Cu un sentiment nefiresc de plăcut, fără nicio teamă sau grijă, mi-am luat bicicleta și m-am plimbat prin tot orașul, în zigzag, în cerc, în sus și-n jos. Când am obosit și am început să mă înspăimânt de singurătate, m-am așezat pe bancă, într-un parc. Mi-am întors privirea spre un boboc de trandafir alb. L-am admirat îndelung, cu sentimentul foarte clar și liniștitor că nu era necesar să-l aduc în viața mea, nici să intru eu în viața lui. Nu trebuia decât să realizez vecinătatea ființelor noastre. Dar și câtă pace îmi aducea vecinătatea lui!
Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre început
- citate despre viață
- citate despre trandafiri
- citate despre spaimă
- citate despre singurătate
- citate despre plimbare
- citate despre parcuri
- citate despre pace
- citate despre oraș
Citate similare
Privesc un boboc de trandafir alb. Și nu trebuie să-l accept eu în viața mea sau să primesc să fac parte din viața lui, nu trebuie decât să realizez vecinătatea ființelor noastre.
aforism de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi aforisme despre viață, citate de Silvia Velea despre viață, aforisme despre trandafiri sau aforisme despre alb
UITARE PE BUCĂȚI
Cum mi-ai cerut uitarea-nlăcrimată,
Să pleci senină-n reci străinătăți
Și nu te pot uita așa, deodată,
Am să te uit, iubito, pe bucăți.
Te-am desenat întreagă-n mintea mea,
Și ca să-ți trec minunile-n uitare,
Cum trebuia să-ncep de undeva,
Am început de jos, de la picioare.
Mi-am șters din minte degetele reci -
Întâi le-am sărutat pe fiecare
Și părțile bătute de poteci -
Călcâile și tălpile hoinare.
Pe glezne m-am plimbat în sus și-n jos,
Iubindu-le cu degetele mele,
Le-am mângâiat cu grijă, tacticos,
Și mi-am luat adio de la ele.
Genunchii i-am luat pe rând în palme
Și m-am jucat o oră pe rotule,
Mișcându-le ușor, cu gesturi calme,
Atunci când mă iubeai, nicicând destule.
La coapse-am zăbovit un timp în plus,
Căci mult mi-au fost suport de bucurie,
Le-am mângâiat pe rând, privind în sus
Spre zonele-ncărcate cu magie.
Pe-acelea îmi va fi mai greu un pic
A le uita, m-am hotărât s-amân...
Mi-am rezervat o zi pentru buric
Și-o lună pentru fiecare sân.
Am petrecut apoi la gât, la nas
Și la urechi - mi-au fost și ele muze,
Obrajilor le-am spus un bun rămas
Și-am zăbovit un an întreg la buze.
Pe mâinile ce m-au cuprins cu sete
De-atâtea ori să-ți uit mbrățișarea?! -
Le-am sărutat cu grijă, pe-ndelete,
Apoi, spre a desăvârși uitarea,
Ți-am mângâiat cu mâna-ntoarsă părul
Și m-am oprit un timp pe fruntea ta...
Dar să accepți, iubito, adevărul
Că ochii... ochii n-o să-i pot uita!
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre început
- poezii despre urechi
- poezii despre sărut
- poezii despre păr
- poezii despre plimbare
- poezii despre picioare
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre ore
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Locul meu
Mai demult
Mi-am căutat locul într-o casă, pe pământ,
Dar nu l-am găsit.
După,
L-am căutat în aer
Și tot nu l-am găsit.
Când am văzut că nici în aer nu e
L-am căutat în apă
Și, nici acolo nu era.
În vis, m-am uitat până și în adâncul pământului,
Dar, deja, mă obișnuisem
Să nu fie acolo unde îl caut
Și, așteptarea mi s-a împlinit
Căci, nici în pământ nu era.
Și, când, într-un târziu, obosit,
M-am oprit din căutat,
L-am găsit!
Era unde eram și eu.
poezie de Adrian Moroșan din Doar trăiri. Versuri (2019)
Adăugat de Adrian Moroșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre apă sau poezii despre aer
Uitare pe bucăți
(Dintr-un volum ce fi-va, totuși)
Cum mi-ai cerut uitarea-nlăcrimată,
Să pleci senină-n reci străinătăți
Și nu te pot uita așa, deodată,
Am să te uit, iubito, pe bucăți.
Te-am desenat întreagă-n mintea mea,
Și ca să-ți trec minunile-n uitare,
Cum trebuia să-ncep de undeva,
Am început de jos, de la picioare.
Mi-am șters din minte degetele reci -
Întâi le-am sărutat pe fiecare
Și părțile bătute de poteci -
Călcâile și tălpile hoinare.
Pe glezne m-am plimbat în sus și-n jos,
Iubindu-le cu degetele mele,
Le-am mângâiat cu grijă, tacticos,
Și mi-am luat adio de la ele.
Genunchii i-am luat pe rând în palme
Și m-am jucat o oră pe rotule,
Mișcându-le ușor, cu gesturi calme,
Atunci când mă iubeai, nicicând destule.
La coapse-am zăbovit un timp în plus,
Căci mult mi-au fost suport de bucurie,
Le-am mângâiat pe rând, privind în sus
Spre zonele-ncărcate cu magie.
Pe-acelea îmi va fi mai greu un pic
A le uita, m-am hotărât s-amân...
Mi-am rezervat o zi pentru buric
Și-o lună pentru fiecare sân.
Am petrecut apoi la gât, la nas
Și la urechi - mi-au fost și ele muze,
Obrajilor le-am spus un bun rămas
Și-am zăbovit un an întreg la buze.
Pe mâinile ce m-au cuprins cu sete
De-atâtea ori să-ți uit mbrățișarea?! -
Le-am sărutat cu grijă, pe-ndelete,
Apoi, spre a desăvârși uitarea,
Ți-am mângâiat cu mâna-ntoarsă părul
Și m-am oprit un timp pe fruntea ta...
Dar să accepți, iubito, adevărul
Că ochii... ochii n-o să-i pot uita!
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mickey: Acum o lună cam, am avut o zi în care simțeam că am ajuns la capătul puterilor. Nu mai voiam să trăiesc într-o lume fără Dumnezeu. Am pușca asta, care, mă crezi sau nu, am încărcat-o și am dus-o la tâmplă. Și-mi amintesc că mă gândeam că gata, o să mă sinucid. Dar dup-aia mi-am zis... și dacă mă înșel? Dacă Dumnezeu există? În cele din urmă, nimeni nu știe asta. Apoi m-am gândit că nu, nu e suficient, vreau certitudini. Și-mi aduc aminte foarte clar că ceasul ticăia, iar eu stăteam acolo nemișcat, cu arma la tâmplă, întrebându-mă dacă să trag sau nu. (Arma se descarcă.) Dintr-odată, arma s-a descărcat. Fusesem atât de încordat încât degetul meu a apăsat pe trăgaci fără voia mea. Dar transpirasem suficient de mult ca arma să alunece de pe tâmpla mea și să nu mă nimerească. Brusc s-au adunat vecinii la ușă și... mă rog, scena a fost de iad. M-am dus la ușă, nu știam ce să spun, eram jenat și confuz și în mintea mea totul se derula cu o sută de kilometri pe oră. Și mi-am dat seama că trebuie să ies din casă, să simt aerul curat și să-mi limpezesc gândurile. Îmi aduc aminte că m-am plimbat pe străzi atât de mult că nu mai știam ce e cu mine, totul părea atât de violent și ireal. Am hoinărit o vreme, trebuie să fi fost ore. Mă dureau picioarele, îmi simțeam capul greu, trebuia să mă așez jos, așa că m-am dus la un cinematograf. Nu știam ce film rulează, doar aveam nevoie de un moment de liniște ca să-mi adun gândurile, să găsesc o logică pentru a reseta lumea pe o perspectivă rațională. M-am dus sus, la balcon, și m-am așezat pe scaun. Mai văzusem filmul de atâtea ori când eram copil, dar întotdeauna mi-a plăcut. Și cum mă uitam la actori, prins în acțiune, mă întrebam cum să te gândești să te sinucizi? E atât de stupid. Uite-i pe oamenii aștia din film, sunt atât de amuzanți... ce importanță mai are că adevărul e întotdeauna dureros? Și ce dacă Dumnezeu nu există și trăim o singură dată și asta e tot? Și totuși, de ce să nu vrei să trăiești? Doar nu e toată viața asta un obstacol. Și mă gândesc că ar trebui să încetez să îmi mai distrug viața căutând răspunsuri pe care nu le voi găsi niciodată și să mă bucur de atâta cât e. Și poate, cine știe, mai e ceva și după. Șansele sunt mici, dar... e tot ce știm.
replică din filmul artistic Hannah și surorile ei, scenariu de Woody Allen (7 februarie 1986)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre filme, citate despre religie, citate despre ore, citate despre încordare, citate despre viteză, citate despre violență sau citate despre vecini
Viața ca o închisoare
când am fost aruncat în viață nimeni nu mi-a spus ce mă așteaptă
așa că mi-am luat porția zilnică de plimbare
și noaptea rația de libertate
când am simțit pubertatea împungându-mă
i-am întors spatele, mi-am șters lacrimile și am mers mai departe
chiar dacă mersul era doar o învârtire în cerc
mi-am ridicat brațele, simțeam că pot să zbor, infinitul mă chema
dar umbra, ancora împământenirii, îmi atârna prea greu în suflet
și am lăsat orizontul să se ducă la culcare... și tu?
o singură dată am visat că zbor și iubirea plutea alături
dar mi-am luat ranița responsabilităților în spate
și am continuat să mă învârt în cerc dându-i formă vieții
cândva, oricând, moartea va veni cu toate protestele
și voi privi cu teamă și cu groază pasul ce mă scoate din rând
dar poate că atunci voi realiza că viața e doar un alt fel de-închisoare
indiferent de ce va spune lumea, știu că pot să aleg
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre zbor, poezii despre suflet, poezii despre responsabilitate, poezii despre pubertate sau poezii despre proteste
Când și cum am început noi oamenii să ne simțim invadați de simpla prezență a celorlalți? De când n-am mai simțit vecinătatea unui semen al nostru altfel decât prin gardul de la curte, altfel decât prin ușa de la intrare, altfel decât prin curentul de aer pe care îl produce trecerea grăbită și nepăsătoare a trupurilor unul pe lângă celălalt?
Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate despre aer
PRIN UNIVERS...
Astă noapte, pas la pas, m-am plimbat prin Univers
Pentru care deodată s-a deschis un interes
Și prin telescopul Hubble... ca și cum aș fi privit
Două sute miliarde galaxii eu am găsit...
Astă noapte-am străbătut miliarde ani lumină
Și-am ajuns până la Abell, roi de stele pe retină,...
Am vizitat Sagittarius, Ursa Major, Ursa Mică
Chiar și Galaxia Morții... de care îmi era frică
M-am plimbat prin galaxii până când am obosit
Și pe Drumul Robilor vrând-nevrând am poposit
Coborând din Andromeda, tot de prin Grupul Local
Ca și Calea Laptelui, am făcut un gest banal
Mi-am pus degetul pe-o tâmplă și așa m-am întrebat:
Oare Zeus pe Heracle când l-a dus la alăptat
Și l-a pus la sânul Herei, care dormea pe o parte,
A știut că o să facă o spirală ca de lapte
Când Zeița-l va respinge? C-o să împroaște-n jur cu stele
Patru sute miliarde,... nebuloase printre ele?!
... Dar nu are importanță, e bine că am aflat
Cine și de ce-a fost nașul Mylky Way... de-a botezat...
Și prin Calea Laptelui am trecut prin constelații
Ca să mă întorc acasă c-un bagaj de informații
Și-am trecut prin Gemeni, Vela, Aquila și Scorpion
Prin Săgetător, Perseus și pe Brațul Orion
M-am apropiat de Soare,... doar o rază am luat,
Și prin Sistemul solar cam o oră m-am plimbat....
M-am întors din nou,, acasă'' pe planeta mea, Pământ,
Unde m-am născut, am plâns și am spus primul CUVÂNT....
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lactate, poezii despre botez, poezii despre Soare, poezii despre telescop, poezii despre stele, poezii despre sclavie, poezii despre promisiuni sau poezii despre plâns
În timp ce Tenzing, îngrijorat, îl fila de jos, Hillary s-a strecurat într-un gol dintre pintenul stâncii și o muchie verticală din zăpadă, de la marginea acesteia. Apoi a început să se cațere încetul cu încetul pe ceea ce mai târziu va purta numele de Pasul lui Hillary. Urcușul era extenuant și Hillary înainta pe bâjbâite, dar a continuat până când, după cum avea să scrie: în cele din urmă, când m-am târât afară din gol, ajunsesem deasupra stâncii, pe o terasă largă. Mi-am tras sufletul câteva clipe și, pentru prima dată, am simțit că nimic nu poate să ne împiedice să ajungem pe vârf. Mi-am înfipt bine picioarele în stâncă și i-am făcut semn lui Tenzing să urce. În timp ce trăgeam cu greu de coardă, Tenzing înainta în zigzag prin fisură, iar când a ajuns sus, a căzut epuizat ca un pește pe care tocmai l-ai scos cu greu din mare.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre stânci, citate despre zăpadă, citate despre suflet, citate despre picioare sau citate despre pești
În loc să-mi închidă oxigenul, Harris, afectat de hipoxie, deschisese la maximum valva, golind butelia. Tocmai irosisem puținele resurse pe care le mai aveam. Mai era o butelie la Vârful Sudic, 80 de metri mai jos, dar ca să ajung acolo trebuia să cobor porțiunea cea mai expusă din întregul traseu fără oxigen suplimentar. Dar în primul rând trebuia să aștept ca mulțimea de alpiniști să se împrăștie. Mi-am scos masca de-acum inutilă, mi-am înfipt pioletul în muntele înghețat și m-am așezat pe creastă.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre oxigen, citate despre superlative, citate despre măști, citate despre munți, citate despre metrologie, citate despre lungime, citate despre gheață sau citate despre alpinism
Astăzi te-am văzut
Astăzi mă plimbam, ușor abătut
Și când m-am întors, chipul ți-am văzut
Inima-mi bătea să-mi crape de tot
Însă nicio vorbă n-am putut să scot.
Și-atunci cineva te-a luat de mână
Păreai fericită și c-o soartă bună.
Chipul tău frumos, iar l-am admirat
Chiar de-un alt bărbat locul mi l-a luat.
În inima mea tu n-ai cum să scazi
Și m-am bucurat că te-am văzut azi.
poezie de Rhonda J.P, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre inimă, poezii despre frumusețe, poezii despre fericire, poezii despre bărbați sau poezii despre admirație
Era vocea lui - aveam o grijă incredibilă să nu-i rostesc numele nici măcar în gând - și am fost surprinsă că la auzul ei nu am căzut în genunchi, și nici nu m-am tăvălit pe jos din cauza durerii provocate de pierderea lui. Dar nu simțeam nicio durere, absolut nimic.
Stephenie Meyer în Lună nouă
Adăugat de Anca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate despre durere, citate despre voce sau citate despre gânduri
De multe ori, când am luat anumite decizii, când am fost mândră sau când m-am rușinat de vreo faptă de-a mea, dar mai ales când aș fi avut nevoie de un sfat, m-am întrebat în gând: "Oare tata ce-ar spune acum?" Și am încercat să îmi imaginez părerea lui, sfatul lui, aprobarea sau dezaprobarea lui...
citat din Irina Binder
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sfaturi, citate despre tată, citate despre rușine, citate despre mândrie sau citate despre imaginație
M-am culcat și am visat că viața înseamnă fericire. M-am trezit și mi-am dat seama că viața este datorie. Mi-am făcut datoria și a venit fericirea.
citat celebru din Rabindranath Tagore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate despre fericire, citate de Rabindranath Tagore despre fericire, citate despre îndeplinirea datoriei, citate despre visare, citate de Rabindranath Tagore despre visare sau citate de Rabindranath Tagore despre viață
În bezna tunelului
Demult, am urcat într-un tren, fără vagoane,...
Era pentru prima data când urcam într-un tren
M-am urcat în primul tren din gara vieții mele
Ciudat, nimeni nu știa ce destinație are, nici eu
Mergea încet la început, șinele erau de vină,
Tot timpul, am stat cu ochii pe geam,
Am văzut tot ce se putea vedea...
Sate, comune, orașe, spitale, școli, biserici...
Am văzut mai multe biserici decât școli și spitale,
Și multe umbre cu chipuri de oameni,
Am văzut mai multe orașe decât sate,
De fapt am văzut sate cu pretenții de oraș
Ce bine că luasem trenul, nu erau autostrăzi
De ce? Nu vrem, nu avem nevoie, nu ne trebuie,
Mai bine cu trenul, cine să mai fure?
Am vrut să sar din tren, să o iau pe jos înaintea lui,
Am vrut să împrumut niște aripi, să zbor!
Încotro să mai zbori în zilele de azi?
Nici orizontul nu se mai vede de atâta nepăsare
M-am răzgândit, era prea multă rugină..., pe aripi
După un timp, trenul a intrat într-un tunel,
Oare urma să iasă curând din el?
Mi-a fost teamă, de când am urcat în tren,
Nu știam, cât de lung e tunelul în care intrasem,
Nu se vedea nicio lumină, la capătul lui
Era un tunel în care intrai, dar nu știai când ieși
Și dacă în tunel s-ar fi produs o catastrofă?
Unde am fi mers să ne vindecăm rănile?
Spitale nu avem, la biserică nu mergi să te vindeci
Să mergi toată viața prin tunel? E dezolant!
Mergeam prin tunel de o viață și tot întuneric era,
N-am cunoscut pe nimeni în trenul acesta
Oare care era stația terminus și când avea să fie?
Mai bine aș fi tras semnalul de alarmă!
Nu poți să-nvingi destinul, nu poți să-l deraiezi
Trecuse atâta timp, de când urcasem în tren,
Era înfiorător de întuneric, și trenul, tot mai mergea
Aș fi putut să sar din acest tren, al întunericului,
Mi-era teamă să nu-mi fracturez sufletul
Pierdusem atâta timp mergând prin tunel,
Când am urcat în tren eram tânăr, acum...
Parcă a trecut o veșnicie, este frustrant,
Să te urci într-un tren fără destinație,
Să nu cunoști pe nimeni de care să-ți amintești,
Și să rămâi toată viața... în bezna tunelului...
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre întuneric, poezii despre religie, poezii despre oraș, poezii despre creștinism sau poezii despre biserică
Nu m-am dat jos din pat imediat ce-am deschis ochii. Mi-am privit îndelung trupul, simțindu-mă în acea așteptare de sine ca o mireasă, ca o mamă, ca un nou-născut, ca o scoică... Eram aidoma femeilor lui Klimt, reală și ireală deopotrivă. Trupul îmbătrânea, însă senzualitatea și inocența îl învăluiau într-o lumină caldă. Mă simțeam cumva împlinită în pragul acelei revelații, ca atunci când te întâmpină de departe parfumul unei livezi în floare. Îți vine să te oprești, să nu mergi mai departe, întrucât știi că următorul pas pătrunde "în cercul închis al destinului"... Pasul l-am făcut, dar când? Nu-mi amintesc decât orologiul bătând miezul nopții. De-o parte, prințul caută de-a pururi urma unui picior încondurat, de cealaltă parte îl aștept eu, cu tălpile goale și bătătorite de fugă.
Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre senzualitate, citate despre ochi, citate despre nuntă, citate despre noapte, citate despre miezul nopții, citate despre mamă, citate despre lumină sau citate despre inocență
Ani de-a rândul
Am trăit la fel ca toți călugării fără să știu că sunt
Am mâncat puțin și ce-am apucat fără să știu că am postit
Am îmbrăcat numai rochii lungi în urma cărora orașul se reașeza
Fără să știu că pielea mea era o prelungire a veșmântului monastic
Am mers pe jos până la casa mea, urcând și urcând poteci ale minții
Fără să știu că locuiam într-un lăcaș de cult pe care nu-l vedeam
Atât de bine era ascuns sub pleoape
În camera mea claustrală eram de fapt pe vârful unui munte
Unde nimeni nu ajungea, mi-am dedicat viața altora
Și le-am făcut jurăminte știind că nu e cale de întoarcere
Am băut numai apă de izvor așa cum fac asceții
Fără să știu că prin inima mea se putea vedea de la mare distanță
Distanța era de fapt goliciunea, doar cu ajutorul ei m-am putut găsi
Și pentru ea am învățat să confecționez zale care nu pot fi înfrânte
M-am separat de restul lumii inaptă: Vorbesc doar cu îngerii
Și-n părăsirea mea îmi sunt îndeajuns câteva cuvinte
Pe care ei ca lăptarii la prima oră a dimineții mi le pun la ușă
Dar mai ales am citit cărțile sacre și am contemplat priveliștile
Care-mi apăreau la geam după fiecare pagină, m-am pierdut în ele ani de zile
Îmi pare rău că nu pot fi găsită la timp
poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre îngeri, poezii despre înfrângere, poezii despre zile, poezii despre vorbire sau poezii despre rochii
Ai apărut în viața mea
Ai apărut în viața mea când trebuia,
când nici vântul nu mai bătea,
când nici ploaia nu mai venea,
ai apărut în viața mea
când trupul îmi era ud,
când gura îmi era caldă,
iar sufletul arid.
Ai apărut în viața mea
când nu mai credeam în iubire,
când nu mai speram o fericire,
când nici nu te așteptam pe tine.
Ai apărut în viața mea
fără să mă anunți măcar
și mi-ai umplut trăirile
cu setea ce-o aveai,
dând vântului bătaie,
ploii picături,
iar mie... dândumi-te tu.
poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre ploaie, poezii despre trup și suflet, poezii despre iubire sau poezii despre gură
Era în felul următor: eram într-o clădire foarte mare. Era o clădire de cărămidă. Multe camere goale. Camere mari. Camere de cărămidă. Treceam dintr-una într-alta și nu păreau să fie uși. Ajungeam mereu în curți interioare. Mult timp am mers în sus și în jos, am strigat dar nu mi-a răspuns nimeni. Acea clădire mare și lipsită de imaginție era goală; atunci mi-am spus da, bineînțeles, acesta este visul labirintului. N-o să găsesc nici o ușă, nu-mi rămâne decât să mă așez într-una din camere și să aștept. Și uneori mă trezesc. Asta s-a și întâmplat și mi-am spus: acesta este coșmarul labirintului; din moment ce știam despre ce este vorba, n-am fost păcălit de labirint. Pur și simplu m-am așezat jos pe podea.
citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre păcăleli sau citate despre coșmaruri
Poem și... poezie
Mi-a năzărit așa... pe la o vreme,
Că n-ar fi rău să scriu și eu poeme.
Când toți o fac... ce-așa mare dilemă?
Zis și făcut, am căutat o temă,
M-am informat în piață ce se scrie
Și-am început să zgâri pe hârtie.
N-am mai ieșit în parc și nici la tata
Și-n două luni poemul a fost gata.
L-am tot citit de sus și până jos,
Am încercat să-l recitesc pe dos,
I-am ajustat și virgule, și semne
Să nu-l scap în poemele nedemne.
Am pus în el puterea mea și harul
Și n-am scăpat din ochi dicționarul.
Iar din dorința de-a-mi fi totul clar
L-am dus și-ntr-un cenaclu literar.
Aici, s-a început cu destrămarea;
Că... s-a mai scris de chestia cu marea,
Că strofa aia, despre rândunici,
Ar trebui doar două rânduri mici.
Despre iubire s-ar fi scris destul,
De toamnă, cititorul e sătul.
Pe-aia cu trenu'a zis-o Toparceanu
(Se tot scurta poemul meu, sarmanu').
Mai taie-aici, e dincolo prea plin,
Iar la sfârșit să-l ajustăm puțin;
E prea-nșirat și stă să se destrame
(Sărman poem "crescut" de-atâtea mame).
L-am tot sucit și luat cu binișorul
Că nu mai știm nici cine-i autorul.
Acum, e minunat... firar să fie,
Dar nu mai e poem, e-o biată poezie.
Dar cel puțin ideea o avem,
Nu tot ce-i poezie... e poem.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre toamnă, poezii despre tată, poezii despre sfârșit, poezii despre parcuri, poezii despre mamă sau poezii despre literatură