Flotila de baleniere
În urale, balenierele-au părăsit portul
Când vântul dinspre țărm bătea spre mare
Și lumea se-ngrămădea pe cheu și saluta
Flotila care se avânta într-o aventură uimitoare.
Pentru că erau acolo PORUMBIȚA și GÂND BUN
(O, vântul dinspre țărm bătea spre mare!)
Și POLLY DIN SLEIGHTS cu velele ei noi;
Eu doar spre MARY JANE priveam în acea zi de sărbătoare!
O, căpitanul Thwaites de pe MARY JANE,
Când vântul dinspre țărm bătea spre mare,
A ieșit de-atâtea ori cu nava lui în larg,
Era omul care onora orice provocare.
Erau acolo Jack din Grosmont și Tom din Staith,
(O, vântul dinspre țărm cum mai bătea spre mare!)
Jim din Hayburn, Wyke cel Arătos și mai era
Robin Hood Will, flăcăul meu făr-asemănare.
Willy-al meu m-a sărutat în fața tuturor
Când vântul dinspre țărm bătea spre mare;
Willy-al meu a urcat ultimul la bord
Și și-a fluturat bereta spre mine la plecare.
Și astfel au plecat din port, lăsând uscatu-n urmă,
Când vântul dinspre țărm bătea spre mare;
Deja vedeam parcă gheața sub etrava navei lor
Și sloiurile-n derivă prin frigul nopților polare.
Treceau luni de zile și soseau alte și-alte luni de zile,
Și vântul dinspre țărm bătea spre mare;
Și de multe ori mama-n nopțile furtunoase
Plângea cu mine curgeau lacrimi, multe și amare.
Dar când, în septembrie,-a urcat pe cer luna plină,
Iar vântul dinspre mare bătea către uscat,
Flotila balenierelor noastre fericită sărbătoare
S-a întors acasă din mările nordului înghețat.
Oamenii s-au strâns pe cheu și le-au întâmpinat,
Iar vântul dinspre mare bătea către uscat;
De la orologiul primăriei și până la farul de pe dig
O mulțime de popor aplauda neîncetat.
Le-am văzut din vârful scărilor vechii catedrale
Când vântul dinspre mare bătea către uscat
Și valurile dansau vesel sub bompresurile lor,
Și-n bordul de sub vânt fulguia talazul înspumat.
Le-am văzut de lângă scările vechii catedrale
Când vântul dinspre mare bătea către uscat;
Și nava din fruntea flotilei noastre de baleniere
Tocmai dubla farul*, cu pavoazul cel mare ridicat.
O, erau acolo PORUMBIȚA și GÂND BUN!
(Vântul dinspre mare bătea încă spre uscat ),
Se vedeau, roșii, velele lui POLLY DIN SLEIGHTS
Și întregul echipaj era pe punte adunat.
Încet-încet toate-au depășit farul de intrare,
Iar vântul dinspre mare bătea către uscat
Și, la dane acostate, și-au găsit odihna-n port,
Lungul lor voiaj odată terminat.
Dar unde, vai, unde-i oare MARY JANE,
Vântul bătea dinspre mare spre uscat!
Mulți, își strângeau acum iubita-n brațe...
Pe mine iubitul de când nu m-a-mbrățișat?
Of, spuneți-mi unde-i MARY JANE,
Acum, iată, vântul bate dinspre mare spre uscat!
"Mary Jane cu întregul echipaj
În largul oceanului s-a scufundat!"
Duceți-mă acasă la scumpa mea mamă,
Deși vântul bate dinspre mare spre uscat;
Niciun talaz nu-mi va lovi iubitul,
Făr-a se izbi întâi de sufletu-mi înfrigurat!
Duceți-mă acasă, căci de astăzi nu-mi mai pasă
Dacă vântul bate dinspre mare spre uscat;
Willy-al meu zace în abisurile morții,
Dar inima lui bate în pieptul meu ca altădat'.
* A dubla farul nava, în marșul ei, ajungând la travers de far (farul aflându-se într-o direcție perpendiculară pe axa longitudinală a navei).
poezie de Arthur J. Munby, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre vânt
- poezii despre noapte
- poezii despre gheață
- poezii despre zile
- poezii despre sărut
- poezii despre sărbători
- poezii despre sfârșit
- poezii despre roșu
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Vântul bătea subțire și fâșneț
Vântul bătea subțire și fâșneț
Trezind în suflet un drumeț,
Dorul de-a pleca din nou pe mare
Și de-a auzi cum, întinse, sarturile gem,
Cum se curbează-n arboradă vergile de lemn
Și cum flutură flamura-n vântul tare.
O, marinar al flotei noastre.
E timpul să te-îndrepți spre mările albastre!
E timpul să te urci în barcă și să vâslești!
A venit vremea să-mi fii pe vecie tovarăș și vecin,
Acum, c-am golit toate butoaiele cu vin,
Înainte de-a-închide ochii mai dovedește-odată cine ești!
Spre moarte, camarazi, pornim de pe-acest țărm,
Când împinși de vântul sorții pe nave ne-îmbarcăm
Și moartea-i cârmaciul nostru în acest voiaj.
Ea tuturor flăcăilor din marină
Pe furtuni cu valuri mari ne e regină
Și-i stăpâna Oceanului sălbatic, uriaș.
poezie de Robert Louis Stevenson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre marină, poezii despre vecini, poezii despre suflet, poezii despre ochi, poezii despre ocean, poezii despre monarhie sau poezii despre moarte
Trei corăbii
Am văzut trei nave, trei corăbii
Călărind pe mare,
Valurile tremurau, peștii se-ascundeau,
Vântul gemea-ntristat,
Pe punți și-n cală
Domnea blestemul, scânceau dureri amare.
Am văzut trei nave, trei corăbii
Ancorate lângă țărm, pe mare,
Vântul nu mai voia să le bată-n vele,
Cerul plângea cu lacrimi de sânge,
Pe chei erau stăpâne durerea și suspinul,
Iar ei, din alte țări, veneau la vânătoare.
Am văzut trei nave, trei corăbii
Apropiindu-se dinspre mare
Și copacii jeleau, și păsările se-îndepărtau,
Și pământul scrâșnea îngrozit,
La prova pândeau lăcomia și păcatul,
Și-am văzut istoria cum moare.
** Poezia face trimitere la celebrul colind britanic de Crăciun "Am văzut trei nave",
ironizând un simbol al valorilor civilizației occidentale.
poezie de Valerie Bloom, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre durere
- poezii despre Crăciun
- poezii despre țări
- poezii despre vânătoare
- poezii despre valoare
- poezii despre sânge
- poezii despre simbolistică
- poezii despre păsări
Dacă vii
dinspre mare să vii
grăitor călător pe vapoare
pur sânge
albastru să vii dinspre mare
nu plânge
e doar o glumă... maritimă - vino
oricum nu
sunt astăzi neapărat împărat
peste
acest nume uscat
oricum nu
ne-am înecat încă
în saliva cunoașterii
celuilalt continent
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre umor, poezii despre prezent, poezii despre plâns, poezii despre cunoaștere, poezii despre continente sau poezii despre albastru
Va mai bătea?
Bate vântul, dar nu se risipește iubirea
Bate ca un ciclon, dar căldura lui nu se risipește-n decor
Doar inimilor le scrie amăgirile
Bate cu pajiști, bate cu foc
Bate, dincolo de trupuri
Dar nu distruge frumosul din suflete
Bate, dar împrăștie vis, frumos, puritate
Bate și cu o aripă te lovește
Bate pentru a relansa sentimentul pur
Bate și va bătea în lumina de stele.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre frumusețe, poezii despre visare, poezii despre trup și suflet, poezii despre stele, poezii despre iubire sau poezii despre inimă
Plouă dinspre pământ spre cer
Plouă, anume, dinspre pământ spre cer,
Dinspre taina iubirii spre taina de mister,
Mi-i gândul împăcat, că peste zări departe,
Ai țesut cu inima cuvinte într-o carte.
Ai șlefuit din nuferi culoare și lumină,
Ai șlefuit din stele crucea ta divină,
Ai venit cu mărul și floarea vorbitoare
Să-mi dăruiești sărutul, simbol de neuitare.
Mi-ai schimbat credința în vise și plăceri,
Ai rămas în mine cu stelele și-mi ceri
Să-mi altoiești în vreme versul tău prin vers
Chiar dacă-n toamna vieții plouă-atât de des.
Plouă, anume, dinspre pământ spre cer,
Dinspre taina iubirii spre taina de mister,
Mi-i gândul împăcat, că peste zări departe,
Ai țesut cu inima cuvinte într-o carte!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre poezie, poezii despre viață, poezii despre toamnă sau poezii despre schimbare
Luke Havergal
Du-te către poarta dinspre apus, Luke Havergal,
Unde brațele iederii, albe, flutură pe pereți batiste ca un sol,
Și așteptă-acolo-n amurg, vei primi vești curând.
Frunzele-ți vor șopti despre ea, iar unele duse de vânt,
Cuvinte-n zbor, te vor lovi, te vor arde ca un pârjol;
Dar, du-te, și dacă-asculți, ea te va chema încetișor.
Du-te către poarta dinspre apus, Luke Havergal
Luke Havergal.
Nu, nu există zori pe cerurile dinspre răsărit
Pentru a fisura noaptea din ochiul tău înnebunit;
Dar, unde beznele din vest se-adună rând pe rând,
Întunericul va pune capăt nopții în curând:
Cu fiecare frunză care zboară, Domnul ni se dăruie, ucis
Iar iadul nu se judecă în jumătăți de paradis.
Nu, nu există zori pe cerurile dinspre răsărit
Dinspre răsărit.
Am ieșit din mormânt să-ți spun ce ai de făcut,
Să-alung de pe fruntea ta acea flacără, acel sărut
Care strălucind în valuri de lumină și de fum
Te orbesc într-atât că nu mai vezi adevăratul drum.
Da, există-un singur drum spre locul unde-i ea,-n azururi,
Amar, dar unul pe care credința nu-l va pierde pururi.
Am ieșit din mormânt să-ți spun ce ai de făcut,
Ce ai de făcut.
Mai există poarta dinspre apus, Luke Havergal,
Cu frunze pe pereți albi precum batista unui sol,
Du-te, pentru că vântul le sfâșie zi de zi,
Nu-încerca să deslușești ghicitori lumești, orice ar fi
Nici să le urmărești căderea continuă-n gol;
Ci, du-te, și dacă mai crezi în ea, te va chema din nou.
Mai există poarta dinspre apus, Luke Havergal,
Luke Havergal.
poezie de Edwin Arlington Robinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre frunze, poezii despre alb, poezii despre întuneric, poezii despre religie sau poezii despre rai
Spre Inalt
Iubire pe verticalã
dinspre jos înspre Sus,
dinspre omenesc înspre Absolut:
-Altar înã lțat prin Cuvânt.
Iubire pe verticalã,
dinspre Sus înspre jos,
dinspre Nemã rginit înspre cei mulți:
-Luminã revã rsatã în noi
spre Înalt.
poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre cuvinte sau poezii despre calambururi
Uitare...
Când suflă vântul dinspre mare uitare,
Aduce zbuciumul cu el.
Învolburare, ceață și furtună,
Se sparg la țărm fără a avea un țel!
Se strâng la malul mării trăiri trecute,
Iubirea rătăcită aici se trezește,
Din marea învolburată, prin a ceții vreme,
Dragostea, la mal înflorește!
Te strig la țărm iubire,
Nu trebuie decât să-mi auzi chemarea,
Sunt sigura că vei veni într-o zi
Și împreună vom trăi visarea!
Totul e vis, totu'-i uitare,
Doar tărmul și cu marea au rămas,
Te-aștept de-o veșnicie și uitarea,
O rog să plece cu ultimul vas!
poezie de Liliana Andrei (4 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare sau poezii despre flori
Dinspre răsărit vântul oftează
Dinspre răsărit vântul oftează ca un om trudit.
Ploaie lină se apropie cu pași mici:
Dincolo de iezerul cu nuferi se aude parcă-n depărtare sunetul unui tunet.
O broască de aur mestecă încuietoarea. Deschide-o. Aprinde ierburi aromate.
Un tigru de jad trage de funie. O smulge din perete și evadează.
Când Han, funcționarul, era tânăr fata Chia-ei trăgea cu ochiul printre perdele.
Zeița fluviului și-a dăruit perna mărețului prinț Wei.
Nu-ți deschide niciodată inima în primăvara florilor:
Un grăunte de iubire e un grăunte de cenușă.
poezie clasică de Li Shangyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre tigri, poezii despre sunet, poezii despre primăvară, poezii despre ploaie sau poezii despre nuferi
Ai ieșit...
Ai ieșit din ape ca o răsuflare
Către cer a mării - un oftat de dor;
Și-ai ales, așa, privind la-ntâmplare
Sufletu-mi ce malul bătea călător...
Și-ai ieșit din noapte ca un far pe mare,
Să cuprinzi în ochiul tandru de lumină
Rătăcitu-mi suflet ce îți întretăie
Calea ta și-și face din asta grea vină...
Și-ai ieșit din moarte ca o apa vie,
Să-mi redai speranța altui început,
Ca o respirare dinspre veșnicie
Ce închide-n neguri clipa ce-a trecut...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre început, poezii despre vinovăție, poezii despre trecut sau poezii despre dor
Fiecare cu norocul ei
Pe Oana o bătea vântul,
Pe plaja unde sta întinsă,
La sora ei bătea bărbatul,
După o discuție aprinsă.
epigramă de Paul Constantin (26 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre vânt, epigrame despre plajă, epigrame despre noroc sau epigrame despre bărbați
Curgere
Mă curge timpul ca pe ape,
Mă zbat izbit din mal în mal
Dinspre departe spre aproape,
Dinspre amonte spre aval.
Și stânca ce am fost înspre izvoare
(O piatră tare, nu însă și zveltă),
Cât de curând, din zbaterea-n vâltoare,
Va deveni grăunte într-o deltă.
poezie de Gheorghe Pârlea (4 aprilie 2021)
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci sau poezii despre devenire
Rondel fierbinte
E uscat pământul,
Sufletul mă doare
Ca nu bate vântul,
Nu trezește-o boare.
Arșița de soare
Frige și cuvântul;
E uscat pământul,
Sufletul mă doare.
Rog pe Domnul Sfântul
Cu puterea-i mare
Să adape câmpul
Mort de însetare,
Că-i uscat pământul.
rondel de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre Soare sau poezii despre Pământ
Viață
din cer coboară timpul
spre noi
trecutul face bagaje, uitând că-am-fost
eu nu las vremurile să mă ucidă
scriu gânduri în ele
pe cer, pe pământ și pe aripile păsării
dinspre apus
bate dinspre toamnă cu primăvară
nu uitarea bate și-aici
frunzele nu cad spre crengile copacilor, invers din ruginiu
cu albastru de cer colorat
lumea nu-i numai din otravă făcută
iar viața
nu-i povară decât pentru oamenii
...
iar iubirea nu-i frânghia cerului fără a-ți da osteneala
pentru ca să ajungi la ea!
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri
Dinspre est, se-abate vântul peste ape
Dinspre est, se-abate vântul peste ape, soarele apune după deal,
A sosit primăvara, dar o stare de somnolență încă persistă.
Petale de flori cad pe pocalele cu vin și pe pervaz;
Ea ascultă un cântec de dincolo de perdelele alcoolului.
Bijuteriile-s pe noptieră, cămașa de noapte-i desfăcută,
Pentru ce bărbat ar merita să-și sloboadă părul?
Silueta ei fragilă se va estompa pe măsură ce trece timpul;
În amurg, singură, cu coatele pe balustradă.
poezie de Li Yu, 937- 978, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre muzică sau poezii despre bărbați
Satul era așezat în jurul portului în formă de semilună deschisă. Puteau fi vreo două sute de case, cuibărite la poalele muntelui ce cobora către țărm. Pe coastă erau ogoare în terase și drumuri nepietruite care duceau spre nord și sud. Jos, malul era pavat cu piatră de râu, iar o rampă din piatră înainta de pe țărm în mare. Un port bun, adăpostit, un dig de piatră, bărbați și femei curățând pește și făcând plase, o barcă de o formă nemaivăzută, care tocmai era construită în partea de nord. Insule, departe în mare, către este și sud. Recifurile erau acolo, sau dincolo de orizont.
James Clavell în Shogun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sat, citate despre râuri, citate despre porturi, citate despre pești, citate despre munți, citate despre insule, citate despre femei și bărbați, citate despre femei sau citate despre bărci
Fântâna pisicii negre
Pisica neagră trecea prin iarbă. Era noapte și parcă
Avea o vargă. Pe sub streașină bătea vântul.
Pâș, pâș se strecura. Îl ascultam cum calcă.
Iarba se înfiora când trecea pisica neagră.
Era o fântână plină până în gură cu apă. Plouase mult.
Apa nu era bună. Se stricase, iar fântâna-și pierduse
Rostul de a adăpa. Nimeni nu mai vine setea din buza ei
Să și-o stingă. I-a apus soarele. Nu mai are lumini.
În mintea mea târziul se opintea cu pisica neagră.
Îmi era frică să mă mai duc la fântâna plină cu apă.
Pâș, pâș se strecura apusul peste noi dinspre răsărit.
Fântâna umplută cu apă s-a înecat și apoi a murit.
poezie de Mircea Lucian Nincu
Adăugat de Mircea Lucian Nincu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre pisici, poezii despre negru, poezii despre gură sau poezii despre frică
Tata mă bătea că eram rău. Dar nu-mi spunea cum să fac să nu mai fac. Cleopatra a avut tare mare noroc de bunicul ei. Dacă tata nu era așa de dur cu mine, dacă nu mă bătea așa de tare, eu nu aș fi fost așa de bun cu fiica mea.
citat din Pavel Stratan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tată, citate despre noroc sau citate despre Cleopatra
Crăciun pe mare
Velele, brice de gheață, tăiau în carne-acolo,-între Capul Sud și Capul Nord,
Puntea era patinoar de la prova la pupa, de la babord și până la tribord;
Vântul bătea dinspre nord-est, împingând turme de berbeci albi pe mare;
Adăpost? Doar lângă recifurile-ascuțite și stâncile albite de vânturi și de sare.
Mateloții, la resac, auzeau valurile în dimineața zilei friguroase;
În lumina vineție-a zorilor ne zăream fețele vineții, cețoase;
O zbugheam toți pe punte la țipătul sălbatic al înfriguratului nostrom
Tot ridicând, tot coborând, prin rafalele de vânt vela artimon.
Toată ziua-am luptat cu talazurile între Capul Nord și Capul Sud
Și-am tras de velele-înghețate luptând cu vântul dușmănos și ud.
În ziua rece ca o iubire lipsă-, n dureri amarnice și groază, în gura de fiord
Am înfruntat stihia navigând în volte spre nord și sud, spre sud și nord.
Ne-am ținut departe de Capul Sud, unde scrâșneau balaurii în ape,
Dar cu fiecare voltă Capul Nord se-aținea tot mai aproape.
Dincolo de pulberea salină se vedeau stâncile, casele și-ogorul gras,
Și paznicul de far în curtea lui, cu ochelari pe nas.
De-a lungul coastei, zăpada de pe-acoperișuri era albă, spumă-a mării;
Ardeau focuri vii în fiecare sobă din toate locuințele-așezării;
Sclipeau ferestrele-n gerul aspru, iar fumul din hornuri se înalța în slavă;
Aș fi putut jura că mirosul de mâncare caldă-ajungea până la noi pe navă.
Clopotele bisericii din sat răsunau pline ochi de voioșie;
Toate erau așa cum oamenii-și doreau și cum trebuiau să fie-n
Dimineață de Crăciun, doar pentru noi, cei din furtună, de temut;
Chiar lângă clădirea pazei de coastă se-afla casa-n care m-am născut.
Oh, well, am văzut odaia primitoare, fețele de-acolo, atâta de plăcute,
Ochelarii mamei cu rame de-argint, părul tatei sur, paharele de vin știute;
Și, well, am văzut focul din cămin și scânteile, niște spiriduși
Dansând deasupra blidarelor cu farfurii de China, îmbujorați și jucăuși!
Și, well, știam și ce vorbesc părinții, vorbeau de mine, de absența mea,
De umbra care sunt plutind prin curte, de fiul care-acasă nu se întorcea;
Și, o, fiul păcătos care păream a fi, în nici un fel în ceasul oportun,
Era acum aici, trăgând de frânghiile-înghețate bocnă,-n ziua de Crăciun!
Au aprins lumina farului și negurile înghițite-au fost parcă de ocean;
" Toți marinarii sus, pe arboret," l-am auzit strigând pe căpitan.
" In numele Domnului, nava nu va rezista", secundul Jackson a țipat,
..." E singura șansă, domnule Jackson, sau marea ne va așterne pat!"
A tremurat velatura din încheieturi, dar velele erau noi și bune,
Iar corabia a întors cu bine-n vânt, ajutată poate și de-o rugăciune.
Ziua de iarnă se prelingea-n amurg, iar noi cu steaua polară pe catarg
Ne-am îndepărtat de țărm, de stâncile rânjind, luând curs spre larg.
Au răsuflat toți ușurați, iar eu am început să cânt sub cerul vesperal,
Văzând cum prova-înaltă înaintează mândră, tăind val după val;
Apoi, tot ce-am mai putut gândi în noaptea aceea, cățea rea,
A fost că eu plecam pe mare și că familia-mi acasă îmbătrânea.
poezie de Robert Louis Stevenson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochelari, poezii despre ger, poezii despre foc sau poezii despre dimineață
Un vânt rece bătea dinspre nord și făcea copacii să tremure precum niște ființe vii.
citat din George R.R. Martin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vânt sau citate despre copaci