito fii complice
la viața asta trăită printre oameni
unde e Dumnezeu e și lumină
poezie de Teodor Dume din Fără grupă sanguină (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Începutul celor neprihăniți
Psalmul unu ne arată
Omul cel neprihănit
Are inima curată
Și lucrează fără pată
Domnul cum dar i-a vorbit
Ce începe-n viața lui
El duce la bun sfârșit
În suflarea harului
Se dăruie Domnului
Duhul Sfânt cum i-a vorbit
Bun e a lui început
Și viața lui la fel
Căci al Domnului sfânt scut
Îi e pavăză și avut
În Hristos Emanuel
Omul cel neprihănit
Pe Hristos stăpân îl are
Căci el doar s-a dăruit
Mielului cel răstignit
Ce îi dă pe veci salvare
Începutu-i e o floare
Căci se-mbracă în lumină
În viața trecătoare
Vede a Domnului lucrare
Mâna care o să-l țină
Oamenii neprihăniți
Meșter îl au pe Hristos
Și pe calea celor sfinți
Înfloresc a lor dorinți
În Mielul cel glorios
De aceea începutul
Lor e-o stea pe acest pământ
Căci îl au mereu pe Domnul
Cel ce a creat și omul
Și i-a dat a Lui Cuvânt
În viața de credință
Începutu-i diferit
Și prin har și-n biruință
Pentru a omului ființă
Domnul a fost răstignit
Cartea Sfântă ne arată
Că sunt începuturi bune
Și atâtea-s fără pată
În viața ce-a fost dată
Prin sfințenie și rugăciune
Astfel împăratul Saul
Început bun a avut
Când el l-a văzut pe Domnul
Mai presus de cum e omul
Și el iată s-a smerit
Așa mic el s-a văzut
Și pe Domnu așa mare
Și era necunoscut
Deși Domnul l-a văzut
Că trăia în ascultare
Însă iată că sfârșitul
I-a fost rău și nedorit
Căci n-a ascultat Cuvântul
Parc-a lui era pământul
Și Saul s-a prăpădit
Să privim spre Petru dar
Ucenicul Lui Hristos
El a fost mărgăritar
În al Domnului sfânt har
Căci din lume a fost scos
Petru dar cel credincios
A căzut și el amar
Dar pe Domnul lui Hristos
L-a iubit și serios
Suferit-a pe Calvar
Și el Petru s-a întors
La credința sa dintâi
Că-l iubea mult pe Hristos
Domnul lui cel glorios
Ce i-a spus Petru rămâi
Rămâi Petru-n fața turmei
Tu dar să o păstorești
Implicat în greul gijei
Să-ntărești darul credinței
Căci apostol Petru ești
Și sfârșitul i-a fost bun
Pe brațele Lui Hristos
Al vieții sfinte drum
I-a fost soare și parfum
Pentru Mielul glorios
Fie-i slavă Lui Mesia
Pentru orice început
Căci El este veșnicia
Ce-și păstrează armonia
Uniform pân" la sfârșit
01 sept. 2019 Betania
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori sau poezii despre cuvinte
Dumnezeu l-a făcut pe om dupa chipul și asemănarea Sa, în gândire: acolo e chipul lui Dumnezeu. Iată de ce gândirea nu poate fi înțeleasă nici de către ea însăși întrucât e un chip al lui Dumnezeu.
citat clasic din Sfântul Augustin
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre gânduri, citate despre religie, citate de Sfântul Augustin despre religie, citate despre Dumnezeu sau citate de Sfântul Augustin despre Dumnezeu
Dumnezeu
Dumnezeu e-așa de mare!
E pământ și este soare.
Este cerul plin cu stele,
Având luna printre ele.
Stăpânește Universul
Și la toate le dă mersul.
Este apa, este vântul,
Este credința, e Sfântul.
Dumnezeu este în toate.
Este viață, este moarte.
poezie de Dumitru Delcă (21 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă
Sus e cerul, jos pământul
Sus e cerul, jos pământul,
din cer ne privește Sfântul.
Dumnezeu ne ocrotește,
iar pământul ne hrănește.
Cerul ne este lumina,
pământul ne e grădina.
Cerul, sufletul ne-adapă,
pământul de boli ne scapă.
Din cer am primit ființa,
tot din cer avem credința.
Noi știm de unde venim,
știm și unde viețuim.
Bun e cerul, bun pământul,
bine-i că rostim cuvântul.
Totuși,
ceva rămâne un mister.
De ce urcăm scara la cer?
Ne cheamă oare, începutul?
De-aceea revenim la Sfântul?
La astfel de întrebare
răspunsul îl poate da,
doar timpul în derulare
și-n eternitatea sa.
Și cerul, dar și pământul
sunt părți ale vieții noastre.
Când ne vine la toți rândul
călătorim printre astre.
poezie de Dumitru Delcă (18 iulie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Turnul Babel
După un an de strâmtorare,
Corabia a acostat
La niște insule înalte
Ce azi sunt munții Ararat.
Și au ieșit afară credincioșii,
Părinți, copii și sute de jivine.
Dar înainte de-a -și începe viața
S-au strâns lângă altar, să se închine.
Dumnezeu binecuvintează pe Avraam
Dumnezeu l-a chemat pe fiul lui Terah
Din țara păcatului, din orașele lumii.
I-a făgăduit o cetate de iaspis,
O mulțime de copii și de stele.
Dumnezeu l-a apucat de mână și i-a zis:
Lasă-ți toate planurile și vino cu Mine,
Ca să primești cea mai mare binecuvântare
A cerului.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre înălțime, poezii despre superlative, poezii despre prezent sau poezii despre oraș