Patrula de la Marea Nordului
Acolo unde-i proaspăt vântul de est în fiecare dimineață,
Iar brizele nopții, năvălind dinspre Pol, fulgeră pe-apele fiordului
Am auzit o navă Distrugător cântând: "Ce viață minunată
Au marinarii în Patrula de la Marea Nordului!"
"Să spargem lucrurile-n bucățele-i treaba noastră (și-a lui Friț),
Asta înseamnă că-s pretutindeni mine-n jurul Distrugătorului.
Dar dacă n-ai niciun motiv să mori îndată,
Evită să te-apropii de Patrula de la Marea Nordului.
Noi l-avertizăm de pericole pe căpitanul navei de comerț,
Deși misiunea noastră de salvare nu-i pe placul lui,
Toți se plâng când acostăm la nava lor sau stingem un incendiu
De semnalele și de luminile Patrulei de la Marea Nordului."
(Douăsprezece versuri omise)*
"Măturați de valuri, dar încă-naintând, aproape-necați, dar încă vii,
Urmărim cum prova navei ignoră hula și talazurile fiordului,
Auzim, infernal, urletul elicei: Întrebați-i pe cei de la mal
Cine mai înfruntă Iadul precum cei din Patrula de la Marea Nordului."
* Conform agentului literar al lui Kipling, A. P. Watt, includerea mențiunii "Douăsprezece versuri omise" între strofele a treia și a patra a fost făcută de Kipling ca un fel de glumă, pentru a indica faptul că pericolele care pândesc o navă de patrulare în apele arctice pe timp de război sunt mult prea numeroase pentru a putea fi enumerate.
poezie celebră de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre pericole
- poezii despre iad
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre umor
- poezii despre timp
- poezii despre semnale
Citate similare
Spiritul nordului
Somnolent, sângele mării ne aromește-n vine
Și-n viața de zi cu zi trăită pe șesuri și coline
Răzbat fremătător și ritmic sunete venind dinspre fiord,
Talazuri mari izbesc în țărmurile-înnegurate de la nord.
Îndată,-o mie de ani sunt măturați de ape-înalte
Drakkar-ele Vikingilor reapar pe mări cu coame-învoalte
Noi nu putem trăi departe de-întinderea fosforescent-albastră,
Marea-i a noastră! Marea-i a noastră!
Vom hoinări, ca și-altădată, pe mări, sub cer spuzit de stele,
Cu prova-înfiptă-n val, ridicând în vânt, mii, albe de vele
Și toți oamenii vor fi-înțeles deplin de-acum
Că vechiul spirit al nordului e iarăși călător la drum.
poezie de Oscar Williams, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sânge, poezii despre sunet, poezii despre stele, poezii despre ritm sau poezii despre alb
Anglia. "D-l cutare să poftească la lecție."
E ceva de sever în glas. Și d-l cutare nu știe boabă din Anglia. E unul din colegii noștri, cari învăța foarte anevoie și pricepea foarte puțin. Vina nu era a lui.
Anglia... Î... Anglia... Î... Englitera... Î..."
Noi între rîs și temere. Furișam priviri de spioni asupra profesorului.
Anglia, î... Englitera, î... foarte bine. Mai departe.
Noi, din bancă: va rîde, nu va rîde? Nu știm încă.
Anglia... se mărginește la nord cu marea...
Cu marea?
E sever încă. A trecut mîna prin păr.
Cu Marea Nordului...
Foarte bine...
Parcă începe a surîde. Ochii se măresc; semn bun,
La sud cu marea...
Cu marea?
Cu Marea Sudului...
Foarte bine.
Figura sa albă se rumenește. Abia se ține de rîs.
La vest cu marea...
Cu marea?
Cu Marea Vestului.
Bravo... mai departe.
A surîs. A rîs.
Elevul a prins curaj și are aerul d-a se mira de el: "Cum dracu știu eu astăzi cînd niciodată n-am izbutit să știu?!"
La est... cu Marea Estului.
Rîsul a izbucnit.
Geograful ne privește indignat: "De ce să rîză ei cînd d-l Demetriescu îmi spune bine?"
Ia spune-mi... ce este est? (Partea a II-a)
Barbu Ștefănescu Delavrancea în Angel Demetriescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre draci
- citate despre învățătură
- citate despre vinovăție
- citate despre spionaj
- citate despre păr
- citate despre profesori
- citate despre prezent
- citate despre ochi
- citate despre lecții
- lecții de engleză
Nava de linie e-o doamnă
Nava de linie* e-o doamnă,-ntotdeauna mândră și semeață,
Crucișătorul, soțul ei, îi oferă protecție și o răsfață;
Dar vai de navele comerciale, pistrui pe apele marine,
Umblând de colo până colo, ca tine și ca mine!
Umblând, Jenny, din port în port, de la ponton la ponton,
De la docurile din Portsmouth la tramvaiele din Fratton;**
Tot așteptând, Jenny, îmbătrânim între-un dig și-alt dig,
Rătăcind de colo colo, Jenny, așteptând în frig!
Nava de linie e-o doamnă sulemenită și plină de strălucire,
Când dă peste-un necaz, pentru toată lumea e-o nenorocire.
Crucișătorul, soțul ei, stă mereu lângă ea, gata-n ajutor să-i sară,
Dar vai de navele comerciale, care trebuie să-ncarce sau să moară!***
Nava de linie e-o doamnă, iar rutele ei sunt sigure pe orice ape;
Crucișătorul, soțul ei, întodeauna-i este-aproape;
Dar vai de navele comerciale pe care nimeni nu le protejează,
Trebuie să-și facă treaba cum pot, fără niciun fel de pază!
Nava de linie e-o doamnă, dacă izbucnește un război,
Crucișătorul, soțul ei, o ține-acasă, departe de lupte și de tărăboi,
Dar vai de navele comerciale care-nsoțesc apele mareei!
Ele trebuie să lupte pentru niște doamne care-s mândria Angliei.
Nava de linie e-o doamnă, dar dacă n-ar exista acest obiect de preț
Micuțele nave comerciale ar face oricum pretutindeni comerț.
Crucișătorul este soțul ei, dar fără noi aceste umbre vagi
El n-ar fi putut duce lupta pentru patrie și pentru toți cei dragi.
Pentru cei dragi și pentru patrie, Jenny, de la ponton la ponton,
De la docurile din Portsmouth la tramvaiele din Fratton;
Rătăcind de colo colo, Jenny, îmbătrânim între-un dig și-alt dig,
Așteptându-i pe ce dragi, Jenny, afară-n frig!
* Inițial, nava de line era o navă de pasageri care făcea curse regulate între anumite porturi, urmând un orar fix. În zilele noastre și alte tipuri de nave, cum ar fi navele port-container sau navele ro-ro, au fost introduse în serviciul de linie.
Navele de linie se deosebesc de navele comerciale obișnuite, în jargonul marinăresc numite nave vagabond (tramp ships), nave ale căror porturi de destinație pe termen mediu și lung nu este dinainte cunoscut, într-un sezon fiind nevoie de ele, spre exemplu, în porturile din Africa sau din America de Sud, iar următorul sezon în Marea Barents sau în Extremul Orient. În poemul de mai sus ele-s comparate de Kipling cu nefericitele femei care, în speranța sosirii probabile a unei nave, rătăcesc între Portsmouth Hard și Royal Dockyard în așteptarea marinarilor care se debarcă pentru concedii sau care au permisiunea de a ieși câteva ore în oraș soți, fii, frați sau clienți.
** Când a fost scris poemul tramvaiele erau încă trase de cai.
*** "Să-ncarce sau să moară" dacă navele comerciale nu găseau marfă de transportat erau sortite unui destin nefericit similar cumva cu cel al femeilor singure, în așteptare lângă gardurile și porțile porturilor.
poezie celebră de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre porturi, poezii despre soț, poezii despre protecție, poezii despre mândrie, poezii despre marină, poezii despre femei, poezii despre căsătorie, poezii despre comerț sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Pe comanda navei, la cârmă
Pe comanda navei, la cârmă,
Un timonier tânăr urmărește atent cursul navei.
Prin ceață, se-aud de pe coastă sunete tânguitoare,
Un clopot pentru marinari dangăte prevenitoare legănate de valuri.
Tu lansezi binevoitor, clopot, semnale despre recifurile marine,
Sunând, sunând pentru a avertiza navele de pericolul eșuării.
De veghe timonierul ține seamă de alerta sonoră,
Prova se abate-n vânt, vasul se îndepărtează cu vele gri vibrând,
Frumoasa și nobila navă cu prețiosul ei caric se îndepărtează,
elegantă, în siguranță.
Dar, o, nava, nava nemuritoare! O navă la bordul navei!
Nava trupului, nava sufletului, navigând, navigând, navigând.
poezie clasică de Walt Whitman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre tinerețe, poezii despre suflet sau poezii despre siguranță
Marea Nordului -
mai ușor ștearsă de val
urma tălpilor
haiku de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flotila de baleniere
În urale, balenierele-au părăsit portul
Când vântul dinspre țărm bătea spre mare
Și lumea se-ngrămădea pe cheu și saluta
Flotila care se avânta într-o aventură uimitoare.
Pentru că erau acolo PORUMBIȚA și GÂND BUN
(O, vântul dinspre țărm bătea spre mare!)
Și POLLY DIN SLEIGHTS cu velele ei noi;
Eu doar spre MARY JANE priveam în acea zi de sărbătoare!
O, căpitanul Thwaites de pe MARY JANE,
Când vântul dinspre țărm bătea spre mare,
A ieșit de-atâtea ori cu nava lui în larg,
Era omul care onora orice provocare.
Erau acolo Jack din Grosmont și Tom din Staith,
(O, vântul dinspre țărm cum mai bătea spre mare!)
Jim din Hayburn, Wyke cel Arătos și mai era
Robin Hood Will, flăcăul meu făr-asemănare.
Willy-al meu m-a sărutat în fața tuturor
Când vântul dinspre țărm bătea spre mare;
Willy-al meu a urcat ultimul la bord
Și și-a fluturat bereta spre mine la plecare.
Și astfel au plecat din port, lăsând uscatu-n urmă,
Când vântul dinspre țărm bătea spre mare;
Deja vedeam parcă gheața sub etrava navei lor
Și sloiurile-n derivă prin frigul nopților polare.
Treceau luni de zile și soseau alte și-alte luni de zile,
Și vântul dinspre țărm bătea spre mare;
Și de multe ori mama-n nopțile furtunoase
Plângea cu mine curgeau lacrimi, multe și amare.
Dar când, în septembrie,-a urcat pe cer luna plină,
Iar vântul dinspre mare bătea către uscat,
Flotila balenierelor noastre fericită sărbătoare
S-a întors acasă din mările nordului înghețat.
Oamenii s-au strâns pe cheu și le-au întâmpinat,
Iar vântul dinspre mare bătea către uscat;
De la orologiul primăriei și până la farul de pe dig
O mulțime de popor aplauda neîncetat.
Le-am văzut din vârful scărilor vechii catedrale
Când vântul dinspre mare bătea către uscat
Și valurile dansau vesel sub bompresurile lor,
Și-n bordul de sub vânt fulguia talazul înspumat.
Le-am văzut de lângă scările vechii catedrale
Când vântul dinspre mare bătea către uscat;
Și nava din fruntea flotilei noastre de baleniere
Tocmai dubla farul*, cu pavoazul cel mare ridicat.
O, erau acolo PORUMBIȚA și GÂND BUN!
(Vântul dinspre mare bătea încă spre uscat ),
Se vedeau, roșii, velele lui POLLY DIN SLEIGHTS
Și întregul echipaj era pe punte adunat.
Încet-încet toate-au depășit farul de intrare,
Iar vântul dinspre mare bătea către uscat
Și, la dane acostate, și-au găsit odihna-n port,
Lungul lor voiaj odată terminat.
Dar unde, vai, unde-i oare MARY JANE,
Vântul bătea dinspre mare spre uscat!
Mulți, își strângeau acum iubita-n brațe...
Pe mine iubitul de când nu m-a-mbrățișat?
Of, spuneți-mi unde-i MARY JANE,
Acum, iată, vântul bate dinspre mare spre uscat!
"Mary Jane cu întregul echipaj
În largul oceanului s-a scufundat!"
Duceți-mă acasă la scumpa mea mamă,
Deși vântul bate dinspre mare spre uscat;
Niciun talaz nu-mi va lovi iubitul,
Făr-a se izbi întâi de sufletu-mi înfrigurat!
Duceți-mă acasă, căci de astăzi nu-mi mai pasă
Dacă vântul bate dinspre mare spre uscat;
Willy-al meu zace în abisurile morții,
Dar inima lui bate în pieptul meu ca altădat'.
* A dubla farul nava, în marșul ei, ajungând la travers de far (farul aflându-se într-o direcție perpendiculară pe axa longitudinală a navei).
poezie de Arthur J. Munby, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre gheață, poezii despre zile, poezii despre sărut, poezii despre sărbători, poezii despre sfârșit sau poezii despre roșu
Unde-i ținutul spre care se-îndreaptă nava?
Unde-i ținutul spre care se-îndreaptă nava sub cerul sidefiu?
Departe, departe-n fața noastră e tot ce marinarii știu.
Unde-i ținutul de unde vine nava? Departe, unde astrele apun,
Departe-n urmă noastră marinarii doar atâta spun.
În amiezile-însorite, umăr lângă umăr, este plăcut foarte
Să pășești pe puntea unde cerul de mare se desparte;
Sau, pierdut în gânduri, să privești cum în urmă
Siajul se lățește-n depărtare-albit de spumă.
În nopți grozave, când oceanul își sfâșie mânios veșmântul,
Ce lucru mândru e să lupți cu valurile și cu vântul!
Sus, la gabie, pe catargul care se-încovoaie sub sălbatice rafale
Marinarul trăiește-o altă viață, înfruntând zeci de furtuni în cale.
Unde-i ținutul spre care se-îndreaptă nava sub cerul sidefiu?
Departe, departe-n fața noastră e tot ce marinarii știu.
Unde-i ținutul de unde vine nava? Departe, unde astrele apun,
Departe-n urmă noastră marinarii doar atâta spun.
NB. Primul vers a fost, probabil, inspirat de sonetul lui William Wordsworth, " Unde-i ținutul spre care trebuie
să se-îndrepte-acea navă?''
poezie de Arthur Hugh Clough,1819-1861, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ocean sau poezii despre gânduri
Fetița căpitanului
Ne-strânseserăm cu toții în salonul navei,
Niciun suflet n-avea curaj să doarmă
Era miez de noapte neagră peste ape,
Furtuna lovea-n bordaj cu pocnete de armă.
E-un lucru înspăimântător ca-n miez de iarnă
Să fii scuturat de valuri și de rafalele de vânt,
S-auzi sfredelul trompetei și urletul de pe comandă:
"Tăiați catargul și-l aruncați în mare" catargul frânt.
Tremuram cu toții livizi, înfrigurați și îngroziți,
Pentru că cel mai voinic dintre noi tăcea mâlc
Când marea scrâșnea-n spume sub chila navei,
Iar stâncile morții clănțăneau cu un sinistru tâlc.
Și-astfel stăteam acolo-n întuneric,
Fiecare preocupat de rugăciunea lui,
"Suntem pierduți," a strigat căpitanul,
Coborând cu pas împleticit pe scări, tehui.
Dar fetița lui a șoptit cu glasul mic,
În vreme ce i se-anina de brațul rece, înghețat,
" Dar Dumnezeu nu-i oare și-aici pe ape,
Așa cum este-acasă, pe uscat?"
Atunci noi am sărutat fetița și-am început,
Zâmbind, să vorbim într-o dispoziție mai bună,
Și-am ancorat teferi dimineața în port,
Iar soarele zâmbea la orizont către lagună.
poezie de James Thomas Fields, 1817-1881, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre întuneric, poezii despre început, poezii despre vorbire, poezii despre tăcere, poezii despre trompetă sau poezii despre superlative
Vardia Nordului (The North Watcher)
Ce poet te-a botezat Vardia Nordului, punând acolo, infatigabil,
Pe insula solitară, farul-înger care luminează întinderi mari de ape
Pline de pericole, dezvăluind navelor șenalul navigabil,
Îndrumându-le spre O Mie de Insule, din aproape-n mai aproape!?
*North Watcher Island o insulă din Ontario, Canada.
*O Mie de Insule (Thousand Islands) un arhipelag pe fluviul Saint Lawrence, în nord-estul lacului Ontario.
poezie de Lincoln Colcord, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre insule, poezii despre botez, poezii despre singurătate, poezii despre lumină, poezii despre fluvii, poezii despre apă sau poezii despre Canada
Copaci necunoscuți
Nici nu știu ce fel de copaci sunt
Dar înfloresc și cu mireasma-ncântă
Cum pot să se ridice din împietrit pământ
Când vântul și marea mereu îi înfruntă?
Că se ridică - aș mai putea-nțelege -
Dar florile minune de unde le luară?
E drept - pe țărm e primăvară-n lege,
Dar, totuși, treaba asta nu-i ușoară.
poezie celebră de Antoni Slonimski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre legi sau poezii despre copaci
Lia: Domnul To Kuny se numește... Victor?! Zău?! Frumos nume! Dar de ce ești sigur că acesta ar fi numele dânsului?
Lucian: Păi... Sunt foarte sigur! Vezi tu, săptămâna asta, mai exact luni, dar și în alte zile, am fost la marele supercomputer și am avut o "conversație" destul de interesantă cu acesta; bizară, dar deosebit de interesantă.
Lia: Tu și supercomputerul Proximei?! Nu mai spune, se miră ea, amuzată. N-aș crede! Poate Mihăiță, nu tu...
Lucian: Păi, da... Ți se pare ciudat?! Tot ce se poate să fie ciudat. Pentru că și mie mi s-a părut astfel, mai ales că mi-a plăcut. Mi-a plăcut să colaborez cu supercomputerul. A fost foarte interesant. Tocmai de aceea am întârziat destul de serios în compania lui, cu mult după miezul nopții, aproape în fiecare zi, săptămâna trecută. La un moment dat însă, nu ți-aș putea spune cum anume s-a întâmplat, pentru că nici mie nu mi-am explicat încă, însă, după cum ziceam, supercomputerul mi-a afișat acest mesaj: "Pe suprafața Proximei a sosit o navă spațială de pe Terra, cu trei persoane la bord." Acesta era mesajul, deci, era clar că nu putea fi vorba despre nava noastră, "Pacifis". Mi-am dat imediat seama cine ar putea fi cele trei persoane în cauză. Cine altcineva, dacă nu cei trei membri ai familiei Kuny?! Asta era clar! Deci, supercomputerul a confirmat bănuielile mele, pentru că eu am susținut de la bun început că ei trei nu sunt localnici. Oricum, mai departe, cu greu am reușit să aflu și alte lucruri legate de acest eveniment, de la supercomputer. Anume, data terestră la care acea navă a ajuns aici. Și era vorba despre duminică, 4 februarie 2080. Însă supercomputerul nu a binevoit să-mi afișeze numele persoanelor de la bordul navei, în schimb mi-a confirmat faptul că la bordul ei se aflase o persoană cu inițialele P. V., adică, după cum mi-am amintit mai târziu, Preda Victor, alias, actualmente, To Kuny. Și singura informație utilă pe care am mai reușit s-o aflu de la supercomputer a fost denumirea navei cu care au sosit cei trei aici, pe Proxima, anume "Vulturul"!
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre început, citate despre zile, citate despre zborul spațial, citate despre vulturi, citate despre săptămâni, citate despre schimbare, citate despre noapte sau citate despre nave spațiale
După iubire
Nu mai există nicio magie
Suntem ca doi străini care tac
Nu mai îmi faci niciun miracol,
Nici eu nu-ți fac.
Tu ai fost vântul, eu am fost marea
Însă splendoarea a dispărut
Iar acum sunt ca o băltoacă
Pe-un țărm pierdut.
Dar deși balta nu se mai teme
Nici de furtuna cu valuri buimace
Devine mult mai sărată ca marea
De-atâta pace.
poezie de Sara Teasdale, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pace, poezii despre iubire, poezii despre existență sau poezii despre devenire
Flota tăcută
Nu vom afla din ziare și nici din cele șoptite prin împrejurimi
Unde sunt cei din Serviciul Tăcut, cei întotdeauna anonimi.
Noi azi nu putem fi siguri unde vor fi mâine, toți și fiecare,
Cei care ieri erau undeva', iar mai alaltăieri erau pe mare.
Vei găsi Flota Tăcută sub fiecare stea strălucitoare;
Poate vânând submarine sau poate deminând o strâmtoare;
De la Insulele Cocos* la Dogger Bank* vei găsi Flota Tăcută
Sau de la Bight* la Falkland și-oriunde trebuie să se dea o luptă.
O vei găsi iarna tangând și rulând pe mările-nghețate,
Când vântul și valurile se joacă de-a ciocârliile-mbufnate;
O vei găsi navigând în sus și-n jos sau în port la buncherare
Apoi iarăși, pe ploaie și pe ceață,-n misiuni de patrulare.
Vei găsi Flota Tăcută acolo unde vin navele de peste oceane
Cu zahăr pentru ceaiul nostru, cu carne, cu soldați sau cu cereale,
O vei găsi pe mare sau pe canale, zeberind mărfuri de contrabandă,
O vei găsi aproape sau departe, prinsă-n a valurilor sarabandă.
Ea poate fi acum pe Dunăre sau printre flamandele dune;
Anexând insule în Oceania sau blocând fierbinți lagune;
Escortând armate dincolo de mări sau cu suflet entuziast și bun
Tocmai înmânând celor de la căilor ferate turcești puțintel tutun.
Este-aici și-acolo și pretutindeni, un oaspete surpriză la frontiere,
Poate nu întotdeauna binevenit, în ciuda bunelor ei maniere;
O veți întâlni în Marea Baltică și când face-n Golful Riga escală,
Sau debarcând cu arme și bagaje-n Africa Ecuatorială.
Nu vom afla din ziare, pentru că Cenzorul trebuie s-o protejeze bine;
Dar, uneori auzim niște zvonuri și presupunem ce, unde, cum, cine;
Căutați acolo unde există-un risc de înfruntat sau de sfidat o moarte
Flota Tăcută... și fiți siguri că nu-i de-acel loc departe.
N. B.
* Insulele Cocos grup de insule din Oceanul Indian aparținând Australiei.
* Dogger Bank un mare banc de nisip aflat în zona Mării Nordului.
* Bight (Marele Golf Australian) uriș golf deschis situat pe coasta sudică a Australiei.
poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre armată, poezii despre Australia, poezii despre zahăr, poezii despre viitor sau poezii despre trecut
Pescadorul de la Lowestoft
În Lowestoft a fost lansat la apă-un pescador,
Bagă bine la cap ce-ți spun!
Construit pentru negoțul cu hering, de mare viitor,
Dar nava a dispărut hoinărind, hoinărind, hoinărind,
Dumnezeu știe pe unde!
Guvernul i-a livrat cărbunele făr-ai impune ruta
Și tunuri cu tragere rapidă la prova și la pupa,
Lăsând-o să hoinărească-n voia ei, etc.
Căpitan era un tip de pe clipere1, plin de snagă și curaj,
Care omora câte un om în fiece voiaj,
Obișnuit să hoinărească, etc.
Secundului un paracliser din Țara Galilor cu barbișon de țap
Îi plăcea să lupte-n frac și cu joben pe cap,
Foarte credincios, deși hoinărea, hoinărea, etc.
Mecanic era un tip de ani cincizeci și opt2,
Întotdeauna gata să-și accepte soarta, mort-copt,
Ceea ce nu-nseamnă că nu-i plăcea să hoinărească, etc.
Fochistul șef avea șaptesprezece ani abia3
Așa că ce-i va aduce viitorul nici nu bănuia,
De-aceea,-mpreună cu ei, hoinărea, hoinărea, etc.
Bucătarul șef fusese cuhar4 la Azilul Câinilor Pierduți,
Bagă bine la cap ce-ți spun!
Și-mi pare rău de-alde Friț5 când îi va întâlni pe-argonauți
Hoinărind, hoinărind, hoinărind și hoinărind,
Pe tot cuprinsul Mării Nordului,
Dumnezeu știe pe unde!
*Formatul poemului este inspirat de balada marinărească "Fecioara din Amsterdam", apărută la Londra pe la începutul secolului al XVII lea, în care sunt aduse laude unei domnișoare care "nu era mai bună decât ar fi trebuit să fie".
1. Navă de comerț cu vele, de mare viteză, folosită în sec. al XIX lea mai ales pentru curse lungi, cum ar fi Anglia Extremul Orient Australia Anglia.
2 - 3. În serviciul militar militar britanic sunt înrolate în general persoanele cu vârsta de peste 40 de ani. Oricum, în timpul Primului Război Mondial multe persoane cu vârsta peste acest prag se înrolau voluntar în forțele armate. Lucru valabil și pentru adolescenții sub vârsta de recrutare, dar mai în vârstă de cincisprezece ani și șase luni.
4. Bucătar.
5. Nume peiorativ dat nemților în perioada celor două războaie mondiale.
poezie celebră de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre viteză, poezii despre război, poezii despre câini sau poezii despre țări
Nistor: Șefu'...? Șefu', cine se duce acum în navă, să-l schimbe pe Dick?
Lucian: Hmm... Ah, în navă... Atâta timp cât nu eu voi fi acela, nu mă interesează cine.
Alex: Mă duc eu. Dar vreau să știu ce vom face de dimineață. Căutăm în continuare roboții, ne întâlnim undeva, veniți toți la bordul navei, sau cum rămâne stabilit?
To Kuny: Dimineață veniți toți la mine în birou, să vedem dacă Pavel va răspunde în vreun fel mesajului meu.
Alex: Bine, domnule! Vom veni.
To Kuny: Lucian, tu ai auzit? Comandante! Lucică...
Lucian: Hmm... Poftim?! Ai spus ceva, Victor?
To Kuny: E clar, n-ai priceput o iotă... Ești complet aerian, comandante! Am zis să veniți de dimineață la mine în birou.
Lucian: Ah, bine...
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre șefi, citate despre roboți, citate despre dimineață sau citate despre Pavel
Lăsând în urmă țărmul
Părăsind portul mâlos odată cu mareea naltă,
Marea se deschide-n albastru, imensă și sărată;
Vergile zvelte înnobilează grațioase velierul
Și domină cu pânzele lor tot cerul;
Sub catargele susținând un zbor alb de vele,
Coverta devine decor pentru povești cu știme și cu iele.
O viață nouă-n navă sinuos pătrunde,
La pupa, noi privim cum cârma face legea-n unde,
Simțim nava urcând spre cer, coborând în mare,
Plonjând în apă serenă și seducătoare.
Tăcută și iute-alunecă-nainte atrasă ca de-o vrajă;
Orizontul ne-ademenește, rotund, în a lui mreajă;
Deasupra oglinzii oceanului s-a ivit, iată,
Un spirit care n-a cunoscut frica niciodată;
Iar cei care o cunosc bine și iubesc marea
Se simt acasă acolo unde-ncepe zarea.
poezie de Lincoln Colcord, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre seducție sau poezii despre frică
Marea suferință a lui Isus
În felul lui, aproape, orice om e singur,
chiar dacă are frați, copii, nepoți,
căci fiecare-i cu problema lui,
iar timpul se rotește pentru toți.
Și trecea vremea, așa, pe nesimțite,
te trezești la margine de drum,
ai vrea să fi din nou ca la-nceput,
dar asta nu se poate, nu ai cum!
Îți cresc copiii, pleacă de acasă,
în alte părți de lume ei trăiesc,
între un telefon și un sărumâna,
observi că chiar și ei îmbătrânesc.
Numai în noi vom regăsi puterea,
de-a trece peste toate, fruntea sus!
Căci suferim numai o părticică,
din Marea Suferință a lui Isus!
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre telefon, poezii despre suferință, poezii despre depășire, poezii despre creștinism, poezii despre creștere, poezii despre copilărie sau poezii despre acasă
Marea Apă Gri
S-au întâlnit doi oameni, s-au întâlnit doi oameni
Care poate nu se vor mai întâlni niciodată
Două firișoare de nisip, două fire de iarbă,
Două ițe trecute prin aceeași spată
Lângă Marea Apă Gri.
Două mâini s-au strâns, două inimi s-au atins;
Iar noi, adunați aici în această seară
Nu vom uita, poate nu vom uita,
Unde ne-am întâlnit toți trei ultima oară
Dincolo de Marea Apă Gri.
Două pahare pline, două pipe cu tutun
"Înălțăm pentru norocul nostru, frate, cupa!"
Și, după ce ciocnim, noi bem
Urându-ne voiaj bun și vânt din pupa
Pentru a traversa Marea Apă Gri.
Trei oameni au plecat, unul a rămas pe mare,
Păcatele lui și-ale noastre-s acum cu el,
Dumnezeu să-i odihnească sufletul!
Cinci oceane și-l revendică-n salinul lor castel.
O, Doamne! A Ta-i Marea Apă Gri!
Dar eu sunt încă viu, și tu ești încă viu,
Și destinul ne-a aruncat aici pe amândoi
Tovarăși adevărați, dar odinioară... am fost trei,
Iar unul nu mai este azi cu noi
Lângă Marea Apă Gri.
Un spațiu pentru respirat, un pat pentru odihnă,
Lumini blânde, potir plin de dus la buze;
Apoi, iarăși și iarăși,
Fără griji și fără călăuze
Pornim pe Marea Apă Gri.
S-au întâlnit doar doi acolo unde se-ntâlneau trei
Cu înjurături și râsete răsunătoare;
Și trece, trece Ziua noastră,
Urmată apoi de Noaptea mare
Dar, oh, oh, Marea Apă Gri.
poezie de Edwin James Brady, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fumat, poezii despre seară, poezii despre râs, poezii despre prezent sau poezii despre odihnă
Dacă
De poți fi calm când toți se pierd cu firea
În jurul tău, și spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar când omenirea
Nu crede, dar să-i crezi și ei cumva;
S-aștepți, dar nu cu sufletul la gură;
Să nu dezminți minciuni mințind, ci drept;
Să nu răspunzi la ură tot cu ură,
Dar nici prea bun să pari, nici prea-nțelept;
De poți visa și nu faci visul astru;
De poți gândi dar nu-ți faci gândul țel;
De-ntâmpini și Triumful și Dezastrul
Tratând pe-acești doi impostori la fel;
De rabzi să vezi cum spusa ta-i sucită
De pișicher, să-l prindă-n laț pe prost;
Când munca vieții tale, năruită,
Cu scule obosite-o faci ce-a fost;
De poți să strângi agonisita toată
Grămadă, și s-o joci pe un singur zar,
Să pierzi, și iar să-ncepi ca-ntâia dată,
Iar c-ai pierdut niciun cuvânt măcar;
De poți sili nerv, inimă și vână
Să te slujească după ce-au apus,
Și piept să ții când nu mai e stăpână
Decât Voința, ce le strigă "Sus!"
De poți rămâne tu în marea gloată;
Cu regi tot tu, dar nu străin de ea;
Dușman, om drag, răni să nu te poată;
De toți să-ți pese, dar de nimeni prea;
De poți prin clipa cea neiertătoare
Să treci și s-o încerci gonind mereu,
Al tău va fi Pământul ăsta mare,
Dar mai mult: vei fi Om, băiatul meu!
poezie celebră de Rudyard Kipling, traducere de Dan Duțescu
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre zaruri, poezii despre vinovăție, poezii despre prostie, poezii despre monarhie, poezii despre minciună sau poezii despre jocuri
Băiatul meu, Jack
"Ai vești de la băiatul meu Jack?"
Nu la mareea asta.
"Când crezi că se va întoarce? Zilele tot trec."
Nu cu vântul ăsta, nu cu mareea asta.
"A mai auzit de el vreo vorbă careva?"
Nu la mareea asta.
Tot ce-i îngropat de ape-anevoie mai poate înota,
Nu cu vântul ăsta, nu cu mareea asta.
"O, Doamne, când își va afla alinarea o inimă amară?"
Nu la mareea asta,
Nu la mareele care vin după asta
Dar rămâi cu mângâierea că nu și-a făcut neamul de ocară
Nicio șoaptă dinspre-acel vânt, dinspre-acea maree.
Așa că înalță-ți fruntea, semeață
La mareea asta
Și la fiecare maree viitoare aidoma cu asta;
Pentru că pe fiul căruia i-ai dat viață
L-ai dăruit acelui vânt, acelei perpetue maree.
poezie clasică de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, citate de Rudyard Kipling despre timp, poezii despre inimă sau poezii despre cadouri